Tot mai des mă întâlnesc în ultima vreme în spaţiul virtual cu persoane care îşi reclamă dreptul la opinie într-un mod care nu are nici o legătură cu dialogul. Aceste persoane nu doar doresc să-şi exprime opiniile, ci nici să nu fie contrazise. Cu alte cuvinte, doresc ca aceste opinii să fie tratate ca un fel de sentinţe finale şi să nu fie nici prea analizate, nici puse sub semnul întrebării.
Revista ACUM, pentru care dialogul direct intre autori şi cititori este înscris chiar pe frontispiciu, le apare într-o lumină supărătoare acestor purtători ad-hoc de sentinţe sub formă de opinii personale, considerându-ne aroganţi şi lipsiţi de eleganţă, neinformaţi şi abuzivi.
Nu scriu acest editorial pentru genul de persoane care persistă, fascinate de ego, în clamarea dreptului lor la opinie, pentru că a dialoga cu ele este imposibil. Scriu pentru cei care, asemenea mie, trebuie să trăiască într-un mediu în care numele libertăţii de exprimare este luat în deşert.
Majoritatea celor care citesc aceste rânduri cunosc sau au auzit de Primul Amendament la Constituţia SUA, care spune:
Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the government for a redress of grievances.
În esenţă, acest amendament separă statul de religie, garantează libertatea cuvântului şi a presei şi dreptul cetăţenilor de a se aduna paşnic şi a cere în scris guvernului îndreptarea unor stări de lucruri.
Cu toate acestea, experienţa judiciară americană (bazată pe precedenţă) a arătat că există cazuri în care libertăţile constituţionale oferite de Primul Amendament pot fi restrânse într-un cadru constituţional. În acest scop a fost definit termenul (şi testul) de „clear and present danger” – pentru descrierea cazurilor în care exercitarea libertăţilor respective crează, în context, un pericol clar, iminent, de iniţiere a unei acţiuni ilegale.
De ce această informare? (Minimală în raport cu complexitatea subiectului) Pentru că la ACUM ne ghidăm, între altele, şi după Primul Amendament al Constituţiei SUA. Modul în care punem în context pericolul pe care îl reprezintă anumite opinii ale cititorilor nu este criptat ci se găseşte în multiplele texte, aflate on-line, care definesc politica noastră editorială. Între altele, din această politică face parte şi delimitarea unor categorii de opinii pe care le recepţionăm, potrivit naturii lor, pentru ca aceia care se regăsesc în paginile noastre să aibă certitudinea că într-adevăr opiniile sunt libere în ACUM, dar asta nu înseamnă că ni le şi însuşim.
Interpretarea noastră a pericolelor clare şi iminente, în baza cărora restrângem dreptul la opinie, vizează în primul rând comportamentul de troll (insistenţa de a furniza ecouri la nesfârşit, lipsite de substanţă şi, cel mai adesea, de legătură cu articolul), limbajul obscen, propagandismul de orice fel sau publicitatea mascată, scrisul „după ureche”. Fiind cei care sponsorizăm revista ACUM, noi facem şi aceste legi.
În rest, faptul că un cititor îşi permite să-l facă arogant şi nesimţit pe directorul publicaţiei, să afirme că redactorul şef cenzurează sau pune etichete nedrepte, nu are de ce să nu fie tratat ca un drept legitim la opinie şi publicat ca atare. La urma urmelor, alaturi de atatea forţe mondiale care conspiră impotriva acestor supăraţi, de ce n-am fi şi noi una dintre explicaţiile pentru care ei n-au găsit încă uşa care duce de la periferie mai înspre realizare personală?
Doamna Goldmann,
Sa le luam pe rand.
Nu stiu la ce va referiti cand folositi adjectivele „rustica si descurajanta”.
Asa e, raposatul regim statea de vorba cu diversi cititori prin intermediul presei. Imi amintesc perfect. Si cu mine a stat de vorba raposatul regim, numai ca zilnic si la ore mult dupa miezul noptii, la incheierea convorbirilor in legatura cu opiniile mele, ei plecau acasa si eu ramaneam sa dorm in celula nr. 8 cele cateva ore care ma desparteau de un nou blid de arpacas si o reluare a anchetei. Asa facem si la ACUM, da, da…
Aveti propuneri de subiecte de actualitate? Va rog scrieti si, daca este publicabil, veti fi publicata si ca autoare. Cred insa ca nu sunteti in stare sa puneti cap-la-cap un articol.
Va deranjeaza „virulenta” raspunsurilor noastre dar nu va deranjeaza ideea ca Lenin si comunismul au fost implantate in Rusia prin indelungata finantare a unor cercuri evreiesti din SUA (iata, o alta nenorocire de care se fac vinovati evreii – vezi ecouri la editorialul precedent).
In ce-l priveste pe Vladimir Tismaneanu, terminati fraza ca sa inteleg la ce va referiti. Incomparabila cu ce? A carEi sau a carUi? Va reamintesc, Tismaneanu este barbat si in acest caz se foloseste genul masculin al acestei particule de vorbire. Dumneavoastra daca stiti ca nu vorbiti/scrieti corect in limba romana, de ce nu apelati la o persoana mai competenta sa va verifice textele inainte de a le propune si ne chinuiti pe noi cu asemenea barbarii? Credeti ca va sporeste autenticitatea/credibilitatea?
In fine, „Material propus de X, Y” semnifica persoana care a POSTAT. Nu inseamna neaparat ca materialul a mai aparut si in alte publicatii. Daca se intampla aceasta si stim (sau am preluat chiar noi), oferim si locul aparitiei originale. Altfel este raspunderea autorului sa ne spuna unde a mai aparut un material propus si in ACUM. Hai ca am avut din nou rabdare 🙂
Petru ca redati textul trebuie sa va cer a exemplifica greselile gramaticale la care va referiti.In legatura cu „solicitanda” va rog sa aezati caciulile pe cei doi „a”din cuvant,
semne care nu se regasesc in computerul meu.
Intregul raspuns este plin de invective,de incercari veninoase de defaimare ce nu vi le-am sesizat in momentul in care hotarasem sa colaborez cu aceasta revista.Va desfid incercarea de a arunca cu noroiul ipocriziei
in cei ce au deja postari bine primite de cei ce v-au precedat.Atitudinea va injoseste si va izoleaza
Domnule Maier,
Vedeti? Felul dv de a raspunde are acel iz de care va vorbeam. Aer superior, agasat, invocand momente regretabile autobiografice cert, dar fara nici un raport cu subiectul si mai ales pierderea rabdarii cu care concludeti. La ce va referiti cand afirmati ca evreii americani au subventionat aparitia lui Lenin pe scena Rusiei tariste? Eu nu sunt la curent cu aceasta legenda. Este bune stiut ca un fidel ingeras se poate transforma cu usurinta in demon, odata ce a pus mana pe carma… Ar fi trebuit sa amintiti si de faptul ca medicii evrei au debarasat omenirea de criminalul Stalin, chiar daca cale doua evenimente nu au nici in clin nici in maneca cu raspunsul la ecoul meu.
Sa-mi fie cu paardon, dle Maier, dar nu dv sunteti cel mai bine plasat sa-mi dati lectii de gramatica romana. Pentru a scrie un articol, nu este nevoie „sa pui cap-la-cap un articol” , asa cum indicati dv ci mai repede vocabulele. Dar, in loc de a produce un raspuns politicos si la obiect, preferati sa simulati agasarea in fata unei ralitati ce-ti sare in ochi. Apropo de V.Tismaneanu, „Incomparabil” este deja un superlativ.
Ca-mi publicati sau nu ecoul, propria dv deontologie va va ghida. Eu as prefera ca observatiile mele sa produca un efect cat mai favorabil posibil.
1. Iata domnule Tomus, ecoul dv. initial asa cum mi-a parvenit in vederea validarii:
Editorialul: Dreptul la opinie
Ecou: Nu-mi reclam „dreptul la opinie” prin prezenta,ci imi exprim doar parerea mea personala cu privire la ce se pune in discutie prin articolul inserat sub titlul „dreptul la pinie”.
Daca urmariti o anumita linie de afirmare a acestui drept,nu puteti sa nu acceptati dialo-ul constructiv.Iar intr-un asatfel de dialog opiniile nu pot fi in acelasi sens,pentru ca viata insasi nu admite o identitate absoluta a existentei nici a indivizilor,nici a fenomenelor din prejma,cu atat mai mult,a mo-dului in care le receptam.Fiecare idivid are
dreptul natural la a avea o opinie personala in legatura directa cu tot ce se intampla in aceasta lume,inclusiv la opiniile exprimate
in spatiul virtual.Chiar si una contrara celei(sau celor)promovate de revista „Acum”.Ce poate
fi „ilegal”in a contesta dezechilibrul interpretativ al unui adevar,cand iti incepi argumentarea prin „cu toate acestea”si invoci
„initierea de actiuni ilegale”???Ce poate fi „ilegal”in a exprima si demonstra o opinie contrara?Ca va duce la revolutie?Ca va darama guverne?Ca va schimba societatea?Ca va schimba conducerea? Sunt acestea opinii ilegale?Sunt ilegale pentru cei ce apara starea de fapt,dar necesare pentru cei cu opinii contrare.Iar dupa victorie va fi invers.Tot asa e si in domeniul presei.Asa ca,daca tineti la „libertatile constitutionale oferite de
Primul Amendament”,opiniile contrare nu le puteti cataloga la „initierea unei actiuni ilegale”(pompos si regretabil de stangist),ci
la dialog constructiv,veti avea de castigat
in esentializare,diversitate,popularitate,deve-
nind o revista solicitata si solicitanda.
Autor: Mircea Hortensiu Tomus
Pentru login in vederea validarii:
Ia cititi dv. ce-mi scrieti si comparati cu ce a fost publicat.
2. Va redau cuvantul asa cum imi cereti, computerul meu avand „caciulite” pentru a-uri: solicitândă – credeti ca acum ne puteti explica ce inseamna acest cuvant si de pe ce planeta provine?
In rest nu va mai intreb nimic, desi as fi vrut sa stiu care este logica si intelesul frazei care incepe de la „Intregul raspuns” dar ma dau batut. Poate daca recunoasteti ca gruparea de litere solicitândă exista numai in vocabularul dv., sa mai revin. Altfel, vorbiti o limba necunoascuta mie si nu vad ce rost ar mai avea sa insist pentru o clarificare.
Domnule Maier,
Subscriu in parte obiectiunilor semnalate de dna Dumitrescu Staia. Tonul cu care redactia se precipita sa contracareze ecourile multor cititori este de-a dreptul rustica si descurajanta. Se resimte pe undeva, trebuie s-o recunoastem, un iz totalitar cu care ne obisnuise raposatul regim. Virulenta depaseste deseori limitele celei mai elementare ale curtoaziei.
Este natural ca o publicatie sa evolueze (pozitiv sau…negativ), ritmul actual o impune. Stagnantii dispar vrand-nevrand. Observ insa in revista dv o limitare a subiectelor de actualitate si trecerea neobservate a unor evenimente de prim ordin. Enumerarea lor ar fi prea lunga.
Evident ca absurditatea negarii Haulicastului sa nu-si gaseasca loc pe ecranul Acum, ca si formulele ridicole judepfobe, homofobe sau xenofobe despre care spuneti ca va parvin.
Inca un lucru dle Maier, cred ca republicarea articolelor dlui Tismaneanu si-ar putea gasi un loc mai acatarii, dat fiind dimensiunea eminentului politolog, a carei competenta este incomparabila.
Iar acum va rog sa-mi acordati o explicatie Cand subintitulati : „material propus de X Y” semnifica aceasta ca materialul propus poate fi consultat si in paginile altor publicatii? Nu credeti ca ar fi mai bine sa indicati originea, pentru a-i descoperi si alte ecouri ?
Va multumesc anticipat.
Nu-mi reclam „dreptul la opinie” prin prezenta, ci imi exprim doar parerea mea personala cu privire la ce se pune in discutie prin articolul inserat sub titlul „dreptul la opinie”.
Daca urmariti o anumita linie de afirmare a acestui drept, nu puteti sa nu acceptati dialogul constructiv. Iar intr-un astfel de dialog opiniile nu pot fi in acelasi sens, pentru ca viata insasi nu admite o identitate absoluta a existentei nici a indivizilor, nici a fenomenelor din preajma, cu atat mai mult, a modului in care le receptam. Fiecare individ are dreptul natural la a avea o opinie personala in legatura directa cu tot ce se intampla in aceasta lume, inclusiv la opiniile exprimate in spatiul virtual. Chiar si una contrara celei(sau celor)promovate de revista „Acum”. Ce poate fi „ilegal” in a contesta dezechilibrul interpretativ al unui adevar, cand iti incepi argumentarea prin „cu toate acestea” si invoci „initierea de actiuni ilegale”??? Ce poate fi „ilegal” in a exprima si demonstra o opinie contrara? Ca va duce la revolutie? Ca va darama guverne? Ca va schimba societatea? Ca va schimba conducerea? Sunt acestea opinii ilegale? Sunt ilegale pentru cei ce apara starea de fapt, dar necesare pentru cei cu opinii contrare. Iar dupa victorie va fi invers. Tot asa e si in domeniul presei. Asa ca, daca tineti la „libertatile constitutionale oferite de Primul Amendament”, opiniile contrare nu le puteti cataloga la „initierea unei actiuni ilegale” (pompos si regretabil de stangist), ci la dialog constructiv, veti avea de castigat in esentializare, diversitate, popularitate, devenind o revista solicitata si solicitanda.
Domnule Tomus,
Interventia dv. este un bun exemplu de batut apa in piua exact in scopul clamarii dreptului la opinie. Chiar daca va incepeti mesajul negand exact „clamarea”. In limba engleza exista un simpatic proverb, care zice cam asa: „daca inoata ca o raţă, macaie ca o raţă si zboara ca o raţă, atunci este o raţă” – asta am si vrut sa spun in materialul prezentat prin „delimitarea unor categorii de opinii pe care le recepţionăm, potrivit naturii lor, pentru ca aceia care se regăsesc în paginile noastre să aibă certitudinea că într-adevăr opiniile sunt libere în ACUM, dar asta nu înseamnă că ni le şi însuşim.”
Deci… dupa ce am corectat la opinia dv. vreo cinci minute, in pofida faptului ca nu are decat cateva randuri, mi-am amintit ca o alta chestiune pe care o consideram „ilegala” si in urma ei restrangem dreptul la opinie, este siluirea limbii romane si a regulilor gramaticale, inclusiv dactilografierea neglijenta (pentru dv. in mod special lasarea unui spatiu dupa semnele de punctuatie).
Deci, „pe forma” momentan, din punctul meu de vedere, trebuind sa ofer cititorului un produs finit, oricat ar fi de genial un autor pentru care mai trebuie sa muncesc excesiv din acest punct de vedere, acest autor care ne scoate peri albi este scos „in afara legii”. Adica incep sa-l ignor. Dar nu e vorba numai de atat.
Pe fond, iata un exemplu: in numele opiniei personale si al dreptului la ea, un individ pe nume Ion Coja domiciliat in Romania, nu doar neaga public Holocaustul, dar si promite unul mai bine organizat, ce nu va mai putea fi negat, „pentru data viitoare”. V-ar place sa cititi opiniile lui Ion Coja in ACUM?
Zeci, sute de diversi autori ar fi bucurosi sa le publicam comunicatele de presa publicitare sau sa le facem cunoscute ditirambele religioase, xenobobe, sexiste ori macar compunerile de nivel de gradinita. Au ei un drept la opinie? Au. Au ei dreptul sa publice in ACUM pe timpul si pe banii nostri? N-au. In lumea speciala a publicatiei ACUM acestia sunt autorii unor productii „ilegale”.
In mod cat se poate de sincer deci, domnule Tomus, aici nu aplicam nici libertinajul de opinii nici corectitudinea politica (aceasta din urma fiind un set de proceduri pentru egalizarea sanselor de afirmare acolo unde taxele sunt platite in mod nediscrminatoriu).
Prin urmare, lectia despre diversitate pe care ne-o serviti, nu tine. Vrem adevar, competenta si urbanitate si asta ne da de lucru pana la sfarsitul zilelor daca e nevoie, nu mai trebuie sa ne batem capul, in goana noastra dupa popularitate si audienta (inexistenta altfel) cu sfertodoctisme si productii „supte din deget”.
Daca reveniti, poate ne explicati si ce inseamna cuvantul „solicitanda”.
Stimate Domnule Maier, chiar daca ACUM mi-a interzis sa mai apar la ECOURI si OPINII, va asigur ca citesc ce apare ACUM si ÎNTOTDEAUNA, pentru a ma convinge pâna unde merge OBSTRUCTIA, IMPERTINENTA, INSULTELE si nu în cele din urma IMPUNEREA DE CATRE EDITOR A UNEI U N I C E PARERI.
Bineînteles ca NU va fi publicat acest scurt mesaj, pentru ca SUPARA actuala dirijare a fostei reviste. RLIV.
CÂTE CAPETE, TOT ATÂTEA IDEI.
ACUM ÎNSA, A INTRODUS O CENZURA CARE NUMAI PE TIMPUL DICTATURII CEAUSISTE A EXISTAT.
NU TOTI CEI CARE TRAIESC ÎN OCCIDENT SUNT SI DEMOCRATI.
REGRETABIL, DOMNULE MAIER, ESTE CA V-ATI SCHIMBAT RADICAL STILUL DE CONCEPERE A MATERIALELOR, PRECUM SI A ECOURILOR. ATI DEVENIT IMPULSIV SI CAUSTIC, CEEA CE NU ERA ÎN FIREA DOMNIEI VOASTRE.
NU ASA VETI REUSI SA AVETI CITITORI, (numarul lor scazând din ce în ce).LUMEA TOTUSI VA CITESTE, ASTA NU ÎNSEAMNA CA VA APROBA SI ACCEPTA. LI SE PUNE „PUMNUL ÎN GURA”, PENTRU CA „SEFUL TREBUIE SA AIBA ULTIMUL CUVÂNT” – ACEASTA NU ÎNSEAMNA NICI OPINIE, NICI DEMOCRATIE, ESTE UN DIALOG FARA EFECTE POZITIVE, UN FEL DE „FRECTIE LA PICIOR DE LEMN”, cum se zice în termeni vulgari.
ZILE BUNE SI REVENITI LA CEEA CE ATI FOST.
ESTE O O P I N I E SINCERA, ALTFEL VETI PIERDE TOT CE ATI DORIT SA CONSTRUITI.
Doamna Venera,
Realitatea si sursa frustrarilor dv. sunt doua lucruri diferite. Numarul cititorilor ACUM este in crestere si acest lucru poate fi dovedit prin audit realizat de o autoritate independenta (Google).
Scrieti despre lucruri la care va pricepeti si pe care le intelegeti si veti fi si publicata in ACUM.
Publicand ecouri calomnioase si lipsite de substanta sau de exemple concrete – cum este cel al dv. – asa ne impunem noi punctele de vedere UNICE. Interesanta politica editoriala, nu-i asa?
Doamna Goldmann,
Ceea ce pretendentii dreptului la opinie nu inteleg – si ma vad obligat sa o repet – este ca la obraznicii noi alegem sa le raspundem cu ironii si pe un ton caustic.
Bunaoara dv. comparati revista ACUM cu publicatiile din timpul regimului comunist, afirmand ca exercitam acelasi tip de cenzura.
Nu-mi face nici o placere sa-mi reamintesc ca am fost inchis de acest regim tocmai pentru ca am elaborat o publicatie libera, dar dv. ma obligati sa readuc acest fapt in discutie, servindu-mi lectii. Apoi cand va demonstrez ca nu exista nici o legatura intre pozitia noastra la ACUM si cenzura de tip comunist, afirmati ca aduc argumente fara legatura cu subiectul. Orice om intreg la cap s-ar lua cu mainile de par vazand atata rea-vointa si otrava.
Concluzia ca v-am explicat cu rabdare este interpretata de dv. ca „pierderea rabdarii”.
Referinta la complotul evreiesc din SUA pentru aducerea comunismului din Rusia, facuta de un vajnic aparator al teoriei conspiratiei mondiale sub forma unui ecou la editorialul precedent (nu am mai raspuns acelui ecou in al carui final autorul ma face nesimtit) nu va este de gasit. Nici n-o cautati, nu cumva sa va deranjeze. Mai bine aruncati cu noroi in ce spun eu decat in acea gugumanie si altele asemenea.
Sa va mai citez cu o fraza: „republicarea articolelor dlui Tismaneanu si-ar putea gasi un loc mai acatarii, dat fiind dimensiunea eminentului politolog, a carei competenta este incomparabila.” Si daca as fi absolvit cinci clase doar, doamna Goldmann, as putea sa va dau lectii de gramatica. Si nu v-as spune-o pe tonul acesta si v-as corecta cu bunavointa ecourile daca ele n-ar fi pline de tzafna cuconeasca de nivel Coana Chirita.
Cu un singur lucru sunt vinovat, si pe acela il recunosc. Imi face uneori placere sa va iau peste picior pe toti cei care va aflati in treaba incercand sa dati lectii de democratie, de comunicare, de buna purtare, celor care muncesc la aceasta revista, umflandu-va in pene. Se si vede ca-mi face placere, dupa imaginatia cu care punctez intreg bagajul de barne din ochi cu care veniti sa ne spuneti despre paiele noastre – imaginatie improprie comunicarii mele uzuale cu oamenii binevoitori si respectuosi de la care, oricat ar fi de lipsiti de scoli sau diplome, intotdeauna am de invatat.
Stand mai stramb si judecand mai putin stramb, si scarpinandu-ma inainte de a deschide gura ma intreb daca nu unii si aceeasi cititori incearca sa ne oblige pe noi, (cei ce incercam sa injghebam o revista saptamanala ce nu se cheama o goana dupa rating), deci ne obliga sa fim chip si asemanare dupa apetitul lor.
Nu scriem la comanda nimanui si nu suntem ziaristi cu simbrie.
Nu ne consideram descoperitori ai gaurii la macaroana, ci incercam sa ne pliam unei directii diferite de ceea ce se citeste in majoritatea presei. Ma repet : Daca am sterge titlurile multor ziare si le-am amesteca intr-un joc de carti am vedea ca nu exista nici o mare deosebire tematica, de identitate gazetareasca. Toate suna la fel !
Noi nu cerem cititorului sa ne aprobe.
Nu suntem instigatori si nici doritorii unei audiente de genul ascultatorilor de manele in asteptarea unei sute lipite cu scuipatul lor pe fruntea noastra. Nu suntem lautarii nimanui.
Eu cred ca unora le este mai la indemana sa darame, sa desfiinteze decat sa construiasca.
Suntem onorati sa colaboram si sa gazduim nume noi, dar nu acceptam sa ni se impuna cum si ce sa scriem. Cred ca practica cenzurii si a habotniciei dictoariale vine din partea acelorasi persoane.
Ca sa ma folosesc de o practica venita din experienta mea de bucatar, nu mananc si nu diger ce nu-mi place. Sunt emisiuni si ziare ce contravin gustului meu, crezului meu. le ocolesc, le ignor.
Exista atatea alte optiuni.
Traim o lume a diversitatii. Nu ar fi mai bine pentru detractorii si specialstii in materie sa nu-si mai piarda pretiosul timp cu ceea ce noi cartonam ?
Vorba lui Alecsandri : „E unul care canta mai dulce decat mine?
Cu-atat mai bine tarii, si lui cu-atat mai bine.”
Ștefan, aceste reacții opărite arată că ai mers drept la țintă cu articolul tău.
[după 8 ani !!!/Moderatorul.]
a solicita- solicitând-„Era prezent la ghișeu solicitând un răspuns”. Acestui participiu eu
i-am lărgit acțiunea, adăugându-i cu a mea putere un reflexiv și, astfel, a rezultat un participiu reflexiv. Cum d-stră nu sunteți un creator în domeniul limbii, ci un consumator,
nu puteți înțelege posibilitatea ca cei ce folosesc LIMBA ROMÂNĂ în toate cele trei variante
ale sale(și aici o să faceți ochii mari), au nu numai dreptul, ci și datoria să-i lărgească,
să-i amplifice posibilitățile de exprimare, neîmpiedicându-se de tarele și limitele fixiste.
Comentez doar observaţia D-lui Tomuş (Nu suport apropierea veninului Cleios).
Dumnealui are dreptate în privinţa limbii române în particular, dar ceea ce spune Dumnealui este valabil pentru toate limbile!
Numărul de cuvinte dintr-o limba, și ne rezumăm numai la cea literară, este de câteva zeci de mii, dar faptele, obiectele, sentimentele, senzaţiile – în general tot ce este în capul nostru, nu va putea fi perfect reflectat in totalitate – prin cuvinte – niciodată !
Să dau un exemplu: există 7 culori fundamentale – cele de la descompunerea luminii „albe”. Fiecare culoare are în jur de 250-300 de nuanţe, catalogate şi numerotate. Ei bine, se încumetă cineva să dea câte un nume fiecărei culori? Şi ar trebui, pentru că ochiul nostru percepe fiecare nuanţă, deci ea merită un nume.
@Mircea Hortensiu TOMUȘ
> … cei ce folosesc LIMBA ROMÂNĂ … au nu numai dreptul, ci și datoria să-i lărgească, să-i amplifice posibilitățile de exprimare …
Limba română este una dintre cele 6.500 de limbi vorbite astăzi. Nu există motive ca numele limbii să fie scris cu majuscule, deoarece majoritatea celor care o ştiu cumva nu au neapărat merite personale în a o cunoaşte.
A o vorbi bine cu concetăţenii poate fi un avantaj important, motiv pentru care merită un oarecare efort, care este de regulă minim pentru cei care au citit şi citesc mult, şi/sau pentru cei care au plăcerea discuţiilor inteligente.
O datorie de amplificare a limbii nu există, din fericire, deoarece nu mulţi sunt cei capabili de asemenea isprăvi.