“Desertul e frumos” adauga el.
Si era adevarat. Dintotdeauna am iubit desertul. Te asezi pe o duna de nisip. Nu vezi nimic. Nu auzi nimic. Si totusi, ceva straluceste in liniste…
“Ce infrumuseteaza desertul, spuse micul print, e ca undeva, el ascunde o fantana.”
Am fost surprins sa inteleg dintr-o data aceasta stralucire misterioasa a nisipului. Cand eram baietel, locuiam intr-o casa straveche, si legenda spunea ca o comoara fusese ascunsa in ea. Bineinteles, nimeni n-a descoperit-o niciodata, si poate nici n-a cautat-o. Dar comoara fermeca intreaga casa. Casa mea ascundea un secret in adancul inimii sale.

“Adio, zise vulpea. Iata secretul meu. Este foarte simplu : nu vezi bine decat cu inima. Esentialul ramane invizibil pentru ochi.”