Intarirea pietei instrumentelor derivate de credit (CDSs), unde se poate specula volatilitatea obligatiunilor sau a actiunilor emise de intreprindere deoarece nu este obligatorie cumpararea unei pozitii de baza (underlying) in obligatiuni sau actiuni, putandu-se deschide un numar nelimitat de pozitii pe un singur nume de companie, a condus la evolutia acestora ca si barometru al calitatii de credit a companiilor respective tranzactionate.
Insuccesul companiilor de credit rating de a retrograda la timp asa-numitii “fallen angels” ( falimentarii Enron, WorldCom, Parmalat, etc), a contribuit la aparitia unei preferinte a profesionistilor de a se uita in primul rand la evolutia CDS credit spread-urilor si apoi la indicii acordati de agentiile de rating.
Problema este ca spread-urile s-au micsorat si la high-yield (non-investment grade) in contextul unor rate ale dobanzii de refinantare mici la nivel mondial anul trecut, deci momentan riscul de credit este subevaluat (ieftin). Este adevarat insa ca in contextul acelorasi rate mici ale dobanzii, companiile si-au putut intari bilanturile si astfel micsora ratele de indatorare, conducand la un numar de falimente mult mai mic fata de media anilor trecuti.
O data cu sporirea lichiditatii pietei instrumentelor derivate de credit (CDS)s, s-a ajuns si la reactii emotive (asa numitul overshooting), care indica totusi o imaturitate a pietei. Deasemenea alta caracteristica a imaturitatii pietei CDS o constituie faptul ca la momente de stress, piata isi pierde lichiditatea, iar atunci marimea spread-urilor nu mai este precisa, fiinca volumul bid-urilor este disproportionat fata de ask, deci atunci trebuie sa se ia in considerare o medie ponderata a celor doua.
Finantistii au constatat recent urmatoarele relatii ale pietei CDS:
– Nu exista legatura intre lichiditatea numelui respectiv si rata de indatorare a intreprinderii.
– Nu exista un indice de corelare stabil intre volumele tranzactionate de piata per total si lichiditatea individuala.
Recent, agentiile de rating au contracarat spunand ca ei au in vedere o perspectiva indelungata, de 3-5 ani a intreprinderii, iar piata CDSurilor este practic iluzorie.
Un studiu recent publicat saptamana aceasata de BIS (Bank for International Settlements) arata faptul ca exista un grad mare de corelare intre piata CDS si miscarile agentiilor de rating, superior in cazul retrogradarilor si perspectivelor negative, deci ca atare putem considera piata CDS ca o a patra agentie de rating, insa mai prompta, mai nervoasa si cu un apetit de risc mult mai mic, deci mult mai pe gustul dealer-ilor.