Dupa 21 de ani, Romania nu are un model de tara. Nu stim incotro ne indreptam. Chestiunea aceasta este cea mai putin procupanta pentru cei ce fac politica, dar si pentru ceilalti.
Am fost imediat dupa 89 anticomunisti si capitalisti in percepte si ele ne-au dus spre nicaieri. Ne-am propus din condei texte frumoase care nici pana azi nu sunt aplicabile in totalitate.
Enumeram:
1. Nu s-a facut o lustratie imediata si pe termen scurt. Era un prilej de ispasire dupa care se putea incerca mersul pe mai departe. Facuta imediat, fara patima si corect era un semnal….Asta nu insemna inchisoarea sau alte pedepse, ci simplu retragerea cel putin pentru o vreme….
2. Am facut caz de proprietatea privata si nici pana azi nu am dus-o pana la capat. Restituirile imobiliare in natura au dat prilejul unor imense speculatii pentru unii si au fost prilej de alte nedreptati pentru altii. Pana la urma s-au impotmolit sau au ajuns intr-o faza in care au ramas sa arda la foc mic.
3. Restituirea pamanturilor sau a padurilor a creat un haos total. Masura a fost eminamente populista si a fost facuta pentru voturi de catre noua putere instalata atunci. Se stia clar ca romanul nu are cu ce sa lucreze pamantul. Puterea de atunci a “dat” pamantul inapoi fara sa asigure si conditii pentru lucrarea lui macar de catre o parte din proprietari (acces la credite ieftine, sprijinirea productiei agricole romanesti, etc). Restituirea a tinut mai mult de sentiment si de nostalgie pe de o parte si de calcul din partea noii puteri si nu a avut nimic elaborat sau pragmatic. Rezultatul s-a vazut si se vede. Piata libera nu putea sa functioneze corect in acei ani astfel incat sa se realizeze adevarate acumulari de suprafete care sa permita exploatarea eficienta.
4. Aruncarea la lada de gunoi a unui dat greu implantat: cultul muncii!
5. Promovarea desantata a principiului ca fiecare trebuie sa fie patron, ca patronul nu munceste si castiga… din cer. Amintiti-va de bucuria ciudata a unora care numarau chioscurile ca semn al capitalismului izbavitor. Plus perceptia insinuata ca este o rusine sa mai fi angajat.
Am navigat in bataia vanturilor cativa ani cu scopul precis ca un anume esalon sa acapareze averi si sa detina puterea prin economic. Politicul s-a subordonat in acest caz economicului.
Ne-am agatat cand nu mai era nimic de facut sau cand “programul” era deja infaptuit de Uniunea Europeana.
Din lac in put. Ne-am facut luntre si punte acceptand la gramada si fara nici o obiectie toate cele ce s-au impus.
Pregatirea intrarii in UE a fost lovitura finala cand s-a desavarsit ceea ce era de terminat.
Am alunecat usor si pe nesimtite sub entuziasmul cantat in gura mare a sosirii marilor investitori spre un model de lume a treia. Tara de consum.
Dupa douazeci de ani, dupa ce UE s-a dovedit a nu fi asteptatul tarm (nici nu avea cum), sub presiunea unei noi generatii care nu-si cunoaste trecutul sau il stie deformat si eminamente de pe pozitia anticomunismului anarhic promovat abil dar care nu vede nimic pentru viitor, am inceput unii si altii sa ne intrebam ce trebuie sa facem.
Este tarziu dar nu pot sa spun ca prea tarziu. Exista cale de intoarcere dar va fi presarata cu multe si mari sacrificii.
Romania are nevoie imediata de a stabili si apoi urma un model de tara. Ar fi cantecul de lebada al actualei clase politice care oricum va dispare. Dar va dispare intr-un mod care sa-i mai atenueze marile erori si vicii. Trebuie sa fie un model bazat pe conditile si necesitatile tarii, nu neaparat original, dar cu o puternica componenta nationala. Intr-o epoca a globalizarii reusim numai prin a fi si nationali. Altfel vom fi cu totul inghititi de valul urias ce bantuie prin preajma.
Care ar fi setul de componente ale acestui model de tara?
1. Agricultura.Tranformarea statutului celor ce se ocupa cu agricultura din taran in fermier. Avem prea putini fermieri si foarte multi tarani care au o bucata de pamant si nu stiu ce sa faca cu ea. Sa o lucreze nu pot, sa o vanda nu prea au cui!
2. Industrie, de la IT la celelalte ramuri. Renasterea industriei este absolut necesara. Marota turismului spre care ne tot imping unii nu poate sa sustina o tara.
3. Investitii in infrastructura. Masurate si nu de-a valma. Refacerea CFR dupa dezastrul programului implementat cu ajutorul Bancii Mondiale.
4. O justitie prin lege si pentru lege.
5. Promovarea pe baza calitativa si concurentiala a produselor romanesti.
6. Recastigarea increderii romanilor in Romania.
Par la prima vedere enumerari teoretice. Le putem dezvolta dar nu acesta este scopul. Ultima componenta sus scrisa este si cea mai grea dar de aici trebuie plecat!
Altfel nu se poate!
Toate acestea cer masuri si bani. Masurile se iau (daca ai sange), banii se pot obtine. Nu neaparat numai de la FMI+BM+UE.
Scopul nostru este de a provoca alaturi de altii o dezbatere rapida care sa se finalizeze cu un proiect de model de tara.
Acest proiect odata aprobat, trebuie si realizat.
Articol preluat cu acordul autorului de pe http://ioanavram.wordpress.com