Colegul de comentarii Dan Tapalagă, într-un incisiv articol de pe site-ul www.hotnews.ro , o compară pe Elena Băsescu, EBA pe stil nou, cu Nicu Ceauşescu, Nicuşor pe numele său de alint, Dumnezeul să-l ierte! Oricît mi-ar plăcea Tapalagă, oricît de prieten de idei şi atitudini l-aş socoti, trebuie să recunosc că nu sînt de acord cu comparaţia lui, valabilă numai la suprafaţă – EBA e fată „de viaţă”, îşi petrece vremea prin cluburi de fiţe cu tot felul de pui de hrebenciuci, aşa cum şi Nicuşor era şi el „de viaţă”, cînd Tătuca era la putere îşi petrecea vremea cu „băieţi de viaţă”, precum fiul lui Maurer şi cel al Ion Voicu, deputatul Mădălin post-revoluţionar, ori cu partea „luminată” a activului UTC-UASCR, domnii de azi, tovarăşii de ieri Cristoiu, Tatulici, Nistorescu ori răposatul tare-n vodcă, poate din acest motiv şi mai simpatic decît ceilalţi, Stelian Moţiu. Dar cu asta, cu aspectul epidermic, orice asemănare încetează. Pentru că Nicu era desigur răsfăţat, dar nu şi neajutorat, nu sărac cu duhul, mărturisesc asta toţi cei care l-au cunoscut. Dacă a vrut tătîne-su să-l pună şef la UTC şi ministru al tineretului, apoi prim-secretar de Sibiu, l-a pus şi gata, oricum nu l-a împins să se ceară afară din PCR şi nu l-a trimis în campanie electorală „ca independent” prin oraşele şi satele patriei, nici n-a cheltuit banii partidului să-i plătească experţii şi răspîndacii de afişe. Dar acum, în democraţia asta peştericolă de la noi, lucrurile s-au schimbat!
Partidul premierului a fost pus să-i facă propagandă şi cotă la voturi beizadicii prezidenţiale – cîte 10 pe secţia de votare, iată a reapărut zeciuiala! –, chiar cu riscul pierderii alegerilor, cum s-a şi întîmplat. Să ne lase dl. Flutur, purtătorul de ouă de lemn şi alfabetizatorul orilor de la Suceava, cu socotelile sale în care adună mere şi pere – faptul că PDL are cu peste un procent mai puţin decît PSD chiar asta înseamnă, că al doilea partid numit de mine a cîştigat. Logic, PDL a pierdut, nu?, dar a ieşit familia prezidenţială – la cum se poartă, era să spun regală, dar mă gîndeam la vremurile sumbre, medievale, ale monarhiei absolutiste – în cîştig cu un mandat. Şi-a făcut candidata lui tata moftul.
Camarila nu s-a dat îndărăt de la nimic pentru a justifica această procedură incalificabilă, cum nu se dăduse îndărăt nici „să facă totul” pe vreme de campanie pentru mezina prezidenţială care ne va reprezenta la Bruxelles, în loc să facă naibii un curs de alfabetizare, că a chinuit biata limbă paternă la fel de îndîrjit ca şi înainte de debutul competiţiei electorale.
Acum, după toate prostiile, în care a fost încurajată de slabul de inimă tată al său şi de slugarnicii pînă la vomă utecişti de la PDL, ca să nu mai vorbesc despre intelectualii fini şi subtili ataşaţi partidului, cu legitimaţie au fără, EBA are emoţii. Cu mintea sa odihnită – e un citat din vorbele sale memorabile, nu un calificativ! –, a crezut că poate folosi uniforma armatei române şi însemnele acesteia în campania electorală! Că a mai folosit şi tricolorul, interzis de asemenea ca semn electoral, nu mai contează, că legea nu prevede pedepse. Dar, în chestia cu uniforma militară, este vorba de un delict penal, care se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la doi ani! Toată ziua de miercuri, cînd problema a fost pusă pe tapet de ancheta Poliţiei clujene, autosesizată din pricina fotografiilor din presă – că fotomodelul nu s-a putea abţine şi a trebuit să se pozeze încălcînd legea! –, întreaga liotă de slugoi din politică şi presă a sărit să apere a enşpea minune a lumii politice băştinaşe. Că uniformele se găsesc şi în magazine – deşi nu înţeleg ce importanţă are, nu asta interzice legea! –, că e doar o copilărie, o prostioară etc. Ba chiar şi purtătorii de cuvînt ai bravei armii române vin cu argumentul că unirforma n-ar fi chiar completă, deşi articolul 241 din lege nu face astfel de discriminări. Păi, să ne înţelegem – cum să facă copilării, prostioare o persoană de 29 de ani, a cărei sagacitate politică şi nu numai ne-a fost băgată pe ochi toată campania?! Dacă e o prostioară, înseamnă că trimitem, iertaţi expresia verde, dar urmez doar firul logic, înseamnă că trimitem o proastă să ne reprezinte la Bruxelles şi Strabourg. Iar dacă nu e, trimitem o infractoare, să-i fie pereche lui Gigi Becali! Tertium non datur!
N.Red. Nu uitați să votați în sondajul nostru Elena Băsescu – deputat european, cum comentați?
http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=crt
Este foarte dificil sa nu fii de acord cu dl. Liviu Antonesei.
Un alt articol exceptional, pe aceeasi tema — „Aia mica” — semneaza in Evenimentul zilei de duminica 14 iuni dl Florian Craciun.
Spre a intelege tristetea din afirmatia dlui Antonesei referitoare la „intelectualii fini si subtili atasati partidului, cu legitimatie au fara” puteti citi, tot in Evenimentuil zilei, „concluzia electorala” a dlui H-R. Patapievici despre succesul domnisoarei Elena Basescu: „…la succes au contribuit ura televiziunilor private faţă de tatăl ei şi devotamentul câtorva filiale de partid. Restul, contactul cu oamenii. Accentul cade însă pe puterea televiziunilor de a urî la unison, cu consecinţe, pentru şi pentru scopurile lor, imprevizibile.”
Cititi declaratiile post-electorale ale domnisoarei Elena Basescu si veti gasi una aproape trasa la sapirograf despre hartuiala la care a fost si este supusa de… presa.
Dorin Tudoran
Dorin Tudoran
Sigur eu nu fac politica de nici o culoare, dar cred ca fata lui Basescu este mai buna ca un Becali si Vadim si multi altii. Nu am timp acum de comentarii dar ma supara ca faceti prin articolele dvs, o politica anti-familia lui Basescu parca a-ti vrea sa promovati o ziaristica fascista, mai rea ca in stalinism.
Regret
Domnul Constantin Popescu din Australia nu face nicio politică în afara faptului că este un suporter fanatic și fanatizat al lui Traian Băsescu și știu asta de când era cititor al paginii bbc.ro.
Că nu poate judeca detașat, asta e limpede din acuzațiile aberante și într-un stil agramat pe care ni le aduce.
Vă supărați domnule Popescu dacă vă spun că ați scris niște gogomănii? Aveți impresii că un jurnalist imparțial și de prestigiu ca Liviu Antonesei este fascist sau stalinist?
V-aș ruga să vă retrageți cât de curând aceste acuzații calomnioase.
facand comparatzia ,,eba e mai buna dacat becali si vadim”,nu facem altceva decat sa aprobam abuzul si bunul plac in politica lui basescu,care a inceput sa administreze tzara de parca i-ar fi in arenda.am in vedere intregul comportament din ultimul timp,care-l decalifica atat ca politician ,cat si ca om(afacerea popoviciu,ca si spritzurile prelungite cu te miri cine,sunt doar 2 exemple).cat priveste patapievici and company,ce potzi sa te asteptzi dela gasca de ,,intelectuali”care-l sustzin si-l justifica pe basescu,care,o fi si el mai bun decat iliescu,dar e hat! departe de ceeace trebue sa fie un presedinte de tzara.cu eba,vadim si becali in parlamentul eu,romania intra definitiv in ,,rasul lumii”
Draga Dorin Tudoran,
E cum nu se poate mai firesc ca o minte exersata sa fie atrasa de o minte odihnita, un fel de variatiune la „scepticul” si „barbarul”. Nu stiu insa ce ne facem acum cind dl. Basescu tatal tocmai a descoperit ca avem prea multi filosofi si prea putini tinichigii si chelneri? E descoperirea lui Dan Petrescu, dintr-un mesaj tocmai primit. D-Sa se intreba daca vom asista la o greva a gindirii in Romania din pricina acestei remarci rautacioase. Eu cred ca greva dureaza deja de prea multa vreme!
Popescu Constatin, Australia
Constat cu placere, ca o asa de mare distanta geografica nu-i tine departe pe romani de problemele din tara. Cu mai putina placere, constat ca greva gindirii este si ea la fel de ubicuua!
Aveti perfecta dreptate referitor la d-soara Basescu , oricat am dori sa promovam tineretul, aceasta d-soara nu are dupa parerea mea nici o alta calitate pentru a face politica la nivel acceptabil macar, nu are nici o alta calitate ziceam , in afara de aceea ca e fiica presedintelui in functie, Basescu.Nici Becali nu are ce cauta in Parlamentul European, valoarea lui intelectuala este departe de a-i face cinste, dar asta e, sansa lui…Referitor la dl. Vadim Tudor, sunt insa de parere ca este un om valoros, poate insa ar trebui sa fie mai ponderat…
Clipele clanului Basescu sunt numărate deoarece Traian s-a spurcat la averi nemeritate. Fetele lui vor cădea în uitare precum fata lui Elţîn.Ieşirea din scenă a Elenei va fi un spectacol de mahala, în cel mai neaoş înţeles al cuvântului.
Rezon, Petre!Eba nu e rea deloc, domnilor! Priviti-o cu atentie! E buna rau! Dar nu in politica! Ilustrul ei parinte ar fi fost un acceptabil purtator de spada in sec. al XIV-lea. Cu nerv si replica, eventual pe un vas cu steag negru.Ma umplu de scarba pupincuristii, pe orice scara etica s-ar fi catarat.
Un articol pertinent. As adauga ca as fi destul de curios care va fi reactia domnului Gabriel Liiceanu, de exemplu, la declaratia presedintelui ca scoala romaneasca ar trebui sa pregateasca mecanici auto, nu filozofi. Probabil ca una aprobatoare. Domnule Popescu Constantin, daca presedintele nu voia sa se scrie despre familia sa, atunci nu ar fi implicat-o in viata publica.Cat despre comparatia cu Vadim si Becali, desi ea nu isi are sensul, cred ca Eba nu e cu nimic mai evoluata politic decat cei doi. Toti trei reprezinta zone periferice ale societatii romanesti.Din pacate,insa, daca primii doi vor fi destul de repede izolati in PE, Eba are toate sansele sa fie primita cu bratele deschise in randul unei importante familii politice. Ce sa spun…ar fi trebuit sa avem 33 de europarlamentari si avem cel mult 30. Cat despre „ziaristica fascista” pe care o invocati, spralicitati enorm.
Apreciez comentariul despre participarea „EBA’ la alegerile Europarlamentare. Este o rusine ca a pacalit pe multi tineri care au crezut, sincer ca se va detasa de „Taticu” si de partid si astfel va contribui la schimbarea relatiilor intre generatii. Adultii nu prea au fost impresionati de EBA datorita lipsei totale de experienta, datorita necunoasterii , sunt sigura, a situtiei cu care se confrunta tineretul. Aceasta situatie nu poate fi cunoascuta in barurile de FITE, nici la prezentarile de moda si nici in cercurile de „FITE” pe care le frecventeaza. Este o palma data tineretului. Sa mai creada cineva ca o sa-i mai prinda la vot!!!
Dar de Becali – sa ne reprezinte un om cu cultura asa de redusa, este vina totala a lui Vadim care si-a facut popularitate prin Becali.
A doua zi dupa cea a alegerilor am trecut prin Parcul Herastrau si pe Insula Trandafirilor (din dreptul Muzeului Satului s’a Min.Culturii)
in mijlocul careia cu ocazia intrarii Romaniei in U.E. s-a inaltat pavoazul acesteia in centrul unei rotonde inchipuite de capatanile intemeietorilor.
Acolo pe un afis-recomandare:NU CALCATI IARBA, postat in primul strat de flori cum vi dinspre pavilionul H, se afla scrisa de mana completarea:FUMATI-O.
O fi aceasta O OPERA a fanilor EB-ei?
Domnule Ovidiu Ivancu, eu sint la fel de curios ce va fi gindit dl. Liiceanu despre abisala cugetare prezidentiala. De spus, am mari dubii ca va spune ceva!
Din pacate nu poate se ne mai mire nimic in politica romaneasca. Care de altfel nu e politica. Am ramas tot in perioada fanariota… cu salamalecuri la poarta si tacut chitic in fata puterii. Nimic nu s-a schimbat si nu se va schimba. Afara ca ne facem de ras – fara gratie – in fata Europei. Agramata fiica a preseditelui Romaniei in Parlamentul Europei, nici mai mult nici mai putin. Din pacate, alegerea ei reflecta nivelul de (in)cultura al majoritatii. Care l-a votat si pe tatic, desi a vazit bine ca e avid de putere, ca are tendinte dicatoriale si ca nimeni nu i se poate cu adevarat opune fara a suporta consecintele.
Adevarul este ca delegatia noastra europarlamentara face toti banii – se deschide cu tripleta de aur Vadim, Becali, EBA, dar continua frumos cu inca vreo 20 de nume care n-au ce cauta acolo, de la Norica Nicolai, liberala cu nationalizari la cap, la rasistul Severin! Iar rolul PE este in crestere semnificativa, nu mai are rol cumva decorativ, cum stateau lucrurile la inceput.
Atatea minti luminate ca sa tragem o singura concluzie: naravul din fire, n-are lecuire! Daca suntem obiectivi si cumpanim situatiile, Nicu versus Eba, dupa 20 de ani de cvasi-democratie, realizam ca n-am evoluat prea mult la nivel social. Dimpotriva… Societate civila, atunci ca si acum, n-avem… Sperante, atunci ca si acum, n-avem… Viziune, atunci ca si acum, n-avem. In schimb, comentam ca morile stricate, fara nici o finalitate, tot felul de aberatii, prostii, non-sensuri si in general acte de nesimtire politica, incercand sa scoatem un sens din ele. Nu exista, stimati netizens, nici o noima. Aceasta clasa politica, de la dreapta la stanga si apoi stanga’mprejur se comporta, volens-nolens, ca ne-regretatele CC al PCR si UTC. Adica, puteri discretionare, acum nu numai in tara dar si in UE, bani la greu de la stat, imunitati… tot felul de apanaje, insa la atributii, ioc. Cu singura exceptie a libertatii presei (si asta e un subiect destul de confuz la o analiza atenta), mi-e greu sa aduc prea multe argumente unui student care ma intreaba care sunt avantajele acestei societati fata de cea de dinainte de 1989? Dar poate ca eu vad situatia distorsionat…
Este un articol foarte bun, in opinia mea.
Dezvaluie lipsa de discernamant din societatea romaneasca. De la Vladica pana la Opinca.
Eu nu cred ca cineva, vreodata, in orice lume, in orice vremi, in orice societate, se va fi dezis de parintele sau. Nu inteleg cum a dezamagit atatia tineri care au crezut sincer ca…, tot asa cum chiar ma indoiesc ca acesti tineri au crezut ceva, ba mai mult, ma indoiesc ca au votat-o atatia tineri care au crezut ca se va rupe de tatal sau… Mi se pare o scuza penibila. Cred mai degraba ca d-ra a fost votata de cativa tineri la modul aiuristic/la plesneala/hai ca oricum n-are nicio sansa, iar dezamagirea lor este mai degraba o analiza postfactum.
Adica asistam mai degraba la o mirare colectiva de genul: mai, cum dracu a iesit, ca nu credeam??? Ete ca iesii!!! Uuups! Ce facuram, fratele meu, ca noi o luaram in gluma si iata ca e lata rau!!!
Cam asa imi imgainez eu dezamagirea tinerilor care au crezut sincer in capacitatile drei in cauza.
Din punctul meu de vedere, n-avea ce cauta d-ei in povestea asta. Punct! Nu doar ca a intrecut masura, dar a mai si marsat in cateva chestii.
Cat despre detasarea de conceptia politica a tatalui, fotografia atasata articolului este graitoare.
Bun sosit aici, Marcela. Fotografia aleasa de redactie mi se pare si mie foarte potrivita, poate e chiar putin malitioasa, dar e ok!
Mai bizar decât atât e greu de conceput. Păreti mai şocaţi de alegerea Elenei Băsescu decât q celor doi troglodiţi, Vadim şi Becali, „eminenţii” reprezentanţi ai României Europene…
Măcar d-ra Băsescu dispune de atuul şi farmecul unei autentice feminităţi. Iar cei care-i pretind lipsa inteligenţei politice, n-au decât s-o dovedească după ce-şi va începe activitatea.
Biata fată, nu-i lăsată nici măcar să-şi ia funcţiunea în primire. „Sfânta gelozie”, pare să rămână argumentul mioritic cll mai convingător. Ce sa nu mai vorbim de comparaţiile deplasate cu clanul ceauşeştilor !
Domnisoara/dna Steph,
Biata fata nu e tocmai o adolescenta de pension aruncata in gura lupilot. E ditamai consilierul platit cu bani grei de o firma onorabila de altfel. Cat despre autentica feminitate a drei Basescu, ma rog asta tine de gusturi si oricum nu asta e chestiunea pusa in discutie. Sper ca nu sugerati ca feminitatea e cea mai importanta calitate politica a Ebei. Va marturisesc ca nu am inteles partea cu „sfanta gelozie”. Sugerati cumva ca domnul Liviu Antonesei e gelos pe dra Basescu? Sau eu, sau cei care au comentat acest articol? Succesuri si sa auzim de bine.
Gelozia la care făceam aluzie este o formă universala de invidie, dacă pot spune astfel, pe care unele populaţii o cultivă cu o sadică juisenţă . Urmăresc presa românească şi văd cu câtă asiduitate îi caută sub jupon acestei domnişoare, numai pentru că-i fiica Preşedintelui.
Probabil că spectrul nepotismului îi trimite pe mulţi să-l descopere pe ziduri imaculate…
Privind această tendinţă, mult prea răspândită, n-am evocat numele nimănui, rezumându-mă doar la o reflecţie generală asupra a ce eu socotesc, întrucâtva, nedrept.
ps. pentru a fi „domnişoară” mi-ar lipsi un „Y” în coadă…
Domnule Stephane Ionesco,
Vă referiți cumva la presa din România pe care odinioară o lăudați, iar acum o acuzați că o caută pe dra Băsescu sub jupon sau la articolul din revista ACUM scris de Liviu Anonesei?
În primul caz sunt absolut de acord cu dumneavoastră, dar n-avem nicio respondabilitate.
Cât despre alegerea lui Vadim și Becali, ea este rezultatul reprezentării proporționale și a plasării celor doi pe primele două pozițiii ale listei PRM. Cel puțin cei doi nu au beneficiat de sprijinul partidului pro-prezidențial care să le dea (la ordin) câte 10 voturi pe secție.
Și scuzați-mi neștiința, dar ce înseamnă în limba română „juisență”?
Stimate domnule Ionesco
Daca nu ati dispretui asa de energic presa bastinasa, ati fi vazut ca m-am ocupat, ba chiar in mai multe rinduri de cei doi trogloditi, recent, deci dupa alegerile europene, in doua articole succesive din Cotidianul. Dar una nu exclude pe cealalata! De altfel, cei trei constituie, cum mai spuneam, un fel de „tripleta de aur” a oricum foarte modestei echipe romanesti. Asta au pus partidele pe liste, asta avem la Bruxelles si Strasbourg!
Cit priveste chestia cu gelozia, ma cam lasa perplex! De ce as fi gelos pe d-ra EBA? Nu frecventez cluburi de fite, nu m-as putea indragosti de vreun herneciuc, hetero fiind… Si, in general, de ce as fi gelos pe oricine? Am avut sansa unei vieti bogate, interesante, am participat/asistat la sfirsitul unei lumi si la nasterea cu forcepsul a altei lumi… Chiar n-am motive nici de gelozie, nici de ura, de nici un fel de sentiment negativ. Am insa un puternic simt al umorului si vad ororile oriunde s-ar manifesta – pe acesta, ei, nu, nu am de gind sa mi-l reprim!
Bine te-am aflat, Liviu. Vad ca nu te lasi; bine faci. N-as fi spus acest lucru, probabil, daca brand-ul si trend-ul EBA nu m-ar fi atins in mod direct de doua ori: prima data pe mine, iar a doua oara pe fiul meu. Or, daca dl presedinte intelege ca poate sa mearga pana in panzele albe pentru copilul dsale, apoi mi se pare drept ca fiecare muritor sa poata face asta. Nu reiau aici discutia, pentru ca detest redundanta si, de altfel, am cam obosit.
Referitor la fotografia atasata articolului tau, vreau sa adaug un scurt comentariu. Iata ce vad eu acolo: un copil speriat, privind cu mare atentie spre parintele protector, care ii sopteste din coltul gurii ceva, probabil o incurajare de genul: taci cu tata, nu te teme cat sunt eu aici! Si mai vad un tata dispus la o lupta pe viata si pe moarte, asemeni fiarei pregatite sa-si apere puiul…
Ovidiu, bine te-am regasit si pe tine. Ca de obicei, sunt de alta parere, ca stii cum sunt eu… carcotasa. Dragul meu Ovidiu, ba, ma tem ca dra in cauza tocmai asta e: un copil incapabil sa ne reprezinte. N-as fi vrut sub nicio forma sa fi fost copilul meu.
Prin urmare, dl presedinte si-a aruncat cu buna stiinta copilul intr-o afacere cumplita. In locul dlui m-as fi gandit de doua ori. Altfel spus, ma tem ca, daca a lucrat dupa mintea dlui slaba minte a avut, iar daca l-a sfatuit cineva, rau l-a sfatuit!
Buna, Marcela! Sint de acord cu aproape tot ce spui tu acolo – dar copil speriat, poate ca pare in poza, in rest, dupa cum ne-a spus augustul sau tata, e ambitioasa, cum s-a si vazut. Iar la 29 de ani, cu experienta bogata in clubing, eu stiu cit de copil mai este… Eu cred ca e doar fata lui tati si, probabil, asta e sortit sa ramina.
Dragul meu Liviu, o vreme aşa am crezut şi eu: că un tată a sacrificat o republică pentru un moft. Ei, după ce am văzut fotografia asta, după ce am citit articolul tău de aici, m-a cutremurat altă spaimă, pe care consider că am dreptul să v-o mărturisesc aici, câtă vreme eu l-am votat pe dl preşedinte.
Ştii care a fost primul gând ţâşnit involuntar când am văzut imaginea asta? Ierta-mi-l-va poetul: Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit…/Ştia că va ieşi! Dar c-o s-o doară!!!/Nu, nu mai e poveste, nici un mit/Cu-o fată prefăcută-n căprioară… Şi-acum, după ce am tastat prefăcătoria asta de fragment, cred că nu greşesc nici eu, nici tu. Tu spui aşa despre Nicuşor: dacă tată-său a vrut sa-i dea o funcţie, i-a dat şi gata! Ei, părerea mea de astăzi este că şi aici un tată a vrut neapărat să ne arate că poate face orice, dacă vrea. Or eu (tu/el/ea…) nu de aceea l-am votat! Deci am (avem) dreptul să fiu(m) dezamăgită(i). Azi nu mă mai regăsesc în votantul de bună-credinţă de acum cinci ani, prin urmare nu voi ma da votul meu de încredere la următoarele alegeri. Cred că, în această situaţie, tatăl s-a substituit preşedintelui, iar acest lucru nu ne poate face bine. In concluzie, ca să nu mergem din rău în mai rău, cred că hybris-ul dlui preşedinte trebuie oprit.
Trebuie sa recunosc ca alegerea d-soarei Basescu (de la care inca astept totusi sa termine frazele incepute cu luni si ani in urma si sa-si clarifice firul gandirii in cazul ca asa ceva exista) ca europarlamentar mi-a amintit de alta fata „tare-n tata”, Lica Gheorghiu, care si-a ales sa devina „filmureasa”.
Dar Lica era totusi constienta de lipsurile ei fizice care o excludeau dintre divele consacrate, si cauta sa-si contracareze lipsurile purtand niste perdelute laterale peste obrajii sai blagosloviti de dumnezeu, ca sa-i ascunda, macar in timpul filmarilor.
Cred ca ar fi cazul ca si domnisoara Basescu sa poarte cu sine niste DVD-uri cu muzica rap care sa porneasca automat cand dansa nu mai stie ce sa spuna.
Absolut corect diagnosticul – si prognosticul sper! -, draga Marcela. La noi, din pacate, e o asa amestecatura intre privat si public incit multora li se pare firesc modul de a proceda al d-lui presedinte. Mie nu mi se pare si, pe cale de consecinta, votul de la referendum e ultimul care l-a primit de la mine.
Stimate domnule Antonesei,
V-am citit inainte si dupa 1989 si am apreciat eforturile d.voastra de luciditate intr-o societate confuza si plina de sperante inainte, debusolata si resemnata acum. Cum insa putem sa mai fim de acord cu declaratiile presedintelui Basescu, care (la deschiderea Bookfest de ieri) ii spunea aparte dlui Liiceanu, in stilul prezidential hahait, ca „scoala romaneasca scoate niste tampiti?” Cred ca aceasta este cea mai grava gafa prezidentiala din ultimii 20 de ani si pentru sinceritatea crezurilor sala presedintele ar „merita” dispretul oamenilor cu scoala din tara. Un om care a absolvit cursurile unei scoali pe ultimul loc nu are dreptul sa arunce cu laturi in institutia scolii nationale, este o cerinta de minim bun-simt. Insa cand acel om este chiar presedintele unei tari, convingerea mea este ca tara respectiva este amenintata de ridicol si de rusine.
Domnule Vaciu, eu nu sint de acord, dar nu sint de acord nici cu oamenii scoliti care ii sufla toata ziua buna ziua in ciorba prezidentului, cum voi arata in articolul de sapatamina care vine. Va multumesc pentru apreciere.
Ha, ha, ha! Pai daca scoala romaneasca „scoate niste tampiti” cum se exprima ieri presedintele Basescu, inseamna ca recunoaste, indirect ,ca fiica domniei sale…E tot un produs al scolii romanesti, nu? Dansul a spus-o, cum a mai spus multe …Mentionez ca sunt dascal cu vehime de 33 ani in invatamantul romanesc, si strig tare: NU, SCOALA ROMANEASCA NU SCOATE TAMPITI, DOMNULE PRESEDINTE!Sunt multi tineri din generatia fiicei dv. care fac cinste invatamantului romanesc.Poate doar ca multi au decenta de a se tine departe de politica si-si indeplinesc sarcinile cu brio, aici in tara sau aiurea, fiecare unde alege sa fie…
Domnule Petru Clej,
N-am exhibat nicidecum elogii exuberante la adresa presei naţionale în general. Mă refeream la o serie de publicaţii, demne de interes pentru un lector avizat, unde personalităţi de valoare intelectuală indiscutabilă, sau simplii observatori ai cotidianului, îşi expun opiniile în mod admirabil.
Pe de altă parte, se configurează în România o presă care fuge, cu orice preţ, după o prea largă popularitate, cultivând senzaţionalul în mod abuziv (chestie de randament probabil), pierzându-se, mai tot timpul, în superficialităţi, mondenităţi sau sinistre banalităţi.
Natura revistei Acum face parte dintr-o categorie aparte, a cărei conţinut nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Personal, aş fi dorit însă ca aceste merite să fie semnalate mai degrabă din exterior.
Nu, domnule Clej, ecoul meu nu se referea în mod special la editorialul domnului Antonesei, pe care îl asigur de stima mea de cititor. Era numai o părere în urma propunerii de la sfârşitul articolului.
În privinţa domnişoarei Elena Băsescu cred că ar fi mult mai interesant să i se lase şansa de a-şi proba capacităţile, rezervând ulterior timp discreditărilor.
Faptul că dansează este, după câte aţi remarcat, un fenomen de modă în lumea tinerilor şi a importanţilor oameni politici ca şi a consoartelor domniilor lor.
Iar părinţii, de ce n-ar avea oare dreptul să-şi orienteze tinerii moştenitori în secretele politicii la un început de carieră ? Dintr-o experienţă de preşedenţie se pot trage multe învăţăminte de ordin pozitiv, evitându-se, pe cât posibil, erorile predescesorilor.
Domnule Stephane Ionesco,
Mie mi se pare că, văzând că nu prea ați nimerit-o, schimbați regulile jocului din mers. Dacă nu doreați să vă referiți la acest articol critic la adresa Elenei Băsescu scris de Liviu Antonesei, atunci de ce ați mai postat primul ecou, evident ironic?
Explicația alambicată cu presa din România nu ține, domnule Ionesco, pentru că eu am memoria a ceea ce ați postat dumneavoastră în trecut.
Aș dori să-l completez pe Liviu, care dădea o replică fermă dar elegantă la acuzația de „gelozie” din ecoul dumneavoastră (rezultă acum că era așa, ceva general, fără nicio țintă exactă, nu-i așa?). El a fost ales președinte al Consiliului Județean Iași, în 1996 și a demisionat în 1998, deși ar fi avut posibilitatea să-și continue cu succes cariera politică. Asta cred că-l exclude de orice suspiciune. Mai mult, Liviu este unul dintre cei mai detașați și imparțiali comentatori politici din presa de limbă română.
Nu știu despre ce propunere din finalul articolului vorbiți, n-am văzut ca Liviu să propună ceva în privința proaspetei eurodeputate.
Dar dacă tot insistați să i se dea o șansă, eu aș face o paralelă ipotetică cu țara în care trăiți. Să zicem că Jean Sarkozy ar fi candidat independent în alegerile europene în regiunea Ile de France și partidul de guvernământ UMP ar fi primit ordin să obțină cel puțin 10 voturi pe secție pentru candidat care se întâmplă să fie fiul președintelui.
În aceeași campanie, tânărul Sarkozy ar fi scos pe gură promisiunea de legalizare a marijuanei (deși este un lucru elementar că Parlamentul European nu se ocupă cu așa ceva, lăsând la o parte caracterul constroversat cel puțin, dacă nu dubios, al propunerii) pe care și-ar fi retras-o a doua zi.
Ce-ați fi spus? Ce-ar fi spus opinia publică din Franța?
În concluzie, domnule Ionesco, cred că nu v-ați ales o cauză care merită apărată și în orice caz n-ați prea nimerit-o cu articolul lui Liviu din revista ACUM.
Un singur lucru as mai avea de adaugat, stimate d-le Ionesco si draga Petru – ce anume ar mai avea de probat d-ra EBA? Nu e nou-nascuta, ci are totusi 29 de ani si, pina acum, in afara de pierderea vremii prin cluburile de fite, de stilcirea vangheliana a limbii paterne, de primirea unui salariu urias de la Luxten si de ocuparea prin usa din dos a unei pozitii de europarlamentar, n-a dovedit nimic! Nu e mai sanatos sa fi asteptat pina la pensionarea d-rei, poate, avind mai mult timp liber atunci, ne-ar fi putut dovedi ceva?
Revin cu un scurt comentariu din doua motive: primul motiv fiind „aparentza de improprietate” (aici folosesc un neologism strict necesar) iar al doilea fiind realitatea pe care o vedem chiar si fara ochelari.
Dupa un regim comunist care a promovat nepotismul dus „pe cele mai inalte culmi”, unde calitatea de „rivoltzonar” se mostenea din tata-n fiu si din tata-n fiica, poate in urma unui act sexual intre parinti „corespunzatori”, dupa Lica Gheorghiu, Nicu Ceausescu si compania, dupa Kim Ir Sen, Kim Il Sung si alt kimir la rand, ar trebui sa ne ferim chiar si de aparentza nepotismului.
Nu ma indoiesc ca dsoara Basescu are destul talent la altele, si poate avea o viata implinita chiar daca nu face politica. Dar daca va face, o putem felicita pentru eventualele sale idei noi, care vor ajuta eventual tzara. Dar pana atunci, o vedem pe dansa cum tine discursuri in care uita despre ce a inceput sa vorbeasca si uita in general ceea ce ar fi avut de spus.
In cazul dinastiei falite pregatite de familia Ceausescu, nu pot da vina pe Ceausescu-tatal sau pe Ceauseasca mama pentru ca si-au imginat ca odraslele lor ar fi genii, ci pe politrucii care au aprobat si incurajat practica „dinastica”, asa cum face aici de exemplu dl Ionesco.
Bunul simt, dar si „simtul politic” ar trebui sa-l determine pe Presedinte nu numai „sa-si ia copilul acasa” ci sa-l diriguiasca spre alte directii de activitate.
Memoria colectiva l-a taxat pe Nicusor, fiul Elenei. A platit „printisorul” si pentru pacatele lui, dar si pentru cele ale parintilor.
„EBa” ar trebui sa isi vada de viata ei si sa fie mai discreta… sa fie un om normal provenit dintr-o familie normala… fie ea si cea prezidentiala.
Am fost mai mult decat indignata cand am vazut rezultatul alegerilor, vor fi oare vreodata si in Romania alegeri corecte? Vom fi oare in stare vreodata sa alegem in fruntea tarii oameni valorosi care sa ne reprezinte cu adevarat? EBA… sincer imi e sila numai cand aud aceasta denumire, am in fata ochilor o imagine grotesca de prostie, demagogie, minciuna, fatarnicie cand il aud, cred ca ne meritam soarta cu prisosinta daca acestia ne sunt alesii. Unde a disparut cultura si inteligenta? De ce prostia trebuie sa ne reprezinte? Acestea sunt intrebari care ma framanta, avem oameni de valoare care sunt marginalizati de prosti, asa va fi totdeauna?
D-le Stefan Caliga, credeti ca…..
„Bunul simt, dar si „simtul politic” ar trebui sa-l determine pe Presedinte nu numai „sa-si ia copilul acasa” ci sa-l diriguiasca spre alte directii de activitate.
Memoria colectiva l-a taxat pe Nicusor, fiul Elenei. A platit „printisorul” si pentru pacatele lui, dar si pentru cele ale parintilor.
„EBa” ar trebui sa isi vada de viata ei si sa fie mai discreta… sa fie un om normal provenit dintr-o familie normala… fie ea si cea prezidentiala.”
…..se va intampla vreodata asa ceva? cand s-au aruncat in joc zeci de mii de euro pe candidatura EBA, cum puteti gandi ca aceasta va sta acasa sa invete sa vorbeasca, sa fie un om normal (fiindca la 29 ani nu mai poate fi vorba de copilarie).
Eu mi-am pus intrebarea ………
A CUI E VINA?
Nu vreau să fiu în astă lume hăituit,
nici lacrima nu vreau s-o văd cum moare,
vreau să te văd, cum zorii tu i-ai biruit,
vreau doar să văd, cum soarele răsare!
Nu vreau s-aştept ca timpul să mă ocolească
în timp ce haitele flămânde trec prin faţa mea,
vreau nerăbdării mele, clipa, leac să îi găsească
iar tu, românul meu, să fii pe cer, o mica stea!
Dar dacă drumul tău, adese-ai troienit,
din cerul negru, neaua, tot continuă să cadă,
nu mai privi cerşind, înspre acel zenit,
chipu-ţi înlăcrimat, străinul, nu va voi să-ţi vadă!
Şi dacă totuşi, pe-obraji ai lacrimi multe, râuri,
zâmbeşte spre acel ce-n faţă, încearc-a te privi,
el nu te va vedea gârbov sub multe biruri,
ci doar înlăcrimat, visând, la zările pustii!
Cu-obrazul sfichiuit de vântul care trece,
şi vorbe grele ce asuprăţi se abat,
nu mai gândi la neaua albă care-i tare rece,
ci doar la clipele ce-n roata vieţii neâncetat îţi cad!
Sunt mulţi ce-ar vrea să vad-acum lumina
şi să trăiască neânfricaţi, ca niste pui de lei,
dar a cui credeţi oare că e toată vina
când ei ridică-n slavă, pe răi şi pe mişei?
r cernea
……de o asa reprezentare a romanilor?
Pai, daca bunul simt ar fi raspindit in Romania dupa dorinta lui Descartes, tara aceasta ar fi mult mai fericita. Din pacate, bunul simt e, cum se spunea pe vremuri, in penurie!
„Bunul simt” la romani (si nu numai la ei!) se incadreaza, probabil, intr-o grila diferita fata de cea a europenilor din vest.
Mai mult… nici nu merita a fi incercata o comparatie intre notiunea agreata de europenii de pe continent si/sau de cei din Marea Britanie.
La noi lejeritatea, principiul „merge si asa!”) sunt norme, la vestici… exceptii (mai totdeauna condamnabile).
Daca ne uitam jur-imprejur…aici toata lumea se tutuie cu toata lumea dupa numai cateva minute, „ora exacta” este doar orientativa, angajamentele sunt adesea formale.
Motive pentru care avem si „renume”.
Domnule Caliga, vad ca nu cunoasteti situatia din SUA devreme ce spuneti ca „Daca ne uitam jur-imprejur…aici toata lumea se tutuie cu toata lumea dupa numai cateva minute…” (in Romania.
In SUA, lumea se tutuie dupa prima secunda de la orice intalnire. Maturatorul de strada se tutuie cu ministrul si orice copil se tutuie cu directorul unei companii.
Si este mai bine asa! Nici un copil nu trebuie sa respecte un adult numai pentru ca este mai batran decat el! Unele crime din Rusia in care au fost ucisi si copii (il dau ca exemplu pe criminalul ucrainian Tchikatilo) se datoreaza tocmai traditiei milenare de respect al celor in varsta, indiferent de faptul ca pot fi criminali! Chiar si in Romania, cati dintre batrani nu spun numai prostii in ciuda varstei lor!
Numai salariile nu „se tutuie” intre ele…
Nu asta e problema!
In ciuda tutuielii, in SUA oricine poate fi dat afara in cateva secunde daca nu corespunde profesional!
Anton, faptul că americanii se tutuie (mai degrabă îți spune pe numele mic) nu e un criteriu universal. De pildă în Marea Britanie, unii au preluat acest obicei american, dar n-aș spune că s-a încetățenit.
Și poate că ai auzit de proverbul englezesc „Familiarity breeds contempt”. Din experiență personală pot spune că la destui români se aplică perfect. De aceea eu sunt foarte rezervat când vine vorba să ne tragem de șireturi.
Petru, proverbul este corect, dar in SUA in ciuda tutuielii respectul reciproc nu este anulat. Iar frica tine loc de distanta. De exemplu peste 50% din personal a fost dat afara din compania la care lucrez in ultima luna, in ciuda tutuielii, si totusi tutuiala continua la restul de personal.
Exista totusi, in ciuda tutuielii, un respect deosebit pentru ideile productive. Din acest motiv nu-mi pasa de tutuiala.
In acest caz tutuiala este o simplificare in comunicarea dintre salariati si nu o diminuare a respectului.
Anton, eu cred că este o chestiune de specificitate culturală și știi ce s-a întâmplat atunci când americanii au vrut cu tot dinadinsul să-și exporte obiceiurile lor în toată lumea.