Electoratul din România va vota pentru prima oară în această toamnă în alegeri prezidențiale separate de cele parlamentare, la încheierea mandatului de cinci ani al lui Traian Băsescu.
Deși mai sunt circa cinci luni până la scrutin, nu este clară configurația buletinului de vot, în special datorită incertitudinii cu privire la candidatura actualului locatar de la Palatul Cotroceni.
Pe 16 mai 2009, în timpul participării sale la Congresul Uniunii Studenților, președintele Băsescu a declarat, răspunzând unei întrebări, că participarea sa în alegeri depinde de cum va evolua criza în România.
Pentru unii, indecizia lui Traian Băsescu este mimată, el fiind decis să candideze la propria realegere în orice condiții, mai ales că PD-L – partidul pro-prezidențial – are nevoie de el la Cotroceni ca de aer.
Dar președintele Băsescu are o dilemă: economia este în recesiune și dat fiind că el e șef al statului, iar protejatul său Emil Boc e prim-ministru, efectele negative i se pot imputa – pe drept sau pe nedrept – de către o parte a electoratului.
Deși Traian Băsescu rămâne mai popular (în termeni relativi) decât adversarii săi, el riscă să se găsească fără aliați într-un tur doi al alegerilor prezidențiale.
Norocul actualului președinte este că aproape toți contracandidații săi fac o figură destul de palidă.
Liderul PSD, Mircea Geoană, este mai puțin popular decât partidul pe care-l conduce și pare să fie contestat într-un partid în care oameni ca Ion Iliescu sau Adrian Năstase nu par nici după patru ani să-l fi acceptat ca președinte. În plus, nu prea e clar ce alternativă oferă Mircea Geoană, lipsit total de charismă și de o viziune prezidențială.
Liderul PNL, Crin Antonescu, nu oferă la rândul său decât o platformă anti-Băsescu, pe o tonalitate stridentă și fără imaginea competenței pe care o oferea fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu. Nu e exclus ca, mai ales după rezultatul slab al PNL de la europene, partidul să-și pună problema înlocuirii sale din postura de candidat.
UDMR l-a desemnat candidat pe deputatul Hunor Kelemen, dar cum alegerile prezidențiale nu mai sunt concomitente cu cele parlamentare, în care candidatul avea rol de locomotivă pentru partidul său, acum această candidatură apare bizară. În cel mai rău caz, UDMR ar putea bara calea în turul doi a candidatului PNL, partid coleg cu Uniunea pe băncile înguste ale opoziției și mai favorabil revendicărilor minorității maghiare decât PD-L sau PSD.
Liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor cunoaște o revigorare, mai ales după alianța sa cu George Becali și poate aduna un scor onorabil în turul întâi, care ar putea servi, ca în 2004, drept rezervă pentru Traian Băsescu în turul doi.
În sfârșit, Principele Radu este un candidat atipic, nu doar pentru faptul că este ginerele Regelui Mihai, dar și datorită comportamentului său civilizat și a discursului său non-partizan și adeseori plin de substanță, care însă nu au întotdeauna succes la o mare parte a electoratului care se regăsește mai degrabă în personaje ca Traian Băsescu, Corneliu Vadim Tudor sau chiar Crin Antonescu. Lipsa unui partid de sprijin pare să fie pentru Principele Radu un handicap insurmontabil.
Despre candidații potențiali “neserioși”, de tip Ion Coja, Miron Cozma sau Nati Meir n-am să vorbesc, de ei se ocupă colegul Liviu Antonesei într-un articol separat.
Dar oricare vor fi candidații șin oricine va câștiga scrutinul prezidențial din toamnă, lucrurile nu se vor clarifica ci se vor încurca și mai tare.
Indiferent dacă Băsescu, Geoană sau Antonescu sau mai bine zis candidatul generic al PD-L, PSD sau PNL câștigă președinția, el va avea tentația de a provoca alegeri anticipate.
Pentru Băsescu ar fi mai ușor, deoarece Emil Boc, care se află la remorca sa din punct de vedere politic, ar putea demisiona imediat. Pentru ceilalți însă ar fi mai greu, deoarece premierul este răspunzător politic doar în fața parlamentului și nu poate fi demis de șeful statului.
Cum legea electorală pentru alegerile parlamentare nu a fost modificată și prevede în continuare reprezentarea proporțională, este îndoielnic că niște alegeri anticipate ar genera o structură mult diferită a parlamentului și în orice caz ar fi practic imposibil ca un singur partid să obțină majoritatea absolută.
Așa încât, alegerile prezidențiale riscă să producă o nouă agitație politică în România, fără a rezolva situația în mod tranșant, de data aceasta pe fondul unei crize economice fără precedent în ultimii 10 ani. În fine, dacă anul trecut prezența la vot la parlamentare a fost de 40 la sută, un nou val de absenteism la scrutinul prezidențial – în care românii își aleg “tătucul” – va ridica un mare semn de întrebare asupra sănătății democrației românești.
Oricine ar câștiga, nu pot să nu repet avertisementul din trecut: stimați alegători nu mai așteptați un Mesia pe cal alb ca să vă salveze, că n-o să vină.
E greu de cerut unui președinte al României să se comporte precum Horst Kohler, șeful de stat al Germaniei, dar putem avea pretenții de la el să nu atragă comparații cu de-alde Hugo Chavez, Mahmoud Ahmadinedjad sau, mai nou, Vladimir Voronin.
Vedeti si dumneavoastra acum, boieri dumneavoastra, de ce merge super-scartait invatamantul romanesc. Pentru ca politicienii nostri (horribile dictum) sunt rezultatul intelectual deplorabil al acestuia. Dupa sirul(generatiile) de absolventi ai universitatilor populare, ai invatamantului f.f., ai cursurilor liceale cu frecvanta redusa, serale s.a.m.d., vin acuma plozii acestora inzestrati cu acelasi apetit de munca intelectuala si, cu rare exceptii, pentru onesta recunoastere a propriei valori, absolventi ai unor bacalaureate masluite/ spaguite pe baza de liste strecurate profesorilor evaluatori, sau, mai grav, ai unor universitati bizare care vand licente scotzand ingineri, juristi, economisti, profesori etc. din maistri sau, si mai si, din loazele liceelor noastre. Sunt acestia ideala masa de manevra in politichia din ce in ce mai damboviteana. Am zis!
daca un rege nu poate fi presedinte ce-ati zice de o inalta fata bisericeasca, un prea fericit, parca asa a spus un erudit , secolul credintei, in cazul asta ce indicatii ar primi ministerul de finante,muncii, etc
Domnule Dincă, aici sunt mai multe chestiuni:
1) Nu știu despre ce Rege vorbiți.
2) Nu este exclusă o candidatură a unei fețe bisericești, deși extrem de improbabilă.
3) Nu este în atribuțiile președintelui României „să dea indicații” miniștrilor, asta se întâmpla cu 20 de ani în urmă.
Articol foarte bun. Imi intareste convingerea de a nu mai merge niciodata la vot. Vreau un Mercedes (sau ceva echivalent) proiectat si fabricat in Romania. Votand, speranta e desarta.
In primul rand, nu cred ca e cazul sa ne mai indoim vreo clipa de dorinta presedintelui Basescu de-a castiga un nou mandat la Cotroceni. Scenele cu care ne delecteaza aproape cotidian – vezi seria oaia, clopul, amvonul si bujorul – ne arata clar ca Basescu a ciupit startul campaniei electorale, lasand iesirea Romaniei din marea criza economica in seama celor care au stat la originea ei (ca doar nu ne-am globalizat de pomana!). De altfel, ne-a si spus-o, in cuvintele lui, c-ar fi o naivitate sa asteptam ca guvernul acesta ori altul sa ne scoata din criza; din moment ce cauzele care au generat criza sunt in afara Romaniei si iesirea tot de acolo va veni, cu binecunoscutul insa decalaj istoric. Rabdare si tutun, onorabililor! Cat priveste prestatia propriului sau guvern, ce-l va impiedica pe presedinte sa-si declare dezamagirea si „la intern” , cum a facut-o deja „la extern”? Oricum, el, constitutional, este deasupra guvernului si – daca citim atent legea fundamentala, cum sigur o va face si presedintele -, seful statului este chiar in afara guvernului! Cu 34 – 36 din electorat captiv inca, Traian Basescu – mai iritabil si mult mai obosit decat in 2004, priveste inca optimist spre propriul viitor (prezidential). Are inca o redutabila masinarie electorala, ii are inca pe „intelectuali”, chiar daca unii, cu jumatate de gura si sferturi de masura, au inceput, cu intarziere, niste vocalize pe temele preferate ale „tonomatelor” alimentate de mogulii de presa. Oricum, privirile critice ale intelectualilor prezidentiali nu urca pana la presedinte, agatandu-se doar in cativa reprezentanti ai anturajului sau, care, vezi Doamne, ar strica imaginea marelui (inca!) om.
Desigur, problema alegerilor din toamna nu e doar Basescu, cel care, de cand il stim, ne indica o directie ca sa ne tarasca apoi exact pe sensul contrar. Motivele pentru care nu ar trebui reales Basescu ar putea consitui tema unui articol amplu, de sine stator.
O problema sunt insa si contracandidatii lui. Mircea Geoana, un candidat din stirpea lui Petre Roman, lipsit insa de charisma acestuia. Pe de o parte, de imaginea publica a d-lui Geoana s-a lipit eticheta data de Iliescu, pe de alta insa, M. Geoana si-o face si manu propria, astfel incat nu ne mai surprinde nici daca ne promite a moonwalk on the moon, nici cand jura ca va face din emigrantii economici ai Romaniei niste prosperi oameni de afaceri, la ei acasa. Ca un adolescent uitat intr-o sala de concerte, Mircea Geoana se muta de la un instrument la altul si improvizeaza „cu nerv”, incantat parca de propriu-i atonalism.
Alt candidat prezidential, dl Crin Antonescu, are o evolutie cel putin ciudata. Dupa ce a iesit de sub umbra dominatoare a d-lui Tariceanu, Antonescu ne apare pe scena ca un personaj fara sharf. Din celebrul lui talent oratoric a ramas doar o retorica redundanta, pe alocuri incontinenta, oricum dezlanata si cu o tinta imprecisa. Pacat!
In fine, mai e si candidatura surpriza a Printului Duda, cel care a simtit nevoia de a-si imbunatati propriul CV, cum au mai facut-o, de altfel si EBa si Monica Iacob Ridzi. De departe, printul are cel mai articulat si sobru discurs, dar vorba d-lui Clej, o fi oare de ajuns? Este urechea alegatorului roman educata pentru a primi armonia si logica, dupa atatia ani de ascultat – cu sau fara voie – manele?
In fine, in cursa si-au mai anuntat intrarea si cativa „iepuri”, dar si personaje convinse ca au charisma si ca pot juca un rol providential. Din ’89 incoace, ele formeaza sarea, piperul si boiaua alegerilor prezidentiale. Condimente care, mai ales in exces, dauneaza grav sanatatii democratiei.
Nu ma dau in vant dupa actualul presedinte dar,cum la orizont nu se intrezareste altul mai bun alegerea lui in continuare ramane unica solutie.
Domnule Tiberiu Georgescu,
Nu e atat de simplu cum ne sugerati dvs.! Mai intai sa vedem motivele pentru care ar fi sau n-ar fi de dorit ca Traian Basescu sa castige inca un mandat. Pentru asta, sa ne definim propriile obiective/asteptari a caror atingere sta, in mod real, in puterea unui presedinte al Romaniei. Apoi, sa le raportam la ceea ce putem astepta de la un doilea mandat de presedinte al d-lui Basescu. Va reamintesc ca si anticomunismul, si toleranta zero fata de coruptie nu mai pot fi, in cazul lui, nici macar parti ale unei retorici electorale.
Pe urma, fiindca tot am pomenit de obiective, sa vedem si proiectele contracandidatilor care conteaza, sa cantarim in ce masura coincid ele cu obiectivele/asteptarile noastre si sa le evaluam din perspectiva unei analize de tip SWOT, adica Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats. Sa cantarim care sunt atuurile, vulnerabilitatile si, in general, toti factorii interni si externi favorabili sau nu implinirii proiectului fiecarui candidat si, implicit, atingerii obiecvtivelor/asteptarilor noastre.
E o greseala sa spunem ca toti candidatii sunt la fel, fiindca ei sunt, de fapt, diferiti, fiecare venind in fata electoratului cu propriul background, propriul profil psihologic, propriul proiect si propriile mijloace de punere in practica a proiectului. Dupa ce avem clar in minte tiparul a ceea ce vrem sa devina Romania, sa cantarim si sa masuram materialul din oferta politica. De abia la urma sa punem mana pe foarfeca votului si sa decupam exact acel candidat care, in opinia noastra, s-ar adecva mai bine ‘tiparului”.
Ce este deprimant la aceste alegeri este că pentru prima ooară după 1992 nu mai există o alternativă clară – schimbare sau status quo (1992, 1996, 2004) sau schimbarea schimbării vs opțiune radical-extremistă (2000) ci este o înfruntare între candidații celor trei partide ale triunghiuliui „toxic” – PD-L – PNL – PSD, pentru care singura diferență este poziționarea față de actualul președinte al României.
Cum cele trei partide au fost toate la guvernare între 2004 și 2009 în combinații de trei luate câte două, chestiunea schimbării vs status quo nu se mai poate pune.
Domnule Georgescu,
Cred că ați greșit andrisantul, nu eu am vorbit de analiză SWOT. Dar dacă tot m-ați abordat, am să vă spun că dacă așteptați ca revista ACUM să se plieze după standardele celei din România, v-ați înșelat. Avem pretenția de la cititorii noștri să se comporte altfel decât politicienii și nu fie niște simpli microbiști politici. Le pretindem să se comporte ca cetățeni ai unui stat din Uniunea Europeană, iar în alegerile prezidențiale să evalueze PROIECTE prezidențiale.
Și că tot veni vorba de microbism și de proiecte, domnul Pro-DOC, după câteva intervenții de ținută, a recăzut în tradiționalul său microbism anti-Băsescu. Domnule Pro-DOC, eu nu știu ce proiect au Geoană și Antonescu, în afară de afară cu Băsescu. Pe Geoană îl cunosc personal ca fost coleg de școală și de liceu și știu că nu e un om al convingerilor, iar Antonescu este un individ șters care are niște lacune uriașe (dacă doriți vă dau detalii despre sursa informației și alte amănunte în particular), iar scorul slab de la europene la PNL dovedește acest lucru.
Din acest punct de vedere, diferența dintre cei doi și Băsescu e ZERO. Bănuiesc că nu vă interesează Vadim și Kelemen, iar Prințul Radu, deși are un proiect și e civilizat, am căzut de acord că e fără șanse.
Domnule Andrei Florian, bănuiesc că mă întrebați despre Sorin Oprescu CANDIDAT, nu președinte. Iar nu știu ce proiect are, ce orientare ideologică, decât că este un inamic al restituirii proprietăților confiscate de stat. Care ar fi justificarea candidaturii sale?
Domnule Petru Clej,
Nu-mi doresc – iarasi! – o polemica sub articolul dvs., dar ceea ce cred ca este cu adevarat deprimant la aceste alegeri e lipsa unei voci clare a ceea ce obisnuiam inainte sa numim societatea civila. Mare parte a ei a fost absorbita si cointeresata material in proiectele cu care Basescu a dominat scena politica in ultimii ani si de care astazi vedem cu totii (chiar si cei care inca o marturisesc doar cu jumatate de gura) ca s-a ales numai praful!
Deprimant este si ca avem o presa inecata in adjective buruienoase, incapabila sa conceptualizeze si sa puna in ecuatii corecte noile realitati. Un fel de turnul Babel, total inadecvat fundamentarii curentelor de opinie. (Nu de asta a amestecat D-zeu limbile in turnul legendar?).
Cred ca ideea ca “toti sunt la fel” nu e doar contraproductiva, ci de-a dreptul pernicioasa. E normal ca toti contracandidatii lui Traian Basescu sa incerce sa se defineasca, in primul rand, prin opozitie cu acesta. E drept ca nu am vazut ce vrea, exact, sa aduca fiecare in loc, dar, oficial, campania pentru prezidentiale e inca foarte departe de momentul startului!
De asemenea, cred ca e exagerat sa spunem ca niciunul dintre contracandidatii care conteaza nu ar aduce o schimbare la Cotroceni, o revigorare a politicii externe ori o schimbare a climatului politic intern (ma refer la relatia cu mass-media, cu serviciile secrete, la raportul dintre institutiile statului, la modelul de atitudine si comportament “la varf”, care stim ce colosala forta de iradiere are printre romani).
Domnule Petru Clej,
Dumneavoastra cereti prea mult electoratului din Romania iar analiza de tip SWOT,ehehei, e treaba tare grea.Priviti cultura politica a romanilor ?Ce media avem noi ca doar sunteti in tema de mult mai mult timp decat noi,iar cei care au lucrat la BBC au fost scoliti ca nimeni altii(ce pacat ca se pierd in neant;acum am fi avut nevoie de ei mai mult ca oricand !).Cine ar fi putut crede ca posturi care se reclama ca fiind „antene” si „realitati” sunt in stare sa faca din infractori, candidati si alesi la europene,sau din ministri,infractori(inca)ne-dovediti ? Noi,cititorii,audientii, suntem vinovati pentru limbajul suburban,pentru imaginile care in orice tara civilizata ar duce la inchiderea respectivului post ? Si dumeavoastra vorbiti despre analiza programului candidatiulor la presedintie ?
Credeti ca nu ne mai intereseaza condamnarea comunismului ? Traiesc si vorbesc intre si cu oameni de generatii diferite care au inceput-tinerii domnule Clej,tinerii-sa constientizeze ca belele din care nu mai putem iesi isi au originea tocmai in demnii urmasi ai comunismului care ocupa functii de la presedinti de partide pana la rectori de universitati, si tot ce misca in tara asta.
Stiti mai bine decat mine ca media modeleaza caractere,furnizeaza idei,precepte s.a.m.d.dra, cata vreme suntem bombardati cu vorbe si idei care ridica la rang de lege prostul gust,marlania,grobianismul, e greu de crezut ca se va ajunge acolo unde si dumneavoastra si eu si noi toti, vrem sa ajungem.
Poate peste ani buni,dupa ce presa va fi bine dezinfectata si gunoaiele aruncate la Glina vom mai putea spera.
Pana atunci…
Doamne ajuta.
Tiberiu G.
Se vorbeste tot mai mult ca doctorul primar, Sorin Oprescu, va dori sa ofere alternativa. Cu toate ca a declarat, de nenumarate ori, ca nu va candida pentru postul de presedinte, prin blogurile romanesti si pe surse se zvoneste ca se antreneaza pe ascuns. Daca memoria nu imi joaca feste, a mai fost un comunist care a promis ca nu candideaza, iar dupa ce a candidat si a fost ales presedinte ne-a adus minerii in Piata Universitatii.
Domnule Clej, as dori sa va exprimati parerea asupra acestei variante. Oprescu presedinte?
D-le Petru Clej,
Nu ma mai surprinde usurinta cu care lipiti etichete. Ce inseamna, totusi, pentru dvs. microbism anti-Basescu? L-am votat si eu pe Basescu, in 2004. Consider ca si-a epuizat mesajul politic, resursele de a schimba ceva in mod fundamental in RO, consider ca de toate proiectele lui s-a ales praful, ramanandu-i, probabil, in picioare, doar ideea de a modifica legea fundamentala intr-un fel cu care, daca nu ma insala memoria, nici dvs. nu sunteti de acord. De altfel, in cadrul constitutional actual si in contextul mondial de azi, nici nu vad ce proiecte fulminante poate avea un candidat la presedintie, in afara de stabilirea si mentinerea echilibrului puterilor in stat, respectarea institutiilor statului , a electoratului, a mass-media, deschiderea unor porti externe care ne-au cam fost trantite in nas, detensionarea relatiilor cu UE si impunerea unui ton si a unui stil de adresare cel putin nevexatorii. Plecand insa de la ceea ce sustineti dvs,. nici nu am mai avea nevoie de alegeri, putand doar vota, intr-un referendum, pentru prelungirea mandatului actualului presedinte pentru o perioada de inca cinci ani. Din punctuil meu de vedere, republica parlamentara ar fi mult mai potrivita pentru Romania. Nu vad rostul unui presedinte care sa chibiteze instaurarea capitalismului de cumetrie, ori a unuia care sa naseasca mafii noi, cu sange tanar.
Ce înțelegeți prin republică parlamentară, domnule Pro-DOC? Și pe urmă, dumneavoastră credeți că eu mă iau după un singur ecou când vă calific drept microbist anti-Băsescu? Aveți antecedente vechi, inclusiv pe această pagină.
Domnule Clej
1) Forma de guvernament la care ma refer, republica parlamentara , inseamna republica in care premierul sau cancelarul consitutie autoritatea executiva in stat, presedintele fiind ales de parlament si avand functii mai mult simbolice.
2) Eu voi pune punct acum acestui dialog, din moment ce dvs. va argumentati pozitia printr-o serie de erori logice sau, daca vreti, rationamente falacioase. Pentru a va sustine propriul punct de vedere faceti apel la autoritatea dvs. in presa (indiscutabila, de altfel), pentru a-l desfiinta pe al meu folositi tipul de argumentatie ad hominem. Dvs. nu-mi respingeti punctul de vedere exprimat acum si aici cu argumente, ci il rejectati pur si simplu in baza unor presupuse fapte comise sau pozitii avute anterior de subsemnatul (fapte sau pozitii care ar fi putut fi abominabile, nu-i asa? – cititorii nu au de unde sa stie la ce va referiti), dar care, oricum ar fi fost, nu au absolut nicio relevanta subiectul de aflat azi in discutie.
P.S. Oricum, nu ati explicat ce inseamna, in opinia dvs. „un microbist anti-Basescu”?
Domnule Pro-DOC
1) Portugalia, Finlanda, Austria, Slovacia, Irlanda, de pildă, țări în care președintele e ales prin vot direct, nun sunt republici parlamentare.
2) Aveți o obsesie anti-Băsescu pe care o susțineți nu numai pe această pagină, la dumneavoastră a devenit ceva visceral. Nu contează pentru dumneavoastră dacă cei doi candidați principali ai lui Traian Băsescu nu oferă o alternativă clară și un comportament radical diferit de cel al actualului președinte, ei ar trebui votați doar pentru a scăpa de actualul ocupant al fotoliului de la Cotroceni.
Domnule Petru Clej,
Ref. la punctul 2, eu inteleg ca dvs. sugerati ca, din moment ce ceilalti candidati principali la presedintie nu ofera ceva esential diferit de actualul presedinte, ar fi cazul sa il pastram inca cinci in functie pe Traian Basescu. (Oricum, ceva-ceva diferit tot ar oferi oricare altul, poate chiar prin unele puncte esentiale, cum ar fi, de pilda, politica externa, sau raportul presedinte-institutiile unui stat de drept, fiindca vorbim totusi despre oameni cu personalitati diferite, nu despre clone..) Intrebarea mea e simpla: din punctul dvs. de vedere, de ce l-am pastra pe actualul presedinte in functie, daca oricum sunt cu totii „o apa si un pamant”? Eu v-am expus mai sus cateva motive pentru care consider ca merita sa incercam si altceva. Dumneavoastra nu mi-ati oferit niciun argument pentru care n-ar merita. Nu vreti sa incercati totusi sa ne oferiti cateva?
Evident că ați înțeles greșit. Dacă spun că Geoană și Antonescu nu oferă nimic radical diferit de Băsescu (inclusiv limbajul mitocănesc) nu înseamnă că pledez pentru un vot Băsescu (de fapt nu pledez pentru vot în favoarea cuiva, sunt imparțial).
Așa cum am spus, singurul candidat cu proiect – care include imparțializarea funcției de președinte – este Principele Radu – și ați fost de acord cu această afirmație.
Eu am avertizat cititorii să nu mai privească la președintele României ca la un Mesia pe cal alb, care să vină să-i salveze.
Vă repet, domnul pro-DOC, eu nu sunt un microbist politic și nu dau consemne de vot, privesc scena politică a României complet detașat, chiar dacă nu păreți a accepta că așa ceva e posibil într-o publicație de limbă română.
Domnule Petru Clej,
Aparitia publicatiei ACUM am salutat-o cu bucurie,fiind dupa parerea mea o gura de aer dupa regretabila disparitie a BBC.ro.Asta inseamna ca apreciez tinuta si limbajul pe care-l abordeaza majoritatea semnatarilor.
Referirea la SWOT nu vi se adresa direct ci am pomenit-o doar in treacat fiind vorba doar de un comentariu.
Despre candidaturile domnilor Duda si Oprescu ar fi multe de spus dar mai bine fereasca Dumnezeu.Poate in preajma alegerilor sa mai zicem ceva.
Pana atunci, o vara politica cat mai racoroasa.
Cu stima,
Tiberiu G.
Cateva observatii, critice sau nu.
Mi se pare o alunecare pe panta naivitatii acreditarea ideei ca Basescu ar avea dubii autentice asupra inscrierii in cursa prezidentiala. Sau, daca chiar a avut, tind sa cred ca ele au fost spulberate definitiv de sondajele din perioada martie-iunie (unele publice, altele de uz intern pentru partide), care au relevat inadecvarea majora atat a unei candidaturi a lui Emil Boc sau altor lideri PDL, cat si a unei candidaturi independente (doar formal, fireste) a presedintelui in exercitiu. Scandalul in desfasurare inca legat de M. Iacob Ridzi se explica partial si prin ideea mentionata. La fel de adevarat, desi regretabil neglijat in comentariile media, in PDL se desfasoara de cca un an o veritabila „schimbare de garda”, in care „veteranii” precum Blaga, Berceanu, Cezar Preda pierd gradual teren in fata unor nou veniti care se remarca in promul rand prin obedienta pronuntata fata de Basescu. Alcatuirea listei europarlamentare a PDL in zona ei superioara e un indiciu, nesingular, in acest sens.
Opinati ca Basescu s-ar confrunta cu riscul major al lipsei unor aliati in turul II (pe care-l va accede in orice predictie de bun simt, singura necunoscuta ramanand identitatea contracandidatului – Geoana sau Antonescu). V-as contrazice. CVT a ajuns in ultimele 2 sondaje la 11% – electorat – atentie! – distinct de cel al lui Becali (a se vedea ultimele 2 sondaje CURS operate in a 2-a jumatate a lui iunie). Predictiv si, admit, contraintuitiv, majoritatea covarsitoare a votantilor CVT se vor orienta in turul II spre Basescu, in ciuda aparentei adversitati dintre cei doi lideri. Poate si mai suprinzator ar fi faptul ca tot spre Basescu va gravita si majoritatea electoratului UDMR care se va prezenta la vot (in conditiile in care, prin decalarea prezidentiale-parlamentare, miza reala pentru maghiari e in premiera minora si mai degraba reprezentabila drept capital de negociere, i.e. cui i se transfera voturile maghiare in turul II). Consecutiv, absolut toate toate sondajele prognozeaza pentru turul II o victorie a lui Basescu, indiferent cine i-ar fi contracandidat, aceasta totusi cu 2 precizari esentiale:
a.) pe intervalul de analiza februarie-iunie trendurile intentiilor de vot Basescu (care scade) si Geoana (care creste) sunt opuse; va invit sa consultati http://www.apahideanu.ro/2009/07/nici-macar-de-o-manipulare-decenta-nu.html (graficul inferior) pentru a studia tendintele (regresie liniara simpla, matematic corecta, fara insa a fi un predictor fiabil)
b.) in cvasitotalitatea lor, sondajele respective au exclus ab initio candidaturile lui Mugur Isarescu si Sorin Oprescu.
Asertiunea ca Hunor Kelemen ar provoca un cost de oportunitate pentru candidatul PNL, plauzibila prima facie, nu se sustine statistic (in termeni de corelatie). Pentru comparatie, fac inca o data referire la cele mai recente 2 sondaje, din care unul includea in lista supusa respondentilor un candidat UDMR, iar celalalt nu. Veti observa ca scorul lui Antonescu ramane – in marja rezonabila de probabilitate – practic neschimbat.
Al Romaniei, Radu Duda (numele din cartea de identitate, obtinut urmare a solicitarii sale de la sfasitul lui 2008) nu „fura” atatea voturi de la PNL cat s-ar fi putut crede, insa candidatura sa il avantajeaza direct si cvasiexclusiv pe candidatul PSD. Exista o analiza confidentiala a acestui subiect, concluziile fiind numai partial suprinzatoare.
Scenariul unor alegeri parlamentare anticipate succesive celor prezidentiale, seducator poate pentru nunele mass media, ramane unul fortat, intesat de prea multe variabile si incertitudine (de la prevederile constitutionale extrem de limitative in materie, la identitatea castigatorului, etc.).
Invocarea lui Horst Kohler pare specioasa luand in considerare diferenta de sistem constitutional (Germania, Israel, Italia, Austria, etc., cu sisteme parlamentare ful, in care presedintele statului are un rol mai degraba decorativ).
Un factor decisiv in configurarea rezultatului va ramane prezenta la vot. Cohorte intregi de comentatori si „analisti” trateaza excesiv de ceva timp incoace declinul participarii la vot, nesesizand in mod regretabil a.) diferentele majore dintre tipurile de scrutin (local, prezidential si/sau parlamentar, europarlamentar, referendum) (pe acelasi sit indicat ofer un grafic exhaustiv al prezentei la vot in Romania dupa 1990: http://www.apahideanu.ro/2009/06/consultanta-politica-cum-si-pe-ce-sa-nu.html) si b.) specificitatea extrem de pronuntata, din multiple puncte de vedere, a proximelor alegeri prezidentiale.
Domnule Apahideanu,
Poate sunt naiv, dar mă ghidez după regulile unei democrații care spune că plecăm de la prezumpția de bună credință, deci dacă domnul Traian Băsescu, președintele ales democratic al României face o declarație publică, normal este să-l credem până la proba contrarie și nu invers.
De altfel până la alegeri mai sunt peste patru luni și vorba englezului „a week is a long time in politics”. Multe se pot schimba, inclusiv sondajele pe care le inviocați cu asiduitate și ca un fel de literă de evanghelie, când nici măcar nu știm precis care sunt candidații.
De voturile lui Vadim care s-ar putea îndrepta în majoritate către Băsescu în tutul doi ca în 2004 am menționat în articol, dacă ați observat.
Apoi ar fi ciudat ca voturile UDMR să meargă cu preferință către președintele Băsescu care a refuzat net cererea de autonomie a Ținutului Secuiesc și către liderul PSD care a refuzat categoric co-optarea UDMR la guvernare.
Vorbiți de comportamentul președintelui în funcție de tipul de regim. Menționați Austria – unde președintele este ales ca în România prin vot direct – așa cum este și în Portugalia, Finlanda, Irlanda sau Slovacia.
Este vorba, domnule Apahideanu, de o anumită prestanță, pe care și președintele Franței o are (țara unde șeful statului are de departe cele mai importante prerogative dintre țările UE), oricine ar fi el, prestanță care este aproape complet absentă în România la șeful statului, oricare ar fi el.
Apoi, mi se pare absolut normal ca președintele nou ales să-și pună problema coabitării cu guvernul zilei. Credeam că lecția anilor 2004 – 2009, cu guverne PNL-PD, PNL-UDMR (PSD) și PD-L – PSD a fost edificatoare. Vi se pare această coabitare la ora actuală (și de fapt în ultimii cinci ani, care au inclus o suspendare a președintelui de parlament) funcțională și utilă pentru țară? Asta e problema, domnule Apahideanu, și îmi pare rău că nu pot fi cinic aici, dar ce să fac eu chiar iau în serios statutul de țară membră al Uniunii Europene.
În sfârșit în ceea ce privește participarea la vot, oricum ați lua-o și la orice tip de scrutin, inclusiv la cel prezidențial, ea este în scădere continuă din 1990.
Cea mai ingrijoratoare mi se pare ipoteza ca domnul Basescu sa candideze, sa castige alegerile si sa ramana la carma presedintiei Romaniei pentru inca 5 ani, dar apoi nimic sa se schimbe inspre normalitate in ciuda faptului ca si partidul care il sprijina ar detine prin alegeri anticipate inalt procent in parlament.
Eu nu sunt sigur, de altfel, ca Traian Basescu si PDL ar provoca alegeri anticipate in cazul castigarii unui nou mandat.
Ca domnul Basescu vrea sa candideze iar, nu am nicio indoiala. Daca mai face pe „sfiosul” este doar spre a ne arunca noua, alegatorilor, praf in ochi.
Desi pe domnia-sa nu mi-l mai doresc presedinte sub nicio forma, parerea mea este ca trebuie sa candideze. Doar asa infrangerea lui – despre care simt ca se va produce – va fi totala. Altfel, unii ar putea spune, indiferent cine se va fi ales in locul lui,: „Alta ar fi fost acum situatia daca ar fi candidat si Basescu”. Si i-ar da acestuia apa la moara se se reinscrie la o noua cursa pentru pozitia de „salvator al neamului”.
Pe de alta parte, este adevarat ca din lista (un pic cam prea lunga) de posili contracanditati inca nu se intrevede limpede niciunul cu sanse reale.
Responsabili pentru asta suntem noi, nu candidatii: nu stim ce sa asteptam de la conducatorii pe care ni-i alegem, nu stim ce sa cerem de la ei. Si, mai ales, nu stim ce sa cerem de la noi insine in relatia cu statul si cu puterile sale (dintre care presedintele e doar una).
Daca ma uit la ce a facut Basescu (dimpreuna cu „toti oamenii presedintelui” dar si cu „toate doamnele” sale), ceea ce a fost mai rau a derivat din faptul ca „n-a mai dat sama” la nimeni. Pur si simplu, a actionat cum l-a taiat capul si nu i-a pasat nicicum de modul in care noi, alegatorii, l-am fi putut sanctiona. Nici macar referendumul de acum doi ani nu l-a clatinat prea tare.
De ce? Pentru ca stie bine ca cei multi si tacuti ies rareori din comoditea non-actiunii. A, da, au fost si sunt cateva voci care care s-au incapatanat sa nu taca. Prea putine, insa, ca sa se atinga vreo masa critica.
De aici mi se pare ca incepe problema noastra: daca nu ne vom depinde sa fim atenti la ceea ce fac cei pe care ni-i punem in frunte, atunci ne asteapta cate un „jucator” la fiecare cotitura a istoriei.
Sigur, nu ne-a prea fost bine cu Basescu. Intrebarea e: noi ce-am facut ca sa-l impiedicam sa derapeze? Cum ne gandim sa facem ca viitorul presedinte sa fie un slujitor al neamului sau, nu vreun „despot” mai mult sau mai putin luminat?
Daca nu ne-am mai culca pe o ureche, poate ca si vreun C.V. Tudor sau Becali, daca – prin absurd – ar ajunge in pozitia de presedinte, ar fi constransi sa se comporte la fel de impecabil si de echilibrat exact precum regina Marii Britanii.
Insa pana nu vom iesi din amorteala noastra „mioritica”, alegerile sunt mai mult showbiz decat politica. Iar ceea ce urmeaza dupa, o mica repetitie pentru iad.
Cel putin, asa cred eu…