Sa te trezesti in aceeasi camera neincapatoare visurilor tale  – iti spui cu infrigurare ca demonul ascuns in hainele timpului

iti atine calea – si iti acoperi ochii cu palmele, alungi intunericul si te indrepti catre intaia suflare a primaverii,

mireasa in matase si – povara a frumusetii in vesnica promisiune cum doar freziile

pe timp iernatic reconstruiesc lumina.

Un madrigal cu arini, un burg nins si cu miile de sanii coborand pe Dealul Ursulinelor

ar fi ceea ce corul sufletelor incercate de tristete deschide lumii,

si domina asezarea nuptiala.

Sa te trezesti in aceeasi broderie cu alai, cu mii de petale si cantece impletite in viata de acum,

de viata viitoare si mai ales de privirile imbratisate

pana dincolo de Valea Plangerii,

invingandu-ti spaima ca intr-o partida de sah cu insingurarea.