E ca atunci cand te trezesti sechestrat intr-o cabina de WC dintr-un personal puturos. Numai ca acum ma trezesc captiv intre blocurile de beton murdar ale capitalei. Tot Bucurestiul pute. Ba a prostie, ba a lacomie, ba pur si simplu a jeg.
Atunci cand soarele apune si zice mersi c-a scapat sa mai priveasca, atunci cand greierii bolnavi de TBC incep sa cante ametiti, praful si putoarea de peste zi incep sa se aseze peste tot, pe asfalt, pe case, pe oameni. Noaptea, orasul vrea sa se odihneasca. Pasesc incet, cu mainile in buzunar, pe trotuarul umed. Coji de seminte imi trosnesc sub talpi. Simt un miros de patruped ud. Incepe sa ploua din nou. Prin fata mea izbucnesc doi pustani cu niste capace de Golf la brat. Aud o alarma de masina. O vitrina plina cu televizoare noi si second-hand tine loc de Multiplex pentru o mana de vagabonzi vrajiti de imaginea in miscare. Taxiurile fara somn trec unul dupa celalalt prin bezna noptii, ca o turma de oi plictisite. La umbra unui castan ofilit asteapta un “colorat” in geaca de piele si pantofi cu ciucuri. Fumeaza un Snagov. Gura-i fumega mai ceva ca o scrumiera. Opreste un taxi. Vantul misca frunzele prafuite si imi vad mai departe de drum. La marginea unei case darapanate, cu rufele puse la uscat in strada, intre o Dacie rablagita si un Trabant pe butuci, e petrecere mare. O haita de maidanezi, de zece ori mai numerosi ca lupii din Apuseni, cotrobaie prin gunoaiele cazute dintr-un tomberon rasturnat. Toata strada pute a pepeni putreziti, a oase sfartecate si a cafea cu aroma de curva. Parca din pamant, apar doi pustani cu mainile murdare de noroi : “Sefu, iti dau o fata frumoasa ?” Ma fac ca ploua si incerc sa opresc un taxi. Merg mai departe pe trotuarul intunecat. Aud o sirena de politie. Ma latra un caine. Langa o reclama cu o sticla unduita ca o femeie, pe banca rupta dintr-un refugiu de statie, rade in somn un batranel ponosit, cu barba neagra si prafuita, un adevarat Mos Craciun al strazilor. Ma invaluie un miros de vodca de 3 lei. Ploua mai incet acum. Un caine schiop se chinuie sa treaca strada cu o coaja de paine in gura. Ajung la Romana. Aici Bucurestiul parca incepe sa miroasa a Kenzo si Jack Daniel’s. La intrarea intr-un club de langa McDonald’s, cativa copii nocturni cer insistent niscaiva maruntis. Lumea iese pe rand. Cu mintea suprasaturata de harfe, cu ochelari de soare la 3 dimineata, cu blonda obosita la brat, smecherii de capitala ies si trec nepasatori printre mainile intinse catre ei. Se urca in SL-ul de 400 de magari si pleaca in viteza pe rosu, in timp ce politistii de la colt mananca floare si bostan. Si aici tomberoanele de gunoi sunt rascolite, cainii hamesiti si vitrinele inca poarta urmele unor fetze visatoare. Ba nu. Acelasi aer cu miros de saracie si jeg este peste tot, la fiecare metru pe care-l faci.
Muzica rasuna dintr-un BMW decapotabil si aurolacii jerpeliti motaie in somn prin canale, prin boscheti, prin scari de bloc. Intru in scara si urc treptele pline de chistoace de tigari. In fata usii, pe presul scuturat de maica-mea azi dimineata, sta un pusti murdar. Dardaie din cap pana-n picioare. Descult, ma priveste cu ochii mari si limpezi. Imi cere o tigara. Repede, imi indrept privirea in pamant, descui usa, fac un pas mare si intru in casa. Aud cheia invartindu-se in iala si o liniste asurzitoare imi sparge timpanele. O fiinta se foieste dupa usa. Tara asta nu-mi miroase a bine.
Intr-adevar aceasta este situatia cruda dar reala in care ne aflam. Este un articol care reflecta clar situatia in care ne zbatem acum la 14 ani de la ,,despartirea” de comunism. Oare cati ani trebuie sa mai treaca pentru a scapa si de ramasitele acestuia. Pe zi ce trece imi pun intrebarea daca mai exista vreo speranta de a duce o viata asa cum este in vestul europei de exemplu. Se pare ca pentru mine e un vis. Am trait un an jumatate acolo si totusi am revenit cu speranta ca s-a schimbat ceva. Dar m-am inselat si cred ca nu se va schimba ceva pentru ca noi nu suntem ,,ei” noi suntem romani. Pacat de ,,adevaratii” romani (cei foarte bine pregatiti) care sunt recrutati de marile companii capitaliste. Si ei au visat la o viata mai buna dar au plecat pentru ca aici nu au loc de pilele, relatiile si toate ramasitele comunismului. Se tot bate moneda pe faptul ca multi romani pleaca din tara (vezi capsunarii gunoierii agricultorii si alte slugi) dar se uita de specialistii romani multi foarte tineri dar nimeni nu spune despre acest lucru, ACESTA FIIND UN FAPT DEOSEBIT DE GRAV CA PIERDEM ADEVARATELE CAPACITATI ALE TARII. In viitor cred ca Romania va deveni o tara plina de prostie.:(
Sa fim seriosi… Locuiesc in Bucuresti de cand ma stiu, insa imaginea descrisa nu as putea-o incropi nici daca as pune cap la cap toate elementele negative observate de mine in decursul anilor. Orice oras isi are partea lui sumbra. Cand am pasit prima data in Amsterdam, in zona garii, desi veneam din Bucuresti, mi-a venit greata din cauza mizeriei, cersetorilor si tomberoanelor rasturnate…
Recunosc ca Bucurestiul nu este cel mai curat oras, anumite cartiere sunt chiar imposibile, insa nu e cazul sa punem ca imagine globala despre el acest articol. Miroase a prostie? Sa fim noi putin mai destepti, sau, daca suntem deja, sa nu plecam din el 🙂
Desigur ,sunt multe de facut in Bucuresti ca si in orice mare oras .Sunt orase cu faima in care mizeria este peste tot prezenta .Numai sa vrei sa fii obiectiv.Daca vrea sa vezi numai mizerie atunci sa incerce sa bata strazile marilo orase europene sau americane fara prejudecati si atunci isi va da seama ca ceea ce a scris este izvorat din resentimente.