Un om moare sub ochii nostri…
Teodor Mărieş moare sub ochii noştri şi nimeni nu face nimic. El moare ca urmare a unui prelungit protest prin greva foamei, reiniţiat pentru finalizarea cercetărilor privind evenimentele din Decembrie 1989. Adică pentru un adevăr care ne interesează pe toţi!
Este prima oară, de când am plecat din România pentru a mă stabili în cele din urmă în Statele Unite, că-mi pare rău că nu mă aflu la Bucureşti. Dacă aş fi acolo, aş începe prin a le vorbi membrilor Asociaţiei „21 Decembrie” şi a-i îndemna să manifeste în sprijinul acţiunii preşedintelui lor. De ce nu sunt ei în aceste zile în faţa clădirii Guvernului, pentru a-şi arăta în mod paşnic solidaritatea cu Mărieş?
Unde sunt zecile, sutele de asociaţii de revoluţionari, unde sunt cei care au obţinut certificate, avantaje, înlesniri? Unde sunt studenţii, tinerii presupuşi a reprezenta conştiinţa proaspătă a naţiunii, cei care sunt interesaţi în cel mai înalt grad ca foaia pe care îşi vor scrie propria istorie sa fie cât mai curată? Unde sunt toţi cei care s-au bucurat de căderea dictaturii dar au înţeles că unei dictaturi „pe faţă” i-a urmat o manipulare perfidă, prin care cei care au plănuit eliminarea ceauşeştilor au făcut-o strict pentru interesele proprii şi nu pentru cele ale poporului?
…iar noi intoarcem capul
Tăcere. Lumea are alte preocupări. Discută despre altceva. „Nebunia” lui Mărieş este de-a dreptul „supărătoare”. Cum de îşi permite el să creadă într-un revers al fatalităţii mioritice în care ciobanii ucigaşi sunt chemaţi în justiţie şi puşi să dea socoteală pentru crimele lor? Haideţi mai bine să-l convingem pe Mărieş să renunţe, decât să ne alăturăm lui – gandeşte poporul de oi.
Pentru că răspunsul la întrebarea din titlul articolului, dragii mei, este unul afirmativ. Suntem un popor de oi. Asemenea oilor, păstorite cu miile de câte doi-trei ciobani şi caţiva câini, suntem plimbaţi de colo-colo de la o pajişte la alta şi, in timp, tunşi de lână sau sacrificaţi, adesea sub privirile tâmpe ale semenilor noştri care asistă la moartea unuia sau altuia dintre ei ca la un fapt divers.
Chiar nu se poate face nimic?
Daca măcar atăta ar face românii: să nu-şi deschidă televizoarele timp de o ora într-o anumită zi, să spunem între 7 si 8 seara pe 30 martie, alocând acest timp unei discuţii despre Teodor Mărieş. Să încerce să înţeleagă gestul lui disperat de restabilire a adevărului istoric despre Decembrie 1989, să încerce să se întrebe dacă nu ar trebui să facă ei înşişi ceva pentru aducerea acestui adevăr la lumină. Dacă măcar ziariştii ar intra în grevă de subiecte, aşa cum mă consider eu de două luni încoace, refuzând să scriu despre alt subiect decât despre Teodor Mărieş!
Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş, Teodor Mărieş… aş umple o întreagă ediţie de ziar numai cu numele acestui om – nu pentru a-i ridica o statuie, deşi pentru curajul lui el are deja o statuie în mintea mea, ci pentru cauza lui, atât de dreaptă şi de necesară.
După zeci de ani de negare vehementa a crimelor împotriva evreilor din România a fost nevoie de o Comisie condusă de americanul de origine română, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel, alcătuită în bună parte şi din oameni de ştiinţă care trăiesc în afara României, pentru a se reconstitui şi demonstra adevărul despre Holocaustul românesc. Mulţi neagă încă, sfidând legea, rezultatele publicate de Comisia Wiesel.
A fost nevoie de o Comisie condusă de un profesor american de origine română, Vladimir Tismăneanu, pentru a se face lumină în natura criminală a regimului comunist din România. Nu s-au produs legi în legătură cu rezultatele publicate de Comisia Tismăneanu şi sunt slabe speranţe că rezultatele ei vor deveni operaţionale pentru mulţi ani de acum încolo.
Avem oare nevoie să solicităm cetăţenia americană pentru Teodor Mărieş pentru ca, având această calitate de neapartenenţă la un popor de oi, gestul său să fie apreciat la justa lui valoare şi să se bucure de sprijinul popular care l-ar face să învingă rezistenţa structurilor inerte din România? Cât timp vor mai dicta în România cei care au denaturat istoria şi complicii lor?
Sunt şi eu tot o oaie
O disperare surdă mă încearcă în timp ce vă scriu aceste rânduri căci, din perspectiva acestei sentinţe, nu sunt nici eu altceva decăt tot o oaie. Altfel ar trebui să mă sui în primul avion şi să aterizez la Bucureşti cu o pancartă în mâini, pichetând Guvernul. Măcar pentru a nu mă mai simţi o biată ovină eu însumi. Nu din altruism, ci pentru salvarea propriei conştiinţe, la fel cum am protestat cu ani în urmă împotriva lui Ceauşescu, la fel cum i-am cerut fostului meu anchetator acum ceva vreme să se delimiteze de sistemul care îl omoară lent dar sigur pe Teodor Mărieş.
Suntem un popor de oi, dragi români. Un popor de laşi care îşi merită istoria de mâna a doua sau a treia pe care şi-o construieşte într-o ţară în care oamenii se amăgesc prin îndelungi behăituri naţionaliste că e ceva de capul lor. O fi, dar rar, individual şi nu între oile autohtone şi nu pe bază de behăituri naţionaliste.
Astfel, când cel puţin încă există pretextul numit Teodor Mărieş ca oamenii care mai au o conştiinţă să iasă în stradă şi să ceară adevărul despre lovitura de stat din Decembrie 1989, creîndu-se premisele împăcării românilor cu propria lor istorie, ei preferă totuşi să uite, să întoarcă indiferenţi capul şi să se lase în continuare conduşi de o mână de ciobani abili şi de o haită de câini. Să ne fie ruşine. Suntem un popor de oi şi ne merităm soarta.
Rămân, pe de altă parte, acelaşi etern optimist care a crezut că va fi urmat de cineva şi atunci când s-a împotrivit lui Ceauşescu: doar recunoscând că suntem un popor de oi avem şi o şansă de a deveni un popor de oameni. Altfel nici nu v-aş spune toate acestea!
Doamne,dumnezeule!Cata dreptate avetzi!Acum am venit din Ucraina,si sa stitzi ca si la ei e la fel.Am tot fost prin lumea a treia cu treburi si e chiar mai rau.N-ar trebui sa ne luam dupa relele altora,dar o facem.Vedem,constatam,ne revoltam chiar,dar doar la un pahar de vorba.Macar acum mai e cate un cuget,care trage un semnal de alarma,asa cum este articolul dvs.Dar noi,dvs.,colaboratorii dvs.si cei de un leat cu dvs. incet,incet ne ducem.Si ce vine dupa noi?Uitatzi-va numai ce circ se face cu aniversarea a nu stiu catzi ani dela infiitzare editurii Humanitas,in vreme ce la aniversarea a 92 de ani dela unirea Basarabiei,din totzi cei amintitzi de dvs.,ziaristi,intelectuali,daca au participat catziva.
Sentimentul de ,,oaie”il am,dar,poate ma autodisculp,ce naiba potzi face de unul singur?Dvs. va autoacuzatzi,dar aterizand [a Bucuresti cu o pancarda,catzi credetzi ca vi s-ar alatura?O fi defetism in ceeace spun,dar cred ca asta e crunta realitate:nu mai exista acel sentiment de solidaritate de a sari in ajutorul celui la ananghie.
Totusi ce e de facut in ajutorul d-lui Maries,petruca omul nu poate fi lasat la discretzia guvenantzilor.Ma intreb,un strigat de ajutor la cabinetele vestice,la multiplele organizatzii internatzionale,n-ar putea urni lucrurile din loc?Va propun sa lansatzi dvs. acest ,,Manifest” de solidaritate,sunt sigur vetzi obtzine mii de semnaturi de adeziune.Macar din partea cititorilor acestei publicatzii.
Asa sa va ajute Dumnezeu!
IMPRESIONANT ARTICOL! am lacrimat si m-am simtit OAIE pana in adancul sufletului si rusinata ca nici n-am stiut ca d-nul Maries se afla in greva foamei pentru o cauza ata de dreapta…ma duce inima si gandul la Ilascu si la ce a insemnat el pentru miscarea basarabeana…si in aceasta saptamana a „patimilor” , ma intreb ce as putea eu sa fac ca „neamul meu” si eu, sa nu fim oi?
3-29-10 Socant, revoltator, dar mai ales dureros..coplesitor de dureros ! ..NU stiam ca mai e in greva foamei…Deja este prea mult pt mine. CInd am vrut sa ma asociez unora care credeam ca in tara pot fi mai eficienti..ca scrisesera la dvoastra..ca si cum ar fi sau ar vrea sa fie am fost pur si simplu atacata, la un mod oribil. Ca sa mi se inchida gura.
Nici mcar nu ne-ati tinut la curent stiind ca doream sa ajut si ca venisme cu niste prouneri de colaborare in acest sens. Impreuna puteam forma un grup de support si veni la ambasada, iar daca nu erau urmari pozitive, puteam demara o campanie pe mai multe paliere, inclusiv demonstratie in fata ambasadei din Washington unde locuiti. Sunt surpinsa ca dvs, care scrieti atit de bine, nu ati pornit o campania catre diaspora cum trebuia. Adica singur… da nu ati acceptats a formam un grup…adica nu ati invat nimic din America.. Sau ati incercat ? dar noua nu ne-ati trimisimic. Acum si muzeul este cu un picior in groapa..si chiar trebuie sa anuntam SOS..la citeva zile inainte de Pasti sau imediat dupa…Nu stiu inca..daca celalat picior se mai poate mentine pe marginea prapastiei.cind muzeul si cu mine suntem impinsi veriginos mai ales de ICR (dar si de Ambasada)..cu lovituri recente in luna februarie ..Deci .nu de oile neamului meu care ma amarasc destul si pe mine, dar eu tin la el si la oi..(aici in zona Princeton-ului acesta al castelelor istorice de 250+ locul nostru preferat de relaxare este o ferma de tara care are si oi…adevarat mai tacute si mai curate decit cele romanesti..dar si mai proaste, dar bune destul sa le avem un muzei romanesc daca era sa fie el cum il visam eu, un MiniSat Transilvanean..) …ci de cei rai..Dar, sigur cu complicitatea lor, a dvoastra, a altora de aici
SI ce fac cei care au primit diplome de la Asoc21 Dec.? NU am primit stir de nic o campani cum le sugeram..Cum de Dorin Tudoran, Dl.Antonesei, Vladimir Tismaneanu si altii foarte civici nu au pornit o campanie in mass-media US, internationala, diaspora ?
Si de ce sa nu fi vorbit dvoasgra cu romani din SUA, din zona..si de ce sa fi uita ca aveti chiar linga dvoasra GUVERNUL ROMAN..adicas a fi demonstrat dvoastra chiar la Washington?? NU ati fi gasit citiva romani? NU s-ar fi implicat Raymond Luca, deputatul pe care l[ati sprijinit cu sarg? (adveratat ca ati tnut secreta..si vedeti care sut rezulltatele secretismului..NU s-a format un grup larg..si are ar fi putu fi activ cid e nevoie..)
Ati scris romanilor din zona, macar sa fi dus un material sa dati la biserica romana din zona unde a fost preot mult regretatul -cu adevarat dizident – Par.Calciu si avea multi tineri civici in jurul dansului? ..
Si studentilor romani , ca sunt zeci la universitatile din Washington si Maryland
Si ati incercat sa cunoasteti si sa le vobiti studentilor americani ai lui Charles King de la catedra “Ion Ratio”ca model de civism … sau, si mai potrivit, cei de la politica instruiti de Dl.Tismaneanu in comunism si postcomunism la Univ.Maryland la o aruncatura de bat de dvoastra. . Mai ales ca-l mentionati ca si cum ar fi un mare patriot activ in descoperirea si criticarea crimelor comunismului..dar de faopt mai mult acperindu-le..si mai ales pe fatasii in viata….
Asta -ca de 20 de ani cei de la putere au ascuns actele Revolutiei si adevarul atit de important p.t tara (ca sa afle si apoi sa poata depasi sperind in mai bine)….ce este, nu crima? Pe asta de ce nu o condamna Dl.Tismaneanu !
Si ce a facut pt.Dl.Maries?? Pote o fi sus ceva..asa palid, in stilul sau diplomatic
Dar cred ca l-a impins mai mult in groapa cind in si-a permis sa ceara numirea din ferb.2010 la un post al pazei adevarului , memoriei eroilor ucisi si persecutati ai neamului si a mandriei constiintelor romanesti..Si daca tot vorbiti de oi, eu chia de aceea m-am simti atrasa de linkul cu titul dvs, ca tocmai scriam undeva de Calul triona intrat in turma de oi..sau ca a fost numit lupul la oi.Doar ca in cea mai mare parte oile au fost deja omorite de tatal lupului. Asa ca nu va mai avea mult de furca cu restul inca vii, . Saracul Domn Maries! Mai bine nu mai ajungea sa vada ceva atit de marsav si oile de mamaliga.
Deci, spuneti, nu avea cine, nu puteati organiza o demonstratie in fata ambasadei? Eu veneam si v-am sugerat asta in decembrie si am spus ca vin..
Ca sa nu spun ca ar trebui facuta si la NY la misiunea Romana la ONU – caci e vorba de drepturile universale ale omului, de ale tuturor la afla adevarul despre cine a ucis, cine ne persecute si acum..Pe noi, chiar Institutl Cultural Roman care eset favorizats a dainuiasca in incinta caldiri de 15 etaje a misunii I timp ce ambasada culturala poporului roman care este acest muzue , nu are o casa ai lui.. – Sa demonstram sis a cerem si lui sa intervina la Presedintele prieten al lor si chiar si la fortele din spatele lui..Adica acest ICR care a dat (abuziv) din banii pt.cultura conferintelor politice ale Dlu Tismaneanu (si cei din ICR ca sa se tot plimbe in SUA) dar fara ca acesta sa intreprinda nimic legat de T.Maries si expedierea predarii dosarelor..Si care a mai dat bani si pt evenimente legate de Holcaust.sau alte actiuni civice ale unui grup de tienri evrei care se plingeau de organizatiile romanesti dar se aflau la NY tot pe bani de la poporul roman …Sau, si mai parsiv, a dat bani pe programe edulcorate despre comemorarea/aniversarea celor 20 de ani de la revolutie toate organziate in as afel incit sa ocoleasca/camufleze tragedia istorica si adevarul suferintelor sociale si morale….inclusiv drama Dlui Maries ..!!!
Dar macar va recunoasteti slabiciunea ! si va doare de slabiciunile noastre !..Poate ca invatati ceva din asta si poate ca vreti sa actionati cu ce se poate face , aici in SUA..chiar acum de Paste. Va rog sa ne raspundeti de buna credinta, daca o aveti cu adevarat !
Rodica Perciali
Romanian Museum – Philadelphia, Princeton NJ
http://www.romanianculture.us
Oamenii ca Teodor Mărieş sint ca o oglinda care ne arata pe noi in toata hidosenia sufletelor si mintilor noastre. Ii vrem cit mai putini si cit mai morti daca se poate.
Teodor Mărieş nu ar trebui sa moara pina apare macar un roman care sa-i ia locul.
Doamna profesoară Perciali,
Iar țineți lecții de dirigenție când nu vi le cere nimeni?
Am emigrat din Romania acum 37 de ani. Desigur ca am avut si eu de suferit ca multi altii din cauza securitatii, anchetat, etc. Crezusem ca aici m-am linistit si dupa ’89 de cate ori plecam in Romania, in vzita, parca ii simteam ca totusi ma urmaresc. Este foarte interesant articolul-apel al dlui St. Maier, dar vazand situatia de azi din Romania nu prea cred ca solicitaraea dlui. va avea vreun ecou.
Oricum, eu numai auzind de Teodor Maries, necunoscandu-l, apreciez foarte mult gestul lui. Pacat ca e singular. Asa cum spune St. Maier ar merita ca multi sa i se alature. Poate astfel s-ar „desecuriza” ceva acolo. Oricum, felicitari dle. Maier si sunt convins ca ne vom mai citi.
Imi aduc aminte de o intamplare descrisa de Marin Preda intrunul din romanele sale. Moromete este dus la gradina zoologica de fecioru-sau. Acolo,vede o girafa. O priveste toata ziua cum mananca, balega, rumega. La plecare ii spune baiatului:asa ceva nu exista!
Oameni buni! Suntem un popor de morometi! Asa ceva nu exista!BA EXISTA! Pentru a va convinge, cititi ecoul doamnei profesoare Rodica Perciali (Romanian Museum-Philadephia,Princeton N.J) http://www.romaniaculture.us
La panoplia oilor de mamaliga: Eugen Ionesco, Hurmuz, Gherasim Luca, Victor Brauner, Tristan Tzara etc, sa adaugam o noua stea, doamna profesoara RODICA PERCIALI.
Domnule Macovei,
La rugămintea unui colectiv de oamenii ai muncii din mai multe țari ale lumii, sunteți invitat să explicați ce ați dorit de fapt să spuneți în ecou.
Nu il cunosc pe d-l Maries dar i-as spune ca :
Nu mai merita „romanii” sacrificii umane.
Istoria este o stiinta „relativa” .
Evenimentele se vad altfel ,in functie de ochiul prin care o privesti.
Iar „conducatorii” nostri nu au timp pantru a cauta adevaruri….