Începem anul editorial 2010 aşa cum am încheiat 2009: cu o provocare. Dacă în precedentele două editoriale lansam o provocare cu precădere cititorilor din România şi celor care se consideră “intelectuali”, acum provocarea este adresată tuturor cititorilor.
Provocarea noastră se referă la înţelegerea şi poate chiar acceptarea sistemului nostru de valori, pe care îl promovăm consecvent şi uneori chiar cu agresivitate.
Vă provocăm, pentru că nu arareori suntem frustraţi de reminiscenţele pe care unii dintre voi le mai aveţi ca urmare a diabolicei spălări pe creier pe care a încercat şi uneori a reuşit să o realizeze regimul (naţional) comunist. O facem cu ceea ce îndeobşte este caracterizat ca şi @”tupeu”, cu riscul de a ni se reproşa lipsa de educaţie şi maniere. Dar este pentru a vă provoca şi pentru a vă da şansa unor revelaţii.
Nu acceptăm în niciun fel limbajul demagogic şi patriotard pe care unii îl folosesc conştient, alţii nu, prin care îşi arogă monopolul patriotismului, tratându-i pe ceilalţi drept “anti-români”, “trădători”, “vânduţi”, “spioni”, “agenţi”, etc. În particular îi sfidăm pe aceia care ne acuză că promovăm prin revista ACUM anti-românismul, ba mai mult, o facem “pe bani”, fiind plătiţi de evrei, masoni, unguri şi că dorim (cum scria un cititor paranoic) “să distrugem poporul român şi creştinismul”.
Nu acceptăm viziunea provincială potrivit căreia România şi românii ar fi buricul pământului. De la Washington DC sau Londra unde ne aflăm lucrurile se văd într-o altă perspectivă şi ceea ce pare extraordinar de important atunci când este privit din România, noi îl vedem altfel şi nu ezităm să v-o spunem. În lume se petrec lucuri mult mai importante care vă afectează viaţa şi despre care presa din România, în majoritate superficială şi ignorantă, nu vorbeşte sau când vorbeşte o face într-un mod complet irelevant, abundând de pamfletarism şi neseriozitate, lipsă de respect pentru elementele factuale şi verificarea acestora.
În particular, nu acceptăm această gâlceavă inutilă pro şi anti Traian Băsescu ca fundament al vieţii politice româneşti. Vă vom confrunta direct ori de câte ori veţi încerca să practicaţi microbismul politic gratuit, ca unul dintre sporturile naţionale româneşti.
Vă provocăm în permanenţă prin atitudinea noastră prietenoasă faţă de minorităţi, fie unguri, fie evrei, fie homosexuali, culte religioase minoritare, care pe unii dintre voi vă irită vizibil. O facem într-un mod extrem de firesc, cu care nu sunteţi obişnuiţi, deoarece societatea unde aţi crescut nu a tolerat minorităţile, promovând naţionalismul etnicist, ortodoxismul militant, misoginismul şi homofobia. Aşa că nu ne impresionează acuzaţiile de “corectitudine politică” pe care le repetă papagliceşte unii dintre voi.
Vă mai provocăm şi datorită faptului că vă lăsaţi prea uşor pradă mitocăniei şi vulgarităţii dominante din mass media românească. Nu acceptăm nici ascunderea sub anonimat, aşa că invocarea “cutumei” de pe internet nu are pentru noi nicio valoare. Revista ACUM este un loc al dezbaterii între persoane reale, nu între imagini virtuale.
Vă provocăm pentru că suntem exasperaţi de conformismul de care mulţi dintre voi daţi dovadă şi de reacţiile cvasi-pavloviene pe care le aveţi, ori de câte ori promovăm în articole idei cu care nu sunteţi obişnuiţi. Refuzăm cu obstinaţie justificările de tip „aşa ceva nu este posibil în România”, ori de câte ori se propun procese, proceduri şi cutume noi, cu impact pozitiv asupra sănătăţii civice din ţară. De ce, dacă anumite lucruri sunt posibile în afara României, în ţări în care există oameni curajoşi care cred în binele social, în eradicarea corupţiei, în sănătate publică, în dreptate şi adevăr şi sunt dispuşi să-şi rişte poziţiile confortabile pentru asta şi nu de puţine ori chiar viaţa, aceleaşi lucruri să nu fie posibile şi în România?
Pentru că în România nu mai există oameni curajoşi? Refuzăm să acceptăm pănă şi acest lucru. Ştim că există şi îi provocăm şi pe ei, în egală măsură, să fie curajoşi până la capăt, ignorând descurajările şi defetismul majoritar, obstinaţia cu care sunt traşi înapoi de către ceilalţi în cazanul cu smoală, ori de câte ori încearcă să scoată capul.
Desigur că astfel de provocări nu sunt îndeobşte populare şi pot provoca reacţii adverse, fie prin ecouri, fie prin laşe (neînsoţite de ecouri) note de 1. Unii dintre voi chiar ne părăsesc, pe sistemul „îmi iau jucăriile şi plec”. Alţii rămân alături de noi şi ne depăşesc pe cel puţin unul dintre multiplele paliere pe care este posibilă afirmarea în ACUM (vezi „cazurile” Vladimir Tismăneanu, Liviu Antonesei, Ovidiu Ivancu, Lucian Zeev Herscovici, Andreea Ghiţă, Anton Constantinescu, Marina Micolaev, Vlad Solomon, Sorin Ioniţă, Dan David, Florin Predescu, Dan Dungaciu, Denis Cenuşă, Cornelia Curtean, Bruno Ştefan, Nicolae Muşat, Octavian Curpaş, Adrian Graunfels, Nedeea Burcă, George Petrineanu, Lelia Galiş şi mulţi, mulţi alţii!)
Fiţi siguri că astfel de atitudine nu ne va face să ne schimbăm modul provocator de prezentare a revistei ACUM. Dacă v-am mângîia pe creştet atunci când vă comportaţi în modurile enumerate mai sus, v-am face un deserviciu. Pentru că au trecut deja 20 de ani de la căderea comunismului şi e vremea să vă debarasaţi de acest mod de gândire.
Unii dintre voi vor spune: “Dar cine vă credeţi voi, deţinătorii adevărului absolut?” Răspunsul este clar NU. Dar avem un sistem de valori coerent bazat pe liberalismul clasic în combinaţie cu libertarianismul şi vă oferim aceste valori pentru că vă vrem binele. Mai mult decât atât, admitem că greşim când greşim şi vă invităm la o dezbatere deschisă, “cu cărţile pe masă”, girată de nume reale şi, ideal, cu efecte în realitatea imediată. Suntem alături de tinerii care reprezintă o promisiune pentru viitorul României, fie ei studenţi, politicieni, artişti si/sau având pasiuni sincere pentru binele public. Îi susţinem condiţionat de consecvenţa viziunii lor, vă spunem numele lor, alaturaţi-vă lor, rejectaţi-i dacă ezită în îndeplinirea misiunii pe care şi-o declară şi se pierd în masa de rebuturi umane corupte!
Dacă acceptaţi sistemul occidental de valori, al democraţiei liberale şi economiei de piaţă, nu aveţi încotro, trebuie să vă debarasaţi de aproape tot ce aţi fost obilgaţi să învăţaţi sub blestematul de sistem comunist. Aveţi încredere în noi, e în interesul vostru să vă provocăm în acest fel. “Bateţi-vă” cu noi. Vom avea de câştigat cu toţii, dar în special România, care poate renaşte pe un curent de dialog intens, intelectual, sănătos, fără mănuşi.
Fie ca 2010 să vă aducă nu liniştea unui confort bahic, ci neliniştea alegerii între mai multe opţiuni de a câştiga mai bine, între mai multe locuri în care să vă petreceţi vacanţa cu familia, între mai multe mărci de autoturisme noi pe care aţi dori şi aţi putea să le cumpăraţi, între mai multe noi amenajări pe care să le faceţi locuinţei voastre…
Şi toate acestea, cu o sănătate fizică şi mentală la fel de bună ca şi cea pe care ne-o dorim nouă înşine! Haideţi, fraţilor, că e atăta de lucru şi suntem atăt de în urmă!!!
Apreciez fiecare enunt din ceea ce a fost spus. Echilibru, unul inalt.
La Multi Ani!
Gabriel Andreescu
Venit recent din Occident ( rimă involuntară), am constatat două aspecte întristătoare referitor la concetăţenii mei români, fiind şi eu de prin 1945 pe meleaguri româneşti – nu prea ne respectăm între noi, nu generalizez, constat, apoi nu ştiu de ce un român care suferă pentru starea în care ne aflăm ţine să spună „românii sunt mai proşti decât alţii”. Nu am constatat la alţii această tendinţă de autoflagelare. Editorialul este lămuritor şi necesar, dar am câteva obiecţii ( domnul PC va spune că vreau să fiu băgat în seamă, DA, VREAU, ca oricare om cu ceva sucit în el).Nu agreez agresivitatea, tocmai pentru că şi eu am uneori o asemenea tentinţă, adică nu mă agreez uneori nici pe mine.Nu sunt de acord că toţi sau jumătate sau în altă proporţie avem creierul spălat de învăţământul politic pecerist. Oamenii au suferit din cauza temerii de a se exprima, dar se discuta în particular cu „mult curaj”.Cât priveşte curajul de astăzi, nu văd ce riscă oricare cetăţean sî spună ceea ce gândeşte. Prost este că suntem incoerenţi, după 20 de ani nu s-a format încă o mentalitate, ci doar o părere.Mulţi nu ştiu ce este adevăratul liberralism, îl confundă cu frauda, aici este o urmare a lipsei de informaţii.Nici jurnaliştii, nici politicienii nu prea ştiu adesea ce spun. Ultima observaţie, dacă în capul unei liste de good bois îl puneţi pe Tismăneanu pe care sincer îl apreciez, nu ştiu ce caută un Anton Constantinescu, pe care nu-l cunosc, nu-l atac personal, dar a emis nişte păreri despre iudaism despre care nu ştie nimic, decât din lectura altora.Deşi nu sunt un practicant al nci unei religii, consider fiecare religie ca pe un tezaur cultural.Cu asta am spus totul în privinţa religiilor, în speţă monoteiste. Nimneni nu aplică astăzi nimic din ceea ce afirmă AC că scrie în Talmud, nici nu a văzut o pagină din Talmud.Iudaismul evoluiează continuu , dar ce ştie cineva care nu a rsfoit această Carte. Nimeni nu-i cere să creadă în Dumnezeu, este ceva personal, nu se impune.Dacă îl admiră pe V. Tismăneanu este foarte frumnos, dar insuficient.Un om de ştiinţă nu se avântă pe mări necunoscute, doar ca să descopere America a doua oară.Ok? Iar sunt enervant.
Tin sa sun doar un singur lucru. Evreii au facut doar bine Romaniei. In posturile in care i-a lasat Ceasca si gasca au facut nu doar vorbit. Dupa aia Ceasca i-a vindut ca pe niste oi, 5000 $ de cap. Sa mai zica cineva ca oltenii nu stiu sa faca afaceri. 🙂
Chestia cu aducerea comunismului in Romania e asa o vrajeala ieftina. Un roman nu s-a opus. Toti au colaborat.
Un An Bun, prietenie si pace intre toti vorbitorii de limba romana.
Stefan, Petru, excelent editorial. Sper din suflet ca va gasi ecou in inimile cititorilor si ca va fi citit exact asa cum este- o dovada ca va pasa, ca ne pasa tuturor celor care colaboram, in ciuda rautatilor de care ne izbim, ori ce cite ori impartasim cite ceva din noi insine.
Si simt ca vor veni tot mai multi colaboratori de valoare, care ezita sa publice pe alte meleaguri.
Domnule Boris Marian,
Dacă doriți să vă răfuiți cu Anton Constantinescu (colaborator de bază al revistei ACUM și jurnalist foarte talentat, spre deosebrire de dumneavoastră) puteți să o faceți pe emailul privat.
Cât privește aprecierile despre cine figurează pe listele noastre de autori, v-aș ruga să vă abțineți. Când o să ne vedeți pe noi, pe Ștefan și pe mine, dându-ne cu părerea despre cine ar trebui sau n-ar trebui să semneze articole în Realitatea evreiască, publicația unde sunteți redactor, atunci veți avea dreptul să vă dați cu părerea despre numele autorilor și ierarhizarea lor la revista ACUM. Până atunci, vă reamintesc proverbul românesc care începe cu „Câinele moare de drum lung…”.
PS Îl rog pe Boris Marian din nou să aleagă calea emailului privat pentru disputa sa (răfuiala) cu Anton Constantinescu și să se limiteze la a comenta acest articol, dacă dorește ca ecourile sale să fie publicate.
Articolul vine sa sustina vointa grupului de autori devotati ideii de dialog, nu de impunere si nici nu dorim sa cadem in pacatul atator site-uri de presa unde anonimia si onanimia ofera spatiu berechet de dezbateri, injurii.
Nu detinem adevarul absolut si nu impunem reguli.
Cat ma priveste personal imi pastrez deschis atasamanetul fata de valorile reale romanesti si fata de orasul meu natal, Sibiu. Desi traiesc la mii de km departare nu ma opreste nimeni sa preamaresc lumea de bine a acestui oras.
Nu facem disociere pe linie etnica.
Buni roman raman si Marcel Iancu, si Henri Jacquier, si Wolf von Aichelburg, si Luminita Cioaba sa. Am luat cateva exemple la intamplare in a sustine ca exista neromani ca apartenenta etnica, dar care exprimandu-se in spatiul romanesc si in limba romana au adus servicii culturii noastre.
Un fotbalist bun intr-o echipa straina atrage automat popularitate si bun renume tarii de origine.
As oferi o trimitere la curentul cultural german numit expresionism, care nu a fost initiat doar de catre teutoni.Expresionismul a revolutionat artele moderne, la inceputul secolului.
Cat despre Kafka a fost asimilat ca scriitor de limba germana, si nu este repudiat ca fiind evreu. Dimpotriva vizionarismul lui a intrat in gandirea contemporana.(vezi Colonia penitenciara)
Totul e sa revizuim putin conceptele depasind provinicialismul, relatia dintre national-universal.
Va spun ca in New York sunt zeci de evrei din Romania ce arboreaza pomul de craciun si se bucura de o masa cu sarmale si cu tuica. Oare nu am putea incerca si noi sa ne bucuram si de sarbatorile altora, in armonie si reciprocitate ?
Ce ne retine ?
A existat la comitetul de partid Bucuresti un personaj celebru,un fel de rara avis,pentru acele timpuri,au fost si din acestia.Un om cumsecade in felul lui,pus sa faca ceva, mai curand sa indrepte ce stricau multzi altzii,de regula mai marii lui.Desi era al doielea in grad dupa primarul general,totzi,dela mic la mare, ii spuneau si i se adresau cu ,,nea Matei”.o data ,avand nevoe de o aprobare,am dat peste el la o sedintza in care ,,bumbacea”niste indivizi dela cooperatzie,care se faceau ca lucrau.Exasperat,intr-un fel,mi s-a adresat:,,ii vezi p-astia?dai cu pumnul in ei ca intr-un sac de paie,si ramane numai gaura,ca nu-s in stare sa riposteze macar cumva””.Cer iertare,dar am facut paranteza asta pentruca ma tem ca reactzia la exceptzionalul dvs. articol va fi aproape la fel cu cea a sacului de pae lovit in plin.Ma refer la cei din tzara,care ar trebui,ei in primul rand, sa se inhame la redresarea,in primul rand a economiei,pe toate planurile.Nu cu mult timp in urma am avut prilejul sa ma intretzin cu trei ziaristi,unul dela un cotidian din capitala,si altzi doi,la fel din doua orase din provincie.Le-am pus aceeasi intrebare,ii cunosteam de peste 30 de ani:,,suntetzi ziaristi vechi,nu facutzi ,,pe puncte”,dece nu luatzi pozitzie,dece nu antrenatzi intelectualitatea,sa urnitzi lucrurile,dece nu-i biciuitzi pe politicieni,pe cei care au un cuvant de spus in economie,in cultura,etc.?”.Am primit acelasi raspuns,de parca s-ar fi vorbit intre ei:,,dupa 50 de ani de comunism,ne trebue 100 sa ne redresam!”.
Stiu, ma vetzi acuza de defetism,dar din pacate asta e situatzia.Sunt si eu diasporian,si am fost recent deadreptul injurat in contul diasporei,ca l-am votat pe Basescu.Le-am spus ca noi diasporenii,cei care l-au votat,am facut-o nu pentru Basescu,ci impotriva urmasilor comunismului.Rog sa fiu crezut ca am avut deaface si cu oameni instruitzi,unii prieteni,si chiar rude.Cred ca romanii ,cei mai multzi,nu mai au idealuri,nu mai au incredere in institutzi,in personalitatzi.Iar democratzia aparuta peste noapte a dat peste creiere spalate si mentalitatzi mai vechi:sa tot vina altzii sa rezolve.
Daca dvs.atzi scris editorialul drept provocare,si subsemnatul va provoaca,in sensul de a veni cu exemple concrete de unde ar trebui pornit,si mai cu seama CINE ar trebui sa ia taurul de coarne.
Si unde e provocarea?
Turnul Babel, consemnat in Facerea, primul capitol al Bibliei,a fost simbolul intelighentiei antimonarhice care a pregatit Republica Franceza care a a realizat modelul REPUBLICII OCCIDENTALE BURGHEZE care a infaptuit REPUBLICA AMERICANA (nascuta sub semnul luptei pentru libertatea individului ideal al multor voluntari, precum nobilul francez La Fayette} si care infaptuieste azi REPUBLICA UNIUNII EUROPENE, visul CARBONARILOR …Si in care s-a pastrat liberalismul burghez si umanismul de sorginte iluminista care stau la baza STATULUI MODERN in care obiceiurile morale ale crestinismului nu mai sunt obligatori, ele fiind desuete si deci completate ori inlocuite de “contractul social” ( Jean-Jacques Rousseau) si aplicate de Statul Laic Luminat (François-Marie Arouet de Voltaire) …
De fapt ne aflam in aceeasi Europa decadenta a lui Herzen “Am studiat vreme îndelungată organismul viermănos al Europei; pretutindeni, la toate nivelurile, peste tot am văzut degetul morţii… Europa se apropie de un cataclism înfricoşător… Revoluţiile politice se prăbuşesc sub greutatea neputinţei lor; ele au săvârşit lucruri mari, dar nu şi-au împlinit rostul; au dărâmat credinţa, dar n-au înfăptuit libertatea; au aprins în inimi dorinţe pe care nu au fost în stare să le împlinească… Eu sunt primul care pălesc şi mă tem înaintea nopţii întunecate care vine… Adio, lume muribundă, adio, Europă!…”
Domnule Sin, mărturisesc că sunteți mult prea subtil pentru mine. Ce ați vrut de fapt să spuneți în acest ecou?
Lasand la o parte ironia dumneavoastra sincer am vrut sa va atrag atentia ca pe langa „tupeu” este nevoie si de „paradigma”ori aici as incerca sa va sugerez sa ne avansati un punct de plecare sau un reper fie el moral,social,politic si de ce nu economic…
Domnule Sin,
Nu este nicio ironie, dar trăind la Londra nu sunt obișnuit cu un astfel de limba alambicat.
La Fayette, Voltaire, Rousseau, Herzen, ce au aceștia de face cu articolul nostru?
Poate trebuia să adăugăm între provocările noastre către cititori și folosirea unui limbaj direct și simplu.
Incotro ne indreptam spre ce fel de”contract social” cel englez , in care „statul are un rol minimal” spre „modelul socialist francez” ori spre modelul „social -democratiei suedeze” sau poate un alt model?…
Si apoi cum ne raportam la „satul global divers si neunitar” care este lipsit de coerenta si criterii….mai avem oare acel criteriu definitoriu rasei umane in drum spre perfectibilitate ?Spre „binele”nostru,n`asa ?… Vorba lui Fukuyama suntem la „sfarsitul istoriei” si mai avem de strabatut etapa „ultimului om”ca sa infruntam apoi un „destin postuman”…Acestea vi se par niste „provocari”?
La ce fel de provocari va referiti dumneavoastra domnule Clej?!
Pana la mine cam asa ajung ecourile voastre: bllaaaa, bllaaa, bla. Intr-adevar ultimele ecdouri postate de voi , sunt o provocare.
Domnule Sin,
Este scris în articol:
„Provocarea noastră se referă la înţelegerea şi poate chiar acceptarea sistemului nostru de valori, pe care îl promovăm consecvent şi uneori chiar cu agresivitate.”
și mai jos:
„…avem un sistem de valori coerent bazat pe liberalismul clasic în combinaţie cu libertarianismul şi vă oferim aceste valori pentru că vă vrem binele.”
De ce vă place această modalitate tipic românească de invoca termeni sforăitori și de a face apel la tot fel de nume de filosofi sau politologi, de care marelui public îi e în cot, scuzați-mi expresia?
Repet: în cadrul provocării noastre se include și abandonarea acestui mod artificial de a vorbi. E mult mai importantă schimbarea mentalității, de care am vorbit până la saturație.
Ce fel de „contract social”ar fi potrivit pentru a tine piept crizei noi romanii?
Sa adoptam modelul englez al statului minimal,modelul socialist francez , modelul social -democrat suedez, oare ce model trebuie sa alegem?
Dupa previziuni va fi a doua catastrofa financiara cu debut tot in SUA:”Criza economica nu s-a incheiat. in fapt, abia a inceput, este de parere Simon Johnson, un reputat economist din Statele Unitea. Johnson, fost director al Fondului Monetar International, a declarat la postul TV CNBC ca exista posibilitatatea aparitiei, in perioada imediat urmatoare, a unei catastrofe financiare. In Statele Unite ne bazam pe faptul ca statul o sa salveze la infinit bancile, asa cum a facut-o in septembrie 2008 „[„O noua catastrofa financiara ne asteapta in 2010, spune un fost director FMI”articol aparut vineri 19ian.in PresaOnline.com]
……………………………………
Unde ne situam noi romanii ca cetateni ai „satul global ” atat de divers si neunitar ?
Care este ACUM criteriu definitoriu rasei umane in drum spre perfectibilitate?Care este ACUM drumul cel mai scurt spre BINELE nostru? … Vorba lui Fukuyama suntem la „sfarsitul istoriei” si mai avem de strabatut etapa „ultimului om” ca sa infruntam apoi un „destin postuman”…Sunt acestea provocari ?
Dumneavoastra la ce fel de provocari va referiti domnule Clej ,de acolo… de la Londra?
Domnule Sin,
Dacă dumneavoastră vreți să repetați același lucru papagalicește nu aveți decât. Eu v-am răspuns, mai mult nu am ce adăuga.
Revista ACUM nu se ocupă cu rezolvarea problemelor planetei. Nu suntem atât de aroganți.
Nu ma deranjeaza de loc stilul dumneavoastra „agresiv” domnule Clej dar ma deranjaza modul imperativ in care spuneti ca ne doriti „binele” si comunistii ne-au dorit „binele cu forta” si iata unde am ajuns direct in „capitalism” la acest model pe care dumneavoastra il oferiti ca nou :”…avem un sistem de valori coerent bazat pe liberalismul clasic în combinaţie cu libertarianismul şi vă oferim aceste valori pentru că vă vrem binele.” dar care sistem ACUM… iata este intr-o criza profunda , de aceea „avant la lettre” am incercat un expozeu.
Daca doriti sa purtam un dialog fie si „agresiv” ar trebui sa-mi ascultati si mie punctul de vedere de aici de la Constanta …
Domnule Sin,
Dacă ați face mai puțină paradă de lecturile dumneavoastră (un obicei snob al multor „intelectuali” români), ați intra direct în subiect și ați folosi un limbaj mai simplu, ar fi mult mai ușor de discutat.
Noi, editorii revistei ACUM, am oferit un sistem de valori PERSONALE. Adică am sugerat (e treaba dumneavoastră dacă acceptați sau nu) un mod de gândire curățat de toată zgura colectată de atâția ani de comunism și post-comunism. Asta putem să oferim, nu soluții pentru toate relele omenirii, pe care de fapt nimeni nu le poate oferi.
Dacă fiecare dintre cititorii noștri ar reflecta la cele scrise aici și nu ar prelua în mod automat platitudinile, inepțiile sau fantasmagoriile pe care le vede, prea adeseori, din păcate, în presa din România, tot ar fi un bun câștigat. În rest, Voltaire, Rousseau, Herzen, Fukuyama, ce importanță au domnule Sin pentru cititorul de rând al revistei ACUM?
Noi nu facem filosofie sau politologie, nu e treaba noastră, noi vrem să sugerăm un mod de gândire mai relevant pentru secolul XXI și mai puțin provincial.
Domnule Clej nu ma impresioneaza de loc „arsenalul” folosit pentru decrdibilizarea postarilor mele ,dimpotriva, pot sa va spun ca argumnetele dumneavoastra sunt jalnice si din tot ceea ce scrieti se degaja atat suficienta cat si un discurs lipsit de arta dialogului ,tern, care numai novator nu-mi pare… Pe mine, unul ,nu m-ati convins de bunele dumneavoastra intenti ,in rest „sa auzim numai de bine „!
Domnule Sin,
Când veți citi cu atnție articolele noastre, când veți scrie mai clar ca să se înțeleagă ce doriți, poate vom putea dialoga. Până acum, repet, n-ați făcut altceva decât să vă făliți cu niște lecturi, care, să fiu sincer, nu știu ce legătură au cu acest articol. Chiar așa de mult vă cer, să vă exprimați simplu românește?
Am scris o replca , buna educatie occidentala ,v-ar fi indemnat sa mi-l acordati ,chiar daca traiesc in provincia Constanta a secolului XXI oricum am de gand sa-l public in alta revista din diaspora care apare online in care am sa scot in evidenta felul dumneavoastra „energic” de a va expedia cititorii ale caror pareri nu le agreati si pe care ii jigniti fara a le acorda dreptul la replica , sa auzim numai de bine „!
Domnule Sin,
Nu am cum să fiu să nu fiu de acord cu opinia dumneavoastră câtă vreme nu știu ce doriți și cât mi-ați pus niște întrebări care nu au legătură cu tema acestui editorial.
Oricum, se pare că pe lângă dorința de a epata, o mai aveți și pe aceea de a mă arăta pe mine c degetul. Numai că nu mă deranjează. Am o singură ruăminte: când mă pârâți la publicația din Diasporă pentru faptul că nu a cord drept la replică, puneți vă rog și un link către revista ACUM. Știți dumneavoastră, „there is no such thing as bad publicity”…
Domnule Clej sunt convins ca numai „reaua dumneavoastra credinta” a ecranat mintea dumneavoastra si a obturat-o astfel incat sa nu faca legatura intre cele scrise de mine si afirmatiile din articolul dumneavoastra care se vrea un articol „program”
Domnule Sin,
Până acum n-a existat niciun fel de insultă, iar primul care o aduce sunteți dumneavoastră și încă una foarte gravă. Vă rog să o retrageți imediat, dacă doriți să mai continuăm discuția.
Am spus-o de nenumărate ori: plecăm de la prezumpția de bună credință și pretindem același lucru interlocutorilor noștri. În caz contrar, noi îi vom considera de rea credință.
1-Domnule Clej eu imi cer scuze dar dumneavoastra
trebuie sa va si demonstrati „buna dumneavoastra credinta” nu numai sa o enuntati
2-Nici eu nu sunt de acord cu procesul dumneavoastra de intentie , in ceea ce ma priveste ,adica cu etalarea culturii in modul caracteristic unui snob ….
Dialogul de la PLATON imcoace are si o latura culturala ,de care latura presupun ca dumneavoastra nu sunteti strain .Acest tip de dialog la care dumneavoastra incitati nu este o ” manea „spusa sau scrisa …
1) Aici în Occidentul de care pomeniți orice dezbatere publică pleacă de la prezumpția de bună credință a interlocutorilor. Ca atare, ea nu trebuie demonstrată, iar eu nu v-am considerat pe dumneavoastră de bună credință. Ca atare, dacă doriți să continuăm, vă rog să acceptați această prezumpție.
2) V-am rugat în mod repetat să vorbiți simplu și pe înțelesul tuturor celor (probabil majoritatea cititorilor revistei ACUM, incluzându-mă aici și pe mine) care n-au lecturi așa bogate ca dumneavoastră. Mai mult, aceste lecturi nu au nicio legătură cu tema acestui editorial. Pur și simplu, nu înțeleg ce doriți să spuneți.
1- un mod „smecheresc”de a replica care va califica ca atare…
2- Un atac gratuit lipsit de argumente credibile nu pot sa nu spun in final ca „omul este stilul”
1) Acceptați prezumpția de bună credință într-o discuție, da sau nu?
2) Vreți să explicați într-o limbă română pe înțelesul tuturor ce doriți de fapt?
Asta dacă doriți să continuăm discuția, pebtru că vorbiți într-o limbă pe care nu o înțeleg și mă considerați de rea credință, ceea ce este inacceptabil.
Domnule Sin,
Va intreb: daca noi va oferim o solutie, dv. sunteti in masura sa si participati la aplicarea ei (utilizand resurse personale in acest scop = timp, bani, pricepere) sau doriti doar sa discutam pe aceasta tema? In functie de raspunsul dv. va voi da detalii.
1- Dl.Stefan N. MAIER ,cu tot respectul, constat cu stupefactie ca daca incerci sa raspunzi cu toata seriozitatea unui astfel de articol „program” esti tratat cu dispret si lipsa de eleganta care nu au nimic comun cu civilizatia occidentala impusa si prin stil.
2- Dupa cate stiu nu jurnalistii ofera solutii…
3- Daca este vorba de afaceri ar trebui sa fiti mai explicit pentru ca aici nu am inteles eu „romaneasca ” dumneavoastra…
Civilizația occidentală, cu precădere cea anglo-saxonă, privilegiază exprimarea directă, nealambicată și la subiect.
Există o expresie în limba engleză, „beating around the bushes”, adică „să bați câmpii”, specifică unei bune părți a românilor.
Îmi aduc aminte de la BBC cât timp îmi pierdeam (nu numai eu, evident) cu numeroși intervievați – mulți dintre politicieni sau intelectuali cu pretenții – încercând să obțin răspunuri la întrebările puse, iar când le obțineam, erau nesfârșite. Foarte puțin din interviul brut era adesori utilizabil. Iar asta e o regulă nu o excepție.
Acest articol „program” nu se referă la rezolvarea problemelor omenirii, ci se adresează INDIVIZILOR, fiind un „program” (pretențios spus) de conștientizare asupra pietrelor de moară pe care le cară cu ei acești oameni și care le îngreunează o judecată clară.
Despre asta e vorba, nu despre modele de societate, „contracte sociale” și altele, care vorba domnului Sin nu sunt de comptența jurnalistului.
Ștefan și cu mine am avut norocul uriaș să trăim în niște locuri și medii care ne-au permis să acumulăm niște cunoștințe utile, care ne-au ajutăm să ne schimbăm radical mentaliatea nenorocită cu care am plecat din România, iar acum dorim să o împărtășim.
De aceea, discursurile despre Rousseau, Herzen sau Fukuyama nu-și au locul aici. Sunt lucruri mult mai simple pe care mulți dintre cititorii noștri nu le înțeleg (sau se încăpățânează să nu le înțeleagă). Despre asta e vorba.
1- Dle.Sin, premisa dv. ca raspundeti cu toata seriozitatea, la nivel academic, indicand autori de articole si tratate social-politice, este falsa.
2- Stiti ca nu jurnalistii ofera solutii… atunci de ce ne cereti solutii? Dar si asa, noi oferim o solutie: comunicati! Impartasiti-ne din experientele dv. reale, relevante. Solutia va veni din comunicare.
3- Si nu, nu este vorba de afaceri, dar poate deveni vorba de afaceri. Vezi punctul 2. Comunitatea de idei si viziuni naste diverse forme de constructivism prin libera si placuta asociere.
Deci, vreti sa educati – construiti o viitoare Romanie libera de dogmatismul dictatorial comunist. Am auzit ca si evreii ar fi sfatuiti sa-si lepede firea de „singur pe lume, fara tzara si fara aparare.” Tel serios si frumos.
Nu mi-a fost clar ce oferiti.
Poate sistemul occidental in bloc si ca axioma?
In cazul ca raspunsul e pozitiv, intreb :
De ce ,fiindca ei cistiga mai bine?
Rina
Nu cred ca sistemul occidental e bun „pentru ca se castiga mai bine”, ci pentru ca e viabil.Deocamdata nu avem , cred eu un precedent mai bun , decat sistemule occidentale. Educatie?! Da . Cred ca e cea mai inteleapta alternativa.Pentru ca atat ne mai lipseste noua romanilor , ca sa o ducem bine,” cei 7 ani de acasa”si un concept total strain noua, „solidaritate”.
Stimati domni !
Ma bucur sa constat ca exista in Romania si un curent realist si rezonabil, care indrazneste sa spuna lucrurilor pe nume .Va citesc cu interes si cu speranta ca va fi mai bine in tara noastra din toate punctele de vedere.