Cel putin prima parte a titlului ar trebui (probabil) sa sune familiar. Totusi in caz ca nu ati realizat imediat ce legatura ar putea fi intre interjectiile onomatopeice de mai sus si adevarata muzica romaneasca, va invit sa cititi in intregime articolul.
„Ma-Ia-Hii, Ma-Ia-Huu, Ma-Ia-Hoo, Ma-Ia-Haa” e desigur parte din refrenul „hitul-ului” baietilor de la O-Zone, „Dragostea din Tei”. De cand toate posturile de radio autohtone si vestice (cele axate pe music & entartainment evident, nu generalizez la programe serioase de stiri sau muzica de calitate) ii difuzeaza pe cei de la O-Zone cu dragostea lor din tei din ora in ora daca nu mai des, de cand trupa a ajuns in cateva topuri internationale europene, multor compatrioti le-a crescut enorm nivelul de patriotism si au dezvoltat un obicei de a explica superlativ celorlalti: „Vedeti dumneavostra, noi suntem foarte mandri de romanii nostri de la O-Zone. Ei canta in romaneste, sunt baietii nostri, asta e muzica noastra romaneasca de valoare, cum sa nu fim mandri de ei?”. In acelasi timp si rusii i-au declarat de-ai lor, echivalenti ai formatiei TATU in versiunea masculina (cu observatia ca deh, ei nu se saruta ca fetele de la TATU dar chiar si asa au un succes enorm), deci exista!
o bataie pe cinste pentru apartenenta nationala a celor trei de la O-Zone.
Putini stiu sau ar dori sa stie punctul de vedere al solistilor inainte de a-i declara tezaur national. Se pare ca insusi liderul celor de la O-Zone, Dan Balan, e mai putin incantat de legatura care se face intre el si Romania, iar parerea sa despre muzica de la noi nu e tocmai ceea ce fanii lor romani credeau. Preiau in continuare o stire aparuta intr-un articol despre O-Zone luna trecuta, pe portalul de stiri news.softpedia.com: e vorba de redarea unui interviu acordat de Dan Balan unui post de radio (in rusa), interviu in care „artistul” compara muzica „moldoveneasca” cu cea romaneasca:
„Piata moldoveneasca este mai interesanta. La noi sunt amestecate mai multe culturi, inclusiv cea rusa. Avem si ceva de la Romania, ceva de la Ucraina si din folclorul nostru. In Romania situatia este mult mai plictisitoare, cu exceptia fenomenului Natalia Maneli, un fel de Tarkan, insa in romaneste si avand radacini in folclorul romanesc. Muzica dance este foarte banala in Romania, iar rock-ul pur si simplu nu exista. Totul este insipid si prooccidental”.
As spune ca pasajul de mai sus nu mai necesita comentarii. I-as intreba in consecinta pe cei care sustin si apara cu atata fervoare imaginea de eroi nationali ai celor de la O-Zone daca sunt de acord si cu implicatia imediata a declaratiei de mai sus, declaratie a unuia din idolii lor din trupa: „Dragostea din Tei” e prima melodie adevarata, neplictisitoare si fara caracter insipid din muzica romaneasca. Asta pentru ca la noi nu exista pana acum aparent nimic altceva decat maneaua, o muzica dance banala si o lipsa totala a rock-ului si a altor genuri. Deci chiar aveam nevoie de „Dragostea din Tei” pentru a ne trezi dintr-un somn de veacuri, veacuri in care bietii de noi nu am stiut ce e muzica adevarata. Nu stiu altii cum sunt (ca sa-l folosesc introduc si pe al nostru Creanga in dezbatere), dar daca „Dragostea din Tei” ar fi cel mai deosebit lucru care s-a realizat pana in prezent in muzica nostra, as renunta pur si simplu la cetatenie. Din fericire situatia aceasta e utopi!
ca si demna doar de fanteziile celor de genul Dan Balan, care s-a trezit probabil neasteptat cu cateva sute de mii de euro in buzunar si succesul acesta l-a lovit prea brusc, rezultand in cel putin o amorteala a functiilor cognitive. Eu raman sa cred ca un Phoenix, o Pasarea Colibri, o Maria Tanase, un Iris, un Compact, un Ducu Bertzi, un Alexandru Andries, un Vali Sterian, un Nicu Alifantis, o Vama Veche, un Gica Petrescu, un Tudor Gheorghe, un Laurentiu Cazan, o Paula Selling, o Ana-Maria, un Spital de Urgenta, un Razvan Crivaci (imi cer scuze pentru enumerarea finita si complet aleatoare de mai sus- consecinta a timpului si a spatiului limitat- evident sunt multi altii care ar trebui mentionati aici) sunt cei care au produs si/sau produc (important e ca multi din cei mentionati sunt foarte activi in perioada contemporana, asta daca se gaseste vreunul care sa-mi reproseze ca traiesc in alta epoca) pe moment adevarata muzica romaneasca. Onomatopeele de genul „Ma-Ia-Hii, Ma-!Ia-Huu, Ma-Ia-Hoo, Ma-Ia-Haa” le las cui le gusta, atata vreme cat nu pretinde nimeni ca autorii sunt cei mai meritorii artisti romani si ca melodia lor e cel mai bun produs al muzicii romanesti de acum si de pururea.
Personal sustin si voi sustine ca cei de la O-Zone nu au nimic de a face cu Romania intr-ale muzicii, ca versurile „Dragostei din Tei” sunt de o banalitate sfidatoare si sugerez ca am face bine sa promovam valori adevarate de la noi in loc sa imprumutam semi-valori de la vecini, de dragul succesului temporar de care acestea din urma se bucura in occident. Am zis succes „temporar” si vreau sa cred ca va fi doar temporar. Asta pentru ca deocamdata nu pot fi convins ca generatia tanara din ziua de astazi (de la noi si din alte parti) vrea sa asculte mai degraba o „Dragoste din Tei” sau un „Touch my Bum (aka Cheeky Song)” (produs al minunatelor si super-inteligentelor noastre romance de la „Cheeky Girls”: pana la urma avem si noi „hitul” si formatia noastra, o astfel de formatie generatoare de „hit-uri” e mai mult decat suficienta, putem sa-i lasam linistiti pe O-Zone moldovenilor sau rusilor, care or plati mai bine) decat adevarata muzica de valoare (care exista, a existat si!
va exista in paralel desigur cu muzica falsa, de imagine). Iar daca ma insel in convingerea aceasta, iertata sa-mi fie concluzia mult mai trista: IQ-ul generatiei de adolescenti actuale s-a diminuat vizibil fata de IQ-ul generatiilor de adolescenti anterioare.
Nu este decit continuarea constatarii lui Eminescu: „si cum vin cu drum de fier toate cintecele pier”. Si se va mai diminua IQ-ul caci asa vor dusmanii nostrii.