Evaluand un apartament intr-unul din sectoarele Bucurestiului la media de 35000 de dolari, si asumand ca familia care doreste sa-l cumpere dispune de 10,000 de dolari, vom vedea ca asumand o rata a dobanzii de 6% in dolari, familia respectiva va trebui sa plateasca lunar suma de 150 dolari pe luna, pe durata celor 30 ani, ca sa acopere cei 25000 de dolari imprumutati.
In conditiile in care sa presupunem ca ambii membri activi ai familiei sunt incadrati in munca, si ca familia castiga in jur de media pe economie, sa zicem 120 de dolari pe luna net de persoana, 180 brut, vom vedea ca un astfel de imprumut rapeste familiei aproximativ 62% din puterea sa de cumparare lunara, mult peste rata maxima recomandata de economisti, de 40% pe luna.
Astfel, pentru a facilita ca un astfel de imprumut sa fie mai uman, finantele vor trebui sa deduca dobanda platita la creditul ipotecar din suma pe care se aplica impozitul pe venit pentru prima locuinta detinuta de o familie. In conditiile in care in primii ani ai imprumutului ipotecar, aproape toata (95%+) suma platii lunare o constituie dobanda, daca vom scade 150 de dolari din venitul total al familiei respective, vom ajunge la o suma impozabila de 210 dolari, din care probabil ca impozitele vor totaliza in jur de 50 de dolari. Astfel, familia va ajunge la un venit real de 310 dolari pe luna, din care rata de 150 de dolari va reprezenta acum 48% din venitul disponibil, in scadere substantiala de la 62%.
Sunt sigur ca se poate gasi o formula ca sumele respective pierdute de Fisc sa fie impartite intre banci si stat, dar beneficiul social indiscutabil de a asigura o locuinta unei familii este primordial.
Referitor la credite ipotecare, pentru a facilita intrarea pe piata imobiliara Romana a unor fonduri de investitii cu profil imobiliar, statul roman ar trebui sa revina asupra clauzei de interzicere a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru astfel de fonduri, impunand totusi o limita de suprafata maxima, ca si conditia ca vanzarea sa se faca intr-un termen de x (sa zicem 15) ani, catre persoane fizice/ juridice romane.
O astfel de facilitate ar facilita construirea de ansambluri imobiliare pe terenuri acum virane, de catre entitati straine, conducand la cresterea gradului de urbanism.
Dat fiind faptul ca contributiile catre astfel de fonduri, fiindca investitiile imobiliare au un grad mai mic de risc comparativ cu alte instrumente investitionale, se pot face fie din fonduri private de pensii sau din economii scutite de impozite pe venit de catre autoritatile fiscale straine, o astfel de permisiune va starni interesul asa-numitelor REIT-uri americane, ca si interesul nostru, al emigratiei romane, de a reveni pe pietele romane.
Referitor la necesitatea fluidizarii pietelor creditelor ipotecare: asigurarea dreptului bancilor de a emite obligatiuni avand garantii in imprumuturile ipotecare detinute, va permite populatiei care are un surplus de economii sa investeasca intr-un domeniu mai putin riscant decat actiunile, permitind astfel bancilor sa refinanteze investitiile. Facand un studiu al pietei ipotecare in SUA, vedem ca odata cu introducerea acestor obligatiuni, bancile au coborat dobanda la imprumuturile ipotecare cu pana la 5 la suta, iar faptul ca atare, desi a condus la cresterea masei monetare, nu a contribuit la cresterea inflatiei, datorita faptului ca exista o cerere mare nesatisfacuta de constructii, lucru care este valabil si pentru Romania prezentului, astfel banii respectivi reintrand fie in circuitul imprumuturilor ipotecare fie in alte activitati permise bancilor (de ex. leasing de echipament industrial, operatiuni cu valori mobiliare, etc).