ACUM.TV

Sunt de acord cu pozitia luata de cei care reprezinta diaspora româneasca din Canada, cu privire la difuzarea documentarului de catre CNN a situatiei PROSTITUTIEI JUVENILE DIN ROMÂNIA, pe care de fapt am si vazut-o.

Este dureros sa aflam anumite adevaruri STRIGATOARE LA CER, si ADEVARUL SUPARA, pentru ca suntem români si România este si a noastra, nu numai a celor din tara. Dar ce a facut DIASPORA, ca sa nu mai fim în primul rând la critici?Totusi, trebuie sa recunoastem realitatea faptelor si personal, pot sa confirm ca în anul 2003 aflându-ma în tara pentru a sasea oara în 16 ani, locuind în special în Bucuresti pentru o luna de unde sunt originara, am vazut tragedia strazii, în locurile unde prostitutia stradala se practica fara nici un fel de jena, ca sa nu mai vorbim de cei care o organizeaza, de pedofili, uneori mâna-n mâna cu politia, traficul de droguri s.a.m.d., ca sa nu mai vorbesc de tragedia din diverse familii pe care le-am frecventat, care au fost cineva, iar acum traiesc de pe o zi pe alta.

Din pacate, uneori, partile negative depasesc cele pozitive. Turismul, transporturile comune, lasa foarte mult de dorit. O tara care ar putea trai minunat din TURISM, acesta este lasat în paragina, grupurile organizate pt.strainatate costa foarte scump, iar itinerariul nu este respectat, soferii nu cunosc traseul, autobuzele depasite din toate punctele de vedere, cu scaune stricate s.a.m.d. În tara, monumentele istorice si în special mânastirile sunt la pamânt, mizeria din strazi, câinii vagabonzi care înca sunt prezenti si înfometati, nu mai putin batrâni pensionari, care cersesc la colturi de strada.

Personal, am avut o reântâlnire memorabila cu colegele de liceu, absolvente în anul 1945, a 58 aniversare, despre care am si scris la OBSERVATORUL. Trebuie sa stiti ca cele 12 colege, toate titrate, medici, farmacisti, avocate, au o pensie de mizerie care nu depaseste 3,5 milioane lei dupa aprox.40 ani de munca neîntrerupta. Majoritatea traiesc din ajutorul copiilor care au parasit tara, deci în tara intra niste dolari sau mai de curând EURO. Dar cele care nu au avut aceasta sansa ce fac? Va raspund tot eu, traiesc din mila celor care primesc dolari, ceea ce fac si eu, trimitându-le din când în când pachete sau bani, deoarece pensia mea din tara o daruiesc unei familii formata din 5 persoane, bunica de 74 ani, cu un fiu de 38 ani schizofren, alt fiu care lucreaza ca om de paza si are 2 mil./luna, sotia în somaj si o fiica de 12 ani, care îngrijesc de mormintele parintilor si bunicilor mei. Cum pot trai acesti oameni decent?

Eu am vârsta de 78 de ani ca si colegele mele, dar am avut aceasta sansa în viata sa ajung pe aceste meleaguri în 1988, alaturi de fiul meu în 1977, fortata de împrejurari, nu ca am fi parasit tara de voie, era anul 1977… ci de nevoie.

Este usor sa vorbim de la distanta si sa acuzam pe cei care ne critica tara, trebuie mers locco si vazut realitatea trista, dar adevarata, si apoi O SCRISOARE CATRE GUVERNUL ROMÂNIEI sau ambasadorul României din Canada, care sa „faca totul” pentru a stârpi acest flagel al prostitutiei, practicat în tara, dar si în Canada, ca sa nu mai vorbesc de alte tari europene. Sa se creeze locuri de munca ca tineretul pregatit sa nu mai plece în lume. Batrânilor sa li se asigure un venit decent si sa primeasca pensii echivalente preturilor de pe piata care sunt calculate în $ US sau Euro. Si Franta ne-a criticat si ne critica, suntem primii pe lista, dar se pare ca cei vinovati fac „la sourd oreille” – NU AUD, NU VAD.

Este o discrepanta totala între venituri si cheltuieli, oamenii se sinucid din pricina lipsurilor cotidiene, nu ajung sa-si plateasca chiriile sau întretinerea, si-au debranshat frigiderele si au renuntat la telefoane.

O scrisoare a membrilor diasporei ar trebui sa cuprinda aceasta REALITATE – repet – FOARTE TRISTA, DAR ADEVARATA, cu solutii concrete si nu numai vorbe. Ma doare inima, când am vazut ca femei de vârsta mea, cu titluri universitare, au ajuns sa se bucure de o atentie, un ban sau o felicitare pe care le trimit cu regularitate, iar raspunsurile lor pline de recunostinta si dragoste colegiala de mai bine de 60 de ani îmi provoaca tristete, dar si repulsie fata de cei care le-au adus în aceasta stare de decadere fizica si psihica, la sfârsitul unei vieti muncite cinstit, într-un regim comunist totalitar, fiind prima generatie dupa 1945, dar cu o educatie serioasa din partea parintilor si a scolii, trainica, de respect fata de munca si tara, asa am fost educate. Noi am fost pionierele regimului comunist, care nu aveam alte veleitati, decât sa muncim cinstit, dar ne-am vazut pedepsite la vârsta senectutii.

As dori ca aceste rânduri sa parvina celor care au alcatuit scrisoarea catre CNN, nu cu alte intentii, decât sa cunoasca ADEVARUL PE VIU si NU din povesti.

Acest articol a fost publicat marți, 13 aprilie 2004 la rubrica Opinii.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.