Subiectul de discuţie pe care vi-l propun sub acest titlu mi se pare a avea raţiuni atât de evidente încât tare mi-e teamă că nu spun absolut nimic original, că au spus-o sute, poate mii de alţi autori înaintea mea. Vă asigur însă că nu copiez pe nimeni ci aşa gândesc sincer dar vă şi invit ca, în acelaşi timp, să semnalaţi aceasta idee în alte surse.
România nu trebuie salvată. Ea va continua să existe cât va exista planeta Pământ. Dacă, peste câţiva ani buni (două, trei sute, să zicem) nu va mai exista nici o ţară şi omenirea va fi unită sub un drapel unic, tot va exista România: istoric, geografic, cultural, social. Aşa cum nimeni şi nimic pe lume nu are puterea să aneantizeze România fără a lua în calcul o nenorocire care ar fi de fapt sfârşitul civilizaţiei umane, la fel nimeni şi nimic pe lume nu are puterea să o salveze de la ceva. România este o realitate mult mai cuprinzătoare decât putem noi percepe ca indivizi în scurtele noastre vieţi, chiar dacă pare atăt de facil să se jongleze cu numele ei, în diverse contexte, inclusiv frivole.
România şi-a revenit din războaie cumplite, din cutremure, inundaţii şi incendii devastatoare, din „imagini negative”, din dictaturi, din jaf, din molime. Ea trăieşte ca o fiinţă aparte, într-un spaţiu transcedental, în conştiinţele noastre, oriunde am fi. Face parte dintre reperele fixe cele mai stabile ale structurilor noastre de gândire şi percepţie. Iar în ceea ce mă priveşte, mi-e clar că nu trebuie salvată de la nimic.
În pofida acestei evidenţe, aud periodic de la unii şi de la alţii că ţara ar trebui salvată. Iar acest discurs, în esenţă politic, pe care noi în ACUM îl numim naţionalism de mucava, devine şi mai strident în perioadele de alegeri. Motivul este simplu: este uşor de agitat sloganuri care ţintesc zdruncinarea unui pilon stabil din conştiinţa electoratului impersonând un salvator al acelui pilon, despre care se ştie că oricum va exista până la finele timpurilor. Ca şi cum am spune: „votaţi-mă şi Soarele va răsări şi mâine!”. În schimb este mult mai greu să vii să spui „votaţi-mă şi voi face pentru voi asta şi asta”.
Se impune deci, ca o concluzie logică: ocupaţi-vă mai mult de voi înşivă şi mai puţin de România. Salvaţi-vă pe voi înşivă (bineînţeles, dacă veţi considera că este cazul) iar drept consecinţă, pentru România nu va fi mai bine sau mai rău. Este posibil să le fie mai bine contemporanilor voştri, dacă metoda prin care vă veţi fi salvat va fi fost una social responsabilă. Este posibil ca fiii şi fiicele voastre să nu mai fie nevoie să-şi pună problema de a se salva (cel puţin nu în aceeaşi termeni în care v-aţi pus-o voi) dar României tot indiferent îi va fi.
Ea va supravieţui, surâzătoare şi suverană, românilor din toate timpurile, fie „buni” fie „răi”. Mă bucur enorm ori de câte ori îmi dau seama că nu se va naşte în veci vreun om, un grup sau o generaţie capabilă să salveze România.
Căci, reciproca acestei teoreme demonstrată cu prisosinţă de istorie, este şi ea valabilă: nici de distrus n-o va putea.
acest articol ete un fals,pentru ca porneste de la o premisa falsa. romania nu este pe punctul de a pieri intr-o catastrofa universala de la care sa fie nevoie de a fi salvata. Romania a trecut si trece prin perioade dificile pe care nu le-a putut si nu poate sa le ocoleasca fiind inevitabile: razboaie mondiale,foamete,molimi,,dictaturi etc.asta este istoria,fatalitate,mai corect.Astfel de evenimente,nimeni nu le poate prevedea ca sa le stopeze.Ele apar,pur si simplu si trec peste lume ca un tavalug,maturand totul in cale.
Promisiunile electorale,sunt si ele ca o fatalitate.Un candidat la o functie,nu poate spune electoratului: nu ma votati ca nu voi face nimic pentru voi.Sunt un om rau,lacom si voi fura pe timpul mandatului meu de voi stinge. Asa ca orice candidat trebuie sa spuna ceva in sens pozitiv si multi sunt convinsi chiar ca asa va fi. Ca lucrurile vor sta altfel,asta e altceva. Asta este de cand lumea,in campaniile electorale si in toate tarile lumii,cat ar fi ele de democratice. Atunci,ce doreste autorul articolului? Nu stiu si cred ca nici el nu stie. Imi pare rau!
Cred ca problema ,,salvarii”,cine o pune,are sens de ,,redresare” a starii actuale in tzara,ori, mai bine zis,este vorba de lipsa de stabilitate in mai toate domeniile de activitate.Si de aici,stagnare,facutul lucrurilor pe apucate,lipsa de viziune,emigrarea fortzelor de munca si intelectuale,cu un cuvant,numai rele pe capul natziunii.
Sunt totusi sectoare si domenii de activitate care pot dispare,tragand dupa sine disparitzia celor implicatzi in respectivele procese.Spre exemplu,ce se intampla la noi cu clasa de tzarani?Catzi tzarani,ori daca vretzi,catzi fermieri mai sunt,si unde sunt roadele muncii lor,atata vreme cat importurile de alimente se cifreaza la 70-80/%,cand Romania a fost de generatzii exportatoare de produse agricole?Unde ne sunt muncitorii si tehnicienii,care,de bine,de rau,constituiau un esalon important in economie?Am intalnit in urma cu catziva ani un arhitect,care,neobtzinad azil politic in occident, a preferat sa lucreze in Spania la cules capsuni,iar pe un strungar de clasa dela IMGB,fabica producatoare de masini grele,l-am gasit paznic la un garaj in Neww-York.
Romania nu va dispare asa de curand,este drept,dar ce se va alege din populatzia tzarii, cand in randul tineretului tendintza aproape generala este ori sa plece unde vor vedea cu ochii,ori sa se capatuiasca prin nemunca sau relatzii.De rau augur este faptul ca actuala clasa politica si chiar, in buna parte,patura intelectuala nu reprezinta modele de urmat.Si uite asa se declaseaza o natziune,cu riscul de a deveni un amalgam de felul celor din lumea treia,care nu-si gasesc nici un echilibru.
Autorul,pe drept cuvant,arata ca si in trecut poporul roman a trecut prin incercari grele,dar a supravietzuit,s-a redresat.Numai ca ca redresarea a venit dintr-o substantza care exista:tzaranimea.A spus-o si Octavean Paler in memoriile care ne-au ramas.Mai avem noi astazi acest isvor de energii?Aceasta e intrebarea.
Domnule Vaduva,
D-ta repeti ce spun in articol dar nu inainte de a ne asigura ca articolul este un fals. Umor involuntar.
Draga domnule Maier,
Eu cred ca Romania trebuie salvata din cauza ca e pe cale de disparitie. Se fura atint de mult incit incet incet se vor fura si bucati din ea pina cind o sa dispara. Romania se va auto-fura.
Nenorocire mare, Lumea va intra in panica. Unde e Romania domnule, unde a disparut? Ce ne facem fara berea Ursus? Germanii vor dispera fara sa mai cumpere Loganuri iar spaniolilor li se vor usca capsunile neculese. Spania se va usca si ea dupa gemul de capsuni.
Lasind gluma si apucind-o din nou de coada, daca Romania ar disparea dintr-o data de pe harta lumii, cineva ar baga de seama in afara de romanii din diaspora?
Acum, chiar lasind-o, daca cineva ar trebui sa o salveze e doar guvernul Romaniei. El e responsabil si de asta. Insa din pacate el nu poate sa salveze nici macar niste strazi de gropi, niste sate de saracie si niste someri de somaj. Deci chiar daca ar avea nevoie sa fie salvata nu are cine s-o salveze. Am dreptate sau nu?
Stefane,
Problema nu este ca Romania sa fie „salvata”…. Doar sa iasa din kko… Iar cand se intampla „calamitatea” asta (de a iesi din kkt) in mod cert apare cineva care sa ne readuca aminte ca „noi suntem romani de mii de ani”…
Cu prietenie,
eb
Nu, Romania nu va disparea,nici ca teritoriu, nici ca natiune,niciodata!Exista suficient de multi oameni care o iubesc, multi tineri care activeaza in strainatate si care isi afirma cu mandrie nationalitatea. Romania nu inseamna emisiunile de prost gust de la televizor, nu inseamna ziarele si revistele care scriu orice numai sa fie publicat si numai sa fie cumparat.Romania nu inseamna nici oamenii politici actuali care si-au piedut drumul si acum ratacesc atrasi de izul greu al banului, uitand zicala inteleapta: Banul te ridica, banul te doboara!” Romania sunt acei oameni care muncesc din greu serios, invata de-adevaratelea si iubesc din suflet acest frumos pamant pe care s-au nascut ei si parintii lor si stramosii lor.
Copacul
Cenusie, zgrunturoasa si aspra e coaja copacului meu
Si miezul sub coaja-i de catifea, oricine in orice il preface.
Prin foc, si coaja si miezul cenusa se fac.
Dar inima copacului e tare, in foc se preface in jar
Si jarul in carbune mocneste si vantul in flacara-l face, iar si iar.
Domnule,eu nu m-am „gasit”,eu eram. In ce priveste scoaterea romaniei din rahat,ea nu este psibila acuma ,deoarece toate tarile lumiii sunt acolo ,inclusiv america in care traiesc de mai multi ani ca rezident permanent. Nu va faceti griji,sunt cetatean roman si nu sunt dezradacinat,cum sunt multi pe aici. In privinta lui basescu,imi mentin cele afirmate. A fost impiedicat in primul mandat sa actioneze de catre „structurile” de care vorbea Emil constantinescu,dar acuma,are parghiile necesare sa actioneze.De aceea nu trebuie sa-i punem piedici inutile prin ceea ce scriem prin ziare. Va multumesc pentru email si va astept cu noi articole pentru eventuale noi ecouri.Nu va ingrijorati in ce priveste capacitatea mea de a raspunde,sunt un bun scriitor si pot mai mult decat am aratat pana acuma. Va doresc sanatate si numai bine in noul an care abia a inceput! si numai bine.
Domnule Maier,
Eu inteleg din ce in ce mai greu mesajele din editorialele dvs. si mi-e imposibil sa le gasesc vreun echivalent in filsofia politica actuala.
Evident ca, indiferent de ce vom face noi, romanii de azi, cat timp pamantul va exista in formele geografice si climaterice actuale, va exista si un spatiu carpato-danubiano-pontic populat de indivizi in cautarea fericirii/salvarii personale. Ce vor fi si cum se vor numi ei, greu de anticipat. In fond, ce daca nu mai exista hititii ori capadocienii, teritoriile pe care s-au luptat ei candva continua sa existe si azi sub mandrul soare.
Pana aici, deci, totul pare clar. Mai deprte, insa, eu nu pot sa va mai inteleg decat daca imi recomandati cine stie ce bibliografie – accesibila, presupun, doar de pe malul Potomacului.
Cum te poti, adica, salva individual intr-o tara politizata in exces si atat de ineficent cum e Romania? Ne sugerati cumva sa emigram? Cum ne-am fi putut salva individual in Romania comunista? Colaborand? CNSAS-ul ne-a demonstrat – cu zgarcenie – ceea ce deja stiam. Delatiunile la SECU erau mai mult lucrative decat patriotice. Activismul de partid nu era decat o secerare de vant. Dar cei care nu intrau in „joc”, ramaneau in masa outsiderilor lipsiti de privilegii. Credeti ca azi lucrurile stau cu mult diferit?
De asemenea, nu am inteles cum votul alb, exercitat in proportii de masa, poate scoate o tara din marasmul poitic. Unde s-a mai intamplat asa ceva? Aveti vreun exemplu concret de tara in care votul alb, masiv, a reprezentat o solutie eficienta, in mana cetateanului aflat in fata unei cleptocratii?
V-as fi extrem de recunoascatoare daca mi-ati raspunde personal la acest ecou. Sunt sigura ca, daca ar face-o, d-l Clej mi-ar jigni din nou inteligenta, inghesuindu-ma printre cele 50 de procente de romani care nu inteleg mai nimic din ceea ce citesc.
Va multumesc.
Domnule Maier,
Trebuie sa marturisesc ca nu prea inteleg ce rost are articolul acesta. E un fel de incursiune in „antica intelepciunea romaneasca”? S-ar putea rezuma in 2 versuri celebre, apartinand mai nou imnului pedelist:
„Vantul bate, apa trece, pietrele raman
E si grea, e si frumoasa viata de roman”
Astfel, textul dumneavoastra pare ca raspunde la cerinta „Ce a vrut sa zica eul poetic in aceasta poezie?”
Adica „pietrele” reprezinta pilonii Romaniei profunde si nepieritoare, asa cum o intelegeti dumneavoastra. Si bineinteles, desi vicisitudinile unui regim sau al altuia sunt absolut tulburatoare, exista frumusetile vietii personale a individului, s.a.m.d.
Nu era mai simplu sa fi scris doar versurile?
Doamnă Coman,
Spre deosebire de dumneavoastră, Ștefan se uită spre viitor și vă îndeamnă să vă promovați interesele personale, evident în limita legii, și să așteptați de la oameni politici (fie că se numes Crin Antonescu sau, faute de mieux, Mircea Geoană) vreo salvare. Au nivelul pe care-l au și care e aproximativ același cu al acelora care îi aleg.
Nu mai reiau argumentația de la votul nul, am scris destul pe tema asta și dacă nu acceptați aceste argumente, nu are rost să-mi mai irosesc timpul.
Domnule Văduva,
N-am înțeles, de ce este „fals” acest articol?
Doamna Daniela Coman comenteaza foarte pertinent. O felicit, insa avand acelasi gust amar in toata fiinta ca si Domnia sa!
Din nenorocire, domnule Maier, Romania se perde in fiecare clipa in ceea ce are ea mai pretios, adica in materiaul uman. Se pierde prin dezechilibrul demografic catastrofal, se stinge prin manelizare si alte forme de pierdere rapida si ireversibila a identitatii. Asa cum se pierde si prin jaful generalizat promovat incepand din 2005 cu un cinism ce il intrece copios pe acela PSD-ist.
Faptul ca un cetatean roman din diaspora care comenteaza repetat acest articol a putut sa voteze portocaliu ar mai fi poate de inteles, e posibil sa fie orfan, fiu unic fara nici o rubedenie in Tara. Dar ca inca sa mai creada in presedintele reales prin manipulare grosolana a electoratului de proasta calitate umana si prin masiva frauda electorala este
de-a dreptul stupefiant, desi Statele Unite sunt la distanta mare de Europa si probabil se informeaza extrem de partial respectivul domn. Chiar nu mai are domnul Vaduva rubedenii care traiesc impreuna cu noi acest teribil cosmar prelungit? NU A INTELES INCA IMENSELE MINCIUNI ELECTORALE CARE SE DEZUMFLA UNA CATE UNA, ducand la disperare milioane de oameni condamnati la moarte de actuala putere? Este vorba de pensionarii fara „pensii nesimtite” – de care, era de asteptat, clica portocalie nu se va atinge cu adevarat – este vorba despre bolnavii cronici, de persoanele cu handicap, de majoritatea angajatilor de la stat si din sectorul privat, care au salarii de batjocura. Sansele tinerilor straluciti sucomba disperant, toti ceilalti tineri si maturi de bunacredinta sunt foarte dezamagiti si – cei mai multi – fara puncte de sprijin solide. Numai niste oameni cu adevarat providentiali si, pe termen mediu si lung, cultura adevarata pot salva Romania, inteleasa, nu ca entitate geografica, exact cum specifica si
d-na Coman.
Este uimitor cu doamna Viorica Bălteanu nu poate abandona acest mit al „oamenilor providențiali”, când este evident că în România problema nu este doar aceea a calității celor aflați la putere, dar și (poate mai ales) a electoratului.
Este foarte clar că 20 de ani de democrație „originală” nu sunt de ajuns pentru a deprinde democrația și economia de piață. Acestea nu se învață, așa cum își închipuie unii intelectuali români, din cărți și chiar făcând un MA su PhD în Occident. Ele trebuie deprinse practicându-le. Până atunci, poa’ să vină și Mesia pe un cal alb și n-o să facă mai mult decât Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Geoană sau Johannis (promovați, în lipsă de altceva mai bun, în postură de oameni providențiali – vă dați seama, dacă s-a ajuns ca un lider al PSD să fie văzut ca salvator!!!!!).
Și pentru că doamna Coman dorește neapărat bibliografie, am să-i dau un citat al lui Adam Smith din lucrarea sa „Bogăția națiunilor”:
„By preferring the support of domestic to that of foreign industry, he intends only his own security; and by directing that industry in such a manner as its produce may be of the greatest value, he intends only his own gain, and he is in this, as in many other cases, led by an invisible hand to promote an end which was no part of his intention. Nor is it always the worse for the society that it was not part of it. By pursuing his own interest he frequently promotes that of the society more effectually than when he really intends to promote it. I have never known much good done by those who affected to trade for the public good. It is an affectation, indeed, not very common among merchants, and very few words need be employed in dissuading them from it.”
Domnule Clej,
Nu v-am cerut nicio clipa suplimentarea ori simpla repetare a argumentelor personale in favoarea votului alb, pe care le-am inteles perfect de la inceput, fara a le si impartasi insa. V-am rugat (mai exact il rugasem pe domnul Maier) sa-mi dea un exemplu concret de tara in care o asemenea atitudine civica a scos clasa politica din marasm si populatia din exasperare.
Domnule Clej,
Va multumesc pentru bibliografie, pacat ca nu ati precizat si sursa: Wikipedia, nu? In Romania anului 2010 „mana invizibila” e extrem de constransa de maini deranjant de vizibile si mult prea incompetente ori rauvoitoare. Probabil de asta, daca tot v-ati ales un citat despre mana invizibila, nu l-ati cules din Milton Friedman ci direct de la parintele lui din secolul al- XVIII -lea.
Doamnă Coman,
Nu e nevoie să se fi întâmplat în vreo țară așa ceva. Știu însă Atât Ștefan, cât și eu am propus această soluție din cauză ca astfel se evita (la nivel personal) alegerea celui mai mic dintre cele două rele, iar pe ansamblu un vot nul masiv ar fi fost singurul mod de a trage un semnal de alarmă, deoarece, spre deosebire de absența de la vot, acesta este un gest activ.
Cât despre citatul din Adam Smith el este din Bogăția Națiunilor și același oriunde, și în Wikipedia și în cartea tipărită.
Dacă doriți să citiți un articol pe care l-am scris despre Milton Friedman, vă recomand: http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=7656.
Reacția dumneavoastră arată de ce este impropriu să-i numești pe sprijinitorii PNL (ca dumneavoastră) „liberali”.
Nu am citit demult, sau poate niciodata un „eseu” atat de demobilizator si defetist.
Constructia argumentelor frizeaza sofismul perfect!
Cum nu este nevoie de schimbarea Romaniei care de douazeci de ani este teatrul unui capitalism salbatic, exersat asupra unui popor manipulabil si dezinformat, naiv, needucat, saracit, si care legitimeaza prin vot clanuri de interese ale partidelor, fara exceptie, cu rezultatul unei administratii provenite din vechile clanuri comuniste sau a „verilor” lor?
Cum nu este nevoie de schimbarea Romaniei cand acum administratia este pe punctul de a aclama distrugerea Muntilor Apuseni, (ca sa nu pomenesc Rosia Montana, nume uzat de aceiasi profesionisti), unde aurul, ultima resursa naturala a tarii, in stare microscopica, se poate exploata eficient numai prin ceanura? un incomensurabil sacrificiu, ascuns in contracte nedesecretizate in folosul cui?
Nu-mi raspundeti ca nu cunoasteti „problema”, chiar va rog nu-mi raspundeti!
Bucurati-va, daca iubiti Romania, ca exista utopici care militeaza pentru schimbare, si iertati-mi sinceritatea!
Stefana Bianu
Domnule Clej,
Va scriu aceste randuri sperand ca puteti accepta (scuzati cacofonia) critica constructiva. Nu vreau sa ma acuzati ca ii tin partea doamnei Coman, insa una sa citezi din Wikipedia, de pe coperti sau din prefete, si alta e sa citezi din carti. Cred ca intelegi singur de ce.
M-am apucat relativ recent sa va citesc comentariile si am observat anumite lucruri descurajante. Cum ar fi ca aveti tendinta de a eticheta persoanele, nu de a combate ideile. Din pacate, un dialog este posibil numai atunci cand se porneste de la un numitor comun.
Pentru mine, este important sa va adresati ideilor si argumenteleor aduse in disctuie de doamna Coman sau oricare alt domn sau doamna, indiferent de etichetele pe care puteti sa le atasati acestor indivizi (liberali in ghilimele, fanatici, mincinosi, manipulatori, etc). daca nu aveti dispozitia necesara, ati avut o zi proasta, va simtit agresiv si necomunicativ, va rog sa nu va razbunati pe comentatori!
Nu intereseaza pe nimeni absolut deloc aceste etichete, nici vendetele care ar putea exista intre anumiti cititori si dvs.
Am observat ca ati spus ca in cazul in care nu vi se accepta argumentele, nu are rost sa discutam. Acestea capata sens in cadrul unui discurs coerent. In momentul in care vi se aduc provocari, as dori sa va vad ca le combateti tot in aceeasi paradigma a coerentei si a discursului argumentat, calm, fara atacuri la persoana.
Chiar ati prefera sa acceptam pur si simplu argumentele dvs fara a indrazni sa va contrazicem?
As putea sa trasati dumneavoiastra parametrii in care ati dori sa se desfasoare dialogul pe acest site? pentru ca, asa cum am spus, mie mi se pare absolut imposibil.
Domnule Petru Clej,
1) „Nu e nevoie să se fi întâmplat în vreo țară așa ceva.”
Era vorba despre votul alb!
Sa inteleg, asadar, ca dvs., antiprovincialul, ati propus o solutie „ca la noi la nimeni” ??
Intamplator insa, solutia propusa de dvs. dadea o sansa in plus validarii referndumului pentru parlamentul unicameral Fiindca referendumul se valideaza in functie de prezenta la vot, iar votul alb tot participare la vot se cheama, oricat v-ati eschiva de la recunoasterea acestui adevar.
2) Asa ca aproape ca nu ma mai surprinda ca incheiati astfel: „Reacția dumneavoastră arată de ce este impropriu să-i numești pe sprijinitorii PNL (ca dumneavoastră) „liberali”.
De fapt, la ce reactie va referiti? La aceea de a critica mâna mult prea vizibila, ineficienta ori de-a dreptul rauvoitoare a actualului guvern, pe care dvs. il apreciati ca fiind de dreapta? Ce legatura cu drepata are un guvern campion european absolut la instituirea de taxe si impozite menite sa paralizeze „mâna invizibila”?
Domnule Trăsnescu,
Nu a scris Adam Smith așa ceva? Aveți cumva ceva de comentat la acest articol?
Domană Coman,
Subiectul cu referendumul (consultativ oricum) pe care pedalați nu este cel principal, ci alegerile prezidențiale, la asta se refereau editorialele. Am propus o soluție de bun simț, chiar dacă dumneavoastră, în ura oarbă pe care o aveți față de Traian Băsescu nu o puteți accepta aruncându-vă în brațele salvatorului Mircea Geoană care, întâmplător sau nu, este lider al PSD, partidul cel mai responsabil de situația de azi a României.
În ceea ce privește guvernul actual, nu am spus niciodată că e de dreapta, așa cum mincinos afirmați (PD-L nu e un partid de dreapta și asta a dovedit-o la votarea, alături de PSD (pe care dumneavoastră l-ați dori la guvernare și care în catastrofala guvernare alături de PD-L a subminat cât a putut cota unică a impozitului pe venit, al cărei dușman declarat este), PC și PRM a legii de restricționare a restiturii în natură a proprietăților.
Mai mult, l-am criticat pe Traian Băsescu când a afirmat imediat după turul întâi de scrutin că dreapta e majoritară în România.
Am spus că dacă PNL ar participa la guvernare, aceasta ar crea premisele începutului unei guvernări pe criterii ideologice, preferabil de orientare de centru-dreapta, așa cum pretind partidele respective că sunt.
Negru pe alb, domnule Clej!
Citez din „Alegerile prezidențiale – un scrutin de pomană”, de Petru CLEJ, Ștefan N. MAIER (Material propus pentru publicare la data de: 10-11-2009)
„Și că tot a venit vorba de Constituție, vă recomandăm să votați alb și în referendumul – consultativ – privind trecerea la sistemul parlamentar unicameral. Din păcate, Traian Băsescu folosește prilejul alegerilor prezidențiale, așa cum a făcut și la europarlamentare din noiembrie 2007 cu scrutinul majoritar uninominal, pentru a promova în mod demagogic o propunere despre care imensa majoritate a populației nu are nici cea mai vagă idee.”
Desigur, la data scrierii editorialului nu citiserati Legea referendumului, ceea ce nu e catusi de putin o circumstanta atenuanta – mai ales pentru un jurnalist cu experienta BBC-ului.
Si iar negru pe alb!
„Am spus că dacă PNL ar participa la guvernare, aceasta ar crea premisele începutului unei guvernări pe criterii ideologice, preferabil de orientare de centru-dreapta, așa cum pretind partidele respective că sunt.” (din raspunsul dvs. de azi)
Ca simpatizanta a Partidului National Liberal, prefer ca liberalii (care, de bine, de rau, au aplicat totusi cu cea mai mare consecventa politici de dreapta) sa-si asume o guvernare lanaga un partid care, la randul lui, isi asuma ceea ce pretinde ca e, respectandu-si cat de cat principiile ideologice. Orice guvernare alaturi de un partid care semnalizeaza dreapta pentru a o coti la stanga este mai mult decat hazardata.
Doamnă Coman,
Aveți dreptate în ceea ce privește legea referendumului, care, repet, este o chestiune secundară. Aș putea să insist asupra faptului că nu știți ce este acela un guvern minoritar și că nu știți că deputații neafiliați nu sunt reuniți într-un grup parlamentar, dar nu o fac.
Așa cum reiese din citat am scris că partidele respective pretind că sunt de centru-dreapta, nu că sunt efectiv.
Este bine că vorbiți în calitate de sprijinitoare a PNL, ca să nu-și închipuie cineva că sunteți non-partizană. Faptul că doriți o guvernare alături de PSD spune totul.
Nu uitați că o guvernare de acest tip nu ar mai fi fost (în ipoteza victoriei noului dumneavoastră salvator, Mircea Geoană) ca cea din 2007 – 2008 (și ea rușinoasă), ci una în care PSD ar fi jucat vioara întâi.
Dar cred că degeaba vă spun toate acestea, pentru că ura dumneavoastră (și nu puteți nega că este ură) împotriva a tot ceea ce este legat de Traian Băsescu vă împiedică să judecați cu luciditate.
Oricum, doamnă Coman, campionul dumneavoastră Mircea Geoană (oare ce părere aveați despre el în 2004 și cum ați votat atunci?) nu a câștigat alegerile prezidențiale, iar visul dumneavoastră al unei guvernări a partidului a cărei suporteră (activistă?) sunteți cu partidul lui Geoană/Iliescu/Năstase/Hrebenciuc/Mitrea/Vanghelie/etc… s-a evaporat.
Eu vă propuneam o alternativă imperfectă, dar consider eu, preferabilă – PD-L – PNL – UDMR – dacă nu de altceva, atunci măcar de o relativă omogenitate a reprezentării sociale – dat fiind că electoratul PSD este total diferit de cel al PNL.
Probabil însă că aceste considerente sunt secundare raportat la ura față de Traian Băsescu.
Domnule Clej,
Am comentat deja, dar nu mi s-a raspuns. Eh, oricum era destul de retorica emanatia mea! 🙂
Toate cele bune!
Celor care nu înțeleg sensul acestui articol le sugerez să-și imagineze pe cineva care stă în piața publică și strigă: „Eu sunt cel care va salva România!”.
Ce i-ați spune: „Bravo! România trebuie salvată, deoarece e în pericol de moarte.” sau „Du-te domnule și te caută la cap, că ești deranjat”?
Situația nu e pur ipotetică.
D-le Clej,
1) Intrucat mi-a luat cateva saptamani sa va aduc in situatia de-a admite ca recomandarea votului alb pentru referendum ar fi avut – DACA votantii v-ar fi luat in considerare sfatul – un efect negativ, cred ca mi-ar mai trebui o luna ca sa va demontez unele afirmatii de mai sus. Am recunoscut ca guvernul BOC 4 nu are majoritate la Senat, dar are majoritate la Camera Deputatilor si pe ansamblul celor doua camere ale parlamentului, asa ca nu risca sa fie rasturnat printr-o motiune de cenzura. Grupul independentilor nu exista ca grup parlamentar de jure, dar actioneaza ca grup parlamentar de facto si participa cu drepturi egale cu ale celorlalte doua partide/ grupuri – PDL si UDMR – la impartirea gogoasei guvernarii.
2) Mircea Geoana nu este nici „salvatorul”, nici „campionul” meu si presupun ca nici al majoritatii votantilor traditionali ai PNL. El a reprezentat, strict pe 6 decembrie, o alternativa la Traian Basescu, ceva mai buna decat acesta, dar nici pe departe atat de buna pe cat mi-as fi dorit. Am ales sa inghit – pe 6 decembrie – broasca Geoana, in locul crocodilului Basescu, care, iata – a facut un guvern care dvs. vi se pare probabil acceptabil, din moment ce nu-i enumerati pe Udrea, Videanu, Berceanu – asa cum faceti cu pesedistii pe care ii tot amintiti aici.
Ca simpla simpatizanta a liberalilor – de unde mi-ati scos calitatea de „activista”? – as prefera doar ca partidul pe care l-am votat sa ramana in afara mereu noului guvern Boc, pentru ca, si in majoritate covarsitoare pe care a avut-o alaturi de PSD in 2009, (pana la demiterea lui Nica), dl Boc nu m-a convins ca ar avea calitati de premier, cum nu m-au convins de abilitatile lor ministeriale nici fruntasii PD-L pe care-i regasim in Boc 4. Iar argumentul presupusei compatibilitati ideologice nu are temei. Doar vedeti si dvs. cum arata draftul de buget al lui Boc 4! Ce centru, care dreapta, ce ideologie?
Doamna Coman-beton (nu vă supărați că vă spun așa – sunteți tot atât de receptivă la argumente ca un zid de beton),
Nu cred că are rost să continuăm discuția. Ați făcut ce-ați făcut și ați deturnat subiectul acestui editorial, foarte clar, către obsesia dumneavoastră anti-Băsescu, precum elevul cu castravetele din sketch-ul lui Mircea Crișan.
Eu vă sfătuiesc să nu vai mai comportați ca o microbistă, ci ca o clientă și să-i penalizați pe politicienii care nu vă oferă serviciile pentru care plătiți (votați) indiferent de culoarea lor politică. De pildă, sper că sunteți de acord cu sugestia mea din articolul despre parțiala de la Kiseleff de boicotare a scrutinului.
Doamna Coman,
Doar un decalaj de agenda a facut ca Petru sa va raspunda inaintea mea.
La fel ca si doamna Bianu, care pare sa confunde salvarea cu schimbarea, dumneavoastra va referiti la civilizatia romaneasca contemporana, nu la Romania.
Teza pe care v-am propus-o spre discutie (si cred ca putem discuta echilibrat inclusiv agreind asupra unui dezacord de vederi) este ca Romania nu poate fi nici salvata nici distrusa. In subsidiar, acei romani care se vor (fi) salva(t) pe ei insisi (si as putea sa dau exemplele unui Brancusi, al unui Enescu dar la fel de bine as putea alatura multe dintre numele tinerilor contemporani noua care isi vad de treaba lor – inclusiv in plan politic, sa nu aveti dubii) ajung sa fie reprezentativi pentru tara si sa ii duca numele mai departe, s-o faca nepieritoare.
Pentru acest gen de salvare pledez si pledam in ACUM. Pentru performanta, pentru curaj, pentru mai putina agitatie sterila si mai mult profesionalism si actiune.
Eu nu m-am salvat plecand in SUA, doamna Coman. M-am salvat in ziua in care am decis sa ma opun lui Ceausescu, pentru a ajunge ulterior detinut politic fir-ar sa fie, ca dintre noi a fost cel care ne-a denuntat. Dar totusi am incercat.
Incercati si dv. sa intelegeti ce facem noi aici. Apropiati-va de noi. Poate vom ajunge la acea masa critica in masura sa aduca si schimbarea dorita de dv. Asta in cazul in care intelegeti agenda noastra (vezi mai sus, negru pe alb).
Interesant articol. Reciproca teoremei acesteia, dle Stefan Maier, este ca nici sa NU salveze Romania nu vor putea.
Am mai scris în trecut, dar acest lucru nu pare să fie acceptat de exclusiviștii care-și dau cu părerea pe aici: plecăm de la prezumpția că toți doresc binele țării, dar îl doresc pe căi diferite și nimeni nu deține monopolul patriotismului.
Tot pentru D-na Coman si nu numai,
Am uitat sa adaug ceva esential, potrivit pentru retorica dar si meditatia celor inregimentati politic. Un element care poate nu transpare suficient din articol.
Stimata doamna, trebuie lasata sa circule libera pisica cu „ceilalti o sa distruga Romania”, in loc sa fie tinuta de coada si aratata electoratului cand de unii, cand de ceilalti. Nu poate nimeni distruge Romania, mi-e limpede.
Politicienii din Romania (si de aiurea, dar aici ne referim la Romania) trebuie sa invete odata si odata ca sunt in competitie spre a deveni servitori (sau servanti) ai binelui public, nu spre a deveni amanti si sugari ai patriei. Cand se va insusi aceasta lectie (si aici este rolul nostru, al Societatii Civile, sa-i obligam sa si-o insuseasca), nu va mai fi nici o nenorocire ca unele partide sa fie in opozitie si altele la putere, pentru ca toate partidele isi vor sustine resursele din resursele simpatizantilor lor ideologici si nu din devalizarea vistieriei publice.
In acest context, cu cat apare mai dihai grija de Romania in discursul „anti-ceilalti” cu atata suspectez mai mult nationalism de mucava. Sper ca m-am exprimat destul de clar.
Doamnă Daniela Coman,
Dacă citiți aceste articole (și multe altele pe care le-am scris, singur sau împreună cu Ștefan) veți avea răspuns la întrebările dumneavoastră.
Opriți legiferarea prin ordonanțe de urgență!
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=11081
Băsescu sau Geoană? Niciunul, anulați-vă votul!
http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=463
Alegerile prezidențiale – un scrutin de pomană
http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=461
Pledăm pentru o coaliție stabilă PD-L – PNL – UDMR http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=401
Sistemul electoral este defectuos și trebuie schimbat
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=8731
Doamnă Bălteanu,
Mă dezamăgiți. Dacă 20 de ani de rateuri nu v-au lecuit de așteptarea după falși salvatori, atunci chiar că meritați situația actuală.
Sunt de-a dreptul consternat că puteți scrie:
” In 6 decembrie 2009, varianta Mircea Geoana, pe care am ales-o, reprezenta o posibilitate concreta de scoatere din marasm a Romaniei, cu oameni competenti, convinsi ca politica de jaf si minciuna nu mai poate fi perpetuata.”
Adică alegerea ca președinte a liderului partidului care este cel mai responsabil (ultima oară până în octombrie 2009) de ceea ce dumneavoastră numiți marasmul din România?
Competență în partidul lui Iliescu/Năstase/Hrebenciuc/Mitrea/Vanghelie/Oprișan/Dragnea și foarte mulți alții – principalul partid al unei coaliții de guvernare în cazul victoriei lui Geoană?
Dumneavoastră glumiți sau îmi insultați inteligența, vorba doamnei Coman?
Soamna Coman,
Va raspund punctual:
In privinta chestiunii cu votul alb, ea nu reprezenta decat o propunere pentru ca o parte din electorat sa transmita un mesaj privind necesitatea unei schimbari reale in Romania. Orice ar fi iesit nu era o schimbare. Un fenomen care, prin votul alb, ar fi pus intrebari multora, ar fi fost un semn ca schimbarea este totusi posibila.
Despre ce inseamna reprezentarea parlamentara si cum se calculeaza ea, etc., va invit sa scrieti!
In articolul meu nu am folosit sintagma „eterna si fascinanta” deoarece mi se pare derogatoriu in context. As vrea sa nu rezulte din ecouri ceva care n-am scris.
Nu stiu ce intelegeti prin „fast” si „nefast” in materie de guvernari. Din punctul meu de vedere exista doar guvernari preponderent bune si respectiv preponderent proaste. Si nu tara este cea guvernata ci populatia aflata la un moment dat in tara respectiva. Accept „abuzul de limbaj” („tara este guvernata”, OK), doar examinez o secunda mai de aproape realitatea, nu pentru a o propune exclusiv ci doar pentru a imbogati punctul de vedere.
Chestiunea cu individualitatea – suntem de acord si nu stiu de ce o aduceti in discutie.
Ma bucur ca suntem de aceeasi parere privind rolul presei.
Nu inteleg insa cum se poate salva o natiune in mod colectiv (nu cred in asta) daca nu exista o serie de indivizi care considera ca misiunea lor individuala este de a-i salva si pe ceilalti, iar prin satisfacerea ei devin mai fericiti. Ori in Romania cam asta lipseste, acesti indivizi, nu e clar? Oamenii care sa derive o satisfactie personala (si) din binele altora!
Asa-zisa concluzie cu fugitul la Paris este falsa, doamna Coman. Vedeti ce am spus mai sus o fraza. Ati ignorat cele ce v-am spus despre cum si cand consider ca m-am salvat eu insumi (ceea ce imi da si dreptul sa am aceste opinii).
Stimate domnule Maier,
Cum bine a zis d-l Clej, nimeni nu detine monopolul patriotismului si, as adauga eu, nici pe cel al solutiilor, stiut fiind ca drumul spre iad poate fi pavat cu bune intentii. Inainte de a apela la o solutie sau alta e bine sa ne intrebam serios: cui bono? (Revedeti , va rog, pledoaria dvs. pentru votul alb la referendum si, in legatura cu acest subiect, v-as fi extrem de recunoascatoare daca revista dvs. ar incerca sa explice pe intelesul tuturor care sunt diferentele dintre bi- si unicameralism, caror tipuri de constructie constitutionala i se potriveste fiecare, ce legatura exista intre nr. locuitorilor unei tari si modelul parlamentar, ce inseamna reprezentarea parlamentara si cum se calculeaza ea.).
Altfel, cum ati spus dvs., Romania nu poate fi distrusa, indiferent cum si de cine este sau nu „salvata”/guvernata, fiindca – nu-i asa? – ea se incapataneaza sa ramana „eterna si fascinanta”.
Nu putem ignora insa faptul ca Romania poate fi guvernata mai binisor ori, dimpotriva, mai rau spre catastrofal, asa cum nu putem trece peste adevarul ca si la noi, ca si la altii, pot exista guvernari faste si guvernari nefaste.
In niciun demers – jurnalistic, civic, politic – nu putem porni de la CONCLUZIA ca toti romanii – fie alegatori, fie alesi, fie jurnalisti ori membri ai societatii civile ori simpli consumatori de media – sunt toti o apa si-un pamant, ci de la PREMISA (corecta, de altfel si, daca vreti, liberala) ca indivizii sunt ceea ce sunt, adica niste individualitati.
E adevarat ca politicienii din Romania si de pretutindeni tind sa devina „amanti si sugari ai patriei”, dar nu chiar toti – nici in Romania si nici pretutindeni – in aceeasi masura. Fiindca, fiind oameni, ei se diferentiaza intre ei si e rostul presei si-al societatii civile este tocmai de a pune in evidenta diferentele: si pe cele pozitive, si pe cele negative.
E, de asemenea, adevarat ca fiecare om trebuie sa se salveze individual, asa cum fiecare natiune trebuie sa incerce sa se salveze colectiv.
Fiecare dintre cele doua forme de „salvare” o potenteaza pe cealalta si ii sporeste sansele. Alfel – ca in exemplele date de dvs., Brancusi si Enescu, vom fugi cu totii sa ne salvam la… Paris.
Dar – mi se pare doar mie? – parca nici Parisul nu mai e ce-a fost.
Doamna Coman,
Nu m-am salvat soteriologic din cauza ca nu vizez compania unor serafimi sau heruvimi in viitorul meu, inclusiv cel post-mortem. M-am salvat de la ce ma durea cel mai mult si anume sentimentul acut, prezent si arzator al impotentei, iar aceasta salvare a venit instantaneu, in clipa in care am decis sa fac ceva impotriva dictaturii. Restul e istorie.
E drept, acum 20 de ani era mult mai simplu: aveam un dusman clar, nu existau mijloace legale sa exprimi public ce gandesti, Zidul Berlinului se clatina din temelii, adia un vant incurajator de schimbare de la Moscova.
Azi totul e intr-un clivaj inimaginabil, nu mai exista repere, lupii sunt imbracati in haine de oaie cu eticheta Versace, oile latra, o multime de barbati care ameninta curajos fac pipi pe infractorii cu patalama ai tarii, dar fara sa se deschida la shlitz.
Cand si cand cate unul ca Teodor Maries zgandare sistemul iar ceilalti il privesc ca pe un nebun. O fi, dar daca i s-ar mai alatura si altii, nebunia lui ar face ce n-au reusit altii prea normali de 20 de ani incoace.
Nu schimb subiectul. Vorbesc tot de salvare personala.
Domnule Clej, oameni providentiali chiar exista, cum au existat si in urma cu secole ori milenii. As putea insira destule nume de principi domnitori din Tarile Romane, care au facut istorie, ca si numele regilor Carol I si Ferdinand Intregitorul. Dupa a doua conflagratie, cu consecinte pentru toata Uniunea Europeana, numele lui Alcide De Gasperi, Konrad Adenauer si Robert Schuman, mai recent, numele regelui Juan Carlos al Spaniei. Eu vad un om providential si in Majestatea Sa Mihai I de Romania, de aceea am suferit cand Principele Radu a renuntat la continuarea cursei electorale, desi am inteles considerentele acestei alegeri.
Regret ca nu ati retinut din comentariul meu precedent referirea explicita la componenta culturala, cu consecinte pe termen mediu si lung, cum scriam. Exact la educarea tuturor cetatenilor, inclusiv a electoratului ma refeream si mi se paruse destul de explicit acest lucru. Cata vreme manelizarea – careia ii puteti spune linistit semianalfabetism, semidoctie etc – va conduce la optiuni masive tip pro-Basescu, dupa ce condusese anterior, la optiuni masive pro-Iliescu, fiinta poporului roman va fi grav amenintata cu disparitia. Oricum, ma tem ca educatia mai poate avea rezultate numai in convingerea sa devina oameni cu verticalitate si convingeri ferme a unor cetateni care nu au fost la vot in urma cu putine saptamani, cu manelizatii find aproape imposibil de realizat ceva constructiv in sens inalt.
Este neadevarat ca as fi aliniata politic, cum ar reiesi din unele comentarii ce combat punctele de vedere diferite de al domnului Maier si al Dv. Nu fac parte din nici o grupare politica, dar am votat mereu cu PNTCD, apoi, cu PNL, adica cu istoria noastra adevarata. In 6 decembrie 2009, varianta Mircea Geoana, pe care am ales-o, reprezenta o posibilitate concreta de scoatere din marasm a Romaniei, cu oameni competenti, convinsi ca politica de jaf si minciuna nu mai poate fi perpetuata. Ce inseamna guvernul Boc 4, condus tot de Basescu, exact ca si cele trei anterioare, se vede cu ochiul liber.
A ne consola cu gandul ca muntii, colinele, marea si campiile noastre vor fi etern frumoase, fascinante – daca nu cumva Videanu va distruge cei cinci munti de la Rosia Montana cu tot cu vestigiile lasate de stramosii nostri romani!!! – este cinic pentru toti aceia care mai au in fiinta lor DORUL. Vedeti multe asemenea persoane in randul partidului portocaliu si al sustinatorilor acestuia?
Domnule Maier,
Va multumesc pentru amabilitatea si rabdarea cu care mi-ati raspuns. Se pare, totusi, ca nu am fost destul de clara, pentru dvs., in unele exprimari.
Formularea „tara e guvernata” e o metonimie atat de larg raspandita, inclusiv in lumea anglo-saxona, incat am aruncat-o poate prea neglijent, negandindu-ma ca cine ar lua-o stricto sensu.
Cand m-am referit la legatura dintre salvarea individuala si cea colectiva am vizat un sens strict pragnmatic, nu unul soteriologic. De exemplu, de unele dintre cauzele si efectele incalzirii globale nu ne putem salva decat colectiv. Soteriologic vorbind, salvarea e insa individuala. Luand propriul dvs. exemplu, pe care l-ati evocat de altfel, dpdv soteriologic v-ati salvat inainte de caderea lui Ceausescu, practic, insa, numai dupa caderea lui – printr-un efort mai mult sau mai putin colectiv.
Imi pare rau daca am lasat impresia ca v-as fi atribuit atat de uzitata sintagma ” eterna si fascinanta Romanie”, care, in Romania, e deja o forma de autopersiflare colectiva(?).
un bun amic, român, îmi dspunea că România a pierdut prin exodul evreilor, saşilor în anii 70, datorită politicii idioate a lui Ceaşcă. Este oare adevărat? Acum, destui români bine pregătiţi pleacă şi ei în alte ţări. Cine rămâne aici? Aceste fenomene se vor repercuta peste alţi 20 de ani. De la Carol I, România nu a avut o politică internă … normală. Se fură în continuare, se minte, se votează aiurea, până când? Ca evreu nu am complexul lui Vodă, oricare complex, dar nu al lui Vodă.
Ne trebuie oameni deştepţi, indiferent de etnie şi să se termine cu patrioţii de paradă, la fel de pernicioşi ca şi hoţii de profesie.
Demagogul patriotard N.D. Rusu (de data asta sub semnătura „Dan”) se face din nou de baftă.
Unde ați văzut dumneavoastră în acest articol atac la adresa României? Că nu ați înțeles articolul (cum nu l-ați înțeles nici pe altul intitulat „Mi-e rușine că sunt român”) e destul de clar. Nu sunteți prea inteligent (ca să mă exprim eufemistic), dar aici sunt indulgent, căci așa v-a dotat (sau mai degrabă nu v-a dotat) natura (sau Dumnezeu, cum pretindeți dumneavoastră ca ortodoxist).
Dar cine v-a permis să vorbiți în numele României și al românilor? Nu vă mai potoliți odată, voi aceștia care vă bateți cu cărămida în piept cu privire la patriotismul vostru și nu faceți decât să dați din gură și să emiteți fanfaronade patriotarde?
De câte ori trebuie să vă interpelez ca să înțelegeți că nu aveți nici abilitatea intelectuală, nici statura morală să țineți lecții de patriotism?
Imi pare rau dar titlul acestui articol este perceput ca un atac direct asupra existentei Romaniei ca stat; evident, teritoriul va continua sa existe, atata timp cat exista pamantul ca planeta.
Dar titlul, este o provocare, si-o insulta pentru toti romanii; Ia inchipuiti-va ca in loc de Romania, ar fi Grecia… Ce-ar zice grecii? sau Spania, Marea Britanie, Rusia, Israel, Egipt sau China? Ce-ar spune toti, absolut toti locuitorii acestor Tari? Dvs va jucati cu cuvintele, explicand apoi ca de fapt doriti sa evidentiati altceva? Chiar si-asa, ce importanta mai are? Atacul nedemn si provocator l-ati lansat prin titlu. Si de ce, pentru ce, cui foloseste? Credeti ca prin disparitia Romaniei veti mai fericiti? Bunul Dumnezeu sa fereasca Romania si poporul ei de orice atacuri, indiferent de adversari. Poate incercati totusi in viitor sa scrieti si ceva de bine despre Romania, macar pentru ca acolo ati vazut lumina zilei in aceasta viatza.Sunt si-asa destui care-o ponegresc, iar poporul roman nu merita astfel de tratament, si nu este totusi cel mai rau dintre popoare. Dimpotriva!
Domnule Clej, domnul „Dan” a citit in titlu „Romania” si „nu”. Adicatelea e vorba de ceva negativ despre tarrrisssoara noastra, care va sa zica e un atac la adresa patrisoarei noastre iubite!
E vina domnului Maier ca nu a gasit un titlu cu Romania si „da”. Sau fara Romania si alte cuvinte care functioneaza ca madlena lui Proust, vorba domnului Ivancu.
Sunt ironic, fireste… o ironie amara
Foarte frumos mesaj. Romania nu poate fi si nici nu trebuie salvata. Cei din Romania, de diferit natii, s-au salvat acum 20 de ani pe ei insisi, intr-un mod nesperat de frumos. Ce ar trebui sa faca cei din Romania de acum incolo? Printre altele, sa accepte ca in Romania sunt mai multe Romanii. Mai cred ca ar trebui sa se construiasca pe ei insisi si sa isi modeleze copiii, cat pot, astfel ca Romaniile lor sa fie mai pe placul lor.