S-a încetăţenit oarecum greşit în limbajul curent, doar o conotaţie negativă a verbului a discrimina. În accepţiunea sa originală însă, verbul înseamnă a distinge, a face deosebire. Din acest motiv, cu adevărat negativ ar trebui să fie doar contextul în care sunt utilizate verbul (sau adverbul asociat), deoarece doar în context putem exprima faptul că o persoană sau alta se comportă discriminatoriu în raport cu entităţi care ar trebui să fie considerate egale – de exemplu în raport cu persoane care au origini etnice diferite sau alte caracteristici pe care nu şi le pot alege.
Fac sublinierea de mai sus pentru că aş vrea să vă propun ca temă de reflecţie locul central pe care îl ocupă discriminarea în cotidian. Ne folosim de capactiatea de a discrimina atât la nivel senzorial, perceptiv, şi nu trebuie nimic adăugat despre acest lucru despre care s-au scris tomuri întregi, cât şi la nivelul cunoaşterii abstracte, pentru a distinge adevărul de minciună, gradul de risc al unei acţiuni, binele de rău (desigur, subiectiv) şi multe altele.
De ce am intitulat această temă de reflecţie „Arta discriminării”? Pentru omul de ştiinţă, discriminarea este profesiunea. Ea se exprimă cel mai adesea în termeni probabilistici şi vizează cunoaşterea fenomenelor, a cauzelor şi de multe ori chiar posibilitatea de a influenţa respectivele fenomene. Un exemplu care îmi vine instantaneu în minte sunt cercetările pentru realizarea unui vaccin împotriva Gripei Porcine, fundamental bazate pe tehnici discriminatorii şi calcule probabilistice. Dar pentru noi ceilalţi (şi chiar şi pentru oamenii de ştiinţă în afara programului de lucru), capacitatea de a discrimina rămâne o artă: Cum să ne recunoaştem posibilii prieteni între atâtea persoane cu care venim în contact? Cum să alegem un partener de viaţă? Dintre toate câte trebuie să facem, cum să ne ordonăm priorităţile? Cum să distingem adevărul de minciună ori înţelepciunea de prostie sau răutate atunci când cineva ne vorbeşte sau când citim o carte, incluzând aici şi cărţile considerate sfinte de către diferite religii?
Trăind mereu sub imperiul urgenţei (dacă aveţi timp să citiţi acest articol nu faceţi parte din această categorie) nu ai prea mult timp de discriminare. Viaţa alege pentru tine, supravieţuirea îţi dictează priorităţile. Având un pic de timp din când în când însă, lucrurile devin mai complicate, mai ales dacă avem pretenţia să alegem şi noi pentru viaţă. Şi nu există duşman mai mare al acestui efort, decât clivajul generat de ego, în încercarea de a simplifica şi de a reduce universul. Acest marasm se naşte din amestecul (involuntar sau intenţionat) al adevărului cu minciuna, din asocierea unei religii sau alteia cu etnia, din generalizarea unor trăsături pe care le-am cunoscut direct, venind în contact cu câteva persoane, la nivelul unor întregi populaţii cărora ar putea să le aparţină persoanele respective. Un exemplu tipic sunt femeile care declară cu seriozitate că „toţi bărbaţii sunt nişte porci” – fără să-şi pună vreo clipă problema că în acest mod se autocaracterizează de fapt, relevând ca bărbaţi de bună calitate nu se simt atraşi de ele. Echivalentă pentru bărbaţi ar fi, desigur, „toate femeile sunt nişte stricate”.
Exacerbarea ego-ului vine automat cu multe alte fenomene, dintre care cateva ar fi neacceptarea diversităţii, discriminarea negativă sau chiar discriminarea discriminării. Vă invit să adăugaţi la acestă listă. Neacceptarea diversităţii la nivel de populaţii poate duce la conflicte majore, inclusiv genocid. Discriminarea negativă favorizează, în interiorul unei populaţii, pe cei uzual discriminaţi, introducând în mod artificial un nou lanţ de nedreptăţi. În fine, în lipsa unei denumiri mai bune am numit „discriminarea discriminării” reacţia celor care sunt criticaţi ori acuzaţi cu privire la o situaţie reală, autentică, de încălcare a unor norme de comportament civilizat sau chiar a unor legi, de a pune acuzaţia respectivă nu pe seama faptei reprobabile ci pe seama unei caracteristici personale fără legătură cu fapta.
Am întâlnit persoane care sunt împotriva iudaismului, fără să fie antisemite. Persoane care pot discuta în termeni statistici, bine informaţi, despre rămâneri în urmă culturale şi civice ale majorităţii românilor, fără să aibă nici cea mai mică tendinţă antiromânească – ba chiar îndrăgind România şi românii. Am întâlnit religioşi habotnici care sunt în stare să jignească, să lovească sau chiar să omoare pentru cărţile pe care le consideră sfinte fără să le fi citit vreodată dar şi atei care au citit aceleaşi cărţi sfinte de la un capăt la altul, reuşind cu succes să discrimineze între înţelepciune umană etern valabilă şi nepreţuite sfaturi practice transmise prin intermediul acelor cărţi din generaţie în generaţie şi respectiv prostii, răutăţi şi uluitoare inepţii împotriva oricărei norme contemporane de bun simţ.
În dialogul pe care încercăm să-l menţinem viu în paginile noastre nu facem decât un efort constant de a încuraja spiritul critic şi capacitatea de a deosebi, de a înţelege. Generalizările sunt bine venite numai atunci când sunt solid documentate.
Intr-adevar un pas spre deschidere. Spre dorinta de a ANALIZA..Desigur, de context..
Si doriti substanta, exemple discrimantorii….
si pareti ca vreti sa respingeti generalizarile..dar nu se pare ca sunteti pregatiti so nici nu pot fi respinse cu una cu doua….caci ele nu se fomesaza din senin si nici nu cred ca in ziua de azi se mai formeaza doar „din spusele altora’..Ele se formeaza din mai multe componente si unul din ele, cel mai puternic si rgeu de eliminat, este bazat pe patterns…
Nici nu se pot face discutii punctuale fara s a se stie ce idei sau teme generale sunt, cel putin pt. baza de pornire a analizelor, studiilor.
Cred ca, pt ceea ce va propuneti, aveti nevoie de sociologi , de persoane pregatite in studii sociale..ori tocmai asta e problema ca , noi romanii, nu le (prea) avem si de la altii, cei interesati, dar fara ajutorul unor institutii sau formule de cercetare structurate – – nu avem timp sa le aflam …
dar far ele vom bijbii si riscam s ane fac mai rau sau, in cel mai bun caz, sa nu putem ajuta la mai bine…
Noi traim fara studii, nu avem centre de cercetare si publicatii adecvate si marea majoritate, complaicndu-se la nivel de comentarii persoanle sau de grup.. asteapta ca tot statul sa le faca iar cei interesati nu au invatat inca sa se organizeze sa complementeze aceasta lipsa a statului si nici sa-l impinga sa-si fac datoria.
mai grav este ca nu avem destui intelctauli intelepti si ponderati, dedicati societatii si care sa vrea dialog adevarat..sau daca vor sa si faca eforturi pt. el.
In tara se motiveaza cu absenta lipsa banilor, dar in emigratie ? Emigratia dupa pararea mea nu are scuze, cel putin la nivelul moral-social/cetatenesc
Rodica Perciali
http://www.romanianculture.us
Scuzați-mă doamnă Perciali, dar eu ca ne-intelectual nu prea înțeleg ce ați vrut să spuneți (și ca mine probabil sunt destui), puteți vă rog să traduceți într-o limbă română mai accesibilă omului de rând?
„”, de a pune acuzaţia respectivă nu pe seama faptei reprobabile ci pe seama unei caracteristici personale fără legătură cu fapta””
categoric ca o fapta reprobabila vine de la o personalitate cu handicap..
e un articol problematic de analizat fiind extrem de incarcat..pe undeva parca se cauta a impaca capra cu varza..culoarea gri e eleganta-n imbracaminte dar cu siguranta nu e asa in relatiile interumane!!daca eu nu sunt in stare de a vedea intr-o persoana altceva decat o finta umana nimeni si nimic nu ma va face sa ma comport altfel cu acea persoana…nici macar un pistol la tampla..
Stefan, nu pot decat sa te felicit pentru acest articol intelept pe care l-ai scris, pentru ca ai atins unele probleme esentiale pentru noi toti.
Este greu sa adaug ceva la articol. As vrea totusi sa fac unele precizari legate de faptul ca unii vad „intolerantza” in abordarea stiintifica (exclusiv stiintifica) a lucrurilor.
Au existat multe ocazii in care mi s-a reprosat faptul ca de cele mai multe ori o abordare stiintifica pare sa fi „intoleranta”. Raspunsul meu este ca da, asa si trebuie sa fie, ca daca ar fi altfel, nu ar mai exista stiinta.
Foarte multi oameni cred in OZN-uri, duhuri, strigoi, spiritism si altele. Sau in gasirea rezervelor de apa si a izvoarelor „cu batzul”. Sau in altele. Sau intr-un amestec de stiinta si religie, facut ca un guias: o lingura din una si alta lingura din cealalta, sa bagam tot ce putem in oala.
Calea rationala de abordare a lucrurilor presupune eliminarea elementelor care nu se bazeaza pe nimic experimental. Numai ceea ce este verificat din punct de vedere stiintific exista cu adevarat.
Exista si ocazii speciale cand datele experimentale contrazic intuitia si mentalitatea noastra. Un exemplu foarte interesant este cel al astronoamei Vera Rubin, care a facut niste masuratori ale vitezelor de rotire a stelelor intr-o galaxie. Cum toti astronomii barbati stiau ca in sistemul nostru solar, vitezele de rotire in jurul soarelui ale planetelor indepartate de soare sunt din ce in ce mai mici, cum ne indepartam de soare, toti astronomii si fizicienii barbati au trimis-o efectiv pe biata Vera sa-si vada de cratitza ei si de copii.
Dupa mai multi ani, totusi datele ei au fost confirmate de altii! Si atunci au inteles cu totii ca reprezentarea veche a Universului era eronata. Atfel a aparut si explicatia corecta a acestui fenomen: existentza materiei negre (black matter) despe care azi se stiu multe, pe care nimeni nu a constatat-o decat prin metode indirecte!
Asa s-a nascut descrierea celei de a treea componente majore a universului nostru (a patra fiind „energia neagra”, sau „The dark energy”).
Din pacate doamna Vera Rubin nu a mai revenit „de la cratitza” la studierea Universului!
Si nu tocmai de aceea, cum scrisesem si eu..( pe linga faptul ca mi0-am arat aprecierea ca Dlmaier deschide larg usa dialogului ..care, totusi nu inseman saltul la stiinta, sau nu la cea de care vorbeati si de care sigur ca e mare nevoie)
..Este mare nevoie de STUDII pe teme sociale..caci fara ele traim in intuneric ..orbecaim si ne lalaim in opinii si speculatii care, nu sunt de acord cu dvoatra ca nu ar avea nici o valoare/rol.., dar nu cel esential care trebuie probat..Altfel ele pot deveni pina si defiamrae care se pedepeste..p.tca stiinta este si legea..
De ce noi, romanii, ne-am indepartat de ele atit de mult si chiar le uitam??
Unde ne sunt cercetatorii? II cautam..cam de mult…macar istoricii de ist.contemporana/recenta daca nu si sociologi (ca pina in anii 90 nu am mai avut nici o universiatte sa predea sociologia..si nici sa se ocupe sa ne invete pe toti the basics cum ) de aceea nu am putut termina nici macar istoria emigratiei romanesti din SUA..cind chiar dac uni stiam ce e de facut si am si faut, altii au consideart sondajele si chestionarele ca venite de la ceausescu si securiatte caci in majoritatea cazurilor , romanii nostri nu stiu de asa ceva decit de la chestionarele de la politie inaintea emigrarii..si nu erau dusi pe scoli inalte sau la biblioteci sa stie de studii macar din trecut..sau macar de cele curente de la Birourile de Statistica din Romanai sau de cele pe teme antropologice p.tcare erau multi bani in comunism..)
Rodica Perciali
http://www.romanianculture.us
Salut revenirea doamnei Anda Moculescu pe pagina revistei ACUM, dar văd că nu prea a învățat multe între timp.
A spune „Cat despre antisemitism, nu cred sa existe neam mai rasfatat decat cel evreiesc! Spun asta in conditiile in care parintii mei fiind din Moldova si bunicii din Bucovina stiu ca muzica specifica locului este muzica evreiasca traditionala.” e fie o dovadă de cinism, fie una de ignoranță, dată fiind existența Holocaustului, inclusiv în Bucovina și Moldova de care pomenește domnia sa.
Da,este adevarat ca avem nevoie de sociologi dar cand ii avem ce facem cu ei? Daca pana si cei care s-au titularizat la universitate au un salariu din care si-ar putea cumpara doua-trei perechi de pantofi pe luna ce putem sa asteptam de la ei decat sa caute sa se elibereze de prejudecata: „noi am mancat salam cu soia”…
Cat despre antisemitism, nu cred sa existe neam mai rasfatat decat cel evreiesc! Spun asta in conditiile in care parintii mei fiind din Moldova si bunicii din Bucovina stiu ca muzica specifica locului este muzica evreiasca traditionala.
pt anda moculescu!!
ai dreptate!! am fost foarte rasfatati..si mai suntem..
tatal meu a fost dus in tabara pe vreo cativa ani unde i sa aplicat tratament de formare a muschilor..cu dieta speciala..sub stricta supraveghere a specialistilor in materie jandarmii lui antonescu!!
cat de ignoranta si inconstienta ar trebuii sa fi cand faci astfel de afirmatii..cata optuzitate si superficialitate!!!
habar nu ai cine sunt evreii..si nici nu sti nimic de cine au fost..m ai scarbit total cu comentariul tau..