ACUM.TV

Recentele recesiuni indelungate prin care au trecut economiile Japoniei, Germaniei si a SUA, au condus la reducerea dobanzilor de refinantare in aceste tari, guvernatorii bancilor centrale facandu-si planuri cum ca reducerea dobanzilor ar fi ajutat economiile respective sa iasa din recesiune daca companiile din tarile respective ar fi decis sa imprumute bani la ratele micsorate, extinzandu-se.

In conditiile in care companiile respective aveau deja o intindere aproape de maxim, cat si datorita faptului ca ratele de indatorare ale companiilor respective, deja ridicate, ar fi declansat un semnal de alarma pentru agentiile de credit rating, riscandu-se vanzari ale actiunilor companiilor respective si in consecinta, scaderi ale preturilor acestora, companiile au actionat neactionand, sperand sa traverseze recesiunea reducand costuri si concediind personal. De mentionat ca imprumuturile facute de intreprinderi in tarile dezvoltate, spre deosebire de persoane fizice, care pot refinanta mai usor, au clauze contractuale penalizatoare importante.

In aceste conditii, singurii care au beneficiat de dobanda redusa au fost consumatorii americani persoane fizice, care au putut refinanta imprumuturile ipotecare la o rata mai mica, translatand economiile de dobanda intr-o crestere a consumului care aparent a condus la relansarea economiei americane, dar si la cresteri artificiale ale preturilor caselor si actiunilor. Dobanzile mici au condus la modificarea apetitului pentru risc in investitii cu un grad mai mare de risc, cum ar fi actiuni sau obligatiuni ale unor guverne sau companii ale unor tari in curs de dezvoltare.

In conditiile in care dobanda reala in Japonia era negativa, Banca Centrala a Japoniei a decis sa tipareasca bani, pentru a stimula consumul. Consumatorii japonezi, avand o traditie istorica frugala, nu au muscat momeala oferita de a se indatora, astfel increderea lor intr-un eventual spor de avere ramanand apatica. Astfel, sporul de bani, pentru a nu ramane neabsorbit, a fost dat cu imprumut de banci unor intreprinderi neprofitabile, conducand la falimente bancare precum Resona sau Shinsei.

Ca urmare a acestei situatii nedorite, Banca Japoniei a avut idea geniala de a absoarbe emisiunile guvernamentale americane cu yeni noi tipariti, astfel mentinind cursul yen/dollar la un nivel scazut, urmarindu-se astfel o iesire din recesiune prin exporturi.

Situatia ca atare a parut initial ca o binecuvantare pantru americani, care trebuiau sa-si acopere dublul deficit la o rata a dobanzii redusa, japonezii astfel stimuland consumul americanilor si sustinand cursul dolarului.

Deci produsele japoneze in present sunt vandute sub valoarea lor normala prin faptul ca daca masa monetara a Japoniei ar ramane constanta, pretul acestor produse in dolari ar creste. Cu toate acestea, japonezii prefera sa continue sa monetizeze economia lor, incercand sa-si recapitalizeze sectorul bancar si totodata incercand sa sporeasca increderea consumatorilor.

Totodata, calitatea automobilelor japoneze a fortat companiile americane sa ofere reduceri de pret substantiale cumparatorilor automobilelor americane. Deci se pare ca finantarea deficitului American este suportata indirect si de sectorul privat american, aceasta fiind o sarcina dificila. In conditiile in care pierderile de competitivitate datorate preturilor mici practicate de japonezi ar conduce la pierderea unor locuri de munca in companiile americane, situatia ca atare ar deveni intolerabila.

In cazul unei deprecieri mai accentuate a dolarului, valoarea rezervelor bancii nationale a Japoniei va scade, diferenta de valoare constituind o sponsorizare a extinderii industriei japoneze de catre banca centrala. Totusi, daca vanzarile catre SUA se vor opri ca urmare a devalorizarii dolarului, Japonia va ramane cu o supracapacitate de productie.

Iata de ce Japonia va continua sa opreasca deprecierea dolarului american.

Cicero LIMBEREA, New York

Acest articol a fost publicat marți, 2 martie 2004 la rubrica Economic.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.