(fragment Octavian Paler)
„Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, caci nu distingeam prea bine ce erau, am vazut doi serpi incolaciti. Poate faceau dragoste sau poate se luptau. Sa va spun drept, nu stiu cum fac serpii dragoste. Deodata, am vazut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insula si chiar peste serpii incolaciti. Era un vultur care a inhatat unul din serpi si s-a ridicat cu el in vazduh. Daca nu am visat si asta!
Asadar, vulturul le-a intrerupt serpilor dragostea sau lupta. Eu i-am vazut inlantuiti, nu ma pricep sa spun ce anume a fost. Dar, poate ca intre dragoste si lupta nu e nici o deosebire. Dragostea e lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care nu e nici un invingator, alteori nu e nici un invins. Si, oricum pentru unul din serpi nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta. Pentru el totul se sfarsise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp, poate, sa regrete ca n-a iubit si ca n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur, care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte. Celalalt sarpe ramasese sa faca dragoste sau sa se lupte cu alti serpi. El ramanea, cum s-ar zice, pe peronul lui. Mai putea sa ia totul de la inceput. Alte iubiri sau alte lupte.”
Superba si generoasa tema destinului, pe care o simt in spatele gindurilor d-lui Paler..si totusi nu agreez nota de imuabil (cu tente tragice) atribuita destinului prin citatul in cauza..chiar daca pe termen lung nu ne putem insela destinul, chiar daca pina la urma intr-o forma sau alta fiecare are doar ceea ce merita, am convingerea ca prin fiecare actiune (si chiar inactiune) a noastra, ne putem influienta fie si doar temporal cunoasterea si asumarea destinului..
Da, ne traim viata pe un peron..dar nu peronul conteaza, ci intelegerea semnificatiei acestuia! Vederea si nu privirea trenurilor care vin si constientizarea faptului ca nu doar vin ci si pleaca..iar atitudinea in fata acestei constatari ne diferentiaza! Acum intervine liberul arbitru..daca ne urcam sau nu, ce bagaj luam cu noi, incotro mergem si cind coborim..actiune sau inactiune, decizia este a noastra si trebuie sa ne-o asumam in consecinta.
… si totusi liberul arbitru nu a contat… atunci cand unul din cei doi (serpi), independent de vointa sa, a trebuit sa dispara…definitiv…
Omul nu este animal.Mai mult decit atit: nu este in esenta libidinos.Autorul a vazut numai miscarea nu si sensul miscarii.Este viziunea celui neangajat si a celui lipsit de credinta in valori.