Există nenumărate manifestări ale misoginismului; unele subtile, discrete, altele vulgare, agresive, totul în funcţie de societatea în care misoginul trăieşte. DEX-ul defineşte misoginismul ca „lipsă de încredere față de calitățile morale ale femeilor; atitudine negativă față de femei”. Misoginismul poate fi cronic sau de conjunctură. În vreme ce adolescentul tocmai părăsit de prietenă îşi cultivă o inconsistentă şi efemeră aversiune faţă de sexul opus, susceptibilă a dispărea odată cu următoarea mare iubire, cronicul trăieşte mai toată viaţa cu idee superiorităţii „castei” din care face parte. O transmite mai departe şi găseşte în orice moment al existenţei argumente puerile care să-i confirme teoriile. Acesta este şi tipul predominant pe la noi, pe meleagurile mioritice.
În România, însă, lucrurile au mers şi mai departe. În câte familii de români băieţii sunt încă educaţi în ideea că bărbăţia se afirmă violent, fie în propria familie, fie la locul de muncă? Mai mult, în câte familii de români fetele sunt încă educate în ideea că bărbatului trebuie să i se tolereze orice? Cred că, deşi vizibil tendinţa se va afla în regresie (nu ştim însă în ce ritm se produce totul), societatea noastră a promovat misoginismul… sistemic. În ce altă societate cât de cât civilizată e privită cu atâta indulgenţă violenţa domestică? Probabil că în puţine locuri „în lumea bună”, femeia este fluierată atât copios, cu o ritmicitate îngrijorătoare, de fiecare proletar cu şapte clase ce lucrează într-o zi frumoasă de primăvară la săpat de şanţuri prin oraşe sau la instalat de ţevi pe străzile lăturalnice. Şi asta în spaţiu public, în faţa unei audienţe pasive şi îngăduitoare. Veţi spune poate că acesta nu e misoginism, ci pur şi simplu hărţuire sexuală sau manifestări ale unei educaţii precare. Dacă ar fi cazuri individuale, izolate, da… aţi avea dreptate. Cum însă fiecare român adult trebuie să fi asistat la asemenea scene cel puţin o dată în viaţă, aici nu ne aflăm în prezenţa unor incidente de parcurs în drumul României de la consumul extrem de redus de săpun pe cap de locuitor către civilizaţie.
E vorba, de misoginism şi pentru că în adâncurile ei, familia de români, este construită prost. Dacă citiţi cu atenţie literatura română de secol XIX şi a începutului de secol XX, veţi observa imaginea-standard a femeii: umilă, supusă, redusă cel mai adesea la statutul de obiect. Aşa sunt chera Duduca a lui Nicolae Filimon, Mara lui Slavici sau Ana lui Rebreanu şi multe altele. Abia interbelicul aduce o emancipare a personajului feminin. Literatura o ia, însă, înaintea realităţii. Accesul greu la învăţământ al fetelor din mediul rural (destinate măritişului şi nu şcolii) va continua până în secolul XX. Mai adăugăm la acestea şi două sintagme cu mare putere de circulaţie în mentalul colectiv românesc: „femeia trebuie să stea la cratiţă” şi „când bărbatul te bate, ştie el de ce o face”.
Toate aceste antecedente şi multe altele se prelungesc în contemporaneitate. Ajungem astfel la cazurile… Elena Udrea, Elena Băsescu & co. Din start, trebuie spus că doamna Udrea nu e în niciun caz un politician remarcabil, un ministru inocent şi dornic să lupte pentru turismul din biata noastră ţărişoară. Cu toate astea, mi se pare că mai degrabă atacurile împotriva ei se desfăşoară de multe ori aiurea, pe un front greşit. Ce îmi pasă ca doamna se îmbracă în roz sau poartă pantofi de nu ştiu câte mii de euro? De ce m-ar interesa ce marcă de poşetă poartă doamna ministru? Cu alte cuvinte, de ce m-ar interesa atributele feminităţii la un ministru? Mai degrabă mă interesează discursul domniei sale, de şcolar mediocru, lipsa de viziune şi o limpezire a tuturor afacerilor în care e implicată. Nu există nicio diferenţă substanţială între cei care o evaluează pe Elena Udrea ca femeie şi muncitorii necalificaţi despre care vorbeam ceva mai sus, aceia care, de la micimea propriului lor orizont, fluieră copios femeile pe stradă, adresându-le din timp în timp interogaţii pline de substanţă de genul: „ce mai faci, păpuşă?”.
Problema e că nu au trecut destule generaţii între familia tradiţională românească, cea în care femeia avea un rol exclusiv funcţional (gătit şi procreare) şi aceea din care vin deopotrivă muncitorii şi politicienii români de azi. Din păcate, misoginismul nu se află la noi în directă legătură cu gradul de educaţie sau cu statusul social. În diferite forme, el se regăseşte şi la tribuna Parlamentului şi pe şantierele patriei (atâtea cât au mai rămas ele). Am observat de nenumărate ori cu câtă voluptate se citează Napoleon Bonaparte în mediile masculine cu oareşce pretenţii: „toate femeile sunt curve, în afară de mama şi de sora mea! Dar sa nu uitam ca si ele sunt femei!”. Cu alte cuvinte, uite, noi, bărbaţii români avem dreptate dacă până şi acesta, marele Napoleon, a ajuns la aceleaşi concluzii.
Nu mi-aş dori să trăiesc într-o ţară în care, obligatoriu, pe listele de vot, trebuie să intre un anume procent de candidate-femei, indiferent de competenţa lor, însă mi-aş dori să trăiesc într-o ţară în care misoginismul (botezat adesea, pentru că sună mai confortabil, „mitocănie”) să trezească reacţii. Ca în atâtea alte cazuri, forma ne fascinează în mod nepermis, în dauna fondului. Ne lăudăm că promovăm femeile în politică, spre exemplu. În ce fel şi de ce ar fi nevoie de o promovare specială? Nu ar trebui să promovăm profesioniştii, fie ei femei sau bărbaţi? Trecând peste asta, promovăm, în deplin acord cu principiile europene, femeile, dar de fiecare dată când le vedem în posturi decizionale ne întrebăm prin câte paturi vor fi trecut pentru a ajunge acolo. Fostul ministru român al Transporturilor declara în faţa femeilor liberale: femeile care vor să reuşească în politică „nu e nevoie să treacă prin patul unui sef pentru a promova”. De parcă asta ar fi o regulă prezumată şi domnul Orban n-ar face altceva decât să reinstaureze normalitatea. Probabil că în chiar momentul citirii acestor rânduri mulţi dintre dumneavoastră veţi spune: „bun, dar chiar asta se întâmplă!”. Logica elementară ne spune două lucruri: 1 nici Ludovic Orban şi nici vreun alt cetăţean nu poate avea certitudini absolute în legătură cu asta. Cu alte cuvinte, nu ştim nimic despre amploarea fenomenului si 2 chiar dacă s-ar întâmpla aşa, într-o societatea mai puţin atinsă de misoginism, ar trebui să trecem dincolo de simpla constatare, să trecem dincolo de acceptarea amuzată a lui „aşa e de când lumea şi pământul”.
Din păcate, misoginismul nu se înlătură prin decret, ci se va estompa mai mult cu fiecare generaţie care se succedă în condiţiile în care el nu va mai face parte din educaţia obligatorie primită în fiecare familie de „români adevăraţi”.
bravooo!!!
excelent articol!
trebuie ,spre totala mea dezamagire,sa subliniez faptul ca nu doar barbatii vad imaginea femeii in politica ca un soi de arivism sexist ci in mare parte femeiile insusi privesc pe semenele lor care reusesc in cariera de orice fel drept prostituate de lux!
deci femeia care poate si are aptitudini in a ocupa posturi importante trebuie sa treaca nu numai peste misoginismul barbatilor dar si peste invidia veninoasa a femeilor!
trist,absurd…dar adevarat…
Acest „fenomen Stockholm” al insusirii, de catre asuprit, a valorilor asupritorului, s-a vazut si la comunitatea African-American. Acum cativa ani a facut valva, in SUA, o carte despre niste cluburi din anii segregarii, cluburi tinute de negri, pentru negrii…mai putin negri la piele; dincolo de un anumit procent de „negreala”, nu intrai! Se pare ca erau foarte stricti. Poti, nu-i asa, scoate oamenii din lanturi, msi usor decat lanturile din oameni.
Mi-a placut articolul! Si gasec titlul lui genial!
Intru totul de acord. Felicitari. As vrea cam aceleasi lucruri: sa traiesc intr-un loc unde oamenii sa ia atitudine impotriva mitocanilor misogini, si nu numai.
Cred că peste 20 de ani se va schimba un pic mentalitatea, iar peste vro 100 de ani vom privi şi analiza altfel.
Manifestarile acestea de misoginism nu mi-au cauzat decat mila, intotdeauna mila, pentru primitivii care fac uz de ele. Cunosc o multime de barbati cultivati si inteligenti, care nu dau doi bani pe aceasta abordare, cu care lucrez de ani de zile cot la cot fara nici o problema. Cunosc si cativa oameni culti dar misogini, atat doar ca nu pierd niciodata ocazia sa fiu sarcastica cu ei.
Articol bun, draga Ovidiu, felicitari. Un singur lucru: misoghinismul (pe care il vad asemanator machoismului) exista in multe societati, poate chiar in toate, desigur in fiecare in functie de traditiile si nivelul ei. Nu numai in societatea romaneasca. Din pacate, nu stiu daca si cand va dispare…
Apropo, exista si un fel de misoandrism al femeilor, ca fenomen invers sau reactie opusa de autoaparare. De exemplu, cand o femeie scapa afirmatia: „porci mai sunt barbatii”, sau „tu esti o exceptie fata de ceilalti, care sunt de nesuportat, barbari si nespalati”. Generalizari pline de nonsens in ambele „tabere”. Apropo, un antropolog specialist in domeniul analizei relatiilor intre sexe (nu-mi amintesc numele lui, poate chiar Westermarck) a afirmat odata ca acesta ar fi cel mai vechi razboi din lume. De fapt, cred este vorba mai curand de sechele din preistorie care inca nu pot fi inlaturate din constiinta oamenilor (din pacate).Poate ca vor dispare treptat atunci cand atat barbatii, cat si femeile, se vor uita la personaje de sex opus nu ca la ceva de „sex opus” ci ca la fiinte omenesti obisnuite (la fel, si in privinta celor de acelasi sex cu ei sau cu ele, atunci cand functioneaza numai invidia subconstienta si nu analiza logica).
Toate bune, cu prietenie,
Lucian-Zeev Herscovici
Ce minunat este un barbat care iubeste o femeie!
Excelent articol, felicitari, dle Ivancu. Subscriu randurilor dv. : „Nu mi-aş dori să trăiesc într-o ţară în care, obligatoriu, pe listele de vot, trebuie să intre un anume procent de candidate-femei, indiferent de competenţa lor[…] Ne lăudăm că promovăm femeile în politică, spre exemplu. În ce fel şi de ce ar fi nevoie de o promovare specială? Nu ar trebui să promovăm profesioniştii, fie ei femei sau bărbaţi?”
Pana cand se va intelege ca in politica, ca si in orice alt domeniu, ar trebui promovate persoanele cele mai competente, indiferent de genul lor (si… indiferent de inaltime, greutate, culoarea parului sau ce pantofi poarta), pana cand se va intelege ca doar calitatile profesionale ar trebui sa conteze, pana atunci va exista discriminare bazata pe misoginism si va exista, pe de alta parte, asa-numita „reverse discrimination”, care, chiar daca se pare ca e cu bune intentii, de ‘reparare’, este la fel de daunatoare.
Ma repet, caci am mai scris-o intr-un alt comentariu, sunt complet impotriva acesteia si consider ca femeile ar trebui, in primul rand, sa se implice mult mai mult in viata politica si sa demonstreze ca sunt candidate corespunzatoare, ‘pe drept’, ca orice alta persoana competenta si nu au nevoie de ‘rezervari’ de locuri…
Si astfel, nu prin decret va dispare misoginismul, ci realitatea inconjuratoare il va diminua pana la estompare…
Gioia,
E foarte adevarat ca femeile se privesc intre ele cu suspiciune in momentul in care una dintre ele, care arata si bine, ajunge intr-un post important. Cred ca asta se intampla pentru ca prejudecata e generalizata si cand auzi peste tot in jurul tau ca nu poti reusi decat trecand prin cine stie ce paturi, ajungi finalmente sa iti insusesti prejudecata asta.
Cornelia,
sper sa nu fie nevoie sa asteptam 100 de ani, desi e posibil sa ai dreptate. Avem mult de recuperat.
Adela,
Aveti dreptate. Pana la urma multe dintre manifestarile de misoginism nu sunt altceva decat frustrari sau exhibari ale unor complexe de inferioritate.
Lucian,
Intr-adevar, misoginismul nu e o inventie romaneasca. Dar daca ne comparam cu tarile Uniunii Europene (si trebuie sa facem asta din cand in cand), cred ca avem probleme mai mari decat ele. E adevarat ca si feminismul si exagerarile de genul „toti barbatii sunt niste porci” sunt si ele prezente, dar cred ca mai degraba sunt o reactie la un misoginism agresiv. Intre-o societatea in care barbatul nu priveste femeile drept obiecte, probabil ca nici ele nu se vor mai simti indreptatite sa generalizeze si sa se refugieze in feminism.
Mariana,
Din pacate, cred ca politica va intra in normalitate ultima. Societatea romaneasca in ansamblul ei cred ca este mult mai evoluata decat clasa ei politica.
Misoginismul nu are gen,atat femeile cat si barbatii afirma unii despre altii:”Femeile nu au ce cauta in aviatie” sau „Barbatii nu au ce cauta in gradinite si spitale”.Femeile care piloteaza avioane sau barbatii educatori si asistenti medicali sunt la fel de marginalizati de unii oameni.In ce priveste violenta aceasta este prezenta la ambele genuri si in multe forme.Daca pornim la drum fara povara trecutului si pretuim trairile pozitive ne ajutam in a progresa pentru un gen numit om si atat.
Din pacate femeile contribuie din plin la accentuarea misoginismului, prin comportamentul lor uneori provocator si inconstient.
Te asigur eu ca vreun muncitor de la micimea educatiei sale si inaltimea unei scari de pe care da cu bidineaua ,nu va fluiera(pana la urma admirativ, si multe fete „gusta efectul provocat de scurtimea fustitei )dupa o profesoara sau doctorita oricat de sic/shock imbracata, pentru ca distinctia are caracter inhibativ, si modernismul sau eleganta nu depasesc bunul gust.
Tie iti place sa vezi ca fetele(vorba vine 😆 ) au invadat pana si terenurile de sport ?1
Stai, nu sari in sus degeaba !
Facem abstractie ca au inceput sa joace fotbal , rugby, box, katch :roll:, dar mai si arbitreaza meciuri intre baieti, invartindu-se cu dezinvoltura, chiar placere, printre chiloti fara suspensoare si injuraturi si apropouri specifice stadioanelor. 😳
Si stii de ce/ pentru ce ?!
Observi Ovidiu cum acest ecou semnat de Radu Humor ilustrează perfect pledoaria ta împotriva misoginismului care nu poate fi decât pitecantropic?
Mult stimate domnule Humor,
Imi spuneti ca muncitorul cu bidineaua nu va fluiera dupa „o profesoara sau doctorita oricat de sic/shock imbracata”… Imi spuneti si mie cum anume recunoasteti dvs. o profesoara sau doctorita pe strada? Sau ii cereti intai diploma si apoi va decideti daca veti fluiera sau nu? Mai spuneti ca „fetele(vorba vine 😆 ) au invadat pana si terenurile de sport”… Exista vreo lege anume care interzice femeilor sa intre pe stadioane? Mai degraba, mult iubite si stimate domnule Humor, reactia dumneavoastra vine ca o completare, asa cum sugereaza si Petru, la acest editorial.
Daca traitul intr-o societate civilizata va provoaca anxietati, de ce nu va retrageti dvs. undeva unde femeile nu umbla cu fuste scurte pe strada, si nici nu ocupa „abuziv stadioanele”? Daca veti fi vreodata sot sau tata de fata, va veti obliga fiica sau sotia sa poarte saci de faina, pentru ca astfel sa nu mai fie fluierata pe strada? Le veti interzice sa mearga la un meci de handbal, tenis sau fotbal? Ma tem ca mi-ati putea raspunde afirmativ.
Pot să afirm că de atâtea ori am asistat la scene de fluierături şi comentarii răutăcioase la adresa unor fete în drumul spre serviciu.
Sunt oameni care pur şi simplu nu-şi pot stăpâni reacţiile. Există şi foarte multe femei care provoacă.
De foarte multe ori graniţa între elegant şi vulgar este depăşită.
Cine este de vină? Am observat că de la o anumită vârstă se produce o ruptură în comunicarea dintre părinte şi copil. Părintele fiind prea ocupat de a câştiga cele necesare neglizeajă fără să realizeze .
Atunci fetele şi băieţii se adună în „mici bisericuţe” şi acolo „discută” numai aiureli. Fiecare întoarce pe toate feţele tot ceea ce este mai urât şi apoi foleseesc ” modelul” ca pe ultima noutate în materie de comportament.
Contează ENORM cât investeşti în EDUCAŢIA copilului tău.
” Ma tem ca mi-ati putea raspunde afirmativ.”
Mult stimate, carele esti
De ce v-ati temut( chiar de ce v-ati temut), n-ati scapat :
1. Unii au capacitatea de a recunoaste o tipa serioasa si inteligenta, fara a-i cere diploma.
Altii, nu ….
2.Exista ceva , care , desi nu e lege, interzice multe .
Se numeste bun simt !
Din ecourile domnului Radu Humor îmi dau seama că între atitudinea sa față de femei și cea a Talibanilor este doar o diferență de nuanță.
radu humor!
„bun simt”..te pomenesti ca te consideri cu bun simt..ba chiar „citesti oamenii”..!!
sa inteleg ca ai capacitatea de a privi o femeie si a hotara pe loc unde si cum sa o clasifici..ca de..femeile si restul trebuie clasificate..altfel nu sunt pe intelesul dalde tine!!
pt ca sunt buna si saritoare..hai sa te invat un lucru despre ce inseamna sa fi DOMN…
UN DOMN SE POARTA CU EGALA BUNA CUVINTA SI POLITETE CU ABSOLUT ORICE FEMEIE! DE ORICE VARSTA SI CONDITIE!….nu ca ma astept sa intelegi ceva…
sa inteleg, domnule Humor, ca e de bun-simt ca femeile sa nu intre pe stadioanele de fotbal? Cat despre modul dvs. lombrozian de a va da seama, „dintr-o privire”, ce femeie e inteligenta si care e educata, e atat de absurda pretentia incat ce sa mai vorbim despre ea! Nu mi-ati spus totusi, daca ati fi tata de fata si, pe cale de consecinta, sot, ati aplica principile dvs. in propria familie? Ce e periculos la tipologia pe care o intrupati e ca riscati sa oferiti o educatie complet anormala propriilor dvs. copii. Cat despre dvs. insiva, aici ma tem ca nu se mai poate face mare lucru.
Bunul simţ este o construcţie verbală folosită pentru a descrie ceea ce este considerat ca fiind larg acceptat de majoritatea oamenilor.
#Bunul simţ îl ai, sau nu-l ai. Este o moştenire de la cei ce te-au zămislit şi apoi „te-au făcut om”, deprinzându-te să acţionezi în conformitate cu nişte norme pe care şi ei, la rândul lor, au fost învăţaţi să le respecte. #
Permiteti-mi sa nuantez: o persoana civilizata se comporta cu egala politete fata de orice alta persoana…
Achiesez (;P) la restul comentariului.