Isi mai aminteste cineva de cei 15.000 de specialisti pe care Emil Constantinescu a promis ca-i va atrage alaturi de domnia-sa in 1996? Romani care au reusit pe toate meridianele si care sunt apreciati pentru profesionalismul, onestitatea si promptitudinea lor?
Ei bine, nu stim daca e vorba de 15.000 de persoane. Pot fi mai multe sau mai putine. Nu numarul lor va conta, pentru ca RLIV nu se afla in nici o competitie electorala. Dar vom incerca sa-i identificam pe acesti oameni, unul cate unul, si sa va propunem sa-i cunoasteti. Sa le propunem chiar lor sa se cunoasca intre ei. Oameni cu realizari profesionale de exceptie, “romani liberi” cum le mai spunem intre noi, a caror libertate poate deveni molipsitoare pentru alti romani care au viata restrictionata de lipsuri economice sau de lipsa unor libertati reale legate de acces la structuri educationale, dreptate sociala, slujbe pe masura calificarii lor… Vom incerca sa invatam de la acesti romani liberi – obsesia noastra – cum se poate construi fericirea unora fara ca aceasta sa genereze nefericirea altora…
Inauguram deci o rubrica noua, pe care speram sa o putem actualiza cat mai des. Ajutati-ne si dv.! In acest spatiu ne propunem sa promovam pe toti co-nationalii nostri, din tara si de peste hotare, care prin expertiza si prin dorinta declarata, pot contribui la dezvoltarea mai rapida a unor proiecte pentru Romania.
Admitem ca vom populariza la inceput, pe cei pe care i-am cunoscut direct, cu care am lucrat sau cu care purtam un dialog constant. Toti acestia sunt deja profesionisti consacrati, care au contracte solide in Romania sau in strainatate.
Ei si-au exprimat dorinta de face un efort suplimentar si de a aloca o parte din resursele lor (de timp, expertiza si chiar bani) pentru a ajuta Romania in dezvoltarea unor proiecte strategice sau de mai mica anvergura, dar in care expertiza lor sa conteze si pe care sa le conduca direct, fara interventia unor mecanisme corupte sau neprofesionale.
Din nou este vorba de o mana intinsa administratiei de la Bucuresti, orice culoare politica ar avea ea – cu exceptia cazului in care, prin absurd, extremismul ar castiga teren dupa alegerile din 2004.
*
Stam de vorba cu CRISTINA COTEANU, care traieste la Bruxelles, si care este un apreciat expert in drept comunitar al Uniunii Europene.
Stim ca in curand vei lansa noua o carte, Cristina. Ne poti spune in avanpremiera despre ce este vorba?
CC : In perioada imediat urmatoare, editura de renume mondial Ashgate International, va lansa “Cyber Consumer Law and Unfair Trading Practices”, o carte care abordeaza pentru prima oara in Occident, practicile comerciale neloiale sau ilegale care apar pe Internet in mod recurent. Mai precis, cartea analizeaza riscurile pe care consumatorii le intampina prin incheierea contractelor prin Internet; riscurile rezultand din clauzele standardizate incluse de catre societatile comerciale in contractele pe care ei le incheie cu consumatorii de pe Internet; practicile comerciale ilicite cu privire la utilizarea agentilor electronici, cu privire la publicitatea inselatoare, problemele in legatura cu caracteristicile produselor si serviciilor oferite pe Internet, cu privire la identificarea societatilor care ofera aceste produse si servicii ; complexitatea diferendelor dintre consumatori si agentii economici off-line si electronici ; imposibilitatea negocierii contractelor intre consumatori si comercianti.
Cartea ofera totodata numeroase exemple de cazuri de tranzactii frauduloase prin Internet si face referinta la jurisprudenta americana si europeana in domeniul practicilor comerciale neloiale. Tematica este de actualitate si pentru Romania, cu atat mai mult cu cat dupa statisticile Comisei Comerciale Federale a Statelor Unite ale Americii (Federal Trade Commission), deja in 2002, plangerile consumatorilor americani impotriva societatilor care opereaza on-line din Romania se ridicau la 450 (dintr-un total de aproximativ 24.000 de plangeri), Romania fiind prima in plutonul tarilor din Europa de Est (urmata de Rusia).
Este o lucrare de referinta atat in Europa, cat si in SUA, fiind deja inregistrata in Anglia la “British Library” si in Statele Unite la “Library of Congress” si urmand sa intre in cele mai importante biblioteci de profil. Cartea a primit un premiu international IACL, o organizatie de protectie a consumatorilor, recunoscuta pe plan international.
Cartea abordeaza o tematica noua, cea a reglementarii Internetului si a protectiei consumatorului in spatiul cibernetic. Majoritatea teoreticienilor si expertilor in domeniul ciberneticii considera ca Internetul nu ar trebui sa fie reglementat deoarece consumatorii pot sa fie protejati de catre sistemul juridic existent pe piata locala, off-line. Consideri ca o asmenea protectie ar fi insuficienta ? Care sunt argumentele pe care se fondeaza teoria ta ?
CC : Intr-adevar, multi experti si academici pleaca de la ideea ca sistemul juridic de protectie a consumatorului existent inca din anii ’70 ar fi suficient pentru reglementarea Internetului. Argumentele lor resping pur si simplu interventia legislativa a statului si considera Internetul ca un spatiu care este incompatibil cu reglementarea juridica. Eu avansez o teorie care se bazeza pe argumente contrarii.
In opinia mea, Internetul si piata electronica in general atrag noi riscuri pentru consumatori. Aceste riscuri sunt considerabile atunci cand consumatorul doreste sa efectueze tranzactii in alte tari si cand este confruntat cu contracte electronice care sunt standardizate si care nu ofera posibilitatea unei negocierii intre comerciant si consumator. In cazul contractelor standardizate, consumatorul va fi obligat sa adere la dispozitii legislative care sunt contrare interesului lui. Spre exemplu, consumatorul va fi obligat sa acepte un contract care va stipula ca in caz de litigiu cu comerciantul, va acepta legea unui stat strain si deci va accepta implicit sa se prezinte in fata unei instante straine. Aceasta ipoteza este inacceptabila pentru consumator cu atat mai mult cu cat valoarea tranzactiei este minimala. Care consumator va calatori spre examplu, in Franta ca sa-si revendice dreptul in fata unui comerciant francez care, desi a obtinut plata, refuza sa livreze un anumit produs sau serviciu ? … Cu noul cadru legislativ impus de catre Uniunea Europeana, consumatorul are dreptul sa introduca actiune in justitie la instanta judecatoreasca locala.
In primul rand, in cazul in care comerciantul nu ofera informatii precise cu privire la sediul sau, ori cand sediul comercial difera de cel juridic, consumatorul nu va avea posibilitatea de a introduce actiune in fata instantei. Aceaste dificultate este datorata faptului ca judecatorul roman ca si oricare alt judecator localizat in tara consumatorului, ar putea sa fie susceptibil cu privire la admisibilitatea in justitie a unei cereri introduse importiva unei societati al carui sediul juridic este necunoscut sau nesigur.
In al doilea rand, probleme pot sa apara in cazul in care cheltuielile judecatoresti sunt disproportionate in raport cu valoarea bunurilor sau serviciilor care fac obiectul litigiului. Nici un consumator nu va recurge la justitie in cazul in care obiectul litigiului are a valoare minimala… Totusi, actiunile ilegale, neloiale ale comerciantilor care perpetueaza astfel de practice comerciale trebuie neaparat sa fie reprimate. In acest sens, se inscrie noua propunere de directive a Uniunii Europene, directiva care va sanctiona practicile comerciale ilegale ale comerciantilor, inclusiv a celor de pe pe Internet… Dupa adoptarea ei finala, Romania va trebui sa puna in aplicare aceasta directiva in perspectiva aderarii sale la Uniunea Europeana.
Totusi, nu exista riscul ca asistam la o abundenta a legislatiei care in final risca sa induca consumatorului, care doreste sa se lanseze in tranzactii pe Internet, o confuzie in ceea ce priveste mijloacele sale de protectie ?
CC : La ora actuala, aproape toate tarile s-au dotat cu sisteme legale de protectie a consumatorilor. Problema este ca uneori prevederile legislative protejeaza la viteze variabile. Un consumator locuind in Germania ar putea sa fie mai bine protejat decat un altul locuind intr-o alta tara deoarece cadrul legislativ din Germania este mult mai strict (interzice, spre exemplu, publicitatea pentru medicamente). Nu acelasi lucru se poate spune despre un consumator locuind in India, spre exemplu, care ar putea sa-si procure medicamente fara prescriptie medicala.
O societate care doreste sa faca publicitate pe Internet pentru medicamente si care furnizeaza medicamente prin Internet va alege sa se instaleze intr-o tara in care sistemul legal este mai permisiv si in care protectia consumatorului este in consecinta mai putin eficace. Exemplul pe care vi l-am dat este comun…dar nenumarate sunt exemplele in care protectia consumatorului trece prin o multitudine de standarde, care in final sfarsesc prin a nu proteja consumatorul deloc. Ideea mea, in aceasta carte, este lansarea unui sistem de protectie al consumatorului universal, care sa tina cont de specificitatea riscurilor pe Internet si care sa ofere un cadru legisativ clar si operativ pentru orice consumator on-line, indiferent de tara in care locuieste.
Unde ti-ai facut studiile ?
CC: Dupa terminarea studiilor universitare in Romania, la Facultatea de Drept a Universitatii Al. I . Cuza din Iasi, am castigat o bursa de studii pentru Universitatea din Nice… Bursa era acordata pentru un program de pregatire in domeniul diplomatiei si al relatiilor internationale. Imi aduc aminte ca am participat la un concurs national. Erau mai mult de o suta de participanti pe 3 posturi. Dupa concurs nici nu m-am interesat sa aflu rezultatele. Eram aproape sigura ca nu am reusit. Cei de la Fundatia Soros au incercat timp de o luna sa ma gaseasca ca sa-mi comunice ca am castigat concursul.
Dupa Nice, doream foarte mult sa continui studiul dreptului comunitar si am plecat la Bruxelles, unde dupa o procedura de selectie destul de drastica, am fost acceptata la Université Libre de Bruxelles. Pentru a-mi acoperi cheltuielile legate de studii, am facut un imprumut pe care l-am rembursat imediat ce am inceput sa lucrez. Pe de alta parte, in timpul studentiei tinem foarte multe conferinte despre Romania in cluburile Rotary sau alte cluburi de investitori care erau interesate in afaceri cu Romania. In cluburile acestea, de obicei se reunesc sute de oameni de afaceri care sunt foarte galagiosi…si ocupati cu propriile lor interese. Este greu sa le retii atentia. Totusi imi aduc aminte ca le ceram sa-mi puna intrebari si ma miram si eu ca puteam sa pastrez liniste timp de aprope o ora…Scoala de la Nice in care faceam simulari de conferinte de presa mi-a servit la ceva.
Dar sa continui sa raspund la intrebarea dumneavoastra… In paralel cu licenta mea in drept european, am facut si o licenta in drept international. Profesorii imi spuneau ca o sa « sucomb » de oboseala. Si cum trebuia sa-mi finantez studiile in anii urmatori, am avut sansa de a lucra in acelasi timp la Parlamentul European intr-un departament interesant, in care am avut ocazia sa propun amendamente pentru anumite proiecte de directive. Colegii de scoala imi inregistrau cursurile pe casete si le ascultam in pauze sau in metrou in drum spre Parlament.
In final, am reusit sa termin prima pe lista in promotia de drept international si a treia pe lista in promotia de drept european, amandoua cu « Grand Distinction ». Dupa aceste licente, am pregatit formalitatile pentru recunoasterea diplomei mele de drept in Belgia si in timp ce lucram ca director la Consiliul Barourilor din Uniunea Europeana am obtinut si un Master in Management la Solvay Business School, o scoala prestigioasa de management in Europa, la care am urmat cursuri de seara.
Tot mai des ma gandeam sa pun un punct final pregatirii mele academice. Totusi, mi-am continuat doctoratul la Queen Mary College al Universitatii din Londra in timp ce lucram pe un post de director pentru o societate de consultanta internationala. Fusesem acceptata la Oxford pentru doctorat dar cum trebuia sa fac naveta de la Bruxelles, imi era mult mai usor sa ajung la Londra decat la Oxford. Echipa de indrumatori care lucra la Queen Mary College avea o excelenta reputatie pentru domeniul meu si in final la Oxford am avut alte ocazii de colaborare pe proiecte academice.
Cum ti-ai inceput cariera?
Dupa terminarea Universitatii la Bruxelles, aveam 26 de ani si nici un fel de experienta, doar cateva luni la Senatul Romaniei si la Institutul de Cercetari Juridice al Academiei Romane. Totusi, pentru occidentali, o asemenea experienta era foarte nesemnificativa. Mi-am prezentat candidatura pentru un post de director al unui departament pentru tarile din Europa de Est pe langa Consiliul Barourilor din Uniunea Europeana unde in final am fost aceptata, desi juriul comenta ca nu am nici un fel de experienta.
In timpul anilor mei la aceasta institutie am avut ocazia sa lucrez si pentru Romania. Pe durata mandatului meu la Consiliu am avut ocazia sa fiu promotoare al multor proiecte in domeniul juridic pentru tarile din Europa din Est (inclusiv pentru Romania) si sa fiu responsabila de proiecte cu foarte multe implicatii financiare. Am lansat doua reviste juridice : una care se adresa special tarilor din Europa din Est si o alta care difuza informatii despre dreptul european.
Dupa experienta la Consiliu, am lucrat ca director intr-o societate de consultanta internationala Deloitte&Touche si ca director pentru TeamEurope (institutie a Comisiei Europene). M-am calificat ca avocat belgian, ceea ce presupunea multiple examene in dreptul Belgian si European – in general. In paralel am editat carti in domeniul cooperarii juridice si am scris doua carti in domeniul comertului electronic si multe articole in domeniul dreptului european.
In afara activitatilor mele stiintifice, sunt implicata in activitati academice cu Institutul de Inalte Studii Comerciale la Bruxelles, Université Libre de Bruxelles si Facultatea de Drept, din Stanford. In ceea ce priveste activitatile asociative sunt membra biroului executiv al PIR (Public Interest Registry) pentru Europa, cu sediul la Reston (Virginia) in Statele Unite, membru al Comisiei de drept european al baroului din Bruxelles, membru Centrului international de arbitraj si mediatie, membru al asociatiei de arbitraj cu sediul la Paris.
In timpul activitatii mele am primit cateva premii internationale pentru activitatea stiintifica, precum si un premiu international pentru cel mai bun memoriu la un concurs de pledoarie la Curtea Internationala de la Haga.
Mai este timp si pentru o viata familiala in acest buchet de realizari profesionale?
Viata mea familiala a venit putin mai tarziu, dupa ce m-am consacrat pe plan profesional. Avand in vedere constrangerile profesionale a trebuit sa aman proiectul de a avea un copil. Dar acum am o fetita adorabila, Alexandra, care va implini in curand 1 an si care sper sa fie trilingva avand in vedere ca acasa vorbim franceza, olandeza si bineinteles, romana. Dar iata, vorbind de viata familiala ar trebui neaparat sa vorbesc de partenerul meu de viata, Patrick, care m-a incurajat in proiectele mele cele mai nebunesti, inclusiv in acela de a-mi sustine doctoratul la doua luni dupa nasterea Alexandrei.
Cum vezi cariera ta in viitor ?
Pentru moment, nu am un plan precis dar ca practician al dreptului as dori sa pot sa contribui la « cultura universala » care de fapt nu este decat o pluralitate de culturi nationale « franceza, engleza, neerlandeza, greaca etc . » la care m-am racordat si care n-au facut decat sa completeze fondul meu cultural romaneasc.
Fac parte din acea generatie care a plecat sa studieze in strainatate si care ar fi dorit sa se intorca in tara. Totusi, de fiecare data tentativele mele de intorcere nu erau luate in serios sau era urmate de raspunsul generic «poti sa ajuti mai mult Romania de acolo unde esti ». Aceast rezultat s-a relevat intr-un mod fericit si unul nefericit. Fericit pentru ca am avut sansa sa ma realizez si sa-mi formez o familie si nefericit pentru ca in toate discursurile mele in forurile internationale, primele mele cuvinte trebuiau sa fie « Romania nu este numai tara orfanilor si imaginea pe care o vedeti la televiziune, Romania este mai intai de toate o tara cu un inalt capital intelectual…. ».
Desigur, o parte a acestui capital este acum in drum spre Canada, SUA ori Europa. Majoritatea tinerilor romani nu viseaza decât sa emigreze. Atitudinea aceasta este usor de inteles in conditiile actuale in care mi se pare ca este un dezinteres total pentru ceea ce ar veni din exterior. La un moment dat s-a lasat sa se creada ca romanii din exterior vor fi luati in considerare. Cred ca a fost o gluma.
Care este mesajul pe care ai dori sa-l transmiti celor care guverneaza Romania astazi ?
Este timpul ca Romania sa beneficieze de experienta celor care au plecat pentru a studia, a se specializa si a lucra in posturi cheie in strainatate, care sunt in plina cariera profesionala si care totusi, paradoxal, in ciuda situatiei economice dificile existente in Romania, doresc sa se implice in evolutia tarii lor. Proiectele de atragere a tinerilor profesionisti cu experienta in strainatate exista poate numai pe hartie. Faptul ca autoritatile in Romania nu fac nimic in acest sens, penalizeaza o tara intreaga. Uniunea Europeana si alte instante internationale nu asteapta decat sa mediatizeze masuri concrete si originale pe care guvernul roman le-ar putea lua in acest sens.
Daca doriti sa cunoasteti mai multe detalii despre dna. Cristina Coteanu sau sa comandati unele din lucrarile sale, ii puteti scrie la ccoteanu@virtualreal.org .
—————————-
Draga Traian,
Imi place idea pentru interviuri cu diversi „romani liberi”, care sa povesteasca despre experienta lor dintr-o tara cu „vechime’ in regulile democratice, dintr-o tara in care legea domneste si este sfanta, si nu exista notiunea „de a te descurca” ci doar de a face ceea ce trebuie.
Sigur, romanii din stiintele politice si sociale vor avea un cuvand mai „usor” de spus decat cei din stiintele exacte, insa in cazul in care veti fi intresati la un moment dat si de gandurile si parerile, experienta si realizarile (sau esecurile) unui „cercetator liber”, scrieti-mi.
Va doresc succes in aceasta misiune si sper ca acesta rubrica sa fie privita ca „o fereastra spre lume” de catre romanii de acasa si nu un alt mod de a deveni indiferenti sau invidiosi fata de un semen de-al lor care……a muncit MULT pana a ajuns sa fie ….liber.
Cheers,
Radu
Dr. Radu Craciun
Research Associate
Arch Chemical – R&D Center
Am trimis… „ecoul” meu Cristinei, personal.
Intr-adevar… EI vor face diferenta.
Ce-mi doresc? Sa ma alatur LOR!
Foarte interesant materialul. Tragedia este ca, din pacate, românii ramasi în tara de origine, nu prea sunt receptivi la sfaturile celor care au o experienta asimilata pe alte meleaguri. Este folosit deseori „leit-motivul” – „nu mai faceti pe atotstiutorii, noi stim sa ne descurcam…” Nici cei care imigreaza, cel putin în Canada, nu accepta îndrumari, sunt refractari la orice sugestii. Ttrebuie sa recunoastem, suntem un popor mândru si inteligent, cu exceptii bineînteles, dar de învatat trebuie sa învatam toata viata si tot nu vom ajunge sa fim perfecti. Încapatânarea si egocentrismul nu trebuie sa predomine, daca vrem sa învatam ceva nou. Personal, am abandonat ideea de a mai ma implica în acest domeniu. În fond, FIECARE PASARE PE LIMBA EI PIERE.
Si eu sunt un emigrant, de aproape 40 de ani…
Doresc sa o felicit pe doamna Cristina pentru cat de deschis vorbeste despre ea.
Eu recomand fiecarui tanar roman sa plece undeva in lume, poate la inceput viata e foarte grea! Dar daca reusesti, esti un om adevarat. Daca nu reusesti, te intorci inapoi si ajungi plagiator ca Ponta!