Preluăm în această săptămână doua articole ale Doinei Meseles, apărute în publicatia de limba română „Jurnalul Saptamanii” din Israel
Medici israelieni arestaţi în România
Scandalul iscat în urma descinderii brutale a poliţiei române la clinica israeliană „Sabyc” din Bucureşti se complică pe zi ce trece.
În urmă cu cîteva zile, luni, 20 iulie, poliţişti mascaţi (de ce oare?) şi înarmaţi pînă în dinţi (poate pentru a se apăra de medicii specialişti israelieni, sau de femeile întinse pe masa de operaţie cu… picioarele desfăcute) au pătruns în clinica specializată în fecundare artificială din Bucureşti a doctorului Harry Miron, cetăţean israelian, dar care posedă şi cetăţenie română.
Echipa medicală a clinicii – în frunte cu prof. Nathan Levitt – se afla în cursul operaţiei de fertilizare artificială a unei paciente din Israel. Aceasta era întinsă pe masă, într-o poziţie natural… foarte penibilă. Poliţiştii au năvălit în încăpere, neţinînd seama de intimitatea pacientei, şi arestînd întreaga echipă de medici a clinicii.
Cam acestea ar fi faptele, dar de aici lucrurile se complică nespus de mult. Autorităţile româneşti – care i-au eliberat între timp pe medicii israelieni dr. Jenia Ziskind şi prof. Nathan Lewitt, dar le-au interzis să părăsească România – susţin că activitatea de fertilizare „in vitro” a clinicii „Sabyc” era ilegală. De asemenea, conform celor susţinute de autorităţile române, „s-au primit sesizări asupra ilegalităţii fertilizării in vitro de la clinica Sabyc încă în anul 2006, însă procurorii au destructurat reţeaua de trafic cu ovule abia după o sesizare din 2009”. În continuare se spune că „la Inspecţia Sanitară de Stat din Bucureşti a fost depusă o sesizare în care reclamanta se plîngea de condiţiile igienice de la Centrul Sabyc, şi că a fost supusă unor tratamente injectabile pentru prevalare de ovule, contra cost. În 24 aprilie, sesizarea a fost înaintată poliţiei”.
Ceea ce este larg comentat de ziarele din România este faptul că femeile care veneau la clinica doctorului Harry Miron pentru a vinde ovulele necesare fertilizării în vitro primeau circa 200-300 de euro. Israeliencele (sau româncele) care neputînd avea copii recurgeau la serviciile medicale ale clinicii Sabyc pentru însămînţare artificială, plăteau între 5 şi 8.000 de euro pentru operaţie.
Trebuie să fii profund neştiutor (sau rău intenţionat) ca să nu înţelegi că între cele două sume nu există nici o legătură. Pentru a instala un laborator ca cel existent la clinica Sabyc, pentru a-l utila cu toată aparatura de specialitate necesară pentru a implementa o tehnică specială ca cea a fertilizarii in vitro, nu este un lucru simplu; aceste lucruri cer o investiţie desigur foarte mare şi o specializare desebită. Aşa că a da publicului român informaţii de felul că „medicii israelieni ademeneau tinere lipsite de mijloace financiare, plătindu-le două-trei sute de euro pentru ovulele lor şi încasau mii de euro de la israelience cărora li se făceau fertilizări în vitro”, sună puţin tendenţios.
Iar a-l compara pe doctorul Harry Miron cu… doctorul Mengele(!!!) este de-a dreptul o depăşire absolută a oricăror urme de bun simţ. Nu ştim şi nici nu rezultă clar din cele declarate de autorităţile româneşti dacă achiziţionarea de ovule contra cost este legală sau nu în România. Situaţia în Israel este cît se poate de clară, deşi de neacceptat: este permisă însămînţarea artificială, dar numai cu ajutorul ovulelor unor femei care au făcut un tratament de prezervare a acestora. Dacă o femeie la 30 sau 40 de ani, din diverse motive apelează la medici pentru a i se prezerva ovulele, ea poate cere ca unul sau două să-i fie rezervate ei, iar restul să fie donate. Nu este permisă vinderea de ovule de către femei care ar dori aceasta, creîndu-se în felul acesta o situaţie imposibilă; fertilizarea artificială este permisă în Israel, ba chiar este subvenţionată de Kupat Holim”, dar… nu există ovule, căci vinderea acestora este interzisă…
Situaţia în România era alta, cel puţin pînă în momentul intrării în Uniunea Europeană. Trebuie menţionat că situaţia în U.E. diferă de la ţară la ţară. În timp ce în Franţa, de exemplu, vinderea ovulelor este interzisă, în Spania aceasta este permisă şi multe israelience pleacă acolo pentru a-şi putea realiza visul de a avea un copil. Din păcate, există israelience care au apelat la serviciile medicinii în România. Culmea este că sistemul medical israelian subvenţionează costul fertilizării artificiale pînă la 51 de ani, indiferent dacă operaţiile au loc în Israel sau în străinătate.
„Mi-au luat orice şansă de a avea un bebeluş“ – a declarat israelianca, în vîrstă de 33 de ani, care se afla în plină intervenţie medicală de implementare a fătului, în momentul în care au pătruns în clinica Sabyc poliţiştii români mascaţi. Femeia a declarat următoarele: „Luni a fost cea mai neagră zi din viaţa mea. Am lăsat în laboratorul clinicii Sabyc un făt pregătit pentru a-mi fi implantat. În urmă cu trei ani am născut, datorită doctorilor de la Sabyc, o fetiţă care are astăzi trei ani. Am crezut că voi putea naşte încă o dată şi acest vis mi-a fost sfărîmat brutal. Dacă ar fi fost posibil să mi se efectueze această intervenţie în Israel, lucrurile nu s-ar fi întîmplat astfel”.
Doctorul Harry Miron din Aşdod şi fiul său, Iair – proprietarii clinicii Sabyc – sînt încă în arestul poliţiei la Bucureşti. Nu se ştie dacă ei sînt arestaţi pentru că la descinderea poliţiei a fost găsită o mare sumă de bani cash (200.000 de euro) şi se presupune că încasările clinicii au fost de peste 20 de milioane de euro în ultimii 5 ani (bani nedeclaraţi la Fisc, după cum se susţine la Bucureşti) sau pentru că fertilizarea in vitro, la care se foloseau ovule cumpărate de la femei era ilegală…
Ieri dimineaţă, ambasadorul Israelului la Bucureşti, David Oren, a declarat la televiziunea israeliană că „atît Harry Miron, cît şi fiul său, au fost vizitaţi de consulul nostru şi sînt deţinuţi în condiţii corespuzătoare. Dr. Harry Miron a avut nevoie de medicamente şi le-a primit, starea sănătăţii sale fiind satisfăcătoare”.
Soţia dr. Harry Miron, care este farmacistă, a declarat de la Aşdod că este uimită şi stupefiată de arestarea fiului şi soţului, care nu s-au ocupat de nimic ilegal în România.
Afacerea aceasta se complică pe zi ce trece şi, deocamdată, toţi medicii israelieni implicaţi în ea şi-au angajat avocaţi cu experienţă, care să descurce lucrurile… Există încă foarte multe semne de întrebare neelucidate în acest caz şi vom reveni cu amănunte.
Este foarte curios că cei care s-au grăbit să facă sinistra comparaţie cu dr. Mengele (!!) n-au nimic de comentat despre modul cum au pătruns poliţiştii mascaţi, cu armele în mînă într-o sală de operaţie, în care o femeie se afla pe masa ginecologică cu picioarele desfăcute…
Mie personal mi se pare că aici o comparaţie cu metodele naziste se impune de la sine…
„Poliţiştii români s-au purtat cu noi de parcă eram deţinute la Auschwitz” –
afirmă „R”, una dintre tinerele paciente ale clinicii „Sabyc” din Bucureşti
Aşa cum am scris în numărul trecut, scandalul stîrnit în urma descinderii poliţiei române – cu o brutalitate şi o lipsă de consideraţie elementară faţă de orice valori umane – în clinica israeliană „Sabyc” din Bucureşti, continuă să se complice.
Ieri dimineaţă ne-au sunat la redacţie trei dintre cele 28 de tinere – peste jumătăte dintre ele foarte religioase – aflate pentru tratament în clinica pentru fertilizare artificială „Sabyc”, în momentul cînd poliţişti români – mascaţi şi cu armele gata de tragere – au năvălit „ca nişte terorişti” în interiorul clădirii.
Mărturisesc că, ascultînd-o pe „R” – prima dintre victimele poliţiei din România care a telefonat la redacţie – m-am simţit cutremurată, atît ca femeie, cît şi ca israeliancă. M-am întrebat, ascultînd-o pe „R”, cum este posibil, astăzi, după ce România a intrat în Uniunea Europeană, după ce în ţara noastră de origine există o „Zi a Holocaustului”, cum se poate ca astăzi, în secolul XXI, să se repete scene de groază, parcă scoase dintr-un film din anii lagărelor de concentrare naziste?
Dar vă las pe dumneavoastră, dragi cititori, să judecaţi singuri, încercînd să redau cît mai exact confesiunea în limba ebraică, făcută de „R”.
R. – În dimineaţa zilei de duminică, 19 iulie 2009, mă aflam pentru tratamentul de fecundare artificială în clinica „Sabyc” din Bucureşti, avînd o trimitere („hafnaia”) de la spitalul Bnei Ţion din Haifa.
Un scenariu de groază
Sosisem cu numai o seară înainte (sîmbătă) şi locuiam la hotelul „Iris”, chiar lîngă clinică. Eram a patra la rînd, dintr-un număr de 28 de tinere pe care nu le cunoşteam dinainte. Cînd mi-a venit rîndul, am intrat în sala de operaţie, mi s-a spus să mă întind pe pat şi doctorul Levitt, după o scurtă pregătire, mi-a introdus ovulele fecundate („embrioni”). Chiar în acel moment s-au auzit strigăte puternice, uşa a fost dată e perete şi în cameră au năvălit mai mulţi indivizi mascaţi, cu armele gata de tragere îndreptate spre noi. Am fost convinsă că este vorba de terorişti palestinieni care au luat cu asalt clinica, ştiind că aparţine unor israelieni. Nu mă puteam mişca de pe pat, căci aveam un aparat metalic între picioare, operaţia fiind în plină desfăşurare. Am rămas în această poziţie imposibilă, cu picioarele în sus, în timp ce în încăpere se auzeau ordinele şi… rîsetele (!?) indivizilor mascaţi… În afara multitudinii de… terorişti (eram convinsă că era vorba de aşa ceva), în cameră să mai învîrteau indivizi cu aparate de filmat; la un moment dat, cineva a tras cearceaful cu care eram acoperită, doctorul Levitt a fost imediat împins cu faţa la perete. Încet-încet, am înţeles că cei ce se aflau în cameră erau poliţişti români, dar… coşmarul abia începea!
Coşmar în plină desfăşurare!
Aveam dureri îngrozitoare, sîngeram, am rugat să mi se scoată aparatul din vagin şi să fiu lăsătă să cobor din pat. Nu mi s-a permis… Abia după circa o jumătate de oră doctorului Levitt i s-a permis să se apropie de mine. Am coborît cu greu din pat, abia puteam merge, am cerut să mă îmbrac şi… am fost lăsată să o fac. Dar să nu credeţi că după un paravan… Nu. Am fost nevoită să-mi pun chiloţii şi toată lenjeria intimă în timp ce eram „urmărită” vigilent de sinistrele personaje. Ba mai mult, cînd am cerut să merg la toaletă, mi s-a permis s-o fac, dar… cu uşa deschisă şi fiind supravegheată chiar şi pe… W.C.!!
Cu faţa la perete
După care, deşi eu aveam dureri insuportabile, am fost somată – cu ţipete, ameninţări, brutalitate – să stau cu faţa la perete. Am pierdut noţiunea timpului. Cele 28 de femei care se aflau în acea zi îngrozitoare de duminică în clinica „Sabyc” au fost ţinute cu faţa la perete ore întregi, ordonîndu-ni-se să… nu vorbim între noi! Eu am început să ţip, înţelegînd că ne aflam într-o situaţie absurdă, kafkiană, vinovate fără vină, tratate ca nişte criminale, noi care venisem în România – TOATE – cu recomandare de la serviciile medicale israeliene.
Ameninţată brutal
Am fost ameninţată că… dacă nu voi tăcea voi rămîne în arest două sau trei săptămîni! Am tăcut. După aceea, toate am fost luate şi duse la… secţia de poliţie. Bineînţeles, sub pază severă şi nu înainte de a ni se face percheziţii corporale brutale. De ce? Ni s-a explicat că nu putem fi băgate într-o secţie de poliţie, fără ca „autorităţile” să se asigure că nu avem arme asupra noastră.
De cînd femei care vin la o clinică ginecologică pentru a face un tratament poartă arme în… chiloţi? Aceasta este o întrebare care a rămas fără răspuns.
În capcana secţiei de poliţie
Odată intrate în incinta secţiei de poliţie, a început un alt calvar. Poliţista care a pretins că se numeşte Iulia – desigur un nume „prefabricat” – a avut „amabilitatea” să ne informeze: „Acum nu sînteţi în Israel, sînteţi în România, pe pămînt românesc, şi trebuie să vă supuneţi legilor de aici. Acelea care nu fac ce li se spune, vor rămîne în arest chiar şi o lună”.
Vreau să subliniez că nu era nevoie să ni se atragă atenţia că ne aflam, de fapt… în secolul trecut. M-am întrebat – cu glas tare – ce caută România în Uniunea Europeană? Secţia de poliţie în care ne aflam aparţinea parcă… erei medievale!
Nu ni s-a dat apă!
Nu exista aer condiţionat, căldură era de nesuportat, toţi poliţiştii şi poliţistele fumau fără oprire. Ne era rău şi, la rugăminţile noastre de a primi un pahar cu apă, ni s-a răspuns cu un refuz categoric: FĂRĂ APĂ! N-aveam dreptul la apă, la mîncare nici nu se punea problema, şi pe nimeni n-a interesat faptul că toate cele 28 de femei aflate acolo nu mîncaseră şi nu băuseră nimic de cu o seară înainte Bineînţeles că aproape toate dintre noi veniseră la tratament pe stomacul gol.
Ni s-a luat fiecăreia un interogatoriu înjositor şi foarte, foarte tendenţios. Ni s-a spus de nenumărate ori că tratamentul la care fuseserăm supuse era ilegal, că sîntem contrabandiste! Că ovulele fecundate proveneau de la ţigănci. Aş vrea să accentuez faptul că dispreţul, ura şi repulsia „românilor” faţă de ţigani sînt abisale. Pe nici una din cele 28 de femei care veniseră să facă tratament în România nu le interesa – şi nu trebuia să le intereseze – de unde povin ovulele. Ceea ce era important se referea la faptul că acestea trebuiau să provină de la persoane sănătoase.
La interogatoriu
Înainte de fi anchetate, am fost despărţite una de cealaltă şi numai după „interogatoriu” am fost lăsate din nou împreună. Impresia de Auschiwitz, de „tren al morţii”, fară o picătură de apă, senzaţia de murdărie, de dezgust deveneau tot mai pregnante. Dar supliciul era departe de a lua sfîrşit.
Confiscarea banilor şi a telefoanelor
„Unde este ambasadorul David Oren?”
Ni s-au confiscat tuturor în mod brutal paşapoartele, telefoanele mobile şi absolut toţi banii pe care îi aveam asupra noastră. Toate cele 28 de femei aflate în clinică în momentul arestării aveau între 3 şi 5.000 de euro asupra lor, bani cu care urma să achităm tratamentul. Nici uneia dintre noi nu ni s-a dat o chitanţă – ar fi absurd să ceri aşa ceva într-o ţară în care poliţia se comportă ca în epoca Inchiziţiei! – o adeverinţă, o dovadă oarecare că ni s-au confiscat lucrurile. Ni s-au adus rapid nişte formulare pe care ni s-a cerut să le semnăm. „Cine nu semnează, va rămîne aici două-trei săptămîni”, ne-a strigt poliţista Iulia. Am cerut un avocat, un reprezentant al ambasadei israeliene. Poliţista Iulia ne-a rîs în faţă: „Peste 14-15 zile!” Ni s-a adus o traducătoare, care avut şi ea grijă să ne şoptească: „Semnaţi tot, nu vă împotriviţi. Altfel nu veţi ieşi de aici!”
Am fost desparţite în două grupe: cele care semnaseră şi cele care nu. Dar pînă la urmă, am semnat toate! Ne-am recăpătat paşapoartele şi, umilite, sleite de puteri (eu personal avînd o hemoragie care n-a trecut nici azi), ne-am îndreptat spre hotel.
…
Avionul nostru pleca peste mai puţin de o oră. Nici una dinte noi nu avea nici un ban pentru a ajunge la aeroport. Poliţista Iulia şi-o fi spus, desigur, sînt evreice, se vor descurca! Am ajuns la aeroport – una dintre noi mai avea la ea cartea de credit, a scos bani pentru a plăti taxiuri tuturor – ne am suit în avion în ultimul moment şi în clipa în care am ajuns în Israel am sărutat pămîntul!
Desigur că acum ne vom adresa unui avocat, deocamdată am scris o plîngere adresată consulului general al Israelului la Bucureşti, Lilly Ben Harush. Nu am primit răspuns. Nu ştim ce s-a făcut cu banii noştri. Nu ştim ce s-a făcut cu telefoanele noastre mobile, dar lucrurile desgiur nu vor puteă rămîne aşa. Nu înţeleg unde este şi unde a fost ambasadorul israelian la Bucureşti, David Oren!
*
Aceasta a fost confesiunea tinerei „R” din Haifa. Am mai ascultat două alte confesiuni, aproape identice: „M” din Raanana şi „D” din centrul ţării.
Aş vrea să-i pot spune „tovarăşei“ miliţiene Iulia, că în Israel, cînd poliţia face o descindere într-un… bordel din Tahana Merkazit, se procedează cu infinit mai multă delicateţe. Dar poliţia română a considerat probabil că acolo unde este vorba doar de evreice din Israel, nu este nevoie de nici un fel de precauţii.
Şi înca ceva: poliţia română „vigilentă” a dat dovadă de infinit mai multă înţelegere şi „delicateţe” cînd a „cercetat” distrugerile mormintelor din cimitirele evreieşti din Bucureşti, Botoşani şi Ploieşti!!! Unde, bineînţeles, nu există vinovaţi. Doar nişte copii minori…
Comentariile, dealtfel, nu-şi au rostul.
Aşa cum am subliniat înainte, cititorii vor şti să tragă concluziile!
N.Red. Nu uitați să votați în sondajul nostru:
‘Ce părere aveți despre titlul „Medici ca la Auschwitz” apărut în presa din România cu privire la medicii israelieni de la SABYC – Clinica de chirurgie estetica si fertilizare in vitro din București?’
http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=crt
Deci: erau multumite donatoarele, erau multumite pacientele, erau multumiti doctorii. Ma intreb cine nu era multumit? Hmmm. Si de ce a durat 3 ani pana la „destructurarea” „retelei”? Iar hmmm.Cred ca din aceasta grozavie a monstrilor israelieni va rezulta o situatie pur romaneasca: o clinica inchisa, niste nenorocite private de o sursa de venit, know-how si paciente plecate in alte tari. In spiritul eticii si al umanismului care permeaza din cap pana-n picioare medicina romaneasca. Pfui.
N-ai sa gasesti in presa autohtona un articol de jurnalist acreditat pe Justitie care sa redea -cu detasare si responsabilitate-gravitatea celor petrecute acolo, implicatiile teribile ale acestor evenimente! Sa fiu inteleasa: nu ma refer la speta. Nu ma intereseaza -in acest context- speta. Este un traseu pe care, se presupune, ar trebui sa il parcurga cazul in sine doar de manuta cu doamna aceea cam chioara din Romania. Desi chir in numele ei s-a produs abuzul. Iar politistii, jandarmii si toti „trupetii” nostri, verzi ca brazii, chiar si din cei tineri, sunt tributari tot militiei de altadata, ca nu au avut cand, in 20 de ani, sa se primeneasca fostele „cadre de nadejde” de la Academie, care sa le predea distinctia intre reeducare si aplicarea legii. Nu gasesc, de nervi si furie si stupoare, cuvinte care sa califice aceste evenimente si comportamentul celor platiti din banii nostri pentru a ne oferi, in contrapartida, „siguranta si incredere”. De dreptul meu, ca roman, la imagine proprie, nu mai vorbesc. Probabil ca ar parea o pretiozitate invocarea dreptului meu, ca roman, la imagine. Imagine care mi-a fost, astfel, terfelita de imbecilii pe care si eu ii platesc ca sa ma reprezinte.
Femeile acelea ar trebui sa dea in judecata atat statul roman cat si pe fiecare dintre „prelungirile de pulan” care le-au supus unor traume de o asemenea gravitate (nu ca ar exista o scala a traumelor; trauma e tot trauma.
Inca de la primele relatari halucinante ale presei romane (vreau sa ma intelegeti, halucinant nu mi s-a parut ce au relatat ci CUM, ca si cum era normal sa se intample asa) mi-a parut absolut aberant argumentul flagrantului… cu cracii desfacuti. Aceste femei au toate sansele sa castige la CEDO.
Iar comportamentul „prelungirilor de pulan” trebuie sanctionat in consecinta. Este stupefianta lipsa de reactie din spatiul autohton. In primul rand a presei care a parut buimacita doar de argumentul flagrantului cracanat, preluand cu idiotenie tembela notele anchetatorilor. Apoi a societatii civile. A, sa nu uit: stie cineva adresa celei din urma? Vreo reactie, ceva. Poate chiar mi-a scapat.
1. Ce relevanta are existenta unei ‘Zi a Holocaustului’ aici?
2. Ce relevanta au ‘distugerile mormintelor din cimitirele evreiesti din Bucuresti, Botosani si Ploiesti’ aici?
3. De ce cautau la sediul clinicii 200.000EUR cash?
4. De ce toate pacientele plateau cash? Normal astfel de tranzactii se platesc prin card sau virament, sau ma insel?
5. Oare cind Domnul Doctor Yair Miron posteaza pe profilul sau pe Hi5, alaturi de poze promotionale gretoase pentru serviciile de chirurgie estetica oferite de clinica sa, poze cu vitezometrul de la Lamborghini Murcielago al sau aratand 340 km/h, aceasta viteza era atinsa pe un drum privat sau un drum public?
Matei, ai dreptate, daca era ceva ne-cusher, trebuie pedepsit. Dar eu cred ca o minciuna mediatica este cel mai prost mijloc de a rezolva un adevar penal.
Aici sunt două chestiuni: una juridică și una mediatică.
Așa cum spune și Gabby, dacă au existat nereguli, atunci ele trebuie investigate, dovedite și pedepsite. De asta se ocupă justiția și, până la proba contrarie, persoanele acuzate sunt nevinovate. Dar procesul are loc într-o instanță de judecată și nu în mass media. Iar modul în care a relatat mass media e un fel de proces prin presă prin care vinovații au fost deja stabiliți. Dacă la Londra ar fi avut loc o asemenea acoperire mediatică, sunt aproape sigur că orice instanță ar fi respins procesul ca viciat, deoarece inculpații nu ar fi avut șansa unui proces corect.
Dacă mă refer la aspectul mediatic, un titlu lansat de Realitatea TV și reluat de aproape toată mass-media „Medici ca la Auschwitz” este absolut sinistru, făcând fie dovada incompetenței – deoarece a compara pe acești medici cu un Mengele este în cel mai bun caz ignoranță, fie a relei credințe, legând faptul că medicii erau evrei de Auschwitz pentru a crea o legătură subliminală a unei crime odioase. Oricum ar fi, un astfel de titlu este absolut rușinos.
Acelasi tip de interventie disproportionata din partea si ridicola ,,Fortelor” a fost si in cazul miscarii lui ,,guru” Bivolaru. Filmarea pe viu data la televiziunile romanesti cu pustoaice numai in sutien puse cu burta pe jos de vlajganii mascati au usurat misiunea autoritatilor de emigrare suedeze care i-au dat acestuia azil politic.
In ambele cazuri nu conta cine avea dreptate ci dezvaluirea unui sistem public cu reminiscente barbare. Din pacate, daca autoriatilor suedeze le-a fost usor sa priceapa asta, mare parte a opiniei publice romanesti e oarba. E ca si cum rama i-ar explica pestelui cum se ,,innoata” prin pamant – sau invers.
Sunt dezamagit ca interventia a putut avea loc in acest fel acum in 2009. Desi nu ma mira prea tare. Dupa ,,aderare” autoritatile au inteles ca scapand de tracul impus de exigente sa se relaxeze si sa redevina ce au fost. Functioneaza, pentru ca se pare ca nimic nu le impiedica.
E ceva nou în comportamentul Poliţiei şi Justiţiei Române în ultimii 50 de ani?
Românii nu ne-au iubit niciodată pe noi evreii, şi acest lucru este bine cunoscut în Israel. Faţă de alte State Est Europene n-au manifestat un antisemitism brutal, dar asta nu înseamnă că ne-au considerat vre-un moment români cu toate că ne-am născut ca cetăţeni ai României. Că fiecare din noi avem cunoscuţi şi prietni care nu ţin cont că suntem evrei, şi asta este adevărat, dar aceşti oameni de omenie sunt puţini şi aparţin cercurilor personale.
Pînă la urmă se va face ceva lumină în stil românesc în Cazul Clinicii de la Bucureţti, dar asta va dura, şi probabil că numai prin Curtea de la Strasbourg persoanele Israeliene implicate în descinderea brutală a poliţiei române îşi vor recăpăta bunurile şi banii confiscaţi de „autorotăţile de la Bucureşti”.
Enigma care trebue încă elucidată este dacă Ministerul Sănătăţii din Israel recunoaşte dreptul de practică a Clinicii Bucureştene? Dacă da, atunci unde este Ministerul de Justiţie şi cel de Externe al Israelului.
Dacă nu a avut licenţă israeliană, de ce Policlinicele din Israel au trimis paciente la Clinica din Bucureşti?
Din declaraţiile Ministrului Sănătăţii al României s-a înţeles că din punct de vedere utilare şi competenţă medicală Clinica a funcţionat conform normelor Europene, dar nu a avut ceea ce numim în Israel „Autorizaţie de funcţionare”; încă nu este clar dacă pînă în 2006 Clinica a avut „autorizaţie de funcţionare” dar care nu s-a reînoit după intrarea României în UE.
Domnule Senior, ca stangaci inveterat, dati-mi voie sa va atentionez ca frantuzismele sunt OK numai de-s scrise corect, iar „enfin” se scrie intr-un cuvant…ca de’aia suntem literati, ce prelungirea de s.a.m.d.!
Dommule (doamnă) care vă ascundeți cu lașitate în spatele aliasului Senior,
Așa cum vedeți v-am publicat ecoul, care de fapt nu spune nimic pe fondul problemei. Sau poate faceți parte dintre cei pentru care titlul „Medici ca la Auschwitz” e o bine-meritată corecție aplicată evreilor?
Petrica, poate ca declaratia cu Auschwitz-ul nu era decat un raspuns (posibil influentat si de media israeliana)la chestia cu „Mengele”. Si-au aruncat unii altora cu Auschwitzu’n cap, si nu e bine. Dar…cine a inceput?
„Românii nu ne-au iubit niciodată pe noi evreii, şi acest lucru este bine cunoscut în Israel.”
George, eu cred că astfel de declarații generalizatoare nu își au locul aici. De altfel, în acest fel se cade în capcana acelora care au vrut să facă din identitatea națională a medicilor un caz.
Totodată, folosirea numelui Auschwitz de către paciente mi se pare totuși exagerată. Eu cred că sunt destui români, ungrui, romi și din alte etnii care s-ar putea plânge de comportamentul brutal al poliției din România. Auschwitz e un simbol care nu trebuie demonetizat în acest mod.
Nici articolul si nici majoritatea ecourilor nu sunt cu nimic mai presus decat scrierile/ zicerile mass-mediei pe care o incrimineaza…si implicit nici autorii acestora, nu sunt cu nimic superiori „prelungirilor de pulan” – asa cum elegant si adecvat se exprima probabil numai o Doamna…
Aveam macar de la acest site si de la anumite persoane pretentia unei reactii cel putin cerebrale, decente si senioriale..
Nu ma asteptam sa cadeti in plasa fricii, a virulentei, mediocritatii si chiar obsecenitatii lingvistice, stimabililor..intelectuali!
En fin…probabil trebuie sa astept sansa ca un reprezentant al comunitatii acesteia sa descopere ceasca cu toarta pe stanga (pentru stangaci) ca sa pot citi ceva decent si poate chiar impartial.
Nu ma astept la a-mi aproba si publica ecoul; ar fi prea mult pentru orgoliul d-voastra. va multumesc oricum! O zi frumoasa!
Stiu ca
nu stiu cine are sau nu dreptate in aceste articole dar vreau sa subliniez ca politia in orice stat din U.E. se poarta la fel fie in belgia sau italia .asa au procedat si politisti romani care erau de la brigada antitero nu politist de pe strada acela nu are nici o vina sunt diferente , cine cunoaste cum procedeaza politia in belgia sau alta tara din U.E. ar trebui sa inteleaga cum este operatiune de descindere in astfel de cazuri, dupa cum stim la evrei prin religie este interzis a face fiv sau ics religia este pe primul plan si nici ei nu dau un pahar cu apa la o femeie care ii face curatenie pe 3 euro amarati asa ceva poate nici israelul nici romania nu stie . sa auzim de bine.
Forumistului care se autointituleaza Senior:
„Pulan, pulane- bastoane făcute dintr-un cauciuc dur şi folosit de poliţişti ca instrument de tortură, bătaie, ameninţare etc. Etimologie necunoscută.”
Adica acelasi instrument cu care a fost reeducat Seniorul Corneliu Coposu la izolator, 17 ani. Nu v-a tremurat putin mana pe tastatura atunci cand v-ati autointitulat cu atata lipsita de complexe lejeritate „Senior”?
Gandirea ca „prelungire de pulan” este una agresiva. Si, iata dovada, inculta si lipsita de complexul decentei! Pozand ipocrit intr-una pudica. A propos: sa stiti ca nici „futurist” nu inseamna ce credeti Dvs.!
„nu stiu cine are sau nu dreptate in aceste articole dar vreau sa subliniez ca politia in orice stat din U.E. se poarta la fel fie in belgia sau italia .asa au procedat si politisti romani care erau de la brigada antitero nu politist de pe strada acela nu are nici o vina sunt diferente , cine cunoaste cum procedeaza politia in belgia sau alta tara din U.E. ar trebui sa inteleaga cum este operatiune de descindere in astfel de cazuri,”
Trecând peste stilul agramat de exprimare, observ vestitul „așa e în orice stat UE” – simptom al vorbitului după ureche. Eu, care locuiesc în Marea Britanie, stat care are probleme serioase cu prevenirea terorismului (nu ca România), pot spune că descinderile anti-teroriste au loc cu cea mai mare discreție, iar forța se folosește în mod proporțional – nu așa cum își închipuie această persoană care se ascunde cu lașitate sub aliasul „sistem”. Îi reamintesc că brutalitățile poliției cu prilejul demonstrațiilor de protest de la Londra la summitul G20 au fost investigate și sancționate. Pe urmă nu înțeleg ce căuta brigada antiteroristă la această descindere la o policlinică la București?
„dupa cum stim la evrei prin religie este interzis a face fiv sau ics religia este pe primul plan si nici ei nu dau un pahar cu apa la o femeie care ii face curatenie pe 3 euro amarati asa ceva poate nici israelul nici romania nu stie . sa auzim de bine. ”
Din nou stilul agramat face greu descifrabil sensul acestei fraze, dar nu înțeleg ce legătura are „religia la evrei” cu afacerea Sabyc.
Și dacă religia e pe primul plan, în Israel (țară care a păstrat pedeapsa cu moartea doar pentru cei vinovați de crime împotriva umanității în timpul Holocaustului) de ce nu sunt executați oamenii prin lapidare, așa cum scrie în Biblie? De ce există restaurante unde pe meniu este carne de porc? De ce nu se respectă Șabatul de către toți evreii, de ce majoritatea evreilor din lume sunt seculari și nu religioși?
Și în final, de ce vorbiți după ureche și de ce vă ascundeți după anonimat?
Stimate domnule Clej
Se spune că prima victimă a unui război este adevărul.
Ori adevarul se pare ca nu este prezentat asa cum ar trebui.
1. Consider ca ar trebui prezentate legile din Rom^nia care sa ne faca sa intelegem de ce actiunea politiei rom^ne este sau nu legala.
2. Incercarea de tensionare a relatiilor dintre Israel si Rom^nia nu face dec^t un serviciu acelora care urasc aceste tari, conform principiului „ Dezbina si stap^neste”.
3. C^nd cineva se duce in Atena ( sa spunem), persoana respectiva trebuie sa stie ca se duce intr-o alta tara, si ca trebuie sa se supuna legilor de acolo. Eu am vizitat Israelul cu ani in urma si la intrare am fost perchezitionat . Dar am stiut ca merg intr-un stat care se gaseste intr-un razboi dificil asa ca am respectat legile de acolo fara a avea nici un sentiment negativ. Oamenii din Israel au fost deosebit de prietenosi si chiar daca atunci c^nd am m^ncat intr-un chibut care nu avea aer conditionat nu am gasit de cuviinta sa ma pl^ng. Nu m-am asteptat sa gasesc America in..Israel. Am plecat de acolo numai cu g^nduri bune si sentimntul ca israelienii sunt oameni ca toti oamenii, m^ndrii de tara lor, prietenosi si civilizati.Am int^lnit asa de multi vorbitori de limba rom^na inc^t aproape ca si azi imi imaginez Israelul ca o a II-a Rom^nie, in sens doar pozitiv.
4. C^nd nu de mult am auzit ca in Ungaria a fost inchisa o alta clinica care se ocupa tot cu „coletarea” de „oua” am inteles ca aceasta afacere nu este chiar „curata”. Nu cred ca o publicatie serioasa ca a dumneavoastra sa nu fie informata de legalitatea unei astfel de afaceri. Si ma intreb de ce acesti doctori nu colecteaza aceste „oua” in Israel? Sau de ce nu undeva in Africa…daca tot nu conteaza daca „ouale” sunt de la Tigani, pakistani ori bangladesi!
5. De multe ori oamenii buni greşesc, doar pentru simplul fapt că nu reacţionează la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Sper ca la fel sa fie si reactia noastra si sa nu aducem prejudiciin unui interes comun: Adevarul.
6. Legea nu poate fi redusă până la nivelul la care ea este obiectul unui târg. Legea nu poate fi vândută. Fie ea există, fie nu. Legea nu poate fi comercializată . Dacă legea nu-şi găseşte susţinere, statul îşi pierde sprijinul moral şi se scufundă în adâncimile nopţii şi terorii.
7. Ca un „Memento Mori” se vede constant in articolul de mai sus: pericolul amenintator al saraciei intelectuale, cu toate consecintele ei. Saracia intelectuala, ca unul dintre indicatorii in modelarea identitatii noastre si a climatului social interetnic, care poate sa devina instabil. Saracia intelectuala care naste apatie, lipsa de incredere, sentiment de inutilitate, abandon, frustari si neimpliniri, periculoase cetateanului, dar si societatii, deopotriva, dar si revendicari nefondate. Si toate acestea pornind de la un adevar fas, o falsa istorie a vinovatiei statului rom^n, a politiei rom^ne, o minciuna a ne existentei incalcarii unor legi care se aplica nu numai in Rom^nia dar si in Israel, Ungaria, etc. Absurditatea unui spatiu, asa zis gol din punct de vedere legal care le-an permis unor doctori sa efectueze proceduri chirurgicale ilegale, spatiu care i-a asteptat pe acesi doctorii sa soseasca in Bucuresti si sa faca milioane de euro, pentru care nu au platit taxe nici in Rom^nia si probabil nici in Israel aceasta trebuie sa ne faca sa gasim unde este Adevarul!
8. Intrebarea este iminenta: unde se termina adevarul si unde incepe ipocrizia?
9. Faptul ca se cere implicarea ambasadoului israelian din Bucuresti este legitima. Cineva trebuie sa plateasca taxe pentru banii incasati fie statului rom^n fie celui israelian. Cineva Trebuie insa sa-i protejeze si pe cetatenii israelieni expusi fraudei.
10. Rom^nii si israelienii au avut intoteauna releatii speciale de prietenie, daca nu chiar de rudenie. Dar daca niste doctori rom^ni ar deschide o clinica in Israel si ar colecta „oua” de la femei israeliene si palestiniene pentru 300-500 de euro bucata pentru a le introduce la niste „turiste” sosite in Israel pentru 5.000 bucata, ilegal si fara a plati taxe statului Israel, si fara a respecta legile statului Israel, dumneavoastra ce ati crede?
11. Dar, in acelasi timp,va pot spune ca niciodata nu te certa cu un rau-voitor. Te aduce la nivelul lui si te bate cu experienta sa! Sunt sigur ca nu ese cazul de fata.
12. In final cred ca a transforma acest caz intr-o lupta intre evrei si rom^ni este o crima. Seamana cu un razboi fraticid.Prieteniile se cladesc greu. Propun sa ne g^ndim cu seriozitate si responsabilitate nu numai la acest caz de trafic ilegal de ovule dar si la alte organe care se „doneaza” in scopul imbogatirii traficantului ilegal. Cu cele mai alese g^nduri, N.S.
mai mult decat (posibila) ilegalitate a practicilor clinicii, ma sperie cum a putut descinde politia romana peste niste femei si cum s-a putut purta cu ele. (DACA e adevarat ce povestesc femeile, fireste, dar nu cred ca au inventat)
„C^nd nu de mult am auzit ca in Ungaria a fost inchisa o alta clinica care se ocupa tot cu „coletarea” de „oua” am inteles ca aceasta afacere nu este chiar „curata”.”
Excelenta observatie!
Are cineva date despre ce, cand si cum s-a petrecut in Ungaria?
Haideti sa vedem cum au facut treaba vecinii!
George Gross
„Românii nu ne-au iubit niciodată pe noi evreii.”
D-le mă faci sa zâmbesc la câtă ipocrizie aveţi.
Am fost în Bucureşti la un interviu pentru un job în Israel (acum vreo 8 ani).
Evreul ne-a cercetat foarte amănunţit, dar ştiţi pentru ce ? nu care cumva să fim ţigani, avea o repulsie ceva de speriat. Culmea, nu a spus nimic (clar) înainte, dar ce-a făcut, a dat zvon şi vorbă intre oameni ca să se ştie, şi de-acum se ştia …e job, dar evreul nu primeşte ţigani. După ce ne-a văzut încerca mieros (nişte greţuri şi aere de rasă superioară de n-avea aer) să ne explice că ei nu discută cu ţiganii, ştiţi cel puţin ce erau pentru ei ţiganii ? sau cum ne sorta, acei mai tuciurii la faţă care poate nici nu erau ţigani.
Cine pe cine iubeşte ? Sau poate aveţi impresia că ceva s-a schimbat ? vă pot confirma că ..în nici un caz.
…
Domnule (doamnă) care semnați Iordache M.,
Chiar dacă din cazul dumneavoastră singular ați putea generaliza, nu știu ce legătură are acest comentariu cu articolul de față.
De altfel i-am atras atenția domnului George Gross că astfel de generalizări nu sunt recomandabile.
În sfârșit, a propos de ipocrizie, dată fiind atitudinea rasistă adoptată în numeroase ocazii de unii români față de romi, povestea dumneavoastră sună ca funia în casa spânzuratului.
Dl Clej eu nu am obiceiul să generalizez, lucrurile sunt generalizate, vă spun doar cum este, de nu credeţi e altceva.
Recent am conlucrat cu o alta firma, Reiter Trading (sediul in Galati), aceleaşi poveşti trase la indigo, politica clară fără ţigani, de fapt fără coloraţi ca să mă exprim in jargonul dumnealor pentru că doar culoare pielii ii interesa.
Nu acuz pe nimeni pentru că asta e, din ce-am observat (am lucrat cu destui străini) nici alţii, probabil nimeni, nu procedează diferit.
Din cauza asta poveştile gen „vai ce ne-au umilit” nu mi se par deloc relevante.
E foarte simplu să acuzi fără să te intereseze ce-ţi fac semenii.
Domnule (sau doamnă) care semnați Ioradche M.
Spuneți
„eu nu am obiceiul să generalizez, lucrurile sunt generalizate, vă spun doar cum este, de nu credeţi e altceva.” după care scrieți:
„Nu acuz pe nimeni pentru că asta e, din ce-am observat (am lucrat cu destui străini) nici alţii, probabil nimeni, nu procedează diferit.”
După ce spuneți că nu generalizați în primul paragraf, v[ contraiceți și generalizați în al doilea.
Și încheiați:
„Din cauza asta poveştile gen „vai ce ne-au umilit” nu mi se par deloc relevante.
E foarte simplu să acuzi fără să te intereseze ce-ţi fac semenii.”
Vă devoalați modul resentimentar de gândire, urmare a unor experiențe personale – condiderându-vă de bună credință – din care mustește tratarea unor etnii sau grupuri mari de oameni în bloc. Or revista ACUM combate energic și fără menajamente o astfel de mentalitate.
Dar tot nu am aflat care este părerea dumneavoastră față de articol.
Articolul mi se pare dubios din start, genul aruncarea pisicii, săriţi, suntem discriminaţi (după ce „probabil” au făcut ei ceva prostii căci nu degeaba ..).
Aş lua serios consideraţie ce s-a spus doar in măsura in care aş cunoaşte tot adevărul.
Dacă ăsta e răspunsul dumnealor la acuzele ce li se aduc nu mi se pare normal, fiind acuzaţi (destul de grav) legal, in general cei care procedează astfel caută să-şi muşamalizeze/minimizeze faptele.
Cât despre celelalte, vă propun ceva, faceţi o rubrică unde cititorii să treacă numele si apartenenţa firmelor (proprietarilor de firmă) care discriminează.
O să rămâneţi uimit de nişte probleme (pe care pot să vi le spun de pe acum), românul nu discriminează in măsura sau cu intensitatea făcută de străini.
La noi are altă semnificaţie discriminarea, e asociată cu puturoşenia si incompetenţa. Niciodată nu am văzut angajator român să discrimineze după aspect/culoarea pielii atât timp cat individul e competent.
Că tot suntem la subiectul ăsta, aţi auzit de cineva de culoare la clinica dumnealor ? o mică şi singură persoană ?
„Articolul mi se pare dubios din start, genul aruncarea pisicii, săriţi, suntem discriminaţi (după ce „probabil” au făcut ei ceva prostii căci nu degeaba ..).
Aş lua serios consideraţie ce s-a spus doar in măsura in care aş cunoaşte tot adevărul.
Dacă ăsta e răspunsul dumnealor la acuzele ce li se aduc nu mi se pare normal, fiind acuzaţi (destul de grav) legal, in general cei care procedează astfel caută să-şi muşamalizeze/minimizeze faptele.”
Domnule (sau doamnă) care semnați Iordache M.,
Se pare că nu ați auzit de prezumpția de nevinovăție, potrivit căreia nu cel acuzat trebuie să se dezvinovățească, ci acuzatorul trebuie să probeze vinovăția. Dar aici se dovedește că Brucan a supraestimat acum 20 de ani capacitatea românilor de a deprinde regulile elementare ale democrației.
„Cât despre celelalte, vă propun ceva, faceţi o rubrică unde cititorii să treacă numele si apartenenţa firmelor (proprietarilor de firmă) care discriminează.”
Și după aceea plătiți dumneavoastră daune în justiție ca urmare a acestei invitații la turnătorie dacă suntem dați în judecată pentru infracțiunea de calomnie?
„O să rămâneţi uimit de nişte probleme (pe care pot să vi le spun de pe acum), românul nu discriminează in măsura sau cu intensitatea făcută de străini.”
Vă bazați pe niște date statistice când faceți această afirmație generalizatoare? În câte țări ați trăit în afară de România ca să trageți o asemenea concluzie (pentru că e clar că nu prea aveți habar de date statistice)?
„La noi are altă semnificaţie discriminarea, e asociată cu puturoşenia si incompetenţa. Niciodată nu am văzut angajator român să discrimineze după aspect/culoarea pielii atât timp cat individul e competent.”
Înseamnă că România e un fel de paradis al pieței muncii, unde ar trebui să se înghesuie toți discriminații lumii. Mă întreb oare de ce atunci rata șomajului printre romi este mai ridicată decât media generală…
„Că tot suntem la subiectul ăsta, aţi auzit de cineva de culoare la clinica dumnealor ? o mică şi singură persoană ?”
Clinica dumnealor? Nu știu, o fi singura unde nu e angajat cineva „de culoare”? Și când spuneți „de culoare” ce aveți în vedere?
Domnule sau doamnă care semnați Iordache M., cu fiecare mesaj pe care îl scrieți vă trădați tot mai mult rasismul, xenofobia, intoleranța și profundul resentiment care vă motivează.
Dl Clej, dacă nu e astfel, daţi atunci dvs o explicaţie la următorul fapt:
Oameni ce au fost (şi sunt) permanent refuzaţi de evrei (doar după culoare pielii, pur şi simplu, după absolut nimic altceva) muncesc fără nici o problemă in ţară, nu se lega nimeni de ei, nu ii da nimeni afară aviz la culoarea pe care o au.
Există ceva şi la noi, căci într-adevăr se leagă lumea de ei, dar in foarte mare pondere se leagă doar atunci când e ceva legat de hoţii si nereguli, pentru că s-a format un tipar, o asociere falsă hot-tigan.
Asocierea respectivă, românul nu o face fără ca măcar să vadă omul, să ştie ce poate, de multe ori am văzut schimbări radicale de apreciere, ori scuzaţi-mă aşa ceva „nu există” la evrei, pur şi simplu culoare pielii îi interesează, asta „am văzut”, asta v-am spus, dacă dvs aţi văzut altceva arătaţi-mi şi mie unde anume.
Şi vă rog frumos, nu-mi spuneţi că mint. Evreul chiar s-a trezit la interviu cu unul mai bruneţel (nici măcar nu era ţigan) imediat ce l-a văzut m-a tras deoparte mi-a spus clar, ăla nu are ce căuta, nici măcar n-au curajul sa spună in faţă.
Omisesem din nebăgare de seamă cerinţa dvs, am lucrat în Canada, Marea Britanie, Austria, Israel, Serbia şi Italia.
– îmi menţin afirmaţia legată de străini ca şi comparaţie cu românii vis-avis de discriminare.
Dacă doriţi vă mai pot da exemple.
Domnule sau doamnă care semnați Iordache M.,
Ați reușit în câteva ecouri să vă deșertați tolba de toate clișeele rasiste, xenofobe și antisemite din panoplia celor ca dumneavoastră. Păstrați-vă exemplele pentru dumneavoastră, ca și incitarea la ură pe care o promovați. Repet, revista ACUM combate fără menajamente astfel de idei.
Domnule Iordache,
Ma intreb cat timp te mai faci matale ca nu intelegi ca nu faptul ca sunt evrei ii face pe cunoscutii matale sa nu vrea sa angajeze tigani, ci faptul ca sunt xenofobi?
Iata un link pentru documentarea dumitale catre un articol care demonstreaza cum alti evrei ajuta tigani de origine musulmana sa aiba o viata mai buna: http://74.125.47.132/search?q=cache:wqpzYohd84MJ:www.thejfund.com/image/users/37779/ftp/my_files/JEWS%2520HELPING%2520MUSLIM%2520GYPSIES%2520TO%2520HAVE%2520A%2520NORMAL%2520LIFE.doc+Jews+helping+gipsies&cd=1&hl=en&ct=clnk&gl=us
Din cauza asta nici matale nici eu nu putem generaliza, oricati evrei xenofobi ori cumsecade am fi cunoscut in viata noastra, extinzand inapoierea sau iluminarea unora asupra tuturor celor care se considera evrei.
Pricepusi matale?
la varsta de 13 ani am emigrat cu parintii in israel..eram un grup de evrei cat sa intre intr-un avion..ei bine…ne-au despartit femei de barbati..si ne-au dezbracat la piele..cautau „cocosei”…scena de groaza pt mine..copil de supravietuitori..nu pot si nu vreau sa uit!!
Victima acestui incident se numeste bunul simt, ucis de guvernantii de la Bucuresti. Este de ne crezut ca astfel de incidente se pot intimpla in Europa anului 2009. Si spun asta cu scopul de a sublinia ca Romania este, din punct de vedere geografic in Europa. Maniera intregei operatiuni, brutalitatea, lipsa de bun simt (Dle Vadim Tudor, ce parerea aveti de acest mic incident?)stupiditeatea, sugereaza ca de fapt Romania NU merita sa fie in Europa. Cine este personajul aberant care a semnat mandatul de perchezitie al acestei operatiuni? Cum se poate justifica intrarea cu arme de foc si in uniformed de atac (contra-terorist)intr-o clinica ginecologica.Astept cu nerabdare explicatiile caraghioase ale procuroului (antisemit si imbecil) care a semnat actul de perchezitie/arestare! Problema cu care ne confruntam este ca acest tip de violari grosolane al statututlui cetateanului Roman sint considerate drept „NORMALE” de catre guvernantii Romaniei de azi.