– O prietena de-a mea care locuieste in Crangasi m-a sunat sa-mi spuna ce bucuroasa e ca in blocul ei s-a mutat noul primar al sectorului 6. „Si sa vezi, draga, ce curatenie au facut pe-aici, cred ca o sa puna pomi, o sa fie frumos!” „Deja?- am intrebat-o. Asa repede si-a cumparat apartament? Se vede ca de multa vreme strangea cureaua si manca iaurt. Am vazut ca un apartament de 3 camere se vinde cu cel putin 30.000 de euro”. (Cred ca ma roade un pic de invidie fiindca in blocul meu nu se muta nici o persoana marcanta). Am mai conversat despre una-alta, dar, la sfarsit am descurajat-o nitel pe aceasta norocoasa: „Asculta, draga, nu te bucura prea mult! Acest apartament va fi trecut destul de repede pe numele soacrei, apoi primarele va cumpara altul, sa zicem, pe Mosilor, il va trece pe numele copilasilor, apoi altul…, apropiindu-se de Primaverii, ori de Baneasa, unde isi va construi o viluta prin ANL. O mai stii pe croitoreasa noastra de langa Piata Veteranilor? Tot asa se uita ea pe fereastra sa vada cum se facea curat, cum venea masina sa-l duca la munca pe domnul Vacaroiu…, si-acu’? Acu’ nu se mai uita decat cand se-ncaiera haitele de caini vagabonzi.” I-am zis-o!
– Frumos si inverzit e cartierul Drumul Taberei. L-am revazut astazi, dupa multa vreme. Pomii saditi cu ani in urma au crescut, parcul Moghioros (nu stiu cum l-or fi rebotezat) destul de ingrijit. Am locuit candva in zona si uneori regret ca m-am mutat. Dar cand m-am uitat mai atenta la spatiile verzi, am inceput sa remarc niste ciudatenii: o ceata de puradei mucosi, murdari si desculti, alaturi de mamicile lor, se tavaleau si sareau pe iarba. Alaturi, pungi, cartoane, zdrente. Un puradel mai rasarit incerca sa sterpeleasca ceva de la un chiosc, in timp ce o mamica facea galagie ca sa distraga atentia proprietarului. Apoi am numarat fix 7 culcusuri pe iarba (cartoane, plapumi, paturi, zdrente) insirate pe o distanta de vreo 200 de metri, pe strada Brasov, pe stanga, incepand de la piata. Toate in spatiul verde din fata blocurilor. Caini, pisici si oameni vagabonzi. N-am mai regretat asa de mult ca m-am mutat din cartier.
– La televizor, la Antena 1, la Stiri, o reporterita insistenta, aflata la Parlament incerca sa-i vorbeasca unui domn: „Domnule senator! Domnule senator! E adevarat ca veti avea o pensie de 20 de milioane?” Senatorul urca scarile cu demnitate, fara sa intoarca fata. Ajuns sus, a facut gestul cavaleresc de a-si arata fata divina. Atat! In fine, domnul Antonie Iorgovan, parintele Constitutiei, desi vadit agasat, fiind foarte ocupat cu trebile tarii, a ascultat intrebarea reporteritei. Fatuca, trimisa si ea de sefii ei sa-si faca meseria, vazand ca cineva o baga-n seama, a prins momentul si a plusat, formuland intrebarea mai… nuantat: „Cum va veti simti dumneavoastra, avand pensii de 20 de milioane, pensii pe care tot dumneavoastra le propuneti si vi le votati, fiindca faceti legile, cum va veti simti, sa zicem, fata de un profesor care a muncit si el o viata si are o pensie de vreo 3 milioane?” Domnul Iorgovan, iritat, i-a raspuns cam asa: „Noi nu stam prin Cismigiu sau la pescuit ca profesorii. Daca profesorul voia sa munceasca trebuia sa vina aici, in Parlament. Aici noi muncim; se munceste foarte mult aici la noi”.
– Cica Romania e pe locul 17 in lume, la produse contrafacute. Stam destul de bine si, cu putin efort, am putea sa ne mandrim si noi cu locul intai.
Hai, sanatate si s-auzim de bine!
Da.Articolul daca este adevarat are calitate si ar putea sa fie model de material factologic.
A vedea in faptul individual un adevar general, iata un lucru care ne trebuie.
Cum se face ca ne-am vestejit spiritul intr-atit incit vedem lumea cum vor altii?
Din cauza acestei deficiente dobindite eu nu mai privesc la televizor, nu mai ascult la radio, in general nu mai citesc ziarele in speranta ca voi reveni la starea normala de inceput atunci cind perceptia vie ma ducea direct la substratul faptelor.
Sintetizez putin ceea ce constatase autoarea:
iata un popor nedemocratic si toate faptele in asa zisa diversitate se leaga.