„Si el spuse:
Ati vrea sa cunoasteti secretul mortii.
Dar cum sa îl gasiti altfel decât cautându-l în inima vietii?
Bufnita ai carei ochi nocturni sunt orbi în lumina zilei nu poate revela misterul luminii.
Daca vreti într-adevar sa priviti spiritul mortii, deschideti-va larg inima asupra corpului vietii.
Pentru ca viata si moartea sunt una, la fel cum râul si marea sunt una.
In adâncul sperantelor si dorintelor voastre se afla în tacere cunoasterea lui dincolo;
Si asemeni semintelor visând sub zapada, inima voastra viseaza la primavara.
Încredeti-va-n vise, caci ele ascund poarta spre vesnicie.
Teama voastra de moarte e doar tremurul pastorului stând în fata regelui care isi ridica mâna asupra lui pentru a-l onora.
Oare nu e bucuros pastorul, sub tremurul sau, ca va fi însemnat de rege ?
Si totusi, nu e el si mai constient de tremur ?
Caci oare ce înseamna a muri, decât a sta gol in vânt si a te topi in soare ?
Si ce înseamna a înceta sa respiri decat a libera respiratia din nelinistitele-i maree, ca sa se ridice si sa se extinda si sa îl caute pe Dumnezeu neîmpiedecata ?
Abia atunci cand veti bea din râul tacerii veti cânta cu adevarat.
Si abia atunci când veti atinge vârful muntelui veti incepe sa urcati.
Si abia atunci când pamantul va cere membrele, veti dansa cu adevarat.”
______________________________
„And he said:
You would know the secret of death.
But how shall you find it unless you seek it in the heart of life ?
The owl whose night-bound eyes are blind unto the day cannot unveil the mystery of light.
If you would indeed behold the spirit of death, open your heart unto the body of life.
For life and death are one, even as the river and the sea are one.
In the depth of your hopes and desires lies your silent knowledge of the beyond;
And like seeds dreaming beneath the snow your heart dreams of spring.
Trust the dreams, for in them is hidden the gate to eternity.
Your fear of death is but the trembling of the shepherd when he stands before the king whose hand is to be laid upon him in honour.
Is the shepherd not joyful beneath his trembling, that he shall wear the mark of the king ?
Yet is he not more mindful of his trembling?
For what is to die but to stand naked in the wind and to melt into the sun?
And what is to cease breathing but to free the breath from its restless tides, that it may rise and expand and seek God unencumbered ?
Only when you drink from the river of silence shall you indeed sing.
And when you have reached the mountain top, then you shall begin to climb.
And when the earth shall claim your limbs, then shall you truly dance.”