Duminică 22 noiembrie, cetățenii români cu drept de vot voteză în primul tur al alegerilor prezidențiale, cel dintâi scrutin de acest fel separat de alegerile parlamentare.
Prezența la vot la ora 7 seara era de aproape 50% (47,2% la orașe, 53.8% la sate), potrivit datelor prezentate la 8.30 seara de Biroul Electoral Central.
Pe buletinul de figurează 12 candidați, dar numai trei – Traian Băsescu (PD-L), Mircea Geoană (PSD) și Crin Antonescu (PNL) – au șanse, potrivit sondajelor de opinie, de a se califica în turul al doilea și deci de a deveni președinte.
Faptul că scrutinul prezidențial a fost decuplat de cel parlamentar – așa cum se întâmplă în toate celelalte state ale Uniunii Europene unde șeful statului e ales prin vot direct – e în sine un fapt pozitiv, deoarece permite o dezbatere separată și nu doar tratarea candidatului prezidențial ca o locomotivă a listei de partid pentru parlament.
Dar campania electorală actuală a arătat că această ocazie nu a fost fructificată. Pivotul campaniei electorale a fost persoana președintelui Traian Băsescu și previziunile cvasi-apocaliptice cu privire la consecințele realegerii sau nu a actualului locatar de la Cotroceni.
Președintele Băsescu, în mod previzibil, i-a băgat în aceeași oală pe principalii săi contra-candidați, făcându-i responsabili de ceea ce el consideră eșecurile guvernării din ultimii cinci ani, iar aceștia la rândul său l-au acuzat de toate turbulențele politice care s-au manifestat cu precădere după data de 1 ianuarie 2007, atunci când România a devenit țără membră a Uniunii Europene.
Un observator imparțial care analizează evoluțiile politice din ultimii cinci ani pe care se întinde mandatul prezidențial al lui Traian Băsescu poate deduce cu ușurință unde se află în ultimă instanță puterea și e aceasta nu este la Palatul Cotroceni.
Suspendarea din funcție din aprilie 2007 a președintelui Băsescu de către parlament, precum și dărâmarea guvernului Enil Boc și apoi respingerea unui nou guvern propus de Traian Băsescu de către același parlament, chiar cu o compoziție ușor schimbată după alegerile parlamentare din noiembrie 2008, arată limitele puterii prezidențiale în România.
Traian Băsescu și-a dorit foarte mult să dispună de o majoritate absolută în parlament, dar modul în care s-a comportat, mai ales în ultimii trei ani, a antagonizat clasa politică și în final a îndepărtat o bună parte dintre cei care îl sprijiniseră până de curând.
Aceasta ne duce la concluzia că alegerile prezidențiale creează speranțe prea mari și duc la unor consumarea unor energii inutile. Deși românii așteaptă de la președinte mărirea pensiilor și ridicarea nivelului de trai, așa cum arăta un recent sondaj de opinie CURS, ei nu pot sau nu vor să renunțe la ceea ce fostul președinte Ion Iliescu numea „complexul lui Vodă” sau pretenția absurdă de a aștepta de la „tătucul” ales prin vot direct rezolvarea tuturor problemelor și dacă se poate imediat.
Revista ACUM a adoptat o atitudine de strictă imparțialitate în această campanie, ba chiar am acordat mai puțină atenție acestor alegeri decât scrutinului parlamentar de anul trecut.
Cum nu putem să vă recomandăm să stați acasă în ziua votului, vă sugerăm ca duminică să dați un vot de protest împotriva actualei stări de fapt din politica românească și să introduceți buletinul de vot alb în urnă sau să-l anulați, punând ștampila pe mai mult de un candidat.
Care ar fi semnificația unui asemenea vot? Noi o interpretăm ca un vot de blam acestui (semi)prezidențialism de operetă din România. Fie președintele primește prin Constituție puteri sporite, cum este în Franța, unde premierul este un locotenent fidel al șefului statului, fie președintele trebuie să devină un șef de stat imparțial, chiar dacă este sau nu ales prin vot direct.
Desigur, așa cum spuneam acum câteva săptămâni, 92% dintre alegători doresc să-și aleagă ei înșiși „tătucul”. Dar măcar să înțeleagă că actuala Constituție nu îi dă mijloacele (iar noi credem că e mai bine așa) să acționeze după pofta inimii.
Și că tot a venit vorba de Constituție, vă recomandăm să votați alb și în referendumul – consultativ – privind trecerea la sistemul parlamentar unicameral. Din păcate, Traian Băsescu folosește prilejul alegerilor prezidențiale, așa cum a făcut și la europarlamentare din noiembrie 2007 cu scrutinul majoritar uninominal, pentru a promova în mod demagogic o propunere despre care imensa majoritate a populației nu are nici cea mai vagă idee.
Cele mai mari democrații ale lumii, precum și cele mai populate state al Uniunii Europene au sisteme bicamerale. Unicameralismul nu este intrinsec superior bicameralismului (și nici viceversa) , dar modul defectuos în care a fost elaborată și adoptată Constituția României generează nemulțumiri cu privire la funcționarea puterii legislative.
De asemenea, existența posibilității de legiferare prin ordonanță de urgență fără termen limită de ratificare – unic în Uniunea Europeană – este de fapt mult mai responsabilă de actuala situație decât existența a două camere legislative.
Revista ACUM nu recomandă sub nicio formă absenteismul electoral. Dimpotrivă, ar fi bine ca un număr cât mai mare dintre noi să-și dedice un timp exercitării dreptului electoral – un drept care s-a obținut atât de greu și care se poate pierde atât de ușor.
Totuși, acelora dintre dumneavoastră care vor folosi acest prilej nu pentru a accepta, ca de atâtea ori în ultimii ani, un nou compromis, ci pentru a transmite un mesaj de sațiețate în legătură cu marasmul politic în care se complace România, sa nu vă fie teamă să introduceți în urna un buletin de vot anulat, prin prisma analizei de mai sus, pe care o considerăm lucidă și nepărtinitoare.
În cele din urmă, un președinte se va alege pentru România. Însă el va ști cel puțin că abia trebuie să vă convingă de calitățile lui, nu să ia votul dv. drept binemeritat!
Nu vă speriați la ideea de a vota nul, acest vot este perfect legitim și în opinia revistei ACUM este, la ora actuală, singura opțiune rezonabilă.
Eu votez cu Basescu fara fes si cu strungareata.
Domnule Horasangian, vreți vă rog să explicați ce înțelegeți prin „falsă echidistanță”?
În rest, nu pot să-mi exprim decât dezamăgirea că un intelectual de talia dumneavoastră confundă votul alb sau nul cu indiferența.
Am mai spus că realizez că sciem adeseori degeaba, dar nu mi-am putut imagina gradul atât de avansat de inutilitate al articolelor noastre.
1. Oare chiar foloseste la ceva un vot nul? Oricum, ierarhiile se construiesc pe voturi valabil exprimate, oricat de putine ar fi acestea.
In ce ma priveste, cand s-a intamplat sa nu ma pot exprima nicicum (de exemplu, cand am avut de ales intre Iliescu si Vadim), am preferat sa ma abtin de la vot.
2. Clasa politica este cea care este pentru ca, din pacate, ne oglindeste pe noi. Cu plusurile si minusurile noastre. Si, mai ales, cu lipsa noastra de atitudine.
Pentru ca in afara momentelor in care mergem (sau nu) sa votam pe unii sau pe altii, ne culcam pe o ureche pe principiul ca „merge si asa”.
Daca am fi nemti, cehi sau olandezi, politicienii nostri ar fi altfel. Dar si aspiratiile noastre.
Editorialul ACUM de ultima generatie ne lasa visatori. Oricit de resemnati sau indiferenti am fi. Am devenit, dupa ce deja eram frustrati si dominati de o nemultumire surda si vinovata. apelul la noncombat ni se pare o forma de renuntare la orice fel de opinie.
Dar poate asa am trait din totdeuana pe aceste meleaguri. Ce/a contat ca am fsot condusi de Mihai Viteazu, Carol I, Ion Antonescu sau Nicolae Ceausescu ? Ei cu ale lor, noi cu ale noastre, apa trece, pietrele ramin. Am tot vrut sa traim bine si am tot trait urit. fara sa traim si bine, decit pe alocuri si cu titlu individual. Urmaresc cu stupoare rinocerizarea ce cuprinde Romania.Teama de Basescu si ascultari/inregistrai/turnatorii/razbunari a devenit maladiva. Ne suprinde neplacut falsa echidistanta( sa/i zicem aparenta) a acestui punct de vedereal revistei Acum.Dreptul la opinie ramine.Chiar daca el se dovedeste inutil.
Nu/l voi vota pe basescu, chiar daca ar fi sa/l voteze TOT poporul roman. La urma urmelor au fost 4 milioane de PCR/isti. Eu nu. Am renuntat sa/mi dau si doctoratul. Este adevarat ca nu mi/a folosit la nimic aceasta ATITUDINE.
Dar cel putin azi beau o cafea/bere cu cine/mi place mie. Amicalmente tuturor si o sugestie personala:
Nu dati buletinele de vot albe!
Optati cumva, cum va vine si credeti fiecare dintre dvs. ca este mai bine. Dar nu fiti indiferenti, chiar si fata de propria dvs. viata launtrica.
vorba lui stalin la sfirsit de Politbiro:pentru azi, numai atit.
Cele bune sa se adune.
bedros horasangian
Draga domnule Petru Clej,
Este foarte adevarat ca votul nul este un vot absolut legal,dar in conditiie actuale nu cred ca este soultia cea mai buna si nuci un semnal de nemultumire din partea celor „mici”cu drept de vot.
Ceea ce nu inteleg, si peobabil ca sunt destui ca mine, este motivu pentru care singura problema majora este „NU BASESCU”. Parca tot ceea ce este otravit in aceasta tara nu de acum ci de 20 de ani este umai vina lui Basescu. Basescu este „diavolul” iar restul celor care nu mai „incap de bine” sunt „ingerii”. Cu ce este mai bun Geoana pe care omul cu cea mai mare credibilitate in PSD l-a facut „prostanac”. De ce trebuie sa ne temem de Basescu, doar pentru faptul ca are curaj si „structurile”, ca sa folosesc o expresie a unui clasic in viata nu l-au infrant?
Eu imi asum „riscul” si il voi vota.
Cu stima un marunt votant.
Eu votez cu Traian Băsescu.Orice om raţional aşa face. Crin a trădat ideile liberale asociindu-se cu PSD. Dacă era responsabil vota legile bune date de guvernul Boc. NU mai vorbesc de gunernele pe care nu le-au aprobat. Nu au fost responsabili. Preşedintele, conform constituţiei trebuie să desemneze premierul nu parlamentul desemnează. Când nu a respectat constituţia au vrul să-l demită chiar nu observaţi? Păcat
Stimate domnule Petru Clej,
Alegerile prezidentiale din acest an nu pot lasa indiferenti pe cei care vor sa-si continue viata in Romania!
Romania este inca o tara bolnava,aflata intr-o convalescenta prelungita. Ceeace am suportat din 45′ incoace, faptul ca am supravietuit facand rabat la moralitate,diminuarea marcata a mandriei nationale si a sentimentului ca apartinem unui popor dotat si inca multe altele au diminuat in mod ingrijorator spiritul civic,au creat acea stare de lehamite fata de viata politica si fata de oamenii politici.Sunt de acord cu dumneavoastra ca lucrurile nu mai pot continua ca pana acum, ca ceva trebuie sa se schimbe, dar lucrurile acestea le vor face tot niste oameni. Nu cred ca un buletin alb, care nu personalizeaza pe nimeni, dar ii blameaza pe toti, ar putea reprezenta o solutie acum.Dimpotriva e momentul sa ne punem in miscare mintea, sa-i analizam pe candidati, sa indepartam acuzele nefondate si”sine ira et studio” sa alegem. Romania nu poate sa fie condusa de un vot alb!
Cred sincer fara simpatii si antipatii cand schimbi ceva pui in loc ceva mai bun..Toate inventiile diabolice ale rivalelor politici si ale armatelor lor din massmedia si internet sunt cusute cu ata alba si numai naivii si handicapatii romani nu o pot vedea.Nu vreau sa dau prea multe explicatii unor hiene flamande venite din epoca ceausescu si care vor sa prelungeasca anarhia politica,prin tot fielul de regizari ieftine si mizerabile3.Eu inteleg ca dintre candidatii la scrutin Traian Basescu este de departe un reformator autentic,al Romaniei,cel mai onest,modest,bun politician si apropiat de romani.Eu voi vota Basescu ce este singura alternativa la tranzitia Criminala si interminabila semnata de bolsevicii lui Ilescu.Ca cetatean roman cred ca avem cea mai mare oportnitate sa stergem urmarile dictaturii odioase ale Comunismului inpotriva stramosilor rudelor si semenilor nostrii.Eu votez Basescu ,Dumnezeu sa ne ajute.
Cred ca in argumentatia dumneavoastra s-a strecurat o eroare. Dupa cate stiu afirmatia ca ‘în Franta … premierul este un locotenent fidel al sefului statului’ nu este exacta. Desi intr-adevar, seful statului are in Franta prerogative mai largi decat in Romania, premierul desemnat de presedinte apartine majoritatii parlamentare care poate fi opuse politic acestuia. In trei ocazii in perioada celei dea cincea republici a avut loc ceea ce francezii numesc ‘cohabitation’ adica presedintele si premierul au facut apartinut celor doua parti opuse ale spectrului politic. De doua ori asta s-a intamplat in timpul presedentiei lui Francois Mitterand (1986-1988 cand premier a fost Jacques Chirac si 1993-1995 cand premier a fost Edouard Balladir) si odata in timpul presedentiei lui Chirac intre 1997 si 2002 cand premier a fost socialistul Lionel Jospin. In general in asemenea perioade a avut loc o scadere a influentei politice a presedintelui si o impartire a prerogativelor puterii, presedintele Frantei asumandu-si mai mult prerogative de politica externa, in timp ce guvernul a girat politica economica si majoritatea celorlalte aspecte ale politicii interne.
Domnule Clej,
> Gândiți-vă doar la faptul că președintele Franței numește și revocă FĂRĂ opreliști prim-ministrul
Nici asta nu este exact. Conform articolului 8 al Constitutiei franceze presedintele Frantei numeste primul ministru din randul majoritatii parlamentare, dar nu are dreptul sa il si revoce. Un prim-ministru odata numit de presedinte poate fi demis de parlament printr-o motiune de cenzura dar nu de catre presedinte insusi! Daca dintr-un motiv sau altul presedintele ajunge sa fie in conflict cu primul sau ministru si acesta este sustinut de parlament, singura modalitate de a-l inlatura este de a dizolva parlamentul conform articolului 12.
Cu stima,
Dan Romascanu
Pretuite D-le Clej,
nici un scrutin intr-o tara libera si cit de putin democratica nu e de pomana! Imi pare rau, dar ca unl care am fost participant la prima , si singura, revolta dintr-o institutie de invatamint militar, di octombrie 1969, un „martor angajat” al revoltei din 15 noiembrie 1989 si luptator in revolutia din decembrie l989 consider ca principalul drept pe care l-am cistigat este acela de a alege. Desigur, este o lunga discutie despre cine si cum alege, despre „valoarea” unor voturi si „insignificatia” altora…
De pomana e doar statul in casa, ca de aceea se spune in folclorul ca „decit sa dormi degeaba acasa, mai bine dormi pe bani la stat”!
Sunt convins ca nu asta ati vrut sa transmiteti.
Prin urmare, cu toata tandretea spun, nici un scrutin nu e degeaba!
Vasile Gogea
Domnule Clej,
Meritele actualului presedinte?Ganditi-va cel putin doar la doua:deconspirarea securitatii ca politie politica si,predares arhivelor securitatii la CNSAS.
Sunt si motivele pentru care toate partidele – mai putin PDL- dar si media s-au coalizat impotriva-i.
Tocmai cunoscandu-va impartialitatea si puterea de discernamant in xcondamnarea comunismului din Romanmia, ma surprinde recomandarea ce ne-o faceti aceea a votului alb !!
Domnule Constantinescu,
Votul alb sau nul nu este indiferență, ci este, în opinia noastră, cel mai subtil avertisment dat clasei politice că așa nu se mai poate continua. Gândiți-vă ce cutremur politic ar fi dacă s-ar prezenta la vot 10 milioane de alegători și 9 milioane ar fi voturi albe!
Domnule Romașcanu,
Ceea ce menționați dumneavoastră sunt detalii. Citiți nu wikipedia, ci Constituția Franței și comparați prerogativele și practica exercitării funcției de președinte cu cea din România. Gândiți-vă doar la faptul că președintele Franței numește și revocă FĂRĂ opreliști prim-ministrul, dizolvă Adunarea Națională și convoacă referendumul (nu consultativ) cu o ușurință care îi face să saliveze pe Ilieștii, Constantineștii, Băseștii, Antoneștii și alți … ești.
Domnule Boris Marian,
Faceți eroarea pe care au făcu-o atâția personalizând funcția de președinte. Constituția nu leagă de mâini nici pe Băsescu, nici pe Iliescu și nici pe cine va fi președinte atunci când actulul șef de stat va fi oale și urcioare. Asta e greșeala fundamentală pe care o faceți și care e normală, din simplul fapt că Brucan a fost optimist acum 20 de ani – nici dumneavoastră nici marea majoritate a românilor nu aveți încă reflexe democratice depline. Sper să n-o luați personal.
am mai scris, Constituţia l-a legat de mâini pe Băsescu, este singurul care vorbeşte deschis despre corupţie, ceilalţi ocultează, cred în intenţiile sale, nu în metodedele sale neortodoxe, dar Constituţia trebuie modificată în direcţia unei republici prezidenţiale, poate de tip SUA, mai este varianta – monarhie,
dar nu pare viabilă, acum.
Domnule Clej,
> Dumneavoastră ați oferit excepția, iar nu regula. Mai mult, dacă e vorba de eroare, această pare să fie mai degrabă la dumneavoastră.
> Faceți referire la perioadele de coabitare de dinainte de modificarea Constituției în 1999 și reducerea mandatului prezidențial de la șapte la cinci, deci alinierea sa cu mandatul Adunării Naționale.
Permiteti-mi sa observ ca Romania a parcurs din punct de vedere constitutional drumul invers Frantei, desincronizand perioadele si duratele mandatelor prezidentiale si ale parlamentelor. Situatia din Romania de astazi seamna mai degraba cu cea din Franta dinainte de modificarea constitutionale din 1999 in care au avut loc cele trei situatii de coabitare decat cea de dupa.
De altfel, coabitarea este posibila in Franta si in cazul constitutiei revizuite – o enumerare a cazurilor cand ea este posibila o puteti gasi in sectiunea ‘Cas où la cohabitation est possible’ a articolului http://fr.wikipedia.org/wiki/Cohabitation_%28politique%29 .
Chiar daca sansele de aliniere politica sunt sporite intr-un regim de alegeri sincronizate (cum NU este cel din Romania acum), sistemul francez dinainte de astazi ca si cel dinainte de 1999 este departe de a garanta ca premierul va fi ‘locotenentul fidel al presedintelui’.
Cu stima,
Dan Romascanu
Domnule Romașcanu,
Dumneavoastră ați oferit excepția, iar nu regula. Mai mult, dacă e vorba de eroare, această pare să fie mai degrabă la dumneavoastră.
Faceți referire la perioadele de coabitare de dinainte de modificarea Constituției în 1999 și reducerea mandatului prezidențial de la șapte la cinci, deci alinierea sa cu mandatul Adunării Naționale.
Alegerile din 2002 și 2007 au avut loc în același an în succesiunea prezidențiale-parlamentare pentru a da o coerență ansamblului puterilor executivă și legislativă.
Sigur că teoretic se poate ca din alegerile parlamentare să se degajeze o majoritate ostilă președintelui nou ales sau pot avea loc alegeri anticipate cu același rezultat, dar esența este aceeași – Constituția Republicii a Cincea Franceze a prevăzut o președinție foarte puternică.
Francois Mitterrand numea acest regim „lovitura de stat permanentă” în 1964, dar nu s-a sfiit să folosească absolut toate pârghiile prezidențiale când a câștigat alegerile prezidențiale în 1995.
Dacă vreți discutăm și despre perioadele de coabitare, care au fost marcate de stagnare și impas. Nu cred că aceste excepții au vreo relevanță pentru cazul de față.
Domnule „PRO-DOC” când ați renunțat la microbismul pro-PNL? Dumneavoastră treceți peste un amănunt – referendumul are caracter CONSULTATIV, doar parlamentul poate amenda Constituția (ratificată apoi prin vot popular).
Stimati domni,
Permiteti-mi sa formulez cateva obiectii la articolul dvs. In primul rand, sunt categoric impotriva votului alb. Eventualul „dezgust echidistant” fata de cei doisprezece candidati in cursa prezidentiala ar putea fi exprimat fara riscuri (voi explica mai jos la ce ma refer) doar in cazul in care pe buletinul de vot ar fi inscrisa explicit, in afara casutelor cu numele candidatilor, si optiunea NICIUNUL. Atunci, intr-adevar, daca nu as avea sansa unui vot pozitiv, as stampila casuta ‘NICIUNUL”. In acest fel, si doar in acesta, as avea certitudinea ca buletinul meu alb nu ar putea fi folosit, printr-o ilegala stampilare ulterioara, in favoarea unuia dintre candidati. Orice am spune, aceasta suspiciune este vie in Romania, dat fiind ca atat presa cat si unii politicieni au dezvaluit faptul ca in multe sectii de votare birourile electorale vor fi monocolore. Stiu ca in fiecare sectie vor asista la vot si reprezentanti ai candidatilor, dar dupa cum s-au „cumparat” intotdeauna voturi in Parlamentul Romaniei, nimeni nu-mi poate garanta ca nu va fi „cumparata” si discretia unor reprezentanti ai candidatilor la presedintie, mai ales acum, cand criza economica e mare si „renumeratia” e mica, (potrivita cu bugetul de criza!).
In ceea ce priveste votul pentru referendum, problema se pune si in alti termeni. Voturile albe inseamna voturi exprimate, care vor fi luate in calcul cand se va pune problema validarii referendumului. Vrem un parlament unicameral (contrar traditiei democratice a Romaniei – atata cata am avut!, si inadecvat unei tari de dimensiunile Romaniei, cu 22 de milioane de locuitori) sau nu? Daca nu, de ce am valida un referendum care, din punctul meu de vedere, este inutil si manipulat de presedintele in exercitiu – care nu a ezitat sa-si tipareasca propria imagine pe posterele care ne cheama la plebiscit, incercand astfel sa-si asigure un ascendent electoral in fata contracandidatilor sai? In opinia mea, daca respingem ideea unicameralismului, ar fi mai indicat sa nu votam de niciun fel pentru referendum, astfel incat el sa nu poata fi validat si nici exploatat la maximum, ca argument electoral, in turul doi.
Desigur, reforma constitutionala este o alta problema, de actualitate – cum altfel? – dar ea trebuie dezbatua la rece, nu in febra electorala si nu doar pentru a agdauga un bruiaj in plus asa ziselor dezbateri dintre candidatii inscrisi in cursa.
Nu in ultimul rand, il felicit pe d-nul Dan Romascanu pentru ca ne-a reamintit particularitatea esentiala a modelului francez, in care presedintele, desi beneficiaza de o constitutie care ii confera puteri suplimentare fata de cele detinute de presedintele Romaniei, este obligat la coabitare, daca majoritatea parlamentara are alta culoare politica decat cea a partidului in numele caruia a candidat.
Așa cum mă așteptam, pe unii îi surprinde și îi irită opțiunea propusă de noi. Asta e o dovadă de conformism, dar și de microbism politic de care am amintit de atâtea ori.
Faptul că atât partizanii lui Băsescu cât și adversarii săi avansează scenarii apocaliptice dacă preferatul sau detestatul lor este dovada lipsei totale a simțului realității: unde e adevărul, doamnelor și domnilor, va fi un dezastru dacă e ales Băsescu, cum susțin unii, sau dacă nu este ales, cum susțin ceilalți?
Eu aș zice să dați dovadă de mai multă maturitate și să faceți abstracție de ceea scrie incompetenta și uneori rău-voitoarea presă din România.
NU vad nici un fel de ,,grad de inutilitate”in articolul prezentat.Este o opinie,si e bine ca e asa,si atat.Macar daca ar mai exista astfel de opinii exprimate clar,si pro,si contra.Ar fi o dovada ca ne trezim,cat de cat.
Recunosc ca nu mi-a dat prin cap…e o solutie, in orice caz in privinta referendumului consultativ privind trecerea la sistemul parlamentar unicameral cred ca e singura solutie! cu o singura „rezerva”, poate ca ar fi mai bun votul alb, decat anularea votului prin punerea stampilei pe mai multi candidati. Altminteri vom fi trecuti la categoria „idioti care nu stiu nici macar sa voteze!”. In cazul buletinului ramas alb „mesajul” e mai clar si mai direct.Merci pentru idee!!!
As fi crezut ca patimile politice s-au mai imblanzit in ultimii ani! In ceea ce ma priveste sunt destul de sceptica in toate privintele si cred ca n-ar strica putina detasare si luciditate. Macar acum, pe ultima suta de metri. Sa stam stramb si sa judecam drept… Sa nu mai uram si sa nu mai iubim cu atata ardoare. Daca n-ar fi atatia spectatori furibunzi in tribune, ar disparea si circul. Stam seri intregi cu gura cascata (vorba vine, eu una nu stau deloc!) sa auzim ce mai zice acest candidat, sau acela, sau celalt si suntem atat de infierbantati de parca cine stie ce noutati grozave ar avea de spus. Chiar nu va este sila? Nu v-ati plictisit? Nu vreti sa pretindeti macar un spectacol mai de calitate… ca tot noi il platim?!…
Domnule Petru Clej,
Nu as fi avut cum sa renunt la „un microbism pro-PNL”, din moment ce nu-mi recunosc aceasta „afectiune politica”. Da, structural si educational ma simt mai aproape de liberalism decat de oricare alta doctrina politica, fapt ce – trebuie sa admiteti – in orice tara normala se incadreaza fara probleme in limitele normalului. Pe de alta parte, privind esichierul politic romanesc, ma simt oarecum reprezentat de PNL, si catusi de putin de PD-L sau de PSD. In plus, mi-am dorit de la inceput supravietuirea politica a „istoricilor’, dat fiind ca in PSD si PDL n-am vazut decat aripa stanga si, respectiv, aripa dreapta a defunctului FSN, mostenitorul PCR-ului.. Parafrazandu-l pe „Cartarascu” (cunoscatorii stiu de ce i-am scris numele asa!), nu ma simt reprezentat nici de CORPUL (comun) celor doua aripi, corp din care i-as numi doar pe Silvian Ionescu, Gigi Netoiu, g-ralul Gabriel Oprea (ca sa ma refer doar la varful aisbergului).
Privind referendumul, evident ca el are un caracter pur consultativ, dar, in acest caz, este folosit ca instrument propagandistic de unul dintre cei inscrisi in cursa prezidentiala, si anume de cel care si-a tiparit chipul pe toate afisele electorale care cheama populatia la marea consultare. Sunt convins ca dl Crin Antonescu nu ar recurge niciodata la un asemnea tertip electoral. De aceea ii voi acorda votul meu. Notati, va rog, si faptul ca va fi un vot pozitiv.
Domnule Romașcanu,
Cred că exemplele din practica Republicii a V-a sunt elocvente:
De Gaulle cu Michel Debre în 1962
Mitterrand cu Mauroy în 1984, cu Rocard în 1988, cu Edith Cresson în 1991
Chirac cu Raffarin în 2005
au procedat exact cum am spus că este practica adică au demis fără ca formal să fie o demitere premierul.
Nu mai spun că premierul odată numit nu are nevoie de votul de învestitură al Adunării Naționale.
Nu vă cramponați de niște sofisme, domnule Romașcanu. Președintele Franței are o putere uriașă prin textul, dar mai ales prin practica constituțională. Dacă nu credeți întrebați electoratul francez de ce are procentaje mult mai ridicate de participare la prezidențiale decât la parlamentare.
Așa ceva nu se petrece în România.
Este amuzant cum domnul Tiberiu Georgescu și domnul „PRO-DOC” se bat cap în cap în argumente, exemplificând exact ce am zis eu mai sus – dezastru dacă e ales altcineva decât Băsescu, dezastru dacă e ales Băsescu. Dovada că niciunul nici celălalt nu au dreptate, suferind ambii de provincialism intelectual. Priviți în jurul dumneavoastră și trageți concluzii.
Iar domnul „PRO-DOC” (pentru cei care nu știu e vorba de o persoană importantă care riscă foarte mult, de aceea se ascunde sub anonimat) confirmă prin votul său și laudele la adresa lui Crin Antonescu ceea ce era clar nu numai de pe această pagină, ci și de pe altele – că îl urăște pe Traian Băsescu și este un microbist PNL. Ghinionul său este că eu cunosc foarte bine aceste detalii.
Domnule Petru Clej,
Ne cunoastem, de fapt, de prea multa vreme, pentru a ma mai pierde in vreo politica sterila cu dvs., mai ales ca va vad atat de hotarat sa reiterati pana la tocire aceeasi bascalie legata de anonimatul meu si de „fonctia” – de fapt job-ul pe care nu-mi piermit sa-l pierd, date fiind o serie de circumstante cu dezvaluirea carora nu vreau sa va obosesc.
Si nu, domnule Clej, nu il urasc pe T.B. ba, mai mult, l-am votat in 2004, sanctionandu-l astfel pe Adrian Nastase. Realegerea lui Traian Basescu nu ar fi o nenorocire, ci doar o perpetuare a starii actuale. Dumnevoastra chiar va va doriti asa ceva?
Articolul este dezamagitor. Pentru cineva care considera ca este necesara cultura politica, o reala emancipare a electoratului roman, indemnul la votul nul este un mare pas inapoi. In majoritatea exemplificarilor din articol este vizat actualul presedinte si este firesc asa datorita bilantului sau foarte subtire. Daca prestatia actualului presedinte ii dezamageste pe autorii articolului, asta nu inseamna citusi de putin ca alt / alti candidati n-ar fi mai buni. Cui foloseste votul nul? Pe cine tinteste un astfel de indemn? Exact publicul educat. Deci daca, prin absurd, cei care folosesc Internetul ca sa se informeze primesc un asemenea sfat si iarasi prin absurd, i-ar da ascultare, cine ramine sa decida? Ii las pe autori sa realizeze efectul.
Pretentia dlui Clej ca stie el mai bine despre ce este vorba, c-ar fi foarte informat, zice el, este o pretentie exagerata, din pacate. Si o spun cu toata tristetea. Ce spune dl. Clej de fapt? Spune ca in opinia lui toti sunt o apa si-un pamint si deci n-ai intre cine sa alegi. Eu imi permit sa spun ca ai totusi optiuni, fie ca esti de dreapta, fie ca esti de stinga. Nu vreau nici sa rostesc vorbe mari, cum ca acum ca niciodata este extrem de important sa ai o optiune. Nu. Vreau doar sa spun ca ideea votului nul este doar un teribilism ieftin, fara efect, fara finalitate. O prostie intr-un singur cuvint.
Erata
La postarea mea precedenta, (primul rand) va rog sa cititi polemica, in loc de „politica, cum am cules din viteza.
Multumiri si, totodata, scuze.
Domnule Gogea, eu nu sfătuiesc oamenii să stea acasă, ci să voteze nul, ca să dea un avertisment clasei politice actuale. Dacă ar sta acasă nu ar avea acest drept moral, dar dacă așa cum am spus ar fi 9 milioane de voturi nule din 10 milioane valabile, cred că ar fi un semn foarte clar.
Domnule PRO-DOC, mai recitiți articolul și vedeți care e semnificația votului nul.
Domnule Raymond Luca, votul nul are o semnificație foarte clară: un vot de protest împotriva clasei politice căreia v-ați re-alăturat în urma unei întoarceri cu 180 de grade în 2008. Erați odată susținător al alegerii prin vot indirect a președintelui României. Acum ați mai făcut un U-turn.
Să vorbim în speță: dacă Crin Antonescu este ales președinte, aveți impresia că fundamentele politicii românești vor deveni dintr-o dată sănătoase? Că acest triunghi „toxic” lamentabil PD-L – PSD – PNL va dispărea dintr-o dată? Nu vedeți în ce hal a fost guvernată România în ultimii cinci ani de aceste trei partide, că a dispărut orice diferență?
În 2004 exista o alegere clară, acum ce să alegi, când toate cele trei partide au fost la guvernare, rând pe rând două câte două, dându-și arama pe față imediat după aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.
Faceți abstracție de disciplina de partid și admiteți că situația moralității în viața publică românească este mult mai gravă chiar decât acum cinci ani.
În sfârșit doamnă Burcă, aveți dreptate. Îndrăznesc să spun ceva care-i va jigni și mai tare pe microbiștii politici care mi-au sărit în cap neridicând privirea să se mai uite în jur de la mizerabila viață politică din România: lumea arde și baba se piaptănă.
P.S. Mă amuză încrâncenarea stârnită de acest articol – de parcă microbiștii politici au intrat în panică. Stați liniștiți, revista ACUM n-are atâta influență să convingă mai mult de câteva persoane și nici nu propunem așa ceva. Singurul lucru aupra căruia vă avertizăm este că nu v-ați pierdut dreptul de a vă lamenta după modul conformist în care abordați această chestiune.
Domnule Clej,
Nu am facut nici un U-turn de data asta! Daca exista o sansa ca Romania sa devina o republica parlamentara, sau o monarhie constitutionala, doar un presedinte liberal si o majoritate liberala o pot realiza. Fiecare lucru la timpul sau. Si daca acum ma acuzati din nou pentru U-turn-ul din 2008, pot sa va spun ca nu-mi pare rau ca l-am facut! Stiu foarte bine ce am de facut.
Cit despre disciplina de partid, hai sa fim seriosi, numai de asta nu ar putea fi acuzat un liberal!
D-le Clej,
As fi de acord cu votul nul daca ar exista pe buletinul de vot si optiunea NICIUNUL, dupa insiruirea candidatilor in ordinea hotarata de sorti. Din moment ce ea nu exista, votul alb poate fi lesne utilizat fraudulos in acele sectii de votare in care birourile sunt monocolore iar reprezentatii candidatilor pot fi cumparati. Sa nu ne prefacem ca asemenea practici ar fi inexistente in Romania. De ce nu nu faceti o campanie in favoarea incriptionarii optiunii NICIUNUL in buletine de vot? Ati avea sustinere si propunerea ar avea un ecou considerabil.
Domnule Luca, mă faceți să zâmbesc și să îmi aduc aminte de promisiunile lui Emil Constantinescu din 1996, pe care l-ați susținut, nu-i așa, care era într-o situație mult mai favorabilă decât este acum „liberalul” Crin Antonescu (cred că știți de ce pun ghilimele).
Domnule anonim cu un presupus șef securist care vă determină să vă ascundeți sub aliasul „PRO-DOC”,
Eu spre deosebire de dumneavoastră sunt un om practic. Alegerile sunt peste câteva zile, iar legea nu prevede varianta pe care o scoateți acum de la naftalină în ceasul al 11-lea și 59 de minute.
Dacă însă nu aveți încredere și pomeniți de fraudă pe scară largă (fără să aveți vreo probă, dar teoria conspirației face în continuare furori la români, ca pretext) atunci puteți adopta ce-a de-a doua variantă pe care am propus-o – anularea votului, prin punerea ștampilei pe cel puțin doi candidați.
D-le Clej,
Va multumesc pentru amabilitatea de a-mi pune la indemana a doua varianta: anularea votului prin stamnpilare multipla. Am folosit-o in 2000, cand am fost nevoit sa aleg intre Iliescu si Vadim. Daca va fi nevoie, o voi folosi si in 2009, in turul 2. Cat despre fraudele electorale, stiti bine cate asa zise iregularitati se semnaleaza la fiecare „sesiune” de votare. Fara consecinte.
P.S. Faptul ca seful meu e securist nu e un cal verde pe perete, ci o realitate care a razbit dincolo de culise. E, astazi, un fel de secretul lui Polichinelle. Va surprinde? Pana intr-atat ati uitat cum merg lucrurile in Romania? Si apoi, eu flutur securisti mosteniti din comunism? Uitati-va, va rog, la dl. Basescu! Dumnealui defileaza cu Silvian Ionescu si cu Gigi Netoiu.
Domnule Clej,
Ca sa aveti o mai buna informare:
1. In 1996 nu l-am sustinut pe Emil Constantinescu, ci pe Nicolae Manolescu.
2. Nici in 1992 nu l-am sustinut initial, noi cei din PNL-at, pe Emil Constantinescu, ci pe Ion Ratiu.
3. In 1992 Emil Constantinescu, daca imi aduc bine aminte, nu a promis nimic in materie de regim parlamentar.
4. Nu cred ca purismul ideologic ar trebui sa fie primul criteriu de alegere al presedintelui. Altele sunt calitatile pe care trebuie sa le aibe cineva care sa devina un reper moral, un factor de solidaritate in societate.
Domnule care vă ascundeți în spatele aliasului „PRO-DOC”
Fraudă înseamnă o acțiune deliberată, de proporții, menită să influențeze rezultatul votului. Am auzit asta în 2004, de la Traian Băsescu și Alianța DA și promisiuni de anchetă după alegeri. S-a mai auzit ceva despre asta?
Băsescu nu e singurul care defilează cu securiști. PNL-ul dumneavoastră iubit nu se poate dispensa de alianța PSD – PC (Voiculescu) dacă dorește să ajungă la guvernare.
Domnule Luca,
Să nu-mi spuneți că în turul al doilea în 1996 nu l-ați susținut pe Emil Constantinescu că nu vă cred. Și pe urmă nu e vorba neapărat de sistemul parlamentar, ci de o altă practică constituțională a exercitării funcției de președinte, pe care Emil Constantinescu nu urmat-o și pe care am mari dubii că domnul Crin Antonescu o va urma-o.
Nu e vorba de purism domnule Luca, ci de o anumită consecvență care să ne oprească să facem atâtea U-turns.
Stimate D-le Clej,
clasa politica este „aleasa” sau sanctionata (lasata o tura, cum ar zice copiii).Chestia cu „votul nul” (adica vot anulat, din punct de vedere procedural) seamana cu ceva veci, se numea „vot de blam cu averstisment”!
„Triunghiul toxic”, mai inainte cu ce ani (adica o parte din viata noastra) „patrulaterul rosu”, si tot ce ar mai putea rezulta dintr-o combinatorica restrinsa, de altfel, este oferta maxima pe care „piata politica (libera!)” romaneasca o poate face acum.
Pina la urma, problema e: a fi, sau a nu fi prezent la vot?
Pentru ca altfel, sa fim seriosi, de mult nu ne mai intereseaza nimic!
Cu stima, Vasile Gogea
Asa e, d-le Clej. Nu doar Traian Basescu defileaza cu securisti, dar Traian Basescu este cel care a numit un securist in fruntea institutiei la care lucrez eu. Cat de nesabuit as putea fi incat, in acest context, sa-mi semnez observatiile critice cu numele real? Pentru a-mi asuma comentariile cu numele real ar trebui sa-mi parasesc, mai intai, locul de munca – de care sunt atasat. De ce as face-o? As fi putut, desigur, sa fi optat pentru un nick name cu aparenta de nume propriu, ceva gen Ion Istrate, de pilda. Ar fi schimbat asta cheia in care imi interpretati comentariile?
Domnule Clej,
O sa ma acuzati din nou de U-turn, dar nu este nimic batut in cuie in privinta viitoarei coalitii guvernamentale. De unde stiti dvs ca viitorul guvern va fi PSD-PC-PNL? Probabil tot de acolo de unde stiti de pe acum ca Antonescu va avea nu stiu ce comportament constitutional? Pai, intre unul care deviaza de la Constitutie ori de cite ori are vreo problema si altcineva despre care aveti doar dubii (de ce?) este totusi o diferenta. Inclusiv in logica dvs. Si apoi, tot intr-un alt mesaj al dvs bagati toata clasa politica in aceiasi galeata. Toti sunt vinovati. De unde o astfel de generalizare gaunoasa? Domnule, daca vreti sa fiti crezut, aveti macar decenta nuantarilor!
Domnule Clej,
Am votat in turul II cu Emil Constantinescu. Dar cu cine ati fi vrut sa votez, cu Iliescu? In concluzie am dat un vot negativ, nimic mai mult.
Turul II a avut loc pe 1 decembrie ’96, iar eu pe 2 decembrie eram in avion spre SUA. Aveam cu totul alte ganduri, alte prioritati existentiale.
Domnule Petru Clej, sincere felicitari! Daca ati izbutit sa ma tineti pana la ora asta (la noi acum e doua noaptea), pe mine care sunt perfect abstinenta din punct de vedere politic, sunteti un adevarat vituoz! Un show de mare clasa… va marturisesc ca n-am mai ras de mult cu atata pofta… Va rog, totusi, sa nu declansati macar pana maine dimineata al treilea razboi mondial…
Pe politicieni nu ii poate „atinge” in niciun fel votul nul. I-ar destabiliza extrem de putin daca ar fi majoritar, dar nu va fi. Va adresati unor cititori informati, o minoritate, despre care nu cred ca ar putea sa lase decizia alegerii presdintelui in mana altora, mai putin sau deloc informati. E absurd.
Domnule Clej,
N-am de gand sa spun aici pe cine vreau sau nu sa votez si de ce si nici sa polemizez pe aceasta tema.
Referitor la alegerile prezidentiale am, insa, o nedumerire de ordin tehnic: daca, prin absurd, toti alegatorii ar vota nul sau si-ar anula votul, care ar fi rezultatul?
Mi se pare ca s-ar ajunge la un blocaj si, in general, metoda nu mi se pare constructiva.
Poate ca mai bine ar fi ca cei care se simt nereprezentati sa incerce ei insisi sa devina acei candidati de care au nevoie. Sigur ca nu toti vor ajunge acolo, sus, dar poate ca asa vor aparea si alte feluri de partide si organizatii care sa-i multumeasca pe toti.
Cu alte cuvinte, daca suntem nemultumiti, mai bine sa incercam ceva decat sa ne lamentam la cineva care nu ne asculta.
Poate ca dureaza mai mult dar lucrurile bune nu pica din cer.
Domnule Vasile Gogea,
Cred că votul nul sau alb are o semnificație cu totul diferită de procedura invocată de dumneavoastră de pe vremea regimului comunist.
Comparația dumneavoastră este similiară aceea dintre un scaun și un scaun electric.
Cât despre prezența la vot, votul nul sau alb o presupune, ceea îmi provoacă îndoieli că ați înțeles sensul acestui articol.
Doamnă Medvețchi,
Răspunsul e conținut în articol: un președinte va fi ales indiferent de participare la vot sau număr de voturi valabil exprimate. Repet pentru a nu știu câta oară: dacă din 10 milioane de voturi 9 milioane ar fi anulate cred că s-ar petrece un cutremur politic (sau cel puțin așa ar trebui într-o țară normală).
Domnule Luca,
În 1996 exista o diferență clară între cei doi candidați, acum e vorba de candidații a trei partide care sunt aproape în egală msură responsabile de marasmul moral din viața politică a țării.
Majoritatea parlamentară nu se creează din neant, domnule Luca. Dacă este ales Crin Antonescu PNL tot al treilea partid ca mărime rămâne în parlament, iar triunghiul „toxic” nu dispare. O să-mi spuneți că PD-L și PNL se vor împăca peste noapte? Am propus în decembrie 2008 o coaliție PD-L – PNL – UDMR. A fost zădărnicită și prin pretenția stupidă a fostului dumneavoastră lider de partid, Călin Tăriceanu, de a rămâne premier (caz unic în Uniunea Europeană, dat fiind că era liderul celui de-al treilea partid ca mărime). Atunci mi s-a râs în nas, explicându-mi-se de ce NU este posibilă o astfel de coaliție.
Acum, doamnă Burcă, râd și eu și râd mai bine de cât de încrâncenați sunt acești vizitatori ai paginii revistei ACUM care cred că poți să faci din rahat bici și să facă și trosc. Dacă ar renunța un moment la patimile astea absurde ar vedea meritele argumentelor invocate în articol. Dar partizanatul lor plin de miopie nu le permite.
exact ce am spus – republică prezidenţială, altfel ne scufundăm ca un titanic mai mititel, teama de revenirea la totalitarism este o gogoaşă răsuflată
Pai, domnule Clej, tocmai asta era ideea! Editorialul domniilor voastre a avut extraordinarul merit de-a scoate la iveala niste incrancenari de proportii neasteptate, patimi la care, marturisesc, nu ma asteptam. Si asta fiindca electoratul obisnuit din Romania, cel de pe strada este, sau cel putin asa pare, de o superba indiferenta.
Doamnă Burcă, asta am dorit, să-i scoatem pe cititorii noștri din reflexele pavloviene induse de ultra-conformista presă din România. Dar după cum vedeți, este imposibil.
Domnule Clej,
Imi cer ierte ca va contrazic, dar ma indoiesc ca s-ar putea produce vreun cutremur politic chiar si daca numarul de voturi valabil exprimate ar fi egal cu 1. Poate ca ar aparea oarece plictiseli – dar nu mai mult – daca ar fi zero. Aunci ar fi nevoie ca vreo curte constitutionala se interpreteze rezulatul, ca sa stim ce sa facem mai departe.
In rest, niciun politician nu va fi tulburat din pricina asta pentru ca, asa cum fotbalul e joaca pe goluri, alesii neamului sunt hotarati pe voturi.
Pe de alta parte, insa, ceea ce cred eu ca ne trebuie e cutremur interior, care sa ne lumineze mintile.
Nu vedeti, chiar si din aceasta scurta suita de mesaje, cat de multa incrancenare si cata neprietenie contin in ele? Nu credeti ca, indiferent cine sau cum se alege, n-au cum sa fie toti alegatorii multumiti de rezultat?
In schimb, cu totii vom continua sa impartim aceeasi relitate, unii cu altii, cu ideile si cu optiunile pe care le are fiecare. Mai mult, e o realitate pe care noi insine trebuie sa ne-o acatuim, muncind unii cu altii, umar la umar.
Dar cum va fi lumea noastra daca vom continua sa fim atat de intoleranti?
De ce sa nu ne bucuram ca suntem o diversitate oameni cu o diversitate de idei si de talente si de ce dorim sa fim, cu totii, monocolori si sa le crapam capetele tuturor celor ce sunt altfel?
Asa vom ajunge tot mai singuri si mai otraviti la suflet, mereu mai nemultumiti, mereu mai saraci.
Si nu cred ca mi-as dori sa mai fac parte dintr-o astfel de lume.
Astept ziua cand niciunul dintre noi n-o sa mai trebuiasca sa-si bata capul tinand minte numele actualului (sau actualei, de ce nu?) presedinte sau prim-ministru.
Asta ar fi un semn de reala democratie.
Dar, dupa cum am mai spus, e ceva ce nu se va petrece de la sine, ci doar in urma acelui „cutremur interior” fara de care fiecare din noi risca sa ramana amortit in proiect si amorf.
Si nu prea cred ca votul nul e o solutie. Probabil ca nici votul in sine. Ci doar deschiderea si initiativa.
Petru Clej : „Repet pentru a nu știu câta oară: dacă din 10 milioane de voturi 9 milioane ar fi anulate cred că s-ar petrece un cutremur politic (sau cel puțin așa ar trebui într-o țară normală).”
Chiar daca 9 milioane din 10 ar pune vot alb, chiar daca ar fi titluri de-o schioapa in ziare din acest motiv, oricum ceilalti un milion de votanti ar alege pe cine au dorit ei si acestia ar conduce tara. Ce alta posibilitate legala ar fi? Ce ‘ar trebui sa fie intr-o tara normala’, ce inseamna cutremur politic? Reactia comunitatii internationale, oricare ar fi ea? Ar putea cineva anula alegerile? Si ce ar fi atunci?
Votul alb este unul irosit, dupa opinia mea, vot care intareste exact pe acei pe care nu vrei sa-i alegi. Nu stiu daca in Romania se numara voturile albe (si/sau cele anulate) si daca publicarea numarului lor ar avea vreun efect. Cert este ca eu nu vad la ce ar ajuta.
Poate este momentul sa dezvalui (sau sa repet, pentru cei ce cunosc deja acest principiu al meu) ca desi am drept de vot, nu voi vota la alegerile prezidentiale sau la oricare alte alegeri din Romania deoarece locuiesc in strainatate. Si nu cred ca am dreptul sa hotarasc/influentez/determin o alegere, chiar daca imi pasa, alegere care nu va influenta viata mea si a copiilor mei, ci a altora.
Dar asta nu ma impiedica sa fiu de parere ca orice cetatean cu drept de vot care locuieste in Romania are nu numai dreptul, ci si obligatia morala de a vota si a vota efectiv. Nu vot alb.
Așa cum era de așteptat, atât Cleopatra Medvețchi cât și Mariana Gott-Shmilovitch argumentează de ce NU se poate ceva sau NU este bun – obicei tipic românesc.
Soluțiile care le dau în schimb, imprecise și vagi, nu sunt acceptabile acelora care s-au săturat fie să stea acasă pentru că n-au pentru cine vota, fie a alege „răul mai mic”.
Noi am propus o soluție perfect legitimă, cu semnificație politică foarte precisă, care nici nu scurtcircuitează dreptul (și obligația morală) de vot.
Ce se va întâmpla dacă se alege un președinte dintr-un milion de voturi valabil exprimate? Nimic din punct de vedere constituțional, el se poate alege și doar cu un singur vot valabil exprimat.
Dar semnificația politică a acestei alegeri mi se pare evidentă, iar politicienii și jurnaliștii isterici care cer introducerea votului obligatoriu după fiecare scrutin la care participarea e tot mai redusă, nu vor mai avea ce spuen, dacă alte 9 milioane vor fi votat nul sau alb.
Ceea ce mă dezamăgește este mai puțin reacția încrâncenată de microbiști politici a unora – care este firească, nu pot mai mult sau nu vor – ci acest ultra-conformism, acest refuz de a „gândi lateral”, provenit din atenția exagerată dată surselor românești de informare.
Asa cum era de asteptat, dl Clej desconsidera orice parere care nu se ‘aliniaza’ parerilor dumisale, folosind lozinci pe care toti cititorii le pot declama in cor deja, cunoscandu-i placerea de a le folosi. Una dintre acestea este zeflemistul „obicei tipic romanesc”, de parca nu am fi romani cu totii, inclusiv dumnealui.
Am exprimat, si eu si multi altii aici – de fapt, a fost cineva de parerea dv? – indoiala ca aceasta solutie („perfect legitimă, cu semnificație politică foarte precisă”, cum o descrieti) ar avea vreun oarecare efect. Nemaivorbind de faptul ca NU o vor aplica 9 din cele 10 milioane, evident…
As dori sa mi se explice in mod civilizat care este „semnificatia politica evidenta” a acestei alegeri, vot alb, care de fapt confera putere de cateva ori mai mare celorlalte voturi, efective. Demonstrabil matematic.
Domnule Clej,
Imi cer scuze ca v-am intristat si ca n-am citit refuzul dvs. de a va asuma o optiune in cheia corecta.
Fara indoiala ca sunteti o fiinta libera si nu aveti nevoie de opiniile mele mai mult sau mai putin avizate ca sa faceti acele gesturi pe care le simtiti a fi in concordanta cu constiita dvs., cu personalitatea dvs. si cu acel decupaj din realitatea concreta cu care va confruntati dvs. (dar si altii care va impartasesc ideile).
Oarcum ma mira, insa, califcativul de „tipic romanesc” pe care mi-l atribuiti. In mod normal, ar trebui sa fie ceva de bine (mai ales pentru mine, care sunt cam pe sfert poloneza si port un nume imposibil de rostit sau de ortografiat corect).
Totusi, simt ca in acest caz o injuratura „sanatosa” ar fi fost, poate, ceva mai putin incarcata de semnificatii oculte.
Gata! Promit ca nu mai zic nimic! Pe cuvant de onoare! Cel putin, nu inainte sa se fi terminat toata arsita asta electorala in vreun fel oarecare.
Si mult succes in ceea ce v-ati propus! Sa dea Dumnezeu sa aiba rezultatul pe care il doriti.
În registre oarecum diferite, doamna Shmilovitch și doamna Medvețchi reacționează cu iritare (iritarea pare a fi starea naturală a doamnei Shmilovitch), mai ales la sintagma „tipic românesc” pe care o folosesc în legătură cu gradul relativ scăzut de alfabetizare politică a românilor după 20 de ani de democrație.
Sigur că nu vor fi nouă milioane de voturi nule sau albe (bine ar fi dacă s-ar deplasa atâția la vot), spre satisfacția doamnei Shmilovitch, care ia literal un exemplu ipotetic.
Și pentru că se pare că doamna Shmilovitch nu depășește nivelul literal, confundând matematica cu politica, am s-o întreb băbește dacă semnificația politică a unui președinte ales din 1 milion de voturi exprimate din 10 la un electorat de 18 milioane este aceeași cu aceea a unuia ales din 9,5 milioane exprimate din 10.
Doamnă Medvețchi nu luați lucrurile personal, pentru că nu m-am referit neapărat la dumneavoastră, ci la slabul nivel de conștientizare politică a electoratului din România, de faptul că nu se înțeleg niște chestiuni politice elementare și că nivelul dezbaterii politice este extrem de mediocru.
Încerc să dau niște soluții ieșite din rutina care vă aduce tuturor atâta insatisfacție și care vă face să vă lamentați perpetuu, darn și să repetați aceleași greșeli și să vă faceți aceleași iluzii de 20 de ani încoace, fiind invariabil dezamăgiți.
Ca să fiu sincer, am obosit să aud aceleași jeluiri, același fatalism și când propui o soluție mai atipică să auzi „Nu se poate”. De altfel, uneori am impresia, așa cum am mai spus că scriu de pomană. Vezi de pildă confuzia la unii cititori dintre votul alb sau nul și neprezentare la vot.
Din punctul meu de vedere, aș dori ca oricine să-și exprime punctul de vedere, căci asta este în avantajul revistei, dar aș vrea să apară și niște opinii ieșite din tiparele obișnuitului.
Inainte de a va raspunde la intrebarea pusa ‘babeste’, dle Clej, as vrea sa stiu daca raspunsul dv a constituit acea explicatie civilizata pe care v-am cerut-o in mesajul meu.
Daca orice parere contrarie ‘liniei dv’ este categorisita ‘iritare’ (si deoarece avem pareri diferite in cateva domenii, foarte usor confundati), nu ar fi de mirare ca dv sa fiti convins ca ati dat un raspuns civilizat, ceea ce nu e si parerea mea.
Se stie ca lipsa de argumente determina limbajul violent – in speranta/ convingerea ca interlocutorul (sau, mai ales, interlocutoarea)nu va raspunde cu aceeasi moneda – dar continui sa cred ca si o discutie in contradictoriu se poate purta intr-un limbaj decent.
La subiect, intrebarea dv (cea pusa ‘babeste’) face abstractie, vadit intentionat, de ceea ce intrebasem (o data, de doua ori?) si ati evitat sa raspundeti : voturile albe/nule SE NUMARA in Romania? Caci in functie de asta, cu totul altceva este un „președinte ales din 1 milion de voturi exprimate din 10 la un electorat de 18 milioane” si cu totul altceva un presedinte ales cu 1 milion de voturi exprimate de un milion de votanti legali (deci fara a numara voturile albe si nule). Prezenta la vot ar fi caracterizata ca foarte, foarte mica, dar presedintele ar fi ales in unanimitate, cu 100% din voturi. Frumos!
Oricum, se pare ca intrebarile mele sunt retorice, raspunsurile dv vor fi, evident, ironice/zeflemiste/violente/arogante (a se sterge ce este superfluu, daca este ceva), fiind singurele iesite din tiparul obisnuitului, asa cum va place. Asta in loc de a raspunde la obiect, dar avand satisfactia ultimului cuvant.
Domnule Clej, am scris data trecuta un articol in care incercam, mai in gluma, mai in serios,sa afirm ca presa din Romania este in involutie… televiziunile si presa scrisa (poate intr-o mai mica masura cea „culturala” zapacesc oamenii cu tot soiul de tertipuri si mesaje uneori foarte bine gandite de specialisti.Oamenii sunt influentabili, poate si dvs. daca ati auzi aceleasi nerozii non stop ati ajunge sa vi le insusiti ca si cum v-ar apartine cu adevarat. Procesul de manipulare prin presa si mai ales prin televiziuni este , din punctul meu de vedere, incontestabil. Am fost contrazisa, intr-un ecou, cu vehementa, si era normal sa se intample asa cata vreme persoana respectiva afirma ca lucreaza tocmai la televiziunea publica! Or, toate aceste incrancenari despre care vorbim, toata lipsa de detasare si de umor sunt o consecinta directa a statului toata ziua la televizor butonand telecomanda, precum si a citirii tuturor ineptiilor debitate de-a valma. Sa fii cu unul sau cu altul…(dezbina si stapaneste!)sa nu gandesti liber, sa fii tot timpul incrancenat… si, fireste „impins” sa te ocupi de orice altceva decat de lucrurile cu adevarat importante, cum ar fi aceasta dezbinare pe care dezolata (dar nu surprinsa)o constat iarasi si iarasi… Cred ca am inteles ce ati vrut si vreti sa demonstrati, dar eu nu am deschis televizorul de vreo doi ani decat in cazuri ultra speciale si cand vreau sa ma informez cum e vremea, ma uit pe geam si nu la buletinul meteo! Imi pare rau, va pierdeti vremea degeaba…
Doamnă Shmilovitch,
Spre deosebire de dumneavoastră eu vorbesc întodeauna la obiect: am scris în articol, dar obsedată de sensul literal și confundând matematica cu politica dumneavoastră nu ați reținut esența:
„Totuși, acelora dintre dumneavoastră care vor folosi acest prilej nu pentru a accepta, ca de atâtea ori în ultimii ani, un nou compromis, ci pentru a transmite un mesaj de sațiețate în legătură cu marasmul politic în care se complace România, sa nu vă fie teamă să introduceți în urna un buletin de vot anulat, prin prisma analizei de mai sus, pe care o considerăm lucidă și nepărtinitoare.
În cele din urmă, un președinte se va alege pentru România. Însă el va ști cel puțin că abia trebuie să vă convingă de calitățile lui, nu să ia votul dv. drept binemeritat!”
Să interpretez ce scriam aici, pentru că dumneavoastră sunteți complet incapabilă să faceți diferența între efectele politice ale unor IPOTETICE (majusculele sunt menite a contracara inevitabilul dumneavoastră literalism) nouă milioane de voturi nule și a, să zicem, 100000 la 10 milioane de votanți – diferență mare – și efectele juridice – nule. Și dacă doriți neapărat răspuns la întrebarea dumneavoastră – da, voturile nule se contabilizează, în mod inevitabil, pentru că artimetic vorbind determină numărul de voturi valabil exprimate, ca să mă exprim din nou băbește.
De aceea am scris articol, pentru analiza politică, altfel citam din Constituție și legea electorală, asta e diferența între palierul politic și cel juridic, diferență care dumneavoastră vă scapă cu regularitate.
Dar, a propos, de când v-ați dat de gol cu simpatia pentru Crin Antonescu credibilitatea dumneavoastră a scăzut simțitor în această chestiune.
personal, consider că a-l alege pe băsescu este mai bine decât a nu merge deloc, nu este cel mai bun, dar faţă de ceilalţi, încearcă şi el ceva, nu-l ajută Constituţia. Ca exerciţiu democratic, votul trebuie efectuat. Presa, din păcate, a fost acaparată de diverse grupuri de influenţă. Eu prefer presa culturală.
Domnule Boris Marian, de câte ori doriți să mai repet că „a nu merge la vot” și a a vota alb sau nul sunt două lucruri diferite?
toată stima pentru colegul P.Clej, ok?
Dle Clej,
Imi cer mii de scuze ca v-am determinat sa pierdeti din timpul dv pretios, dialogand cu o incapabila ca mine.
Mare-i gradina lui D-zeu, si nu toti pot fi atat de capabili, inteligenti, eruditi si mai ales calmi si civilizati ca atotstiutorul Petru Clej. Caci „domn” nu mai pot numi, din aceasta clipa, pe cel caruia doar maxima-i enervare – pricinuita de cineva care indrazneste ‘sa tina piept’ mesajelor sale – ii poate constitui circumstanta atenuanta marlaniei dovedite.
Doamnă Shmilovitch,
Ați pierdut totalmente intriga (calc de limbă englezesc).
Nu, stimata doamna Shmilovitch, va rog din suflet nu mai folositi asemenea cuvinte… De unde si pana unde, totusi, „marlanie”? E un dialog, o disputa, destul de apriga si chiar as vrea sa-mi raspundeti personal, daca doriti: de unde atata incrancenare, incerc sa ma dumiresc de-aseara inca… Oricum, oricat de suparata ati fi, un cuvant ca acesta pe care l-ati „scapat” nu va onoreaza deloc.Cand nu mai puteti sa va abtineti, de ce nu inchideti computerul? Repet, as vrea sa-mi raspundeti personal, de ce nu luati de loc in seama contraargumentele care vi se aduc? Chiar daca vi se par dezagreabile… fiindca nu se potrivesc cu pre-conceptiile dvs!
Zau, domnule Clej, de ce nu-l luati in serios pe „Razvan”? Or, credeti cumva ca marea majoritate a sustinatorilor celorlalti candidati au opinii mult mai bine argumentate din punct de vedere doctrinar? Aici e rana si cred ca trebuie sa pastram un moment de adanca reculegere!!! De data asta m-ati dezamagit profund… S-a auzit vocea profunda a votantului din toate „taberele” (chiar daca il sustine pe Crin Antonescu, „Razvan” este profund reprezentativ si pentru ceilalti, cu opinii perfect contrare!) si dvs. ziceti ca e „umor involuntar”… e geniu d-le Clej… geniu cu specific national si parfum de mititei!
@) All
Mama, ce dezlantuire de forte. E normal, probabil, dat fiind ca ne aflam cu citeva zile de un rind de alegeri. Sa incerc sa ma bag si eu pe scurt:
– a merge la vot sau a nu merge sint optiuni egal legitime, votul fiind un drept de care uzezi sau nu, dupa cum crezi tu singur de cuviinta;
– a merge si a vota pe cineva, a vota alb sau a anul votul sint, de asemenea, actiuni egal legitime;
– sigur, prezenta unei rubrici speciale pe buletinele de vot cu semnificatia respingerii tuturor candidatilor, ar fi usurat efectuarea unor distinctii necesare, intre refuz si greseala, de pilda;
– in ce ma priveste, neavind, desigur din punctul meu de vedere, de ales, am decis sa nu ma deplasez la sectia de votare;
– daca ma deplasam, socoteam ca fac jocul;
– daca totusi as fi facut-o, daca votam alb, riscam sa-mi fie utilizat votul, fiind deja intrat in numaratoare, iar daca il anulam, riscam sa fiu taxat drept prost;
– nu sfatuiesc pe nimeni sa faca asa cum fac eu – fiecare sa decida daca si ce alege, in functie de pornirea sa interioara, cit mai bine cumpanita!
Intr-un articol pe care il expediez imediat redactiei Acum, explic cauzele inpotiunii mele, care, dsigur, este tot o optiune!
Sanatate celor de fata si viitori!
„Nu vă speriați la ideea de a vota nul, acest vot este perfect legitim și în opinia revistei ACUM este, la ora actuală, singura opțiune rezonabilă.”
Serios? De ce nu ne lamuriti dle Clej si pentru cine este rezonabila varianta propusa de dvs.? Oamenii au de unde alege, iar Crin Antonescu este o optiune foarte buna. Cat a fost ministru al tineretului si sportului sportivii romani au obtinut performante remarcabile in competitiile in care au participat(de ex. la Olimpiada de la Sydney.
Merg la vot, ca întotdeauna. Votez cu istoria ţării mele, care nu a început acum 20 de ani. Şi în turul secund votez tot cu un om echilibrat şi competent, cu bună cultură, comportament moral, iubire de ţară. Suntem un popor creator de mari valori, trebuie să ni le promovăm, nu să le aruncăm în disperare, marasm generalizat. Avem nevoie de un om cu mintea limpede, care să muncească neostenit pentru binele public împreună cu instituţiile statului – nu mereu în râcă stupidă şi contraproductivă cu acestea – spre a scoate ţara din starea de faliment.
Nu pot crede într-un referendum-găselniţă, organizat în scopul unei realegeri, absolut imposibile, de alfel. Ce sfidare la adresa inteligenţei! Numai cine fuge de răspundere încarcă cu alte miliarde nota de plată a bietului popor minţit, înşelat, manipulat, jefuit. Urmează alte bălmăjeli jalnice tip „Am greşit promulgând legea privind mărirea cu 50% a salariilor cadrelor didactice? Sau plecarea pe mare în ţările calde neafiliate la Interpol?
Nu v-aţi săturat de circ penibil? Oamenii simpli, dar cu mintea limpede repetă mereu „Cu oricine, numai cu Basescu nu!” Exact exasperarea de acum 20 de ani, numai că acum suntem datori vânduţi şi luaţi peste picior în afara graniţelor, graţie „competentei” politici portocalii, care a avut pe mână toate ministerele economice, timp de un an de zile. Ca să nu mai vorbim de modelul de comportament reprezentat timp de cinci ani de titularul de la Cotroceni.
În noianul de încrâncenare a microbiștilor politici, argumentul invocat de „Răzvan” apare ca umor involuntar…
Păi înseamnă că liderii Germaniei comuniste dinainte de 1989 erau cei mai înțelepți conducători sau cei ai Chinei de azi, nu-i așa?
Am luat la cunostinta „optiunea” dv. de „vot alb”. Chiar daca nu e o simpla optiune, ci, mai degraba, un indemn mobilizator. 🙂 Multumesc de sugestie, dar NU! Asa-zisul vot alb l-ar avantaja prea mult pe presedintele in functie, care prea si-a arogat multe avantaje, comparativ cu ceilalti competitori. Chiar credeti ca, in vremurile trecute, daca s-ar fi putut si daca as fi avut ce si pe cine alege, in afara de PCR si Ceausescu, as fi stat acasa sau as fi propovaduit „votul alb”?! Chiar daca odinioara PCR-istii ocupau toate functiile posibile si chiar numarau voturile… Asa cum, in ziua de astazi, 18 noiembrie 2009, PD-l…
Este drept ca-i mult mai greu sa te hotarasti, cind ai de unde alege, chiar si cind este vorba doar despre cumparaturile personale. Totusi, eu prefer, pe banii mei, sa cumpar cu responsabilitate. Iar sugestia dumneavoastra nu o „cumpar”, este prea scumpa si calitativ lasa de dorit.
Ca să sțiți despre ce e vorba, persoana care semnează cu curaj „Lulutza” frecventează un blog fanatic anti-Băsescu și în secundar pro-PNL, unde se postează josnicii la adresa lui Băsescu și a susținătorilor acestuia, care moralmente nu se deosebesc cu nimic de josniciile și infamiile postate de partizanii lui Băsescu la adresa oponenților lor. Sunt cu toții o apă și-un pământ.
Doamnă Bălteanu, am căutat pe pagina Biroului Electoral Central și nu am găsit niciun candidat numit „istoria ţării mele”, puteți vă rog să mă lămuriți, a apărut cumva între timp un al 13-lea candidat de care nu am auzit, poate am făcut o greșeală în editorial, unde scriam că sunt 12 candidați pe buletinul de vot.
In 2000 am ales si eu aceasta forma de protest. Si recunosc ca mi-a mangaiat orgoliul. Am fost „mandra” ca n-am pus stampila nici pe comunist nici pe nebun. Bineinteles ca votul meu alb nu a avut nici cea mai mica valoare, altfel decat in fata propriei mele constiinte. Si si-a dovedit totala inutilitate. Neinformatii si fanaticii au invins. Si acum mai inclin uneori catre un vot cu o incarcatura civica si morala, dar m-am maturizat de-ajuns sa stiu ca un vot rational, care nu-mi gadila orgoliul, e de zece ori mai folositor tarii.
La cateva alegeri consecutive dinainte de 1989, dar mai ales la ultimele (noiembrie 1989) foarte multi clujeni (daca nu majoritatea) au votat cu LULU – superbul NEBUN al orasului, mascota tuturor nemultumitilor. Chiar si pe ziduri aparusera indemnuri cu Votati LULU ! Lulu era maruntel, brunet, fara varsta si cu un umor involuntar care te obliga sa razi. Legenda spune ca era fiul unui militian, nu avea niciun ban, umbla in uniforma de licean si un pardesiu ponosit, dar dormea la hotel si primea pe gratis mancare de la restaurantele cele mai scumpe. Circula cu autobuzul din cartier in cartier si comenta cu voces pitigaiata, spunand in gura mare adevarurile. A murit acum vreo doi ani, numele sau a fost pomenit in ziare, pentru ca intr-un grotesc sublim a adunat voturile majoritatii alegatorilor, intr-un regim care nu ingaduia ALTERNATIVA. Sper, totusi, ca astazi exista alternativa.
Domnule „Puiu Wolf”,
Pe lângă faptul că faceți un apel patetic la „români”, aș vrea să știu ce ce un vot nul sau alb este „sinucigaș”.
Doamnă care v-ați autoporeclit „Lulutza”,
Este corect ca cititorii revistei ACUM să știe că îl urâți cu disperare și fanatism pe Traian Băsescu. Nu vi se pare?
Domnule Puiu Wolf, va multumesc din suflet ca-mi ingaduiti sa-mi apar sentimentele si interesele, ca despre dreptul la opinie nu veni vorba inca. De obicei nu discut cu „necunoscuti (necunoscute)”, dar cu dvs. fac o exceptie, tocmai fiindca m-ati inteles atat de bine! Si va implor, aveti mila de o biata femeie cu sufletul sfasiat de durere! (dar care nu se ascunde in spatele unui pseudonim!) Nu se vede de la o posta ca sunt amorezata lulea de dl. Clej, iar dumnealui se face ca ploua?!
Dna Burca, nu face poilitica dar se baga in politica sustinand ca dl Clej are dreptate cu votul alb sau nul, ca si cand diferenta s-ar vedea la ochiul liber. O fi avavd dumeaei ratiunile ei, deci s-o lasam sa-si traiasca sentientele si interesele.
In conditiile actuale ale tarii, un vot alb sau nul este de-a dreptul sinucigas. Romani, votati cu cine va spune intuitia dar nu va lasati inflientati de idei nastrujnice!
In acest caz, d-le Clej, nu aveti decit sa informati organele in drept ca subminez/subminam ordinea de drept si complotez/complotam impotriva… etc etc etc. Vad ca aveti suficient „curaj” pentru asa ceva. „Succesuri” in lupta pentru pace! 🙂
Votul alb/nul este o forma de protest, un „lux” pe care romanii nu si-l pot permite cand tara se gaseste pe o panta atat de alunecoasa spre abisuri. Diaspora nu este mai in masura decat populatia, care vasleste la galera actuala, sa indemne la votul nul/alb.
Votul prezidential este un act politic de prima importanta iar „fandoseala” acestui vot echivoc poate fi considerata drept o lasitate. Revista Acum si-a pastrat o oarecare neutralitate pana acum. Foarte ciudat ca in momente cruciale isi asuma sugestia unui astfel de panaceu, ultimul de care romanii ar avea dreptul sa tina cont.
Incerc din nou sa postez, ca m-am lovit de o eroare.
D-le Clej, nu m-ati „mirosit” corect. Ca eterna minoritara, de cind m-am nascut si pina-n ziua de azi, „urasc” doar… ura. De clasa, de rasa, de regn, de specie, de ce mai vreti. Sint o anonima, la propriu si la figurat, o persoana fara ambitii politice, ci doar cu pretentii la fericire si prosperitate personala. Nu (mai) am sefi securisti, iar anonimatul, pe care il blamati atit de mult, este o forma uzuala de protectie pe internet a vietii personale. Destul de iluzorie, avind in vedere ca tot m-au „dibuit” si amenintat unii sustinatori pedelisti, de a trebuit sa-mi sterg CV-ul si anulez abonamentul la citeva site-uri profesionale. Ba chiar m-am vazut nevoita sa ma mut si sa-mi pun telefonul „la secret”. Tin, totusi, la acest anonimat iluzoriu, pentru ca Romania este inca plina de mici „plesite” si „hitleri”, de ticalosi si infractori. Mai ales ca, postindu-mi opiniile online, nu am urmarit nici sa-mi fac reclama, nici sa cresc traficul pe blog, nici orice alte avantaje personale. Reproduc mai jos un comentariu al meu, postat pe un ziar central, pentru a incerca sa detaliez de ce ii dispretuiesc pe toti cei care propovaduiesc ura.
„Reinventarea urii
In privinta lui Basescu si a pedelistilor lui, se poate spune ca au „reformat” si „modernizat” numai ura de clasa. Fiind ei personal prosti si plini de fumuri, au instigat la ura impotriva celor mai inteligenti decit ei. Fiind ei ‘telectuali pe puncte sau bani grei, au instigat la ura impotriva celor cu titluri si diplome cinstit cistigate. Fiind ei „pafaristi” in toate cele, au instigat la ura impotriva celor competenti in domeniul lor. Fiind ei lacomi de bani nemunciti, au instigat boborul la ura impotriva celor mai dotati financiar. Fiind ei aroganti si falosi, au instigat la ura impotriva celor modesti si cuminti. Fiind ei cu dosare grele prin justitie, au instigat la ura impotriva judecatorilor. Fiind ei cam hotomani de felul lor, au instigat infractorii la ura impotriva pagubasilor. Fiind ei lenesi, au instigat la ura impotriva oamenilor harnici. Fiind amorali si/sau imorali, au instigat la ura si nesupunere impotriva legii. Fiind ei avizi de putere, au instigat la ura impotriva statului de drept si au propovaduit avantajele statului militienesc de drepti. Fiind ei si copiii lor incapabili de un examen cinstit, si-au inventat si arogat o competenta data de votul popular. Fiind abuzivi si autoritaristi, au instigat la ura impotriva opiniei contrare. Fiind extremisti nationalisti, au instigat la ura impotriva oricaror minoritari nu li se supun. Fiind ei suflete de slugi, au instigat la ura impotriva constiintelor libere. Fiind intriganti si secretomani, au instigat la ura impotriva cinstei, onoarei si a dreptului la informatie. Fiind o adunatura pestrita de traseisti politici piriti, au instigat la ura impotriva celorlalte partide si au propovaduit boborului avantajele unui partid unic, strins unit in jurul carmaciului suprem. Trist, dar adevarat, au reusit sa „reformeze” si „modernizeze” Romania strict in „spiritul” anilor ’50, nu intr-un sens european, asa cum am fi meritat cu totii! Drepturile omului? Un „moft” pentru ei!”
Daca veti privi de acum inainte opiniile mele (si ale altora de pe aici) cu ceva mai multa toleranta si moderatie, urmatoarele mele mesaje vor contine o adresa de e-mail cu numele meu real. Ca sa va convingeti ca nu sint decit o „mediocritate” anonima, o „ratata” din multimea anonima, pentru a folosi doar categorisirile mai putin „picante”, facute la adresa mea de forumistii „de buna credinta”. Pentru ca eu ma simt bine in „pielea” mea, nu mi-a fost niciodata frica de amenintarile nimanui. Dar prefer sa-i izolez cu sirg pe cei care-si impun vointa prin amenintari si orice forma de intoleranta. Ocolesc sufletele de sluga si constiintele „saracacioase”, caracterele prea… flexibile si mintile slab mobilate.
@Lorena Topcsov
Aceeasi „solutie” am ales-o si eu in 2000. Mi-ati amintit ca am scris chiar un articol, aparut in 5 dec.2ooo, cu titlul „Ce votam si ce alegem?” (se poate citi pe http://www.observatorcultural.ro)
Astazi, insa, cel putin pentru primul tur, solutia sanctiunii prin absenta sau prin procedura ad-hoc a votului nul, nu mi se mai pare politic-corecta.
Vasile Gogea
Autorii acestui articol sunt complet gresiti si dau un exemplu rau romanilor care se chinuie sa invete tainele democratiei. Ceace ii sfatuiti pe romani sa faca se numeste anarhie. Eu ii sfatuiesc pe romani sa scrie un nume pe care ei doresc sa fie presedinte, asa cum se foloseste le americani: „write in”. Si aceasta ar fi o pierdere de timp. Cel mai bine ar fi sa voteze pentru cel mai putin vinovat candidat de situatia actuala a tarii. Pe cel mai putin corupt, pe cel mai putin legat de oligarhi si baronii locali. Este greu dar se poate.
Doamnă „Lulutza”
Și dumneavoastră și alții care frecventează știți dumneavoastră care blog care este de fapt un loc de incitare la ură împotriva lui Băsescu și a sprijinitorilor săi (cu nimic mai bun sau mai rău decât alte haznale virtuale unde se incită la ură împotriva adversarilor lui Băsescu) folosiți aici un alt limbaj, pentru că știți că dacă ați folosi limbajul de pe blogul înainte amintit nu vi s-ar publica în revista ACUM.
Domnule Gogea, Lorena,
Faceți confuzie între votul nul din turul doi 2000, când candidatul dumneavoastră preferat fusese eliminat, cu îndemnul nostru la vot din turul întâi care are o semnificație politică TOTAL diferită. Nu mai reiau, deoarece m-am plictisit să tot explic.
„George” practică sportul național românesc – vorbitul după ureche, deși nu pare să mai cunoască bine limba română.
Deoarece HABAR NU ARE de legea electorală, involuntar, sfătuindu-i pe alegători să adauge un nume pe buletin ajunge la același rezultat ca cel propus de noi – anularea votului. Felicitări domnule sau doamnă di Diaspora, halal sfat pentru bobor…
Sunt extrem de dezamăgit de cât de sărace sunt contra-argumentele aduse aici. Și nu e de mirare, când mulți dintre dumneavoastră sunteți infectat de microbism politic.
Multumesc, domnule Gogea. O sa citesc! 🙂 Chiar mi se pare un subiect interesant.
Vorbeşti prostii domnule Clej. Instigi la ură. Vrei să ne întoarcem la comunism nu ai învăţat nimic din democraţie
Ha, ha, ha, mor de râs,
Boris Marian mă acuză de „dreptism” iar persoana care se ascunde cu lașitate sub aliasul „Maria” și dă cu curaj adresa de e-mail maria@yahoo.com mă acuză că vreau să mă întorc la comunism.
Oameni buni, înțelegeți-vă odată, deoarece deveniți ridicoli.
Aștept în continuare argumente serioase împotriva ideii enunțate în editorial.
Domnule Clej,
> Aștept în continuare argumente serioase împotriva ideii enunțate în editorial.
Nu stiu daca este un ‘argument serios’ dar va voi spune motivul pentru care eu am participat la toate alegerile libere din tara in care m-am stabilit in 1984, dupa ce am parasit Romania. Locuiesc in Israel, si ca si in Romania nu intotdeauna avem aici parte de politicieni care sa ne inspire respectul si cu care sa fim de acord 100% in ideile lor politice. Exista insa intotdeauna candidati cu care nu sunt de acord 100%, oameni ale caror idei si pozitii nu le-as dori promovate. Cred ca un vot alb ca cel pe care il propuneti dumneavoastra ar fi in fapt echivalent cu un vot in favoarea candidatului pe care il detest cel mai mult, crescand ponderea electorala a acestuia in procentajul voturilor exprimate. Democratia nu este un sistem perfect. Nu intotodeauna am gasit candidati perfecti. Am gasit insa intotdeauna candidati rai si candidati mai putin rai. Un vot pentru unul dintre candidatii mai putini rai este o optiune mai buna, pentru ca scade ponderea electorala a celor pe care nu i-as dori reprezentati.
Cu stima,
Dan Romascanu
la ultimele două alegeri nu am fost, acum merg din două motive – unu, din trei alergători, unul pare, vorba Angelei Marinescu, mai viril, glumesc, aş spune, mai bun alergător, doi- numărul de parlamentari nu este foarte important, dar o satisfacţie celor umiliţi şi obidiţi trebuie oferită, iar Băsescu este un Lăpuşneanu. Cine o fi Moţoc?
Este greu sa aduci o obiectie serioasa, intemeiata, unei idei care propune o actiune care nu este nici ilegala, nici antidemocratica… in ceea ce ma priveste, desi am preferintele mele cu privire la viitorul presedinte al Romaniei, nu cred ca ele conteaza prea mult sau ca noi, cei care ne-am certat sau distrat aici, la dvs., am putea inclina balanta intr-o parte sau alta. Iar noi, „luandu-ne cu vorba”, am scapat din vedere o problema care mie, cel putin, mi se pare esentiala si as dori sa v-o re-aduc in atentie, anume aceea a „referendumului” pentru parlament. Oricine ar „iesi” presedinte, este extrem de importanta – dupa cum s-a si vazut pana acum – majoritatea parlamentara care se va alcatui in caz ca referendumul va fi validat (exista sanse sa fie!). Eu, domnule Clej, cred ca adevarata problema (sau pericol) tocmai aici se ascunde. Dvs. ce parere aveti?
Gândeam şi eu ca merita să votez, de când am auzit ca s-ar putea ca PNL sa facă alianţă cu PDL (chiar şi ca probabilitate nu mi se pare acceptabil)
Nu mai vad motivul! nu se va schimba nimic.
Domnule Romașcanu,
Dacă citiți cu atenție titlul articolului veți vedea că se numește „Alegerile prezidențiale – un scrutin de pomană”.
Urmăriți vă rog prin comparație cum am acoperit anul trecut alegerile parlamentare.
Și a propos, că vă referiți la Israel, puteți să-mi spuneți și mie ce s-a întâmplat cu alegerile directe pentru funcția de prim ministru?
Doamnă Burcă,
Am dat răspuns acestei chestiuni în editorial.
Domnule Clej,
Da, stiu ca discutam despre alegeri prezidentiale 🙂 Principiul cred ca este insa acelasi. Amintiti-va cum votul de protest acordat lui Nader in anul 2000 la prezidentialele americane si care este cam echivalent votului nul pe care il propuneti dumneavoastra a facilitat alegera lui George W. Bush, desi probabil majoritatea celor care au votat Nader l-ar fi preferat pe Gore ca presedinte.
Nu stiu exct la ce va referiti cand intrebati ‘ce s-a întâmplat cu alegerile directe pentru funcția de prim ministru’? Sistemul a fost incercat timp de vreo zece ani si a fost abandonat, revenindu-se la un sistem parlamentar.
Cu stima,
Dan Romascanu
@catalin
Daca un fluture da di aripi la Peking, un soldat cade la granita cu Perrsia!
Nu dispera!
Toate actele tale deb alegere vor fi valorizate intr-un timp, mai mult sau mai mutin biografic. Ai in fata o optiune mai frumoasa decit o renuntare. As vrea sa nu fiu judecat pentru false indrumari…
Ginduri bune..
As fi vrut sa-i raspund ( gresit: sa-i corespund) lui Catalin : nu ca nu se poate, se „poate”, dar oricum nu vom comunica!
Te salut. Catalin !
Sigur ca da, domnule Clej, am observat prea bine. Cred ca ne-am inteles perfect.
Trebuie să vă fac o dezvăluire: am scris acest articol și pentru că am primit la redacție un e-mail care ne întreba:
„Dacă m-am săturat să votez răul mai mic, ce fac?”
E poate un strigăt de disperare care provine de la foarte mulți, poate o majoritate tăcută, oripilați de mediocritatea și sterilitatea vieții politice din România. Așa încât toate tentativele de a explica de ce votul nul sau alb sau chiar abținerea propusă de Liviu Antonesei pălesc prin comparație.
Am vazut comentariul dlui Clej, si al doamnei Nedeea. Doresc sa-i multumesc dansei pentru ca m-a sustinut si mai doresc sa va intreb pe dvs. daca stiti ca un vot nul l-ar mentine in functie pe Traian Basescu pana cand electoratul va alege in cele din urma un alt presedinte?
Pentru un domn atat de educat si distins cum sunteti dumneavoastra, sunt surprins ca nu va dati seama de gafa pe care ati comis-o publicand o asemenea prostie.
Domnule sau doamnă „Răzvan”,
Eroarea pe care o faceți este să considerați că sunteți deținătorul adevărului absolut, și anume doar acela că Traian Băsescu nu trebuie să mai fie președinte. Întrucât punctul de vedere este profund partizan, el nu are nicio valoare.
Eu făceam apel la TOȚI cititorii revistei ACUM, inclusiv la partizanii lui Băsescu să voteze nul sau alb.
E o poziție principială pe care foarte mulți, inclusiv dumneavoastră, nu o sesizați preferând să vă afundați în meschinăria microbismului politic care ruinează gândirea politică sănătoasă în România (în măsura în care într-o țară în curs de alfabetizare politică așa ceva există).
Mă dezamăgiți crunt, domnule Romașcanu.
După ce că nu cunoașteți funcționarea sistemului francez, dați dovadă că nu-l cunoașteți pe cel american.
Acest sistem este unul prezidențial în care președintele este și șef al guvernului, iar alegerile prezidențiale reprezintă cel mai important moment din viața politică a Statelor Unite.
Mai mult, sistemul bipartid și alegerile pentru Colegiul Electoral fac din start inutilă prezența candidaților minori.
Deci nicio comparație cu România, unde alegerea directă a prședintelui (în Statele Unite nu e directă, dar poate fi asimilată ca atare) nu e necesară.
După cum s-a dovedit și în Israel nenecesară alegerea directă a prim-ministrului.
Uneori mă apucă disperarea că trebuie să repet de atțtea ori lucru pe care le-am expus deja în articol.
Cum bine zicea un aiurit la radio: unul din ei tot o sa iasa presedinte.
Si eu sint satul de „raul mai mic” dar si de a nu face nimic constructiv pentru o viata mai buna.
Sa stai de o parte ca microbistul si sa scritici jocul se pricepe oricine. Daca nu mergi la stadion sau daca mergi si stai cu spatele nu se imbunatateste nimic.
Ramane de vazut daca de a doua zi incepem antrenamentul pentru data viitoare sau asteptam sa o faca altii pentru noi. ACUM e un pas in directia buna dar se adreseaza oamenilor care sint deja convinsi sau carora nu le prea pasa.
Sa nu uitam ca avem presedintele pe care-l meritam.
A vota alb sau nul este extrem de constructiv. Protestul împotriva sistemului e mult mai constructiv decât votul în favoarea unui candidat al sistemului care va perpetua actuala stare de lucruri.
Sistem în care președintele, deși este ales prin vot direct, nu are puteri suficiente pentru a-și pune în practică promisiunile (în mare măsură demagogice) și generează o perturbare nefastă a guvernării.
Și dacă tot se va alege unul dintre ei, dacă din 10 milioane de voturi nouă milioane vor fi nule sau albe, poate, poate, aceasta va trimite o undă de șoc în sistem. Poate se va schimba practica constituțională, și președintele ales prin vot direct va deveni, ca în Portugalia, Finlanda, Austria sau Slovacia un șef imparțial de stat, un reper moral al națiunii, nu un lider de partid care să se calce pe picioare cu prim-ministrul în rivalitatea pentru rolul de șef al executivului.
Și poate parlamentul se va trezi și va modifica Constituția, eliminând posibilitatea guvernului – unică în Uniunea Europeană – de legiferare prin ordonanță de urgență fără termen limită de ratificare. Așa se vor delimita mai clar rolurile în stat și se va responsabiliza acest triunghi anarhic președinte – guvern – parlament.
Ce sanse sunt să se întâmple asta? Zero. Dar eu am propus o soluție extrem de constructivă.
„Un reper moral al natiunii”… Despre ce natiune e vorba, nu va suparati de intrebare, domnule Clej? Ceea ce spuneti dvs. este ultra-corect, dar mi se pare de-a dreptul utopic.Daca incepem sa vorbim de morala in Romania… ma faceti de-acum sa plang. De-adevaratelea!!! De data asta nu glumesc deloc.
Se poate vorbi de morala intr-o tara in care oamenii cinstiti si chiar buni la ceva sunt pur si simplu calcati in picioare de tot soiul de javre si n-au nici o posibilitate sa se apere, dar absolut niciuna? Se poate vorbi de morala intr-o tara in care domneste incopententa si cea mai mizera josnicie? Or, ce fel de natiune e aia care accepta asa ceva?Ce fel de oameni sunt aceia care toata ziua vorbesc numai despre dreptate si tot soiul de alte chestii inalte, dar daca numai o singura clipa esti neatent, te si trezesti cu un cutit infipt intre omoplati? Romania e o tara foarte trista, domnule Clej, oamenii nu mai au valori, nu mai au modele, nu mai cred in nimic si sunt capabili, marea lor majoritate, de absolut cele mai incredibile abjectii. Morala? Justitie? Cine sa vrea asa ceva cu adevarat?Stat de drept??? Asta vreti dvs??? Si eu vreau asta, am albit de disperare si de sila. O sila fara margini si ca sa va fac si eu o marturisire, am renuntat – da, am renuntat! – la orice speranta. Daca regret ceva pe lumea asta e ca am facut un copil, o potentiala victima sigura, pentru ca nu m-am priceput sa-l invat sa fie josnic, las, mincinos, hot, fara scrupule, borfas de drumul mare! Si stiu acum ca este si va fi condamnat sa duca acelasi fel de viata pe care o duc eu si pe care, credeti-ma, nu v-as dori-o nici daca mi-ati fi cel mai mare dusman!
. scrisorica catre domnul presedinte
. draga domnule presedinte Traian Basescu
. afla despre mine ca sint bine sanatoasa ceea ce nu prea iti doresc si dumitale deoarece prin politica pe care doresti sa o continui in cel de-al doilea mandat prezidential vei imbolnavi de nervi tot mai multa lume si o vei baga in spitale, mai ales in acelea de nebuni.
. in incheiere eu iti doresc sa ajungi cit mai curind un cetatean de rind ca sa vezi cum este sa traiesti sub regim PDL- ist.
. cu ceva stima viorica iovan
Du-te la vot! Sunt 20 de ani de cand a curs atata sange tanar pentru alegeri libere!
. eu voi merge la vot
. voi pune cite o cruce pe fiecare candidat, voi scrie pe spatiul liber din buletinul de vot: Monarhia salveaza Romania ….apoi voi pune stampila de vot pe aceste cuvinte adevarate
DRAGI ROMANI,……in ziua alegerilor sa trageti clopotele tuturor bisericilor tarii si sa va adunati in jurul lor cu luminari aprinse ca semn ca nu mai doriti o tara asa cum este ea acum!
. pe domnul Traian Basescu l-a lovit brusc dragostea pentru popor cind alegerile prezidentiale bat la usa tarii. . cind poporul i-a deschis larg portile prin voturile sale pentru a-l guverna, domnul Traian Basescu abia ajuns la cirma tarii, a dublat salariile bogatilor tarii din scaunele parlamentare si a dat unda verde cotei unice de impozitare prin care avea grija ca bogatii sa nu saraceasca iar saracii care tot umplu pamintul sa fie greul tolbei bugetului tarii. . sub scaunul domniei sale s-au defrisat mii de paduri care ne intra zilnic in cutiile postale prin reclamele pe care si le fac bogatii tarii pentru ademenirea saracilor la turtele pregatite de ei. . sub scaunul domniei sale furia apelor ploilor care nu au mai avut paduri in calea lor i-au saracit si mai mult pe cei mai saraci dintre saracii tarii maturind vieti omenesti sau agoniseli de-o viata . sub scaunul domnieii sale oazele de viata verde din ceea ce s-au numit cindva parcuri au fost sugrumate de bogatii tarii care le-au transformat in vile, in pietze de desfacere a produselor care le ingrosau buzunarele si care au avut drept consecinta aerul tot mai greu de respirat al marilor orase. . sub scaunul domniei sale au crecut mormanele de gunoaie la marginile padurilor . sub scaunul domniei sale nu a existat justitia care sa-i aduca in fata ei pe cei care au maturat vietile acelora care au avut curajul sa iasa in strada si sa strige: JOS COMUNISMUL in cele mai fierbinti zile ale existentei sale: zilele revolutiei romane din decembrie 1989 . si lista celor ce ar fi trebuit sa se intimple si nu s-au intimplat spre binele poporului este teribil de lunga!…….
. Traian Basescu, un candidat la o noua presedentie care in timpul campaniei electorale a bagat cu nerusinare mina lunga care a inceput la umarul domniei sale si s-a terminat la palma lui Boc, in buzunarele bugetarilor de stat pentru a le usura de banii necesari trebuintelor electorale si eventual unei noi dublari de salarii parlamentare
Runda finala. Candidatii au doua minute sa transmita un mesaj tarii.
Mircea Geoana: Nici Basescu, nici Antonescu nu sint dusmanii mei. Cred ca exista respect in politica. Dati-mi voie ca, in semn de pretuire, sa ofer doamnei Basescu si sotiei domnului Crin Antonescu un buchet de flori in semn de pretuire. Si sotiei mele, Mihaela, ii voi oferi un buchet de flori………………
. asadar, acesta a fost mesajul domnului Geoana pentru popor.
. pentru domnul Geoana, tara inseamna femeile, sotiile candidatilor la presedentie.
. asa cum in aceste clipe v-a fost gindul la femei si nu la popor la fel va va fi gindul si daca veti ajunge presedinte, la orice altceva, numai la popor nu!
. asa cum cultura nu ii face pe oameni mai buni, ci pe cel bun il invata sa faca mai eficient binele iar pe cel rau mai eficient raul, asa cum nici o scoala nu poate invata ciorile sa cinte ca privighetorile, la fel istoria traita de Traian Basescu pe spinarea poporului roman nu a facut din el un potential presedinte mai eficient pentru popor ci l-a transformat dintr-o vulpe de mina a doua intr-una de mina intia.
Traian Basescu: Recunosc ca romanii nu traiesc atat de bine cum ar trebui.…………… Recunoaste domnule Traian Basescu ca romanii nu traiesc atita de bine cum ar fi trait daca l-ai fi servit!!!
. 5 ani de presedentie irosita
. 5 ani luati de la gura poporului
. 5 ani impotriva poporului
. si acum mai vrei inca 5!
. Dumnezeule, mai arunca-ti cite o privire si in ograda tarii mele……..
. Geoana: Voi fi un presedinte al unitatii romanilor, dupa ani de dezbinare.
. domnule Geoana, ai auzit in mod sigur proverbul: ce naste din pisica tot soarece maninca.
. si……. ar trebui sa-ti cam aduci aminte domnule de dezbinarile cutremuratoare MADE F.S.N si alte fetze ale partidului care te-a impins in fata ca sa atinga in continuare scopurile care in nici un caz nu vor servi poporul
. dezbinarea intelectuali – muncitori in timpul mineriadelor, dezbinarea unguri – romani – Tirgul Mures insingerat……..
. nici unul dintre candidatii la presedentia Romaniei pe urmatorii 5 ani nu il va inteba pe Traian Basescu de ce a dublat salariile parlamentriro pe prima suta d e metri ai mandatuui sau prezidentail
. va spun si de ec
. pentru ca toti sint unitit inttr-un ideal comun: acela de a prada cit mai mult poporul!
Este preconizata organizarea unei alte dezbateri pentru vineri seara, intre primii trei clasati in sondaje, Basescu, Geoana si Antonescu……………ar fi bine daca in aceasta dezbatere ar veni si intrebari de la popor
. intrebarea mea: domnule Traian Basescu, daca sinteti cu poporul, de ce ati dublat salariile parlamentarilor pe prima suta de metri a mandatului dumneavoastra prezidential si ati dat unda verde cotei unice de impozitare prin care ati avantajat bogatii tarii si i-ati dezavantajat pe saraci ?
Traian Basescu: * nu avem alta solutie pentru a imbunatati clasa politica decit reformaParlamentului, ceea ce inseamna Parlament Unicameral si reducerea numarului.
. calitatea unui sistem legislativ, in cazul nostru parlamentul, este data de calitatea oamenilor care il compun si nu de numarul lor scazut
. calitatile intelectuale si mai ales morale ale legiuitorilor tarii dau calitate sistemului legislativ
. intrati va rog in adresa http://www.revista22.ro/-saftoiu-a-citit-un-discurs-ilogic-pentru-a-testa-atentia-deputatilor–6618.html si vedeti mai ales calitatile morale ale legiuitorilor Romaniei
. de aici concluzia ca referendumul privind asa-numita reforma politica prin schimbarea structurii si compozitiei doar cantitative nu si calitative a sistemului legiuitor, chiar in ziua alegerii presedintelui si a celui care a lansat ideea, nu este altceva decit o uriasa plasa, nici macar o undita, de pescuit al doilea mandat prezidential
. daca ar fi cerut referendum pentru selectarea severa a valorilor care compun sistemul legislativ, a celor ce aspira la functia de legiuitor, prin examene de admitere in parlament care sa constea in teste psihologice de inteligenta, de creativitate, de sanatate mintala, de cunostinte pe diverse domenii ale cunoasterii , teste de ATENTIE, teste de moralitate etc. aceasta ar fi o autentica reforma in sistemul legislativ!
CRIN ANTONESCU: * un presedinte, care voi fi deasupra acestor interese partizane, cu un prim-ministru independent… .….domnule candidat la presedentia Romaniei, ….. o lege de maxima generalitate privind orice sistem structurat material sau social spune ca TOTUL SE LEAGA DE TOT
. de a ici concluzia ca nu exista independenta absoluta a nici unui element care intra in alcatuirea unui sistem mai complex decit el.
. nici macar dictatorii nu au fost independeti
. au depins de cei ce le-au ingrosat puterile absolute servindu-le putinta de a face ce vor numai ei
Revin astazi pentru a intari cele spuse ieri!Chiar daca aveti, probabil, si dvs. posibilitati si surse de informare. Pana la ora asta, 13,40, a fost inregistrat oficial – repet, oficial – un numar imens de fraude electorale, 17 300 contraventii, si asta e, probabil doar varful la vedere al aisbergului!Si chiar are mai putina importanta care este formatiunea politica de la care pornesc marea lor majoritate. Important este ca un numar imens de cetateni romani a fost de acord sa participe la asa ceva, si-au dat consimtamantul, au marsat… Ce fel de oameni sunt acestia, care au acceptat de buna voie asa ceva? Ca de obligat nu putea sa-i oblige nimeni! Si noi ne pierdem vremea vorbind despre morala, despre statul de drept, despre „natiune”, despre „sangele varsat”!!!!
Doamnă Burcă,
Nu e nicio problemă, nu doriți normalitate, atunci trăiți în situația actuală, dar nu vă mai plângeți deoarece vă meritați soarta.
Și încă ceva: puteți să-mi dați definiția fraudei electorale? Știți care e diferența între fraudă și neregularitate?
SI, IN ALTA ORDINE DE IDEI, DE UNDE ATI TRAS DOMNIA VOASTRA CONCLUZIA CA EU NU DORESC NORMALITATE? DACA TOT VA PERMITETI SA INCERCATI SA MA „EXAMINATI”, DESI LUCRUL ACESTA A FOST REALIZAT DE MULT SI DE MULTE ORI DE PROFESORI ADEVARATI, IMI PERMIT SI EU SA VA INTREB, CU TOT RESPECTUL, DIN CARE MANECA ATI SCOS O ASEMENEA CONCLUZIE, CARE RASTALMACESTE ITR-UN MOD PE CARE MA ABTIN SA-L CALIFIC, SPUSELE MELE???!!!
Ca de obicei, aveti dreptate. Daca va referiti la noi toti, ca popor sau ca populatie, nu pot sa nu fiu de acord. Sunt de asemenea de acord ca aveti dreptate si daca va referiti numai la mine – desigur ca mi-o merit cu varf si indesat, fiindca m-am incapatanat sa raman un om cinstit si sa-mi pastrez niste repere morale de care nimeni nu mai tine astazi cont.Cat priveste diferenta dintre „fraude” si „neregularitati”, da, o stiu si am pretentia ca am proprietatea cuvintelor, din doua motive: limba mea materna este limba romana, am absolvit studii de specialitate si lucrez in domeniul pentru care am studiat, nu fac gazetarie „dupa ureche” si informatiile pe care vi le-am oferit sunt obtinute nu dupa ureche sau de la televizor, ci dupa”surse” absolut credibile. Sunt profesionista domnule Clej si (ca sa fiti cat de cat informat), tocmai asta li se pare unora atat de insuportabil. Pentru ca la noi, in Romania, neprofesionalismul primeaza si nu profesionalismul! Sper ca la dvs. lucrurile stau altfel! Nu sunt acasa, de aceea postez de pe un alt calculator, nu va indoiti de identitatea mea reala. Nu-mi ascund opiniile, nu-mi ascund identitatea si asum intotdeauna ceea ce afirm. Iar ceea ce afirm, afirm la lumina zilei si nu „pe la spate”, cum se obisnuieste adesea in Romania. Sper ca la dvs. lucrurile stau altfel!!! DAR, REPET, DVS. AVETI DREPTATE!
Doamnă Burcă,
S-o luăm pe rând:
1) Am spus că nu doriți normalitate din faptul că imediat ce am propus starea de normalitate – un șef de stat imparțial care să fie reper moral pentru națiune, ați spus că nu se poate.
2) Vă luați informațiile de la TV? Parcă spuneați că nu vă uitați niciodată la TV. Și de când este televiziunea din România o sursă credibilă de informație?
3) Dacă ar fi „numar imens de fraude electorale, 17 300 contraventii, si asta e, probabil doar varful la vedere al aisbergului!”, atunci înseamnă că alegerile din România ar arăta ca cele din Zimbabwe.
Doamnă Burcă frauda electorală presupune mai multe condiții:
a) element de intenționalitate
b) influențarea semnificativă a rezultatului alegerilor.
În aceste condiții, mențineți în continuare afirmația de mai sus? Ce probe aduceți în sprijinul ei?
Domnule clej, sunt de acor s-o luam pe rand.Pentru inceput, va rog sa recititi postarea mea penultima. La un moment dat an crezut ca am gresit eu la dactilo, nu… dvs. ati citit prea repede. Ceea ce spuneam e tocmai ca nu-mi iau informatiile de la televizor sau dupa ureche, ci dupa „surse”.In al doilea rand, aleerile inca nu s-au terminat, nu pot deocamdata spune mai mult. Ca jurnalist, sper sa ma puteti intelege. In al treilea rand, nici un gazetar de onoare nu-si divulga sursele. De asemenea sper, ca om de meserie, sa ma intelegeti ca nu fac decat sa respect o anumita deontologie. Dupa terminarea alegerilor, promit sa revin cu explicatii suplimentare si lamuritoare.Cu toata stima pentru profesionalismul dvs alminteri incontestabil, sper sa ne fi lasmurit.
Revin atragandu-va atentia ca expresia „am spus ca nu doriti normalitate din faptul” este incorecta din punct de vedere gramatical. Ca in actuala stare a tarii nu se poate, nu trebuie sa va demonstrez eu, lucrurile sunt destul de limpezi pentru orice observator cat de cat atent! Pe urma, eu va dadeam dreptate in principiu, am spus doar ca este o nazuinta utopica (asta nu e ceva neaparat de rau, domnule Clej!, nu eu trebuie sa va explic asta.) Am apreciat modul in care ati condus discutiile si am pretentia ca am inteles si motivul pentru care ati procedati astfel. Dar daca incercati cu mine „trucurile” pe care le folositi de obicei, nu spun ca nu amuzante, va asigur cu toata stima de care sunt in stare ca nu v-ati gasit clientul. Am studiat si psihologia, printre eltele…
Doamnă Burcă,
Dați-mi voie să mă îndoiesc de crdibilitatea „surselor” pe care le invocați. Am tot auzit cu prilejului alegerilor don 2004 despre „fraudă masivă” din partea celor care au preluat puterea ulterior, dar dovezile prind susnumita fraudă masivă nu au apărut nici până azi.
Eu nu folosesc trucuri, doamnă Burcă, eu spun lucrurilor pe nume, că așa am învățat în Marea Britanie, spre deosebire de România, unde este privilegiat scrisul „cu schepsis” și cititul printre rânduri.
Am propus o soluție constructivă, dacă vă convine bine, dacă nu, e treaba dumneavoastră, pentru că dumneavoastră trăiți în această țară de operetă numită România, unde, de câte ori propui o soluție de bun simț, normală, oamenii își cheltuie energia ca să-ți demonstreze de ce așa ceva NU este posibil. Repet, dacă nu e posibil, nu vă mai lamentați pentru că vă meritați soarta.
Oricine are voie sa se indoiasca de absolut orice. Este dreptul dvs. democratic si nu eu voi fi aceea care vi-l voi contesta. Dvs. spuneti ca Romania este o tara de opereta. Sunt absolut de acord. Traind aici, am capatat si dreptul de a ma plange, nu neaparat dumneavoastra, poate altii pot intelege mai bine.Dvs. spuneti ca ati propus o posibila solutie, ati dat o idee si, daca va amintiti, am fost prima persoana care a luat-o in serios.In rest, de ceea ce se poate sau nu se poate realiza in Romania, permiteti-mi sa am o opinie personala, poate diferita, dar presupun ca in Marea Britanie conceptul de libertate a o opiniei nu este necunoscut. Ori poate ma insel, domnule Clej? In fine, da, noi in Romania scriem cateodata cu „schepsis”, uneori pentru ca altfel nu se poate, alteori pentru ca suntem mai subtili, alteori deoarece stapanim mai bine limba romana! Imi pare rau, dar trebuie sa va atrag atentia ca nu va puteti pretinde detinatorul adevarului absolut.
Iar daca m-am inselat si toata aceasta lunga discutie nu a continut grauntele de spectacol pe care mi se parea ca-l depistez, grauntele de umor despre care vorbeam, nu sunteti neaparat avantajat de aceasta situatie… nu e cazul sa va laudati cu asa ceva…
Doamnă Burcă,
Numărul de ecouri și varietatea lor răspunde la întrebarea despre libertatea de exprimare.
Scrisul cu „schepsis”, scuzați-mă doamnă Burcă, provine de la imposibilitatea celor mai mulți jurnaliști români de a se exprima simplu și direct.
Mulți dintre ei nu știu să scrie o știre și, asta am mai spus-o, aceasta provine din educația stupidă pe care au primit-o în școală cu absurdul „introducere – cuprins – încheiere”.
Am respins chiar și pentru revista ACUM articole în care nu era clar din primul paragraf despre ce e vorba în text, ca să nu spun că ajungeai uneori la sfârșit și tot nu erai lămurit.
Doamnă Burcă, jurnaliștii din România, alături de politicieni, sunt una dintre categoriile cele mai necompetitive în raport cu confrații lor occidentali. Ei merg pe ideea „de ce simplu, când se poate complicat”.
Așa încât, cu toată psihologia pe care ați studiat-o, v-ați înșelat cu privire la pretinsa mea disimulare. Nu am timp de pierdut cu astfel de comportamente de tip balcanic.
Revista ACUM, cred că v-ați lămurit, este cu totul altfel decât restul presei de limbă română.
Si mie mi-au relatat, azi, studentii, despre neregulile provocate de actuala putere in Campusul timisorean. Foarte multi au asteptat ore in sir la coada, deoarece din autobuse coborau zeci, sute de excursionisti electorali – carora cine stie de ce le era data prioritate la urne – si care se mocaiau foarte mult, impiedicand ca votarea sa se faca in ritmul normal. Sute de studenti au ramas la coada fara a putea vota, deoarece nu ajunsesera la rand, dupa ceasuri lungi de stat in frig. Altii au renuntat, vazand ce se intampla.
La Gara de Nord din Timisoara lucrurile s-au petrecut tot astfel, ore in sir procesul de votare fiind blocat, pentru a impiedica persoanele oneste sa-si exprime optiunea. Se pare ca si la aeroport a fost cam la fel. Amplificati la scara tuturor localitatilor din tara aceste grosolane mistificari ale unui moment democratic esential…
De Dumnezeu nu se tem, dar ar trebui ca macar institutiile europene sa se sesizeze si sa se ceara anularea alegerilor facute mai rau ca in Papuasia.
. ora 18.30
. intru in sala de vot
. ajung in dreptul registrului cu numele persoanelor care vin sa voteze
. imi caut numele
. ma gasesc deja votata!
. iscalita si incercuita pe pozitia 75 sau 57
. baiatul de acolo, elev la scoala la care predau, imi spune scuzindu-se, ca un batrin din greseala, nu a vazut bine, a semnat in locul meu
. dar din cite stiu eu, nu persoana care voteaza isi incercuieste numele in registrul ci persoana insarcinata cu aceasta misiune
. dupa ce am iesit din cabina de vot le-am spus sa nu se mai oboseasca sa falsifice alegerile ca Romania va ajunge in cele din urma monarhie
. apoi le-am tras un TRAIASCA REGELE MIHAI si am iesit lasindu-i pe toti cu zimbetul pe buze.