Nota Editorului:
Sub acest generic inauguram o noua rubrica. Titlul ei vorbeste de la sine. Simtiti nevoia sa impartasiti din impresiile dumneavoastra de calatorie? Nu ezitati!
———————————————————-
Randuri trimise de Mircea Niculescu
Ideea de a pleca in Africa mi-a parut la inceput exotica, plina de mister si fantezie. Ma gandeam cum o sa ma descurc printre lei si maimute, printre negrii cu triburile lor si ritmurile de dans African, vazute doar in filme si la tv? Naivitatea mi se pare acum ridicola, insa asta e ce-am simtit prima data.
Ei bine, n-a fost sa fie chiar asa. N-am vazut nici lei, nici urangutani, ci mai degraba salbaticia unei societati considerate printre ultimile clasate in lumea asta din punct de vedere economic, social, cultural, etc.
Povestea incepe intr-o zi cand seful companiei mele imi cere resumeul fara sa-mi spuna la ce-i foloseste. La cateva zile ma intreaba daca sunt pregatit sa plec in Nigeria. Fara sa mai astept i-am raspuns ca da. La momentul acela nu realizam ce-nsemna asta , insa ce conta?… Plecam din cubicul meu, pentru doua saptamani, fara sa ma gandesc ce face JKB Global, compania la care lucrez de 4 ani.
Abia peste cateva ore mi-am dat seama de tragicul situatiei, dupa ce am aflat de pe Internet, de la departamentul de stat American si de la World Bank, analizele ‘la zi ‘ despre Nigeria. M-a frapat nivelul criminalitatii si sondajele negative in legatura cu toti indicatorii economici, incepand de la GDP si terminand cu mortalitatea infantila.
Planul era ca 5 colegi sa mergem la Abuja (actuala capitala) si in Lagos (fosta capitala) si sa stam o saptamana in fiecare localitate. Din pacate – sau din fericire pot sa spun – n-am ajuns in Lagos, unul din cele mai periculoase orase din lumea asta, cu o populatie care il va situa peste cativa ani pe locul 5 in lume din punct de vedere al densitatii.
Abuja este un oras modest, singurul loc civilizat fiind Nicon Hilton Hotel, locul unde am fost cazati. Oaza de civilizatie era imprejmuita de garduri inalte si patrulata cand si cand de soldati inarmati cu mitraliere. Compania care ne-a gazduit (NDTV- Network Digital TV) relativ noua, se bucura de sprijinul Presedintelui Obasanjo, un dizident ce si-a pierdut o buna parte din viata in inchisoare in timpul regimului militar dinaintea guvernarii sale. Seful companiei NDTV, Fushauwi, este unul dintre bunii prieteni ai presedintelui si drept urmare se bucura de puteri speciale , de unde si puterea financiara de neegalat si usurinta decizionala de care a dat dovada in timpul intalnirii noastre.
Am avut sansa sa descopar diferenta dintre bogatii si saracii acelei tari.
Mr Chairman (asa cum era poreclit Fushawi) traia intr-o resedinta luxoasa, cam cum traia Ceasca al nostru, cu body guarzi si cu multe masini de ultimul racnet. Un negru cu buze mari si buhait, cu burta si cu trei neveste pe care insa n-am avut ocazia sa le vad. Tipul mi s-a parut impresionant prin puterea pe care o exercita asupra celor din jur: o privire de o anumita mimica si sclavii stiau cum sa reactioneze. Probabil si un cult al personalitatii, dovada tablourile atarnate pe pereti, dovada intalnirilor cu presedintii celor mai importante state: Bush, Regina Elisabetha, Jack Chirac, Jimmy Carter, Clinton, etc. toate prezentate intr-o ordine desavarsita.
Ce vrea insa aceasta companie NDTV ?
Sistemul de telecomunicatii Nigerian si in special televiziunea nationala sunt de slaba calitate. Lupta se duce pentru acapararea pietii in domeniul media. Ei bine, compania Americana pe care am reprezentat-o ofera un serviciu special si anume acela ca, prin linia de telefon, noua tehnologie va transmite nu numai servicii de telefonie, dar si video si IP (prin conexie la internet) cu o viteza de 10Mb/s. De fapt lovitura care se vrea data este impotriva wireless, care a acaparat din ce in ce mai mult piata si concureaza puternic pentru suprematia mediei. Insa noua tehnologie de care vorbesc, care incepe sa se dezvolte si in SUA, e benefica in conditiile in care compania locala de telefoane, cea care detine proprietatea firelor de cupru de la oficiile centrale pana la clienti, e de acord sa participe la proiect. Alminteri, planul e costisitor si de lunga durata. Insa cum prezentarile tehnice nu cred ca-si au locul aici , ma opresc pentru a nu deveni obositor.
Societatea nigeriana in schimb, atat cat am putut s-o descopar, este saracita de lipsa unei economii stabile si puternice. Singura sursa de venit nigeriana o reprezinta exportul de petrol, de la delta fluviului Niger.
Companiile de petrol Shell, Texaco, etc, si-au infipt tentaculele si si-au dezvoltat o infrastructura, nu numai prin mijloace proprii, dar si ‘cumparand’ serviciile localnicilor. Cum influenta statului Nigerian in zona era ca si inexistenta, companiile au devenit incet incet singura sursa de venit pe care localnicii incepusera sa se bizuie. Din nefericire insa, odata ce planurile de investitii ale companiilor au ajuns la final, localnicii si-au vazut periclitate veniturile si au devnit agresivi, punand in pericol viata muncitorilor straini. Criminalitatea a crescut iar bandele teroriste au devenit din ce in ce mai bine organizate. Asa se face ca datorita si lipsei infrastructurii in zonele respective, politia nici nu vrea s-auda de zona cu pricina. Pe de alta parte, tensiunea sociala e data si de diferentele religioase dintre cele 36 state nigeriene, avand la baza etnicitate diferita. Exista foarte multe triburi care inca isi manifesta cultul tribal si sunt departe de lumea civilizata.
Legat de civilizatie, am simtit pe pielea mea ce-nseamna lipsa de current, mai ales in conditiile cand cauzeaza blocarea traficului. Am aflat de asemenea ca in Lagos, apa si electricitatea se pot opri cu orele, si ca lumea e invatata cu asta. Iti trebuie ore bune sa te misti cativa pasi. La cativa km de Abuja, am vazut sate fara lumina, si ici colo, cate-un generator pompand electricitate.
In Abuja nu exista mijloace de transport public. Singura sansa este (daca nu-ti poti permite luxul taxiului) sa te urci pe motoreta (ca Mobrele romanesti) si sa fii dus unde vrei. Comertul ambulant este dezvoltat si punctele de intalnire sunt semafoarele. Se vinde orice, in special cartele telefonice.
Hotelul Hilton a reprezentat oaza de siguranta pe care o asteptam inca din SUA. Asta de fapt a fost conditia plecarii mele acolo. In adevar, asa s-a-ntamplat si in afara de incitarile agresive si perpetue ale nigeriencelor, nimic nu ne-a ‘deranjat’ in toata delegatia. Cei interesati si curajosi sa lupte cu SIDA puteau negocia tot ‘package-ul’ pt 20-30 de $ pe noapte. Pentru ele, intalnirea cu strainii este singura solutie a iesirii din mizeria fizica si morala in care viata le-a atras. De aceea, nu iertau nici o ocazie de a face strainilor pe plac, intr-un mod cat se poate de profesional – fie in restaurante, la piscina sau in lobbyul hotelului…
Am avut sansa sa vizitez si o piata, unde stilul balcanic m-a pocnit din primul moment. Pe langa zgomotul de fond, lipsa parcarilor si dezordinea m-au orbit si mi-au taiat pofta de a merge mai departe. Basca insalubritatea locurilor – macelarii in camp deschis la 35 de grade cu muste zburand turbate dupa mirosul sangelui.
Totul se negociaza, si in general se ajunge cam la jumatate de pret de la prima strigare. Textilele, in special bumbacul, sunt foarte scumpe, dar de buna calitate. Nigerienii poarta tinuta clasica, sau se-mbraca in ‘Pakistani’ un fel de costum bufant, format din trei piese, si, in functie de religia adoptata, si de un turban. Locuitorii din nord, majoritatea musulmani poarta astfel de costume. Curatenia lor individuala insa lasa cateodata de dorit, si se pare ca nu lipsa apei este cauza starii lor corporale ci pur si simplu nesimtirea – sau daca vreti, apartenenta la o cultura care nu pune prea valoare pe curatenia corporala.
Se spune despre Nigeria ca e o tara corupta. Da, intr-adevar, asa e, fiecare asteapta un bacsis, indiferent de-l merita sau nu. E parte din cultura lor. Sau probabil asta e apanajul societatilor in tranzitie. Pana si soferii companiei gazda isi cereau drepturile, desi erau platiti destul in comparatie cu media locala. Salariul mediu nu depaseste 50-60$ la oras .
Am fost de asemenea si la cel mai “bine inzestrat” magazin de carti. Asemenator unui magazin mixt satesc romanesc, puteai gasi carti relativ scumpe comparativ cu veniturile. De aici si lipsa de educatie a maselor. Am intalnit insa si oameni foarte educati si inteligenti, ca si cei din departamentului tehnic al NITEL, societatea de telefoane sau vice-presedintele de la NDTV, educati printre altele si la Oxford. Cel de la NITEL, foarte profesional, n-a fost intimidat nici ca eram americani, nici ca Fushawi era prieten la catarama cu presedintele.
Intr-o seara am fost invitati la dineu la un restaurant chinezesc tinut de un patron libanez, unde a aparut si reprezentantul IMF cu sotia, prieteni ai gazdelor noastre. Masa a fost imbelsugata cu sea-food, portiile prezentate original, cu spring rolls umplute cu tot felul de ingrediente. Ne-am simtit bine si am discutat in acelasi timp business. Totul s-a invartit in jurul afacerii, asa cum se-ntampla si-n America si oriunde.
O alta experienta a fost legata de cumpararea catorva cadouri pt acasa. Vanzatoriii aveau mici cotinete unde-si tineau marfa, statuete din mahon, abanos, lemn de tec sau fildes. Nu mi-a venit sa cred ce interesant a fost procesul negocierii, asa se-ntampla cand oferta e mai mare decat cererea.
S-au napustit ca niste vulturi asupra mea, oferndu-mi si ceea ce nici prin cap nu mi-ar fi dat sa cumpar. M-am simtit ca o bucata de carne in fata unor reptile hamesite. Iar cand au vazut dolarii turbarea lor a atins cote dramatice.
Experienta nigeriana poate fi povestita si mai pe larg. Am vrut insa sa punctez cateva imagini ale unei societati in tranzitie, in care sararcia lucie contrasteaza cu luxul exorbitant ( la fel am simtit si-n Thailanda) si unde puterea politica domina mecanismul vietii cotidiene. Africa cea visata in copilarie a fost departe de a fi cunoscuta si simtita. Acea Africa e poate la cateva sute de mile de locul vizitat. Cine stie, poate viitorul imi va oferi bucuria sa ma bat pe umar cu maimutele si girafele si sa dansez cu sageata-n dinti in jurul focurilor tribale.
Sper totodata ca malaria, febra galbena, meningita si tantarii sa ma ocoleasca si sa le pot transmite prietenilor mei cu aceeasi bucurie si sinceritate, gandurile si imaginile unui continent pe care de curand am inceput sa-l descopar. Sper s-o pot face de cate ori mi se va oferi sansa.
Cu prietenie,
Mircea (Nigerianu’)