Cu ceva vreme în urmă am citit cartea lui Radu Paraschivescu, „Ghidul nesimţitului” (Bucureşti, Editura Humanitas, 2006). Un text în care autorul trecea în revistă câteva profiluri de nesimţiţi români dezvoltate după 1989. După lectură, am simţit că ceva e în neregulă cu nesimţiţii lui Radu Paraschivescu; cum n-am ştiut imediat ce, am lăsat cartea, au venit alte şi alte lecturi şi se părea că senzaţia trăită atunci va rămâne doar una din multele pe care o carte le trezeşte inexplicabil cititorului ei. Zilele trecute însă, am călătorit în Oltenia şi atunci am înţeles brusc ce anume era nelalocul lui cu nesimţiţii „cartografiaţi” de Radu Paraschivescu: ei aveau circulaţie regională. Autorul, trăitor în Bucureşti (născut în 1960 în capitală) adusese în discuţie -evident- exclusiv nesimţiţii care se aflau în raza sa vizuală. Spre exemplu, se vorbea acolo despre nesimţitul care organizează o nuntă pe casa scărilor. Nu am auzit ca vreodată o asemenea specie să bântuie prin Ardeal sau Moldova. M-am gândit apoi la delirul lui Sabin Gherman, un jurnalist care a publicat un manifest submediocru ca scriere în care propunea independenţa Transilvaniei. Concluzia e una singură: România nu e un stat unitar, dar asta nu ne împiedică, evident, să trăim formal în graniţele aceluiaşi teritoriu. Căci, ce-are a face una cu alta ? Dacă statele s-ar constitui numai pe principiul unităţii absolute între cei care le populează, atunci nu ştiu câte sau dacă ar exista multe asemenea state.
Cine coboară de la Sibiu către sudul ţării sesizează imediat diferenţa. De la modul de verbalizare şi până la aspecte culinare sau de educaţie, ea e vizibilă. În aceiaşi termeni ai diferenţierii se înfăţişează Banatul, Maramureşul istoric sau Moldova. Întrebarea care se pune este dacă nu cumva aceste diferenţe au existat dintotdeauna. Citind textele călătorilor străini care trec prin Ţările Române la început de secol XIX (cf. „Călători străini prin Ţările Române în secolul al XIX-lea”, Editura Academiei Române ), s-ar părea că răspunsul e afirmativ. Şi atunci de unde această încrâncenare la unii „patrioţi” români de ieri şi de azi? Ce motivează această idee a existenţei unui stat unitar? Sunt adică mai puţin român (sau chiar antiromân) dacă nu cred că din nord până în sud şi de la est la vest vorbim despre aceeaşi Românie? Eu cred că nu, mulţi alţii cred că da.
Paradoxal, cei care au făcut cel mai mult pe linia estompării până la dispariţie a diferenţelor între diferitele regiuni româneşti au fost comuniştii. Propunerea lor a fost simplă: cu toţii eram egali în faţa abjecţiei traiului de zi cu zi, cu toţii trebuia să devenim o imensă turmă îngrămădită în blocuri gri şi insalubre, muncind împreună, „frăţeşte”, pentru instaurarea aceleiaşi Epoci de Aur. Rezultatul a fost departe de a fi satisfăcător. În istoria acestei ţări, de normalitate am avut parte atunci când fiecare regiune istorică s-a dezvoltat organic, conform propriilor opţiuni şi în acord cu propriile raportări la existenţa de zi cu zi. Câtă ipocrizie se ascunde astăzi în spatele acelor politicieni care vorbesc despre o Românie unitară şi în spatele camerelor de luat vederi îşi spun bancuri despre olteni, ardeleni sau moldoveni! Cu alte cuvine, ştim cu toţii că diferenţele există, ele sunt atât de vizibile încât nu pot fi ignorate nici de către cei cu miopie severă.
E adevărat, însă, că atunci când vorbeşti despre o singură şi unitară Românie poţi justifica fără prea mare bătaie de cap mutarea funcţionarilor dintr-o parte în alta a ţării în funcţie de mişcările politice de moment, având, spre exemplu un prefect maghiar la Mehedinţi şi unul român la Harghita. Până să se obişnuiască unul cu ciorba oltenească şi altul cu gulaşul unguresc, se schimbă puterea şi stomacul domnilor funcţionari trebuie să aibă parte de alte experienţe culinare.
Damian Stănoiu, un scriitor-călugăr scos din rândul clerului în 1932 de către Patriarhul Miron Cristea, scrie un roman în 1929, „Duhovnicul maicilor” (Bucureşti, Editura Nemira, 2002). Acolo, un călugăr de la Muntele Athos ajunge duhovnicul unei mănăstiri de maici din Oltenia. Venit dintr-o lume în care canoanele sunt dure şi austeritatea extremă, călugărul încearcă să aducă in mănăstire aceleaşi reguli. Evident, nu va reuşi, sfârşind prin a renunţa. Încăpăţânându-ne să tratăm România ca stat unitar, vom ajunge în situaţia bietului călugăr atonit. Ştiţi, e ca la un transplant. Câteodată, deşi totul decurge normal, organismul refuză transplantul. Îl simte străin şi atunci nu mai e nimic de făcut. E chiar atât de greu de înţeles?
Domnule Sorin,
Nu vă pierdeți vă rog cumpătul și apelați la argumente nu la astfel de atitudini care nu vă fac cinste.
Deci, vreți vă rog să explicați ce ați vrut să spuneți în acest paragraf și ce legătură are cu România?
„să favorizezi doar anumite regiuni în defavoarea altora este o prostie imensă care invită la dezagregare..exact ca în Spania, Belgia ,Italia ,EX Iugoslavia ,Macedonia și multe alte regiuni de pe glob.”
Eseu complect speculativ…
Nu comunistii au promovat masuri unificatoare, ci pana la ei s-au luat initiative sistematice de promovarea culturii specifice si universale, a civilizatiei…
Vezi echipele regale studentesti, sistemul Asigurarilor de Sanatate din anii ’30, reteaua caminelor si ateneelor culturale, repartizarea absolventilor de universitati in regiunile inapoiate si in special in Basarabia…
Buna ziua, articolul mi-a placut! Inteligent! Ma trag din Ardeal si traiesc cu convingerea ca, pentru toti ardelenii, inclusiv romani, ar fi fost mult mai bine, sa nu se fi facut unirea! A fost insa prea tarziu, austro-ungurii n-au inteles din timp, ceeace autorul articolului prezent il propune azi din nou, dupa aproape un secol – romanilor: respectati-va, asa cum sunteti, si tratati-va reciproc dupa parola, ce nu-ti place tie, n-o face altuia!
O despartire la ora actuala a Ardealului de Romania ar fi cu totul anacronica si absurda. Solutia, pe care – inteleg eu – ca o sugereaza articolul este: de a se lasa o cat mai mare libertate regiunilor cu caracteristici, obiceuri si posibilitati deosebite, de a trai si a se dezvolta dupa specificul sau. O asemenea libertate se poate numi autonomie. Dar si alt termen s-ar putea gasi – caci nu numele conteaza, ci continutul.
O zi buna, cu deosebit respect respect! Un cititor, care cu mare regret a parasit Romania tocmai, pentru ca s-a simtit ingradit in libertatea de a trai dupa specificul sau particular.
Singurul repros care i se poate aduce autorului este ca articolul este prea scurt. Totusi, puncteza argumentat esentialul, si anume ca singura modalitate in care pot fi reconciliate diversitatea si multicoloritul Romaniei cu actualele sale contururi geografice este renuntarea la mitul statului national unitar intr/o formula de descentralizare, fie si autonomie regionala.
Deosebirile vizibile si cele invizibile sunt multe si vechi, cu toatre eforturile facute in timpul Romaniei MAri si dupa razboi, mai ales in „epoca de aur” de a le sterge.
Daca nici acum nu poti compara Urziceniul si Dorohoiul cu Brasovul, imaginati/va diferenta dintre ele de acum 100, 300, 400 , 500 de ani.
De la turlele bisericilor istorice care se ridica spre cer, cu sau fara cruce de 200 300 de ani si cladirile impunatoare ale vechilor colegii ardelene (lasate putin totusi in paragina( cu vechime de 300/400 de ani la CAtedralele mantuirii neamului ivite acum , la scolile cu toalete nou construite dar nefunctionale , deosebirile dovedesc ca nu sunt nascute recent. DAca ne/a fost dat sa traim cu totii pe acest teritoriu, a carui redesenare este inutila, nefunctionala si nedorita de nici un om rational, sa invatam macar sa ne respectam fiecare valorile celuilalt, si s incercam sa luam ceea ce este bun.
Oare cum a fost posibuil publicarea unui asemenea articol? Dle Iancu, incitati deschis la dezmembrarea Romaniei. Va dfati seama ca asta este o crima impotriva statului roman? Ce importanta au deosebirile de dezvoltare economica? AQceste deosebiri exista in cele mai multe state ale lumii, si in Europa si America, Asia sau Africa.Mama mea este nascuta in Transilvania la Nord de Cluj si a fost silita sa se refugieze in 1940 impreuna cu multe alte familii in „regat” pentru a nu fi ucisi de hortistii maghiari.
Sa va fie rusine! Nici-un roman nu ar admite o divizare teritoriala a Romaniei, ceea ce echivaleaza cu desfiintarea Romaniei ca stat. Dvs sunteti cetatean roman?
Daca da, sa va fie rusine!
Domnule Dan,
nu am spus nicaieri ca – vezi Doamne – comunistii au promovat masuri unificatoare. Am spus doar ca pe linia aplatizarii diferentelor dintre noi, comunistii au facut cel mai mult.Ganditi-va la locurile in care isi faceau stagiul militar obligatoriu maghiarii din Transilvania, ganditi-va la dislocarea de mari populatii si transbordarea lor in zone industrializate gen Valea Jiului. Toate astea si evident multe altele ar fi trebuit poate sa cotribuie la conturarea unui profil identitar comun. Nu s-a intamplat asa. Diferentele au continuat sa existe. Evident, masurile pe care le-au luat au fost traumatizante de-a dreptul. Cat despre caracterul speculativ al eseului, este aproape un pleonasm. Eseul este in sine exprimarea unei optiuni personale si formularea unei concluzii personale (originale, nu, pentru ca sunt convins ca ideile acestea au mai fost si vor mai fi exprimate. Nu scriu aici articole stiintifice si evident, ele nu respecta regulile unor asemenea artcole. Exemplele pe care le dati dvs. sunt doar initiative administrative care nu au mari sanse de a anula diferentele majore intre regiuni. Existenta unei Case de Asigurari de Sanatate, Caminele Culturale… in ce fel pot ele atenua modul distinct de a „vietui” al oltenilor, moldovenilor sau ardelenilor? Astea sunt doar institutii firesti ale unui stat care trebuie sa functioneze.
Pentru „Observator” (ca majoritatea membrilor brigazii patriotarde se ascunde cu lasitate sub anonimat) – îmi asum împreuna cu directorul publicatiei ACUM, Stefan Niculescu Maier responsabilitatea publicarii acestui articol. Si cu cât oameni ca dumneavoastra vor reactiona mai indignat, cu atât vom sti ca este punct ochit, punct lovit, în lupta noastra împotriva unor astfel de mentalitati.
Pentru Dan: Va recomand cartea Irinei Livezeanu „Cultura si nationalism în România Mare 1918 – 1930” si veti vedea acolo cât de „integrat” era statul national unitar în perioada interbelica. Tot acolo e mentionata dezinteresul autoritatilor de la Bucuresti pentru înfiintarea unei Universitati la Chisinau (unul dintre numeroasele capete de acuzare ale basarabenilor în perioada 1918 – 1940 împotriva coruptei administratii regatene).
Ce propuneti?
Cum ne raportam la alte state europene unitare,
precum Franta, Italia, Ucraina, Ungaria, Austria etc?
Al dvs.
Ioan
Domnule observator,
Da, sunt cetatean roman, am nume si biografie dupa cum puteti usor constata. Ceea ce nu se poate spune despre dvs. Este destul de greu sa polemizez cu cetateni care isi ascund punctele de vedere in spatele unui nick name. Apropo, numele meu este Ivancu si nu Iancu (sper sa fi citit articolul cu mai mare atentie decat cea pe care ati acordat-o numelui meu). De unde trageti dvs concluzia ca incit la dezmembrarea statului roman? Eu unul am afirmat textual „România nu e un stat unitar, dar asta nu ne împiedică, evident, să trăim formal în graniţele aceluiaşi teritoriu.”… Nu e destul de clar? Spuneti ca ar trebui sa imi fie rusine. Niciodata nu ma simt rusinat atunci cand spun ce cred.Accept orice fel de alta idee si sunt gata oricand sa polemizez cu oricine. Insa, diferenta esentiala dintre mine si dvs. este aceasta: eu am un nume, am o biografie si chiar o fotografie pe cand dvs. nu sunteti altceva decat un „observator”… De regula, anonimatul ascunde diferite frustrari si complexe… In rezumat: eu, care sunt un criminal la adresa statului roman, un om josnic caruia ar trebui sa ii fie rusine, am identitate in vreme ce dvs., un „roman verde”, un patriot devotat, un cetatean roman autentic, sunteti anonim… Mi se pare mie sau e ceva in neregula aici?
Domnule Nicolescu,
Austria este stat federal, in Italia a avut loc în ultimii ani o descentralizare cvasi-federalizanta, iar Ucraina este unitara doar pe hartie, caci de fapt e împartita în doua (vest si est).
Autorul articolului este fie foarte tanar, fie se avanta pe un teren pe care nu-l cunoaste bine, fie chiar mai grav. Sa le luam pe rand: Mai intai limba comuna este cea care asigura identitatea nationala si care a contribuit la biruinta in 1918 a unitatii teritoriale a poporului roman. Despre asta insa dansul nu vorbeste deloc in argumentatia sa. In Belgia se vorbeste de divizarea tarii in Valonia si Flandra, dar in cele doua provincii se vorbesc limbi total diferite. Iar o divizare a Belgiei nu ar fi in avantajul economic al nici uneia din populatii.
In al doilea rand, in acesti 90 de ani, de cand Transilvania si Banatul s-au unit cu Regatul Romaniei, s-au tesut mii de fire prin casatorii dintre ardeleni si regateni. Iar fii si nepotii acestora nu se simt nici ardeleni, nici regateni, ci…romani. Este drept ca la multi ardeleni subzista un anumit orgoliu, un sentiment de superioritate fata de Miticii bucuresteni. Dar asta e o stare de spirit falsa, daunatoare, ce trebuie combatuta cu referire la toti marii ardeleni ce au faurit Unirea : Iuliu Maniu, St.Ciceo-Pop, Al.Vaida Voevod, Sever Bocu, A.C.Popovici, V. Goldis, O. Goga, I.Ratiu si multi altii.
In al treilea rand, se trece in acesti ani printr-o criza a increderii in virtutile romanismului. Datorita unei politici politicianiste iresponsabile multi romani pleaca din tara, iar mass-mediile ii indeamna si pe altii sa o faca. Nimic insa asemanator la Budapeste, de unde vin in schimb indemnurile autonomiei teritoriale a judetelor cu majoritate maghiara. Nu este exclus ca autorul sa fie sub influenta acestor tendinte sau chiar subventionat de UDMR.
Ar mai fi multe de adaogat, dar faptul ca practic nu exista in randul populatiei romanesti un curent de desprindere a celor doua mari provincii de Romania, deci de spargere a unitatii teritoriale a tarii, arata ca asemenea teorii sunt fara o baza ideologica reala si sunt sortite din fericire pieirii.
Domunule Ivancu,
Observatiile dvs sunt interesante si din punctul meu de vedere corecte.
Doresc sa adaug un adevar a carui exprimare nu-mi apartine, dar care cred ca l-am intuit, cred, nu numai eu, dar noi toti cei care am votat din 1990 si pana in prezent cu ce am crezut, am sperat sa fie fortele unei evolutii democratice, mai corecte in tara noastra, eliberate de sechelele amprentei comunismului.
Acest adevar este continut de una din putinele fraze cinstite si remarcabile in acelasi timp, rostite de Adrian Nastase in cariera sa politica.
In momentul cand si-a iesit din rolul de candidat prezidential al Romaniei conservatoare si si-a recunoscut infrangerea, Adrian Nastase a rostit primul sau discurs in care lasa sa i se auda in fine vocea proprie: „Rezultatul votului, faptul ca noi am castigat alegerile parlamentare, iar Traian Basescu pe cele prezidentiale, arata ca in prezent exista doua Romanii. In primul rand, este vorba de o Romanie urbana, in crestere, cu o solida componenta liberala, desi uneori afectata de somaj, si care asteapta de la stat mai degraba sanse decat sprijin; aceasta este Romania care l-a votat pe Traian Basescu. Dar mai exista si o Romanie rurala, cu oameni in varsta si oameni saraci, care are inca nevoie de ajutor nu doar pentru dezvoltare, ci si pentru supravietuire. Intre aceste doua Romanii din pacate se casca inca o prapastie (…) Ambele Romanii merita sa traiasca mai bine (…)”.
Cateva ecouri de aici ma indeamna sa incerc o scurta „traducere a articolului lui Ovidiu pentru rrromanii verzi”.
Dragilor, autorul se refera la aspectul de o mie de ori mai interesant al unitatii in diversitate si intr-un climat de respectare a specificului zonal si nu la necesitatea dezmembrarii Romaniei. Autorul sugereaza, pe fondul unei figuri de stil foarte inspirate prin natura provocativa a implicatiilor, ca raul programatic pe care l-a facut regimul comunist, prin aglutinarea sistematica a zonelor, populatiilor, obiceiurilor, ar fi timpul sa inceteze, chiar daca este de obicei propagat in numele unei asa-zise majoritati.
Care majoritate? Majoritatea celor spalati pe creier, care e din ce in ce mai slabita de penetrarea ideilor moderne, civilizatoare.
Deci va rog renuntati la utilizarea acestei oportunitati pentru a varsa in capul nostru patriotismul patetic de care de altfel multora va este si rusine, de vreme ce nu sunteti in stare sa semnati decat cu pseudonim.
Domnule N. Raducanu
Nu sunt foarte tanar, desi evident ca presupunerea dvs. ma onoreaza. Sincer nu vad de ce ar fi asa important daca sunt sau nu foarte tanar, asa ca merg mai departe. Nu am vorbit despre limba romana comuna. Nu am vorbit despre multe alte lucruri pentru simplul motiv ca nu mi-am propus o tratare exhaustiva a subiectului (abordare imposibila, de altfel). Sa vedem…limba portugheza este, dupa stiinta mea, oficiala in Angola, Brazilia, Portugalia. Sa inteleg ca, urmand logica dvs., asta e un indiciu al unitatii indestructibile intre cele trei state? Imi vorbiti si despre sentimentul de superioritate pe care il incearca ardelenii in raportarea lor la miticii bucuresteni. Va asigur ca: 1. si reciproca e valabila si 2 aceasta este o chestiune care se transeaza individual si nu are nicio relevanta din perspectiva discutiei de fata. Nu cred ca ardelenii sau sudistii se simt „in corpore” superiori sau inferiori…e vorba de experiente individuale si atat.Imi vorbiti despre virtutile romanismului. Poate ar fi bine sa le definiti totusi pentru ca altfel, acesta e doar un enunt. Mai spuneti ca sunt sbventionat de UDMR. Avand in vedere ca sunt bugetar si prin urmare imi iau salariul din contributiile tuturor cetatenilor romani, este posibil ca pe cardul meu sa se regaseasca si bani ai contribuabililor maghiari. Daca as fi primit bani de la udmr in felul in care sugerati dvs. ca s-ar fi putut intampla, atunci UDMR-ul si-ar fi cheltuit banii degeaba pentru ca eu nu am afirmat absolut deloc ca sunt adeptul faramitarii statale a Romaniei. Eu vorbesc aici doar despre respectul cu care trebuie sa tratam individualitatea fiecarei regiuni romanesti.Imi rprosati ca ma avant pe un teren pe care nu il stapanesc in mod iresponsabil. Ce vi se pare mai iresponsabil… sa scrii asa cum am scris eu sau sa presupui ca in spatele unor articole al caror autor nu il cunosti absolut deloc se afla subventii ale UDMR-ului???
Domnule (doamnă) N.Răducanu,
Alternativa dumneavoastră pentru Ovidiu Ivancu “tânăr sau se avântă pe un teren care nu-l cunoaște bine, fie mai grav” trădează modul de gândire moștenit de pe vremea național-comunismului, exemplificat pe parcursul ecoului, în care este prezentată imaginea standard a unității tuturor românilor în jurul idealului național și binecunoscutele atacuri împotriva Ungariei și a UDMR.
Nu mai apar niciunde dubiile serioase exprimate de Iuliu Maniu în 1920 față de miticii de la București și evocarea posibilității unei autonomii a Transilvaniei. NU vreau să-l dau de exemplu pe Ioan Slavici, care a făcut pușcărie pentru opiniile sale separatiste, dar un astfel de curent a existat. Și dacă cineva exprimă un astfel de punct de vedere este taxat imediat drept juvenil sau (ne-exprimat în ecou, dar evident insinuat) trădător.
Domnule sau doamnă Răducanu, românii și nu numai ei, romii, ungurii, etc, din România pleacă așa cum fac și polonezii, slovacii, lituanienii, moldovenii, irakienii, indienii, chinezii, vitenamezii, africanii, sud-americanii și mulți alții care caută o viață mai bună.
Așa încât, vă promit, așa cum zicea și colegul meu Ștefan Maier, o reacție promptă și dură la astfel de atitudini patriotarde și vă avertizez că dacă mai repetați calomnii ca aceea cu plata de către UDMR mesajele dumneavoastră nu vor mai apărea, mai ales că Ovidiu Ivancu e o persoană reală, iar dumneavoastră sunteți, până la proba contrarie, o imagine virtuală.
Domnul Atanasiu,
Ca nuca-n perete vine comentariul dumneavoastră. Ce legătură are acest text extrem de interesant și original cu mediocritatea disputei Băsescu – Năstase? Chiar nu vă puteți ridica peste acest nivel?
Din punctul de vedere al art. 1 din Constitutie, tara noastra este stat national si unitar. Articolul prezinta doar opinia autorului si din cate am observat face referire la anumite traditii locale care sunt specifice anumitor regiuni. Practic diversitatea din sanul unitatii este cea pe care se pune accent si pe care autorul incearca sa o scoata in evidenta, dar daca ne raportam la legea fundamentala, Romania este stat national-unitar. In momentul in care se va specifica in Constitutie ca Romania este stat federal si fiecare unitate administrativa are la randul ei caracteristicile unui stat(parlament, guvern, politie, conducator etc), abia atunci se poate spune ca suntem un stat federal.
Dar cine poate sa imi spuna cum e mai bine, unitar sau federal?
Articolul D=lui O.Ivancu ridica oproblema cel putin interesanta : sint romanii un popor unitar ?
Eu cred ca sint ! Romanii vorbesc o limba inteleasa pe tot teritoriul tarii,iar in ciuda generelului Voronin, chiar in Basarabia si Transnistria spre deosebire de ex de italieni, care nu se pot intelege intre ei in dialectele sau graiurile locale.Se pot da multe alte exemple.
Rominii in majoritatea lor sint crestini ortodoxi ,iar ortodoxia a fost un factor decisiv de pastrare a identitatii nationale.
Romanii au o soarta comuna aceeade a rezista tendintelor expansioniste de ex. ale rusilor’Rapirea Basarabiei la 1812, a creiat o atmosfera populara determinanta pentru unirea de la 1859, si apoi unirile din 1918′
Dupa parerea mea sint convins ca rasboaiele de la 1877, 1916-1918 si 1941-1945 , casi rascoaladin 1907 ( stirnita de instigatori straini ],sau „iepoca” comunista, au contribuit la o crestere a coeziunii natiunii.
Exista printre romani semidocti sau semianlfabeti, care ii detesta pe provinciali, poate si pentru putinele se nesemnificativele particularitati lingvistice. Cinderam in cimpul muncii ,o colega se referea lamoldoveni cu expresia”moldoveaqn imputit „. I-an spuscaeu sint „moldovean imputit „. N-a vrut sa macreada! Daram intrebat-o ” decesotul tau a jucat fotbal laBacau, intre moldoveni ?” Raspunsul afost pe masura” aavut nevoiede banii lor, nu deei ! Cesa facem existaprosti ,inculti , delincventi prin toate partile lumii,trebuie sa dea ei exemplu de conduita unei intregi natiuni Din nenorocire daca rOMANIA A FOST OFERIOTA IN ZONA DE INFLUENTASOVIETICA DE CATRE MARELEcHURCILL, IARSOVIETICII AU DISTRUSELITAPOLITICA FORMATA INTR-UN SECOLO, SE PARE CA VATREBUI AL SECOL SA INTRAM IN NORMAL.
Abiaatunci vor fi toti romanii multumiti !
Domnul Iancu este in eroare. In SUA, vestul este mult diferit de sud si invers. In Germania, la Hamburg se maninca intr-un fel, iar in Bayern este alt meniu.
Natiunea romana este definita prin limba romaneasca, nu neaparat de obiceiuri locale, care evident pot fi diferite in diferite zone.Eu il cred mai mult pe Mihail Eminescu..”de la Nistru pin-la Tisa..” decit pe Dl Iancu care apare ca nu prea are mult in comun cu natiunea romana.
Domnul Dimitriu repetă mai multe clișee, pe cât de tocite, pe atât de false. Să le luăm pe rând.
1) „ortodoxia a fost un factor decisiv de pastrare a identitatii nationale.” Deci greco-catolicii, care pot fi considerați făuritorii acestei identități, n-au avut un rol decisiv?
2) “rascoala din 1907 ( stirnita de instigatori straini)” – de ce nu-i numiți domnule Atanasiu, pe acești “străini”?
3) “ROMANIA A FOST OFERITA IN ZONA DE INFLUENTA SOVIETICA DE CATRE MARELE CHURCHILL” – cu ce ocazie a “oferit” Churchill România? Dădea de la el din buzunar?
Domnule Ancuța-Nazari, dacă îl credeți pe Eminescu cu “De la Nistru pân’la Tisa”, atunci credeți și în continuarea:
…Tot românul plânsu-mi-s-a
Cã nu mai poate stăbate
De-atâta singurătate;
Din Hotin si pân’la Mare
Vin Muscalii de-a călare
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o ațin
Si Muscalii si Calmucii
Si nici Nistrul nu-i înneacã
Săracă tară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveste ‘nvată pruncii
Si sub mânã de jidan
Sunt românii lui Stefan.
Vai de biet român săracu
Că’ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Si-i străin în tara lui.
Din Brasov pân’la Abrud
Vai ce văd si ce aud
Stãpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Cris
Nu mai este luminis
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai stii ce te-ai face
Sărace, român, sărace!”
Domnul Ivancu (dacă ați avea o brumă de decență nu i-ați poci numele, dacă e greu, îl puteți lua cu copy-paste) are cel puțin tot atât de multă legătură cu națiunea română ca dumneavoastra și nu sunteți dumneavoastră îndrituit să dați note la românism, drept pentru care v-aș ruga să vă abțineți pe viitor de la asemenea jigniri.
Și că tot veni vorba de românism, în limba română se spune Bavaria, nu Bayern.
La un anumit nivel, cel al reactiei instinctuale la intilnirea cu mitocania unor compatrioti, va inteleg iritarea si, pina la un punct, chiar si idea „neomogenitatii” Romaniei; e un loc comun faptul ca nu sintem toti identici. Diferente sensibile exista intre locuitorii din sudul sau nordul tarii – de accord ! – dar si intre cei tineri si cei batrani, intre tigani si romani dar si intre cei educati si cei cu o educatie sumara, sau, coborit la nivel individual, intre fotbalistul Marica si Patapievici ba, chiar, intre Patapievici si Plesu ! Propuneti, in cosecinta, sa facem 20 de milioane de Romanii ?! Definirea Romaniei ca stat national unitar e una politica, implica existenta unei largi majoritati a etnicilor romani, distributia lor in cam aceleasi procente in toate provinciile istorice care alcatuiesc tara dar si existenta unui proiect politic bazat pe aceasta proeminenta a etnicului romanesc pe o lunga durata de timp. Nu se refera la identitatea de atitudini si gusturi si, mai ales, nu inseamna ca d-ta sau eu o sa-i simpatizam pe fiecare in mod egal. Cum spuneam, simpatizez cu unele afecte prezente in articol, ideile lui mi se par, insa, pripite la un mod adolescentin, nu degeaba il pomeniti pe dl. Gherman in articol, aveti acelasi mod prapastios de a sari de la citeva observatii de bun-simt cumva banal la niste concluzii foarte amendabile intelectual. Probabil sinteti inca foarte tinar, aveti timp sa va maturizati, totul este sa nu va luati mult prea in serios, sa nu va speriati, adica, de propria umbra. Cu stima, M.T.
nick,
am afirmat eu ca in SUA vestul nu e diferit de sud? In plus, cred ca ati ales in mod nefericit exemplul SUA pentru argumentatia dvs. Apropo, daca tot sunteti un atat de important aparator al ceea ce dvs numiti „natiune romana”, poate ar fi bine sa stiti ca este de preferat sintagma „limba romana” si nu „limba romaneasca” Nu ati reusit sa imi spuneti exact care este legatura intre versul citat de dvs. si articolul pe care il comentati. La fel ca un ante-comentator (curioasa coincidenta sau spirit de saolidaritate intre patrioti) imi spuneti Iancu, desi pe mine ma cheama Ivancu. Sa fie asta singura dovada ca ati citit cam in graba textul? Nu am prea multe in comun cu natiunea romana spuneti. Ultima data cand mi-am verificat Cartea de Identitate avem cetatenie romana. M-am nascut in Romania, traiesc in Romania, cred in Romania si vorbesc limba romana. Ar trebui ceva mai mult pentru a avea ceva in comun cu „natiunea romana”? Daca da, atunci ce? Spuneti ca preferati sa nu credeti in mine (banuiesc ca vreti sa spuneti, de fapt, in ideile pe care le exprim eu). Va asigur ca acest lucru ma flateaza peste poate!
Ce înduioșătoare este grija părintească cu care îl dojenesc naționaliștii vexați pe tânărul I(v)ancu, care este “adolescentin”, “trebuie să se maturizeze” și să nu “se ia în serios” „adică să nu se sperie de propria umbră”.
Ovidiu, nu-i lua în seamă pe acești naționaliști de mucava, articolul tău a mers la țintă, de aceea sunt așa de iritați, ai dat cu piciorul în acest mușuroi demagogico-patriotard (de unde și aprecierea medie atât de redusă). Le-ai reamintit de complexele și frustrările lor provinciale.
Mergi înainte pe această cale, viitorul aparține oamenilor ca tine, cu mintea deschisă și privirea ațintită spre viitor, nu acelora care repetă ca un patefon stricat sloganele din manualele de istorie din vremea național-comunismului.
Domnule Mircea Talpos
Am afirmat eu undeva ca trebuie sa spargem Romania in 20 de milioane de Romanii? Invocati, alaturi de alti comentatori, prezumata mea tinerete. Odata in plus ma vad nevoit sa va intreb care e relevanta, ce legatura e intre una si alta? Spuneti ca ajung la concluzii foarte amendabile („foarte amendabile” sa inteleg ca e o formulare ce denota maturitate stilistica?) din punct de vedere intelectual uitand sa imi spuneti care sunt acelea. Mai spuneti apoi doua lucruri. 1. sa nu ma iau in serios. Este un sfat bazat pe experienta personala? Ce recomandati? Sa scriu lucrui in care nu cred? 2. Sa nu ma sperii de propia mea umbra. Nu am obiceiul sa ma sperii de umbre, sentimentul acesta imi e cu desavarsre strain.
Un articol simpluț fără prea multă substanță,iar prin faptul că subliniezi evidentul(România nu este unitară!)nu dovedești absolut nimic.În România de azi se cer soluții,nu trompete cu discurs vag politic.Am avut nenumărate ocazii să cunosc români din toate provinciile istorice dar și englezi,filipinezi,sud-americani și indieni,iar dacă ar trebui să dau un verdict,românii sunt aceiași,indiferent de locul de proveniență cu toate defectele și calitățile lor.
Ajutati-ma sa inteleg un lucru. Spuneti ca e o evidenta ca Romania nu e un stat unitar si un rand mai jos afirmati ca romanii sunt oriunde la fel… E aici o vizibila contradictie sau nu? In ceea ce priveste simplismul sau simplitatea articolului (aici nu m-ati lamurit exact despre ce este vorba), este opinia dvs. si v-o respect
Ovidiu, spune dl. Clej, „nu-i lua în seamă pe acești naționaliști de mucava, acesti iritați, acest mușuroi demagogico-patriotard. Le-ai reamintit de complexele și frustrările lor provinciale”. A fost de ajuns un reproş, acela ca intre cîteva observaţii banale privind deosebirile regionale(şi, mai ales, stereotipurile de percepţie legate de ele !) si ideile politice presupuse a fi deduse din ele există o destul de slabă legătură, pentru ca dl. Clej să devină agresiv, insultător şi, în fond, să devină el însuşi proba vie a unei neplăcute „omogenităţi” româneşti: ne enervăm repede, avem mereu insulta la îndemînă, orice reproş înseamnă o provocare la luptă crîncenă, o ezitare în a aduce omagiul înseamnă demascarea unui duşman periculos, o critică adusă unui prieten înseamnă o declaraţie de rîzboi…! În schimb, ce dulce se adresează dl. Clej prietenului ofensat: „Mergi înainte pe această cale, viitorul aparține oamenilor ca tine, cu mintea deschisă și privirea ațintită spre viitor…etc.” Ai zice că vorbeşte o mamă, şi nu orice mamă, ci una deprinsă temeinic cu limbajul de lemn ! D-le Clej, nu vă amăgiţi, sînteţi de-al nostru, simţiţi şi vorbiţi ca un bucureştean, (din Bolintin !)fără să vreţi, demonstraţi că „amicul Ovidiu” bate cîmpii !
Domnule Ovidiu Ivancu,
Gluma cu cele „20 de milioane de Românii” era doar un paradox, o reducere la absurd a argumentaţiei dvs. Eu sînt sceptic în privinţa autonomiei ca panaceu universal, nu vad cum ar putea rezolva autonomia, oricît de extinsă, problemele la care faceţi referire în text. De aici şi impresia mea că sînteţi tînar şi (poate prea) entuziast; nu m-am gîndit la asta ca la o critică ci ca o scuză – dacă nu sînteţi prea mîndru pentru a o primi ! Impresia mea este că statul român este inert, slab, incapabil de modelare socială iar rarele sale intervenţii sînt mai degraba stîngace, pripite, repede uitate. Un amic irlandez spunea că a găsit în România adevarata enarhie, el fiind anarhist. Era o glumă, fireşte, dar sugestivă pentru ceea ce vreau să spun. Într-n stat confuz, dezorganizat, ineficient, autonomiile riscă să-l imite. Prin sugestia de a nu vă lua prea în serios încercam să vă sugerez o anumită rezervă intelectuală faţă de soluţiile miraculoase, nicidecum un îndemn la minciună – un pic de umor şi scepticism nu strică nimănui ! În fine, mă bucur să aflu că sînteţi curajos – asta chiar că e o calitate mare de tot. Bravo
Domnule Talpos,
Romania are nevoie de oameni ca Ovidiu Ivancu, de care duce lipsa. O fi tanar, asa cum cu dispret remarcati in primul ecou (acum ati mai indulcit tonul) dar spre deosebire de detractorii lui pe aceasta pagina (dupa cum observati nu sunteti singurul) are o viziune eliberata de complexe provinciale.
Da, Ovidiu este tânar si ferice de tineretea sa ca n-a apucat sa fie spalat pe creier de regimul national-comunist ca sa se indigneze atunci cand cineva indrazneste sa scrie un astfel de articol.
Degeaba va ascundeti in spatele „prieteniei”, pentru dumneavoastra Ovidiu si cei care gandesc ca el nu sunt prieteni. El nu da solutii, daca cititi mai atent articolele sale, ci infatiseaza realitatea romaneasca dintr-un unghi neobisnuit si aceasta fireste ca va irita, pe dumneavoastra pentru care tineretea este in mod obligatoriu sursa de naivitate si imaturitate. Dar, asa cum a spus si colegul meu Stefan – nu mor caii cand vor cand cainii si de aceea il incurajez pe Ovidiu sa nesocoteasca ce spuneti dumneavoastra si ceilalti detractori ai sai.
Domnule Mircea Talpos,
Odata in plus, constat ca ati inteles din articol ceea ce eu nu am exprimat deloc. Evident ca autonomia nu este un panaceu. Eu nici macar nu am folosit termenul de „autonomie”. Din nou, nu stiu de unde apare concluzia ca as fi „entuziast”. Aici e vorba doar de respectul fata de tot ceea ce e diferit in fiecare regiune romaneasca.Spuneti ca „Într-n stat confuz, dezorganizat, ineficient, autonomiile riscă să-l imite”… Nu cred asta si va spun si de ce. Cu cat cel care imi administreaza existenta e mai aproape de mine ca individ cu atat cresc sansele ca el sa fie mai responsabil. In plus, va fi parte a comunitatii. Evident ca nu se vor schimba lucrurile peste noapte. Fiind permanent in raza mea vizuala, el poate fi mai usor tras la raspundere decat o entitate abstracta ascunsa in spatele vreunui birou din capitala. Asta nu inseamna federalizare, nu inseamna autonomie teritoriala… Cand spuneti ca „bat campii” v-as ruga sa constatati ca in niciun raspuns dintre cele pe care le-am dat dvs. sau altora, nu am apelat la un asemenea limbaj, nu pentru ca mi-ar fi strain sau pentru ca l-as considera ineficient, ci pentru ca eu continui sa cred ca afirmatiile au nevoie de argumente, enunturile trebuie sustinute de ceva. Ca sunt eu mandru sau nu, asta nici macar nu va priveste pe dvs. Haideti sa discutam ideile si nu impresia pe care o avem despre cel care se ascunde in spatele lor. Porniti de la premiza ca as fi foarte tanar si va construiti un intreg esafodaj teoretic pe aceasta banuiala, pe o simpla prezumtie inexacta.ceea ce insa este ntr-adevar aproape de limta tolerabilului este tonul superior – didactic pe care il folositi atunci cand imi scrieti. Renuntati la el si concentrati-va pe argumente. Or, in materie de argument, ideile dvs. nu rezista. Adica, daca statul e ineficient inseamna ca automat ineficienta lui se difuzeaza in fiecare cotlon al Romaniei? Matematic, nu aveti dreptate.Nici macar teoria probabilitatilor nu e de partea dvs. Cu cat decizia asupra vietii noastre de zi cu zi va fi mai aproape de noi cu atat cresc sansele ca liderii sa fie mai eficienti…Puteti fi sau nu de acord cu asta, dar de aici pana la a-mi spune ca bat campii e o maaaare diferenta. Apoi, desi va aflati in fata unui articol in care autorul, un june necopt si imatur in opinia dvs., „bate campii”,ati simtit nevoia de a interveni cu comentarii. Dupa stiinta mea, cand cineva se afla in preajma unui articol incolor si inodor, il ignora. Dvs. nu faceti la fel?
Domnule Petru Clej,
Gresheala Dumneavoastra e ca publicati intentionat poezie antisemita a marelui poet national. Oare nu o facetzi intentionat?
Va asumati oare si contzinutul?
Asha se pare, e o strateghie obisnuita
B.I.
Pentru B.I. (din nou, aceeasi lasitate a ascunzisului în spatele anonimatului):
Poezia lui Eminescu (care nu e numai antisemita, e xenofoba în general, dar e scrisa în secolul XIX, când astfel de atitudini erau cvasi-general acceptate) în cauza a fost mentionata nu de mine, ci de cineva care intentiona sa-l discrediteze pe Ovidiu.
Si daca tot a mentionat primul vers, si dat fiind ca am o oarecare cunostinta despre opiniile antisemite ale persoanei respective, atunci i-am reamintit mai pe larg despre aceasta poezie. Deci faptul ca ea exista si e folosita ÎN CONTEXTUL DE AZI, când astfel de opinii nu mai sunt acceptabile, este o realitate care trebuie combatuta cu toata vigoarea. Si la revista ACUM nu vom ascunde acest lucru sub pres si sa ne extaziem la ce scria marele poet national în cu totul alt context acum aproape 150 de ani.
Mai mult, când aceste versuri sunt folosite pentru încercarea de a denigra pe cineva, vom reactiona prompt.
Eu il propun pe Clej Petru candidat la presedentia României sau cel putin la europene.
Este omul pentru care istoria si politica nu mai are niciun secret. Intre el si Radu Duda va rog sa-l prefereti. Nu veţi regreta caci acest om „universalis” are darul diviziunii detestand uniunea. Pentru el Ramania risipita in califate este un ideal de inalta aspiratie politica.
Mie mi se pare ca iritarea comentatorilor a pornit de la confuzia autorului intre notiunea de stat unitar si natiune omogena.
Sigur regiunile din Romania nu-s omogene sub aspectul mentalitatii, dar Romania e mai omogena decat alte state unitare, adica nonferedale.
Intr-o discutie cu o banateanca si cu un oltean discutam despre aceste diferente de mentalitea si de cultura.
Olteanu spunea ca daca prinde un copil la furat cirese nu o sa-i faca nimic pentru ca-i copil si pofteste. Banateanca (sasoaica) i-a replicat, ca in Elvetia primul cuvant pe care-l invata copilul este mama, si alt doilea „te rog”.
Copilul trebuie de mic invatat sa respecte bunul altuia, si daca pofteste sa ceara.
De la exemplu respectiv am divagat la alt subiect, respectiv casatoriile intre oltence cu ardeleni sau cu banateni au o rata de esec mai mare decat intre romani din aceeasi regiune, dintre romani si maghiari sau romani si sasi.
Castoriile intre olteni si ardelence sau banatence in schimb merg la fel ca altele.
Motivul e ca in zonele locuite de sasi curtile fiind inchise si sasii discreti, romanii au preluatintr-o mare masura cutumele, si „nu-si spala rufele in public”. Daca au neintelegeri in familie le rezolva intre ei.
In Oltenia parleazul fiind mic, nu au cun sa se ascunda de ochii lumii, si orice cearta e publica. Oltencele se comporta asa cum au vazut in familie, cu cat il „spurca” mai tare pe barbat cu atat se simt mai „descarcate sufleteste”, iar orgoliu ardelenilor nu suporta un asemenea afront, asa ca ardeleanu „inghite” pana ia decizia definitiva.
In ce priveste daca-i bine sa ramana zonele cu particularitatile, eu cred ca toate zonele trebuie sa se emancipeze, si sa adopte valori culturale pozitive, repectiv participarea la viata comunitatii.
Multumesc doamnei Caterina Dinca pentru încrederea care mi-o acorda, dar pentru europene e prea târziu sa mai candidez, iar pentru presedintie, asa cum am mai spus, nici atât, dat fiind ca m-am pronuntat deschis împotriva alegerii sefului statului prin vot deschis.
Nu stiu despre ce diviziune vorbiti, stiu însa ca va contraziceti atunci când vorbiti de împartire si califate. Daca ati studiat istoria islamului (si am oarecari dubii asupra acestui lucru) ati remarcat poate ca perioada califatului a fost una de unitate a musulmanilor sub un singur lider politico-religios si nu de diviziune. Iar astazi pentru destui musulmani aceasta refacere a califatului este un deziderat.
Asa încât, comparatia dumneavoastra este cel putin din punct de vedere factual eronata.
B.I.
Domnule Petru Clej,
Gresheala Dumneavoastra e ca publicati intentionat poezie antisemita a marelui poet national. Oare nu o facetzi intentionat?
Va asumati oare si contzinutul?
Asha se pare, e o strateghie obisnuita
B.I.
. . . . . . . . . . .
Ia zi, draga B.I., poezia antisemita a marelui poet national trebuie sa n-o publice nimeni intentionat, ci (tot intentionat) trebuie s-o ascunda sub presh? Pentru ca sa putem spune la toata lumea ca nu, Marele Poet National n-a fost niciodata, Doamne fereste, antisemit, ci viceversa – iar noi, care îl adoram TOCMAI fiindca a scris chestiile alea cu jidanii, nu suntem nici noi asa ceva, vai, se poate, cum puteti sa credeti asa ceva tocmai despre noi, vai, da’ va rugam sa nu ne jigniti…
Nestimate laș(ă) anonim(ă) “Observator”,
Acuzațiile calomnioase pe care mi le aduceți (evident sub acoperirea anonimatului de sub care vă e frică să ieșiți) provin direct din instrumentarul propagandiștilor naziști sau comuniști. Pe lângă faptul că sunt mincinoase și ridicole (“militez pentru desființarea României ca stat”!!!!!) dovediți că nu puteți să acceptați (sau să înțelegeți) niciun fel de opinii care ies din cadrul dumneavoastră obtuz.
Sa va fie rusine dle Clej. Ati fost si poate mai si sunteti cetatean al Romaniei. Articole denigratoare ce indeamna la disolutia statului roman, va descalifica, si pe Dvs si revista ce-o scoateti. Nu mai vorbesc ca publicati numai „ecourile” care va convin.
Dar cu sau fara publicarea selectiva a ecourilor, pare ca aratati o dusmanie feroce fatza de integritatea si suveranitatea Romaniei, dovedind acum ca militati deschis pentru desfiintarea sa ca stat cand cei mai multi isi doresc reintregirea Tarii.De ce nu publicati si pe cei care sustin statul roman si acum, si la bine dar si mai ales la greu?
Romania este stat unitar, punct. Fie ca acest fapt convine sau nu anumitor grupuri de interese straine, ceea ce scrie si este recunoscut in mod oficial in constitutia unui stat este lege si nu poate fi schimbata decat prin vointa cetatenilor sai, sau printr-o actiune militara de genul celei din Gaza.
Isi doresc romanii sa fie dezmembrati ca stat de catre aceste grupuri de interese? Evident ca nu, dimpotriva.
Hai sa vedem cui i-ar folosi sa imparta Romania dupa teritorii bogate in zacaminte naturale si resusrse energetice. Pai in primul rand ar fi Rusia, interesata de zona Moldovei si al platoului maritim, dupa care urmeaza SUA, interesata de pozitia geostrategica in care si-a amplasat bazele militare si piata de desfacere a armamentului depasit moral, si, desigur, Austria si Ungaria care isi gasesc interesul in Transilvania.
Singurul lucru care ii impiedica pe acestia sa faca impartirea Romaniei, dupa cum le dicteaza interesul economic, este vointa si unitatea poporului Roman. Din acest motiv, toata energia canalizata mediatic de catre acestia se orienteaza in directia alterarii si al distrugerii sentimentului national romanesc.
Natiunea Romana este membra cu drepturi egale a Uniunii Europene si a NATO. Nu se putea altfel si nici cele doua entitati nu si-ar fi dorit altfel, pentru ca Romania a platit scump si inca va mai plati pentru recunoasterea ei internationala.
SUA a generat aceasta criza mondiala ori din cauza coruptiei si hotiei care s-a instalat in sistemul lor bancar ori din incercarea de a destabiliza economia mondiala cu scopul de a slabi o Europa unita si din ce in ce mai puternica. In ambele cazuri, SUA devine un adversar puternic pentru interesele Europei si bate palma cu Rusia, de ale carei resurse energetice Europa are atata nevoie. Cele doua mari puteri armate forteaza nota si doresc o noua reasezare a zonelor de influenta economica si militara. Europa se vede santajata de doua ori, o data din considerente economice si a doua oara din considerente militare. Pentru a scapa de aceste doua mari presiuni, Europa se vede nevoita sa plateasca cu moneda romaneasca dubla sa dependenta. Ceea ce s-a ignorat in calcule si a iritat cel mai tare aceste interese straine Romaniei este unitatea nationala a Romaniei. Ceea ce s-a intamplat in fosta Iugoslavie, nu este posibil in Romania tocmai datorita acestui sentiment de apartenenta national. Nu poti ataca un stat membru al UE si NATO decat incercand sa il dezbini din interior. Din acest motiv suntem spectatorii acestor atacuri la adresa fiintei nationale.
Romania nu poate fi cucerita nici militar si nici nu poate fi dezmembrata decat prin incalcarea principiilor fundamentale dupa care actualele institutii internationale se conduc. Din acest punct de vedere, Romania a dat lectii de politica externa si a pus in dificultate diplomatica institutiile marilor puteri chemate sa se pronunte cu privire la recentele evenimente care au auvut loc in sanul regimului totalitar opresiv de la Chisinau, si a dat un semnal clar acestora ca sentimentul national romanesc este prezent si dincolo de hotarele stabilite unilateral intre cele doua mari puteri.
Baieti, Romania nu este de vanzare!
Donule Stefan B, intr-adevar duritatea uneori irationala a comentariilor vine dintr-o confuzie. Eu, insa, cred ca sintagma in sine de „stat unitar” ii duce pe multi cu gandul la articolul 1 din Constitutie. Daca doream sa fac referire la el, il puneam, credeti-ma intre ghilimele. Eu ma refer aici la o pretinsa unitate culturala, la faptul ca traim inca in interiorul unui stat mult prea centralist… Articolul in sine nu face altceva decat sa afirme doua idei: 1. Exista diferente culturale si de perceptie daca vreti majore intre romani si ele trebuie respectate de stat. Nu vorbesc de autonomie teritoriala si nici de federalizare, ci de fa[tul ca ar trebui ca din ce in ce mai multe decizii care privesc existenta unei comunitati sa fie luate in comunitate 2. De prea multe ori cei care ne conduc in plan local, nefiind oameni ai locului, nu inteleg specficul zonei si risca din aceasta cauza sa ia decizii anapoda.Atata tot… In rest, banuiala mea este ca multi dintre cei care au reactionat violent au citit titlul, s-au reactivat cateva sabloane de gandire…
Dle Observator,
Cu tot respectul pe care il port oricarei fiinte umane, pana cand nu veti avea o identitate, nu voi mai interactiona cu dvs. in niciun fel.
Domnule Nicolau,
Nu am sa ma leg de continutul ecoului dumneavoastra (cu exceptia lungimii -mai lung decât articolul – care-l face plicticos si a incoerentei sale, dar va va da Ovidiu un raspuns), ci doar de tonul de Mitica de bodega pe care-l adoptati, care nu face decât sa confirme ce spune autorul.
Domnul Andrei Florian, ca de obicei, si-a îmbracat haina de demagog patriotard si ne-a turnat un text care n-are nici în clin nici în mâneca cu articolul (mai ales fixul sau cu Gaza, care dovedeste înca o data ca nu pricepe nimic). Dar domnia-sa se simte mandatat sa fie cerberul statului national unitar rrrromânesc.
Domnule Florian, nu va e frica de ridicolul care ucide?
Domnule Ioan Vlad Nicolau,
Sunteti sigur ca ati citit articolul pe care il comentati? Distanta intre ceea ce am afirmat eu si ceea ce ati inteles dvs. e foarte mare. Totusi, pentru cultura dvs. generala, atunci cand in diferite articole (al meu sau altora) constati ca se vorbeste despre o carte si in paranteza se trece editura, anul aparitiei si orasul sa stiti ca asta se face de regula pentru a-l ajuta pe cititor sa ajunga mai bine la text (nu ca v-as banui ca ati fi unul dintre ei). Asa se face…Cat despre modul in care stapaniti limba romana, ei bine aici e cea mai mare problema. Spuneti ca asteptati raspunsuri, dar, domnule Ioan Vlad Nicolau, pentru asta trebuie sa adresati intrebari. Se pare ca ati inteles cumva ca stabilesc raporturi de inferioritate si superioritate intre cetatenii diferitelor regiuni istorice romanesti. Nici vorba de asa ceva. Diferentele sunt diferente si atat…”Eu am utilizat o mare cantitate de răbdare pentru a-ţi citi aberaţia” – pai de ce atata risipa de energie, domnule Ioan Vlad Nicolau? Si mai ales, cu ce scop? Dupa atata risipa ori n-ati inteles nimic ori nu prea sunteti capabil sa redati ce ati inteles. Va repet, adresati intrebari si veti primi raspunsuri. Momentan, v-as ruga sa respirati adanc si sa reveniti cu intrebari la care sa va pot si raspunde. Poate incercati si ceva formule de politete? Daca nu reusiti din prima, nicio problema. Perseverati.
Răspuns domnului Ovidiu Ivancu la articolul domniei sale referitor la unitatea României ca stat.
Unicul lucru clar din întregul dumneavoastră articol „România ca stat unitar nu există”, este întrebarea cu care se încheie articolul: ”Este chiar atît de greu de înţeles?”
Asta da! E o întrebare clară, la obiect şi răspunsul nu poate fi decât tot atît de direct şi clar, un din inimă şi foarte hotărât da! Da! Este greu de înţeles! Adică citind articolul dumneavoastră, este foarte greu de înţeles, ce doriţi dumneavoastră să comunicaţi românului mai mult sau mai puţin nesimţit care se încăpăţânează să creadă că România este totuşi un stat unitar.
Este greu de înţeles, nu dorinţa dumneavoastră care e oarecum clară şi nici iapa căreia i se adresează bătaia şeii. Sunt greu de înţeles argumentele nebuloase folosite pentru a susţine o teză personală atât deee….. originală, care se dovedesc a fi extrem de subţiri şi de tot nesemnificative.
Înţelegem noi că relatarea domnului Radu Paraschivescu despre nunta ţinută-n casa scărilor într-un cartier oarecare din Bucureştiul zilelor noastre de către un nesimţit oarecare, v-a emoţionat atât de tare şi vi s-a întipărit atât de puternic în memorie, încât cu ocazia unei călătorii prin Oltenia vi s-a relevat brusc faptul că în Moldova sau în Transilvania un astfel de atentat cras la bunul simţ nu ar fi posibil.
Mă întreb numa’, cum de fiind în Oltenia aţi constatat că astfel de nesimţiri nu sunt posibile în celelalte două regiuni ale ţării şi ce are asta cu intervenţia hodoronc tronc a domnului Sabin Gherman care cerea, înţelegem noi tot pe chetie de nesimţire evidentă a bucureşteanului organizator de nuntă-n casa scărilor, o despărţire imediată a Transilvaniei de România. Trebue să recunoaşteţi şi dumneavoastră că e greu de înţeles, având în vedere precaritatea argumentelor, cum de aţi ajuns la o astfel de extremă soluţie. Sau?
Mai mult, dumneavoastră trageţi din coroborarea celor două fapte, cererea imperioasă a domnului Gherman şi constatările dumneavoastră personale, concluzia că România nu este un stat unitar. Nu e puţin cam prea subţire argumentaţia pentru o decizie aşa de gravă?
Puţin mai jos încercaţi să dregeţi busuiocul afirmând că în fond chiar cu atitudini diferite, concepţii despre viaţă diferite şi obiceiuri alimentare deosebite, se poate convieţui într-un anume teritoriu, dar numai formal. Adica cum? Cum formal?
Apoi coborând de la Sighii către mitocanii din sudul ţării sesizaţi o sensibilă diferenţă, de la „verbalizare” şi o deosebire grozavă în obiceiurile culinare şi până la nivelul de educaţie între cetăţenii aparţinători celor trei mari zone ale ţării, în favoarea nordului, vestului şi estului. Aceste diferenţe majore vă pun pe gânduri şi vă aşează în faţa unei cruciale întrebări, dacă nu cumva aceste diferenţe au existat din totdeauna, sau a fost urmarea unei evoluţii pe cât de misterioasă, pe atât de fatală.
Om citit şi corect din cale afară, din frica de a nu greşi, cercetaţi chestiunea pe faţă şi pe dos găsind răspunsul aşteptat în ”Călători străini prin Ţările Române în secolul al XIX-lea”.
Ca să nu ne imaginăm că asta-i o cărticică oarecare pe care o citeşte orice Mitică din Bucureşti, ceva de tip „Submarinul Dox”, subliniaţi că această carte este editată chiar de Academia Română, firmă faină şi adresă peste orice critică, care prin gura unor călători vă confirmă temerile, aşa că dumneavoastră declaraţi oarecum ezitant: „se pare” că…. aşa-i!
Dece numai se pare că? Păi vajnicii călători ai secolului XIX constatând şi ei că oltenii mănâncă ciorbă de găină fiartă-n oală cu pene cu tot, la care poate că mai adaugă la zile mari vreo două trei fire de praz, în timp ce moldoveanul face din zburătoare „tochitură cu mămăliguţâ, iar ardeleanul ca fiind cel mai ridicat dintre ei face din aceeaşi găină, supă cu găluştele şi guilaş cu frecăţei ca la Viena, constată adica diferenţe foarte mari, esenţiale, care nu pot fi trecute uşor cu vederea şi care evident se bat cap în cap, deci acei călători vă confirmă presupunerile şi teza fără doar şi poate. Aşa că dece „se pare că..”
Şi fiindcă tot suntem la diferenţe majore între comportamentul celor trei grupe regionale, mai trebuie subliniat că în timp ce locuitorii din sud înjură de mamă, mănâncă seminţe scuipând cojile pe jos, râgâie şi se îmbată, moldoveanul e mult mai cuviincios, se duce la biserică şi nici nu-şi înfrăgezeşte ca pe chioftea nevasta decât rar, când se întoarce seara târziu trudit dela crîşmă, în timp ce ardeleanul şi oşeanul, oameni cuviincioşi şi cu frica de Dumnezeu, nu înjură explicit niciodată şi dacă scot custura la om, o fac numai la o nevoie ca să-şi susţină argumentaţia. Altfel nu.
Ei bine, având în vedere suportul moral acordat de călătorii secolului XIX-lea şi de Academia Română care le publică impresiile, de observaţiile personale la care se adaugă argumentaţia doctă a domnului Gherman, v-aţi comvins şi încercaţi să ne convingeţi şi pe noi, că din punct de vedere educaţional şi comportamental, ardelenii şi oşenii se pot compara cu domnii de la Budapesta şi Viena, cu toate că le cam put picioarele, aşa cum afirma un alt călător de prin secolul al XVII-lea, în timp ce ceilalţi nu stau prea departe ca mod de gândire şi comportament de măgarii asociali din Başcortostan, astfel că decretaţi fără drept de apel, definitiv: România nu este un stat unitar!
Din articolul dumneavoastră atât de „tare” argumentat, reiese acum cu mare claritate că diferenţele dintre munteni, moldoveni şi ardeleni sunt aşa de mari, încât numai dacă eşti chior nu poţi vedea că o convieţuire nu este posibilă şi în mod normal ar trebui ca cele trei grupuri de oameni să trăiască complect separaţi, sau să se separe de bună voie spre binele tuturor, şi dacă nu şi nu, să fie separaţi!
În sprijinul afirmaţiei dumneavoastră mai aduceţi argumentul că un funcţionar, prefect, poliţai sau ce-o fi el acolo, odată trecut forţat, adica în interes de serviciu dintro zonă într-alta a ţării, riscă să-şi piardă identitatea culturală şi odată cu ea, echilibrul moral şi sufletesc cu care l-a dotat mă-sa şi natura, dacă nu cumva e discriminat pe faţă, înjurat, şi chiar bătut de către majoritari sfârşindu-şi astfel zilele negăjit şi distrus sufleteşte.
Şi asta cu toate că exemplele inverse stau la îndemâna oricui, ele existând în proporţie de masă. Părinţii mei sunt Moldoveni şi după studenţie au trăit în Bucureşti zeci de ani fără să le fie teamă că vor fi alergaţi cu bâtele pentru a fi bătuţi pentru faptul că sunt moldoveni, eu am trăit timp de zece ani în Covasna şi secuii nu au încercat să bage custura-n mine niciodată şi nevasta mea bănăţeancă, a trăit şi ea nişte zeci de ani între bucureşteni fără a-şi pierde echilibrul sufletesc şi fără să-i treacă niciun moment prin cap să ceară independenţa Banatului. Exemple de felul ăsta sunt milioane.
Şi atunci vă întrebaţi dumneavoastră retoric, de unde încrâncenarea asta la nesimţiţi şi la „unii” patrioţi, de a crede şi de a vrea să păstreze această „falsă” impresie de unitate naţională?
Păi ştiu şi eu? Poate pentrucă 22 de milioane de oameni sunt înrudiţi genetic, vorbesc o aceeaşi limbă, chiar dacă cu mici diferenţe de vorbire regională, că aceşti oameni au aceeaşi credinţă şi trăiesc în nişte graniţe bine stabilite, recunoscute de ei însăşi şi de toată lumea, inclusiv de către O.N.U. şi că în faţa legii, a vecinilor, a lumii şi a lui Dumnezeu se numesc români.
Ca să nu mai vorbesc de faptul că dacă a-ţi avea curiozitatea de a-i întreba pe ardeleni, munteni, moldoveni, dacă sunt de acord cu teza dumneavoastră, a-ţi risca să aveţi parte ca răspuns de o înjurătură de mamă rostită neaoş la unison în cele trei „limbi”, în proporţie de 99% sau chiar mai mult. Vă daţi seama ce vijelie ar fi?
Pe urmă mai aduceţi în favoarea tezei dumneavoastră încă vreo câteva argumente de tot rizibile cum că oamenii României, ba chiar parlamentarii în parlament fac mişto unii de alţii, moldovenii de ardeleni şi olteni, oltenii de munteni şi muntenii cu bucureştenii în frunte, fac mişto de toţi ăilalţi. Evident că asta nu-i frumos şi denotă aşa cum spuneţi, că ar trebui ca regiunile să se despartă odată pentru totdeauna. Argumentul este ”top”!
Mai îl aduceţi în plan şi pe Damian Stănoiu care dacă s-ar ridica din groapă şi v-ar putea citi articolul, precis ar muri a doua oară de râs. Ce are deziluzia unui popă venit dela Athos şi care a fost totalmente deziluzionat de starea lucrurilor din România cu necesitatea de a separa cele trei regiuni. Bănuiesc eu că are cam tot atâta cât are scula cizmarului cu care dă găuri în talpă cu prefectura din Cocârlaţii de Baltă.
Aşa dară enumerând dealungul articolului mulţimea de diferenţe grave ce domneşte între cetăţenii celor trei regiuni, trageţi concluzia pe care după dumneavoastră ar trebui s-o tragem şi noi, că aşa nu se mai poate! Să ne despărţim, revenind la cele trei voevodate de dinainte de 48 şi în acelaşi timp să facem o purificare strictă a populaţiilor celor trei voevodate de tip Hitler sau Stalin, pentru a ne păstra echilibrul sufletesc.
Maestre dragă! Spune-mi sincer. Chiar nu-nţelegi? Eu am utilizat o mare cantitate de răbdare pentru a-ţi citi aberaţia. Fă şi matale un efort şi încearcă să gândeşti! Dar nu aşaaaa de mântuială. Încearcă să gândeşti d- adevăratelea! Că pân-acuşicălea…… nu prea!
Aştept răspuns! Dar raţional nu ca până acum.
Ioan Vlad Nicolau
Domnule Andrei Florian
„Romania e un stat unitar punct”, ziceti. Bun, pana aici, nu prea sunt multe de obiectat. E o afirmatie, o convingere a dvs. si aveti, evident, dreptul de a o exprima.Ceva mai tarziu , insa, ma pierdeti definitiv… Vorbiti despre dezmembrarea Romaniei dupa modelul Iugoslaviei, despre pericole militare si pareti a fi depozitarul unor informatii „explozive”, de vreme ce ati descoperit ca „SUA a generat aceasta criza mondiala ori din cauza coruptiei si hotiei care s-a instalat in sistemul lor bancar ori din incercarea de a destabiliza economia mondiala cu scopul de a slabi o Europa unita si din ce in ce mai puternica”… Nu stiti sigur, dar aveti ceva piste promitatoare… Deja nu mai are nicio legatura cu articolul meu. Eu am auzit ca in criza mondiala sunt implicati si martienii, martieni care vor coloniza Romania… O curiozitate: articolul dvs. va fi publicat in Romania Mare? Incheiati apoteotic: „Baieti, Romania nu este de vanzare”…A afirmat cineva ca ar fi? Oricum, sunt convins ca daca ar fi totusi de vanzare, dvs., din spirit patriotic, ati cumpara-o si ati reda-o neamului romanesc.
D-le Clej,
aveti sansa ca ridicolul nu ucide, altfel erati de mult raposat. Sunteti sugrumat de ura contra Romaniei, poate dezinteresat, poate urmarind Dumnezeu stie ce scopurai josnice.
Mai ganditi inca romaneste? Imi este greu sa cred. Mai repede sunteti victima unor manipulari care va aranjeaza pe undeva.
Poate ar fi fost bine ca Ovidiu sa fi folosit cuvantul „Omogen” si nu „Unitar” in titlul articolului sau. In acest mod nu s-ar mai fi facut confuzia cu semnificatia cuvantului Unitar din Articolul 1 al Constitutiei Romaniei:
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
In timp ce Ovidiu vorbeste clar despre absurditatea omogenitatii, adversarii lui combat in legatura cu punerea sub semnul intrebarii a caracterului Unitar. Nimeni insa, spre surprinderea mea, nu se deranjeaza sa se documenteze care este semnificatia cuvantului Unitar din definitia constitutionala a unui stat. Daca ar face-o, ar vedea ca Unitatea despre care vorbeste autorul nu are nici in clin nici in maneca cu unitatea despre care se vorbeste in articol. Ii las pe adversarii lui Ovidiu sa se documenteze pentru a intelege ce vreau sa spun. Nu de alta, dar daca nu aprofundeaza personal si din surse independente, ori nu ma vor crede ori nici macar nu-i va interesa despre ce vorbesc, pedaland inainte in gol, pe teme patriotarde-retarde.
Doamna „Geta Balan” (alias Iulia, cu adresa de e-mail falsa, o persoana care posteaza din Franta, sub anonimat si care este obsedata de atacurile la persoana mea), ma dezamagiti. Scriu eu cu câteva ecouri mai sus „Domnule Florian, nu va e frica de ridicolul care ucide?”, doamna Balan repeta ca un papagal acelasi lucru, dând dovada de totala lipsa de imaginatie.
Nu stiu ce înseamna „gânditi româneste”. Daca va referiti la faptul ca gândesc în limba româna, raspunsul este da, chiar daca traiesc de 18 ani în Marea Britanie, cred ca se vede asta din modul în care ma exprim în limba mea materna.
Cât despre calomniile cu ura împotriva României, manipularea si alte asemenea gogomanii, n-am sa raspund acestor josnicii preluate din arsenalul comunist (nazist) al lui „cine nu-i cu noi, e împotriva noastra”.
În final va reamintesc ca nici dumneavoastra, nici amicii dumneavoastra din grupa demagogico-patriotarda nu aveti un monopol asupra patriotismului, asa cum cu aroganta va imaginati.
Domnilor, ca sa scrii un articol prin care sa incerci sa demonstrezi ca Romania nu este un stat unitar din cauza diferentelor culinare, diferentelor date de obiceiuri, de educatie, etc, este ca si cum ai spune ca doi frati nu pot fi numiti frati decat daca seamana intre ei din toate punctele de vedere enuntate mai sus, ceea ce este o naivitate infantila. O familie, domnilor, se numeste familie indiferent daca fratii sunt frati vitregi, sau indiferent daca unul dintre ei este mai naiv si nu recunoaste acest fapt. Parintii sau nationalitatea nu ti le alegi, le obtii prin nastere si nu au caracter optional. Caracterul unitar al statului roman nu contine in definitia sa niciuna dintre caracteristicile aduse ca argumente de Ovidiu. Din acest punct de vedere, Ovidiu a facut o grava confuzie remarcata cu obiectivitate de domnul Maier.
Domnule Ovidiu, nu iti poti nega originea romaneasca pentru ca te-ai nascut in Romania si vorbesti limba oficiala a acestui stat, asa cum nu poti nega nici unitatea statului roman care se refera strict la caracterul nefederativ al organizarii statale. E chiar atat de greu de inteles? Pareti a fi un om inteligent si din aceasta cauza tind sa cred ca nu sunteti victima unei manipulari, cu atat mai mult nu cred ca doriti sa manipulati, pentru ca in afara de domnul Clej nu cred ca mai aveti sanse sa convingeti pe cineva.
Domnule Clej, agresivitatea cu care obisnuiti sa ma tratati ma umple de compasiune, nu ma sperie. Ca moderator al acestui site, va comportati destul de bizar.
Domnule Andrei Florian, prin acest mesaj dovediți înca o dată că n-ați priceput nimic din ce a scris Ovidiu Ivancu (un om inteligent, într-adevăr, spre deosebire de dumneavoastră).
Ovidiu nu se leagă de caracterul unitar constitutional al României (pietrificat în Constituția fesenistă a statului, adică nerevizuibil) ci face niște considerații asupra a ceea ce el consideră a fi trăsături de caracter ale unor grupuri mari de populație.
Se poate înșela, dar o face cu bună credință. De aceea reacția isterico-patriotardă a criticilor săi (inclusiv dumneavoastră) este jalnică.
Iar dumneavoastră, domnule Florian (care ca și alții cu aceleasi opinii încercați să-l periați pe Ștefan – și credeți-mă că în 40 de ani de când îl cunosc nu am întâlnit un om mai puțin sensibil la laude ipocrite) culegeți ce ați semănat – ați încercat să intrați cu bocancii (pseudoliterari) pe această pagină, ați calomniat și ați atacat, încercând să vă impuneți opiniile demogogico-patriotarde deși ați fost avertizat că veți fi contrat cu duritate.
Ce este regretabil este faptul că nu realizați faptul că nu dispuneți de anvergura necesară ca să comentați subiectele propuse de revista ACUM (de unde și obsesia cu Gaza, firească la un antisemit și un negaționist al Holocaustului ca dumneavoastră, aici nu sunteți singur). De ce vă încăpățânați să dați tot timpul cu bâta în baltă?
Domnule Andrei Florian si stimati alti domni,
Definitie din DEX (p. 1136): „unitar – care formeaza un singur tot, un intreg; omogen”. Odata in plus, va spun tuturor ca in niciun caz Constitutia Romaniei nu detine monopolul semantic al cuvantului „unitar”. Imi spuneti „Domnule Ovidiu, nu iti poti nega originea romaneasca”. Aratati-mi va rog unde anume afirm eu ca imi neg originea. Mai spuneti ca „Pareti a fi un om inteligent si din aceasta cauza tind sa cred ca nu sunteti victima unei manipulari, cu atat mai mult nu cred ca doriti sa manipulati, pentru ca in afara de domnul Clej nu cred ca mai aveti sanse sa convingeti pe cineva”. Spuneti-mi va rog unde anume imi afirm dorinta de a convinge pe cineva. Eu vorbesc despre lucruri in care cred si nu ma intereseaza absolut deloc daca voi convinge sau nu pe cineva. Cand e vorba despre convingeri personale, domnule Andrei Florian, nu sunt interesat de cati altii gandesc ca mine.Am mai afirmat-o, o mai spun o data: nu am orgoliul de a crede ca ideile mele vor fi masiv insusite de toti cititorii mei(asta chiar m-ar pune pe ganduri pentru ca ma tem de unanimitate). Va repet, este intr-adevar vorba despre o confuzie, dar ea vine din faptul ca asociati sintagma de „stat unitar” exclusiv cu articolul 1 din Costitutie.
Domnule Clej, sunteti in eroare si vreau sa va corectez. Caracterul national si unitar al
Statului Roman a fost consfintit de Constitutia din 28 martie 1923. Elaborata de guvernarea liberala Ion I.C. Brãtianu (1922-1926), Constitutia a fost un act fundamental democratic. Prin urmare, ceea ce dumneavoastra numiti impietrit in Constitutia FSN-ista, a fost in fapt ”impietrit” de un guvern liberal, profund democratic, si cu performante de netagaduit. Mai cititi si carti de istorie, ca nu strica.
Domnule Ovidiu, ”postulatul” enuntat in titlul textului dumneavoastra ”Romania ca stat unitar nu exista” nu lasa loc de interpretare semantica a formularii sale. Daca nu ati fi fost profesor de limba romana as fi trecut cu vederea peste aceast enunt.
Dumneavoastra spuneti ca ”În istoria acestei ţări, de normalitate am avut parte atunci când fiecare regiune istorică s-a dezvoltat organic, conform propriilor opţiuni şi în acord cu propriile raportări la existenţa de zi cu zi”. Va rog sa definiti intervalul de timp din istoria romanilor cand ACEASTA TARA a avut parte de ceea ce sustineti dumneavostra ca a fost normalitate, si veti avea surpriza sa descoperiti ca va referiti la perioada in care ACEASTA TARA s-a gasit sub diverse ocupatii straine.
Numai impreuna cu fratii nostrii am gasit forta necesara sa ne cladim destinul de tara libera si independenta. Nu o spun eu, o spune istoria Romaniei si ma folosesc de formularile dumneavoastra.
Domnule demagog patriotard Andrei Florian,
Ca de obicei, depășindu-vă competența și vorbind după ureche, sunteți pe lângă subiect.
Constituția fesenistă din 1991 prevede:
ARTICOLUL 152
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
Ca să vă traduc într-un limbaj simplu termenul constituțional de „pietrificare”, aveți un exemplu în art. 152 al Constituției feseniste, adoptate în 1991, nu în 1923, care interzice, printre altele, revizuirea caracterului național și unitar al statului român.
Trebuie să vă informez că ÎN NICIO ALTĂ CONSTITUȚIE EUROPEANĂ nu veți mai găsi formularea „stat național”, iar recenta comisie prezidențială privind Constituția a recomandat dez-pietrificarea termenului „unitar”. Sunt cumva juriștii și politologii numiți de Traian Băsescu (al cărui cult îl promovați) niște „Trădători” așa cum le place celor ca dumneavoastră să spună?
Și în plus pentru a se renunța la acești termeni, trebuie aleasă o nouă Adunare Constituantă care să adopte o nouă Constituție, așa că stați liniștit că nu subminează revista ACUM și Ovidiu Ivancu îndrăgita dumneavoastră lege fundamentală fesenistă.
În final, domnule Andrei Florian, de ce vă dați cu părerea acolo unde habar n-aveți? De ce practicați demagogia patriotardă? De ce nu trăiți cu mintea în anul 2009 și repetați papagalicește formulele învățate din manualele de istorie național-comuniste?
Domnule Andrei Florian,
Cu tot respectul, mai multe lamuriri nu va pot da. Lucrurile sunt destul de clare. Dvs. considerati totusi ca sintagma asta care va irita la culme „stat unitar” este legata ombilical de Constitutie. Eu cred ca nu si am incercat sa va explic asta in comentariul meu anterior. „Numai impreuna cu fratii nostrii am gasit forta necesara sa ne cladim destinul de tara libera si independenta”. Poate imi spuneti dvs. la ce anume va referiti. Si in timpul comunismului am fost „alaturi de fratii nostri” si nu ne-a ajutat foarte mult. Evident, nu ne-a fost bine nici cand nu faceam parte din acelasi stat. Dar nu asta e problema. Problema este ce facem acum… acceptam sa fim victimele perpetue ale unor decizii de la centru sau incercam sa gasim alternative? Acestea, repet, nu sunt federalizarea sau autonomia teritoriala, ci pur si simplu o descentralizare reala. Asta e opinia mea, cel putin. Nu cred in federalizare si nici in autonomie teritoriala, dar asta nu ma impiedica sa ii respect pe cei care cred in ele. Am vaga senzatie ca am pornit de la un articol si am ajuns in zone din ce in ce mai indepartate de el.Apropo de intrebarea dvs., cred ca interbelicul romanesc avea mult mai multe doze de normalitate decat ce traim astazi. Nu idealizez, desigur.La fel, fara sa idealizez mi se pare ca Romania Regelui Ferdinand este un alt exemplu de normalitate. Dar asta e discutabil si subiectiv. O sa-mi replicati poate ca Ferdinand era neamt… Ei, si? Ceausescu era roman… Scrieti „Daca nu ati fi fost profesor de limba romana as fi trecut cu vederea peste aceast enunt”. Nu putem totusi sa discutam exclusiv despre ideile in care credem? Sa inteleg ca daca as fi fost fierar-betonist ati fi privit articolul cu alti ochi? E complet aberant.
Domnule Ivancu, este de datoria mea sa va spun ca nu sunt de acord cu tot ce scrieti.
„Spre exemplu, se vorbea acolo despre nesimţitul care organizează o nuntă pe casa scărilor. Nu am auzit ca vreodată o asemenea specie să bântuie prin Ardeal sau Moldova. ”
Faptul ca in mintea dvs prostul gust exista numai in Bucuresti, iar ardelenii si moldovenii nu sufera deloc de aceasta boala ma determina sa va spun clar ca daca ati fi spus o asemenea gogomanie in SUA ati fi fost dat in judecata si chiar ati fi riscat sa va pierdeti serviciul. In timp ce lucram in California am fost obligat sa semnez ca nu voi face nici un fel de aprecieri negative nici referitor la sexul sau orientarea sexuala a colegilor si subordonatilor si nici la originea lor REGIONALA. Asta trecand peste faptul ca ceea ce ati afirmat in acest citat este o prostie. Prostul gust este universal, domnule, ca si bunul gust, si nu tine de nationalitatea sau originea cuiva si nici de tzinutul in care locuieste.
Fiind nascut si traind multi ani in Cluj va asigur „pe cinstea mea” ca exista destul prost-gust si acolo si ca nu e cazul sa facem intreceri de prost gust pe regiuni.
In plus, faptul ca nu ati auzit dvs de ceva, nu este o proba irefutabila ca acel ceva nu exista.
Eu cred că articolul lui Ovidiu poate fi interpretat și ca un elogiu al diversității în România. Și într-adevăr această diversitate a fost aproape distrusă de regimul național-comunist, mai ales prin politica sa de sistematizare.
Recent, la Târgul de carte de la Londra, medicul Anthony Daniels, un bun cunoscător al României dinainte de 1989, spunea că o astfel de tendință a existat și în Marea Britanie, desigur la o altă scară, în care acum aproape toate centrele orașelor și cartierelor arată cam la fel.
Am dat exemplul cărții Irinei Livezeanu, Cultură și Naționalism în România Mare 1918 – 1930, în care autoarea arată cât de puțin integrat era învățământul din România chiar la 12 ani după unirea din 1918 și ce mari erau diferențele dintre provinciile istorice.
Recent am văzut pe BBC4 (un canal de elită, un fel de ARTE britanic) un documentar care-și propunea să evidențieze diferențele dintre englezii din nordul sărac și cei din sudul bogat și dacă există trăsături caracteristice, așa cum pot fi remarcate la scoțieni, galezi sau irlandezi și n-am sesizat ca cineva să se fi scandalizat de acest program.
Este surprinzător că Anton Constantinescu, atacat cu mârșăvie ori de câte ori scrie un articol critic la adresa religiei sau a homofobiei (și apărat de colegii săi), nu remarcă atacurile mârșave la care este supus Ovidiu Ivancu, care calificat ba imatur, ba trădător, ba vândut. Și mai ales sunt surprins, că asemenea detractorilor săi, îi deformează intențiile.
Domnule Anton Constantinescu,
Evident, e optiunea dvs. sa credeti sau nu in ce scriu. Simt insa nevoia de a va atrage atentia asupra unui aspect interpretat eronat. Evident ca prost-gust exista in toate provinciile istorice romanesti, evident ca nesimtitii sunt raspanditi in toate colturile Romaniei. Eu spuneam doar ca profilul lor e diferit de la o zona la alta, ceea ce nu cred ca poate fi contestat. Nesimtirea nu e nici ea unitara, are nuante. Apoi, am scris „Nu am auzit ca vreodată o asemenea specie să bântuie prin Ardeal sau Moldova” tocmai pentru a nu absolutiza, tocmai pentru a spune ca afirmatia mea nu are valoare de axioma. Spuneti „Faptul ca in mintea dvs prostul gust exista numai in Bucuresti, iar ardelenii si moldovenii nu sufera deloc de aceasta boala ma determina sa va spun clar ca daca ati fi spus o asemenea gogomanie in SUA ati fi fost dat in judecata si chiar ati fi riscat sa va pierdeti serviciul”… Unde anume am afirmat ca prostul gust exista doar in Bucuresti? Va repet, e vorba doar de profiluri diferite de nesimtiti… Cat despre ce as fi patit daca as fi lucrat in SUA, ma rog, dvs. stiti mai bine…si eu stiu insa un lucru: ca nimic din ce am afirmat aici nu e jignitor la adresa vreunei colectivitati anume. Scrieti „Prostul gust este universal, domnule, ca si bunul gust, si nu tine de nationalitatea sau originea cuiva si nici de tzinutul in care locuieste”…perfect de acord cu dvs. Ce anume concret, ce sintatgma, ce cuvant, ce propozitie, ce fraza v-a facut sa credeti ca am ierarhizat in acest articol prostia in functie de regiuni? In acelasi timp, trebuie sa va atrag atentia si dvs. asupra limbajului pe care il folositi: „ceea ce ati afirmat in acest citat este o prostie” sau „daca ati fi spus o asemenea gogomanie in SUA ati fi fost dat in judecata”. Nu puteti deveni ceva mai urban? Nu de alta, dar dincolo de o anumita limita a limbajului eu voi refuza sa interactionez cu dvs. Nu ati ajuns inca acolo, dar ar fi pacat sa coboram o polemica ce ar putea fi interesanta intr-o zona in care sunt convins ca nu doriti nici dvs. sa ajungeti.
Citind ultimele 2-3 comentarii constat ca s-a cam pierdut firul initial al discutiei.
Pana la urma, problema ridicata de articolul dlui Ivancu era daca Romania este nu este un stat unitar.
Dl. Ivancu a incercat sa arate diferentele care exista intre regiunile Romaniei, intre cutumele fiecarei provincii in parte si sa demonstreze ca pe baza acestora Romania nu este un stat national-unitar. Eu unul nu sunt de acord cu asta, deoarece exista astfel de diferenta exista fara nici o urma de indoiala si in tarile din jurul nostru, dar nu cred ca Bulgaria sau Ungaria nu sunt state unitare, spre exemplu.
Romania este stat unitar pentru ca, pentru moment, legea fundamentala a tarii asta precizeaza, in viitor insa cine stie, poate vom deveni o federatie, desi nu imi dau seama din ce state/provincii ar putea ea sa fie compusa.
Domnule Clej, din faptul ca nu aveti nimic de obiectat la postarea mea referitoare la articol trag concluzia ca sunteti de acord cu mine in aceasta privinta.
Ce pot sa va spun despre mine, personal? Credeam ca v-ati dat seama pana acum ca eu critic in mod sincer antisemitismul si homofobia, nu pentru ca sa-mi satisfac datoria fatza de prieteni, oricare ar fi ei.
In plus, l-am felicitat pe domnul Czika Tihamer pentru articolul sau cu privire la o eventuala independenta a tinuturilor secuiesti; pentru ca in acel articol fiecare cuvant folosit a fost cantarit inainte de a fi scris si a fost evitat „dublul inteles”.
Aveti dreptate totala cand va referiti la exemplul dat despre Anglia si despre Romania interbelica, unde nici dupa 12 ani scolarizarea nu era la acelasi nivel in toate provinciile. Parintii mei care nu au fost deloc comunisti mi-au spus ca tocmai asta reproseaza ei regimului interbelic: faptul ca nu au introdus obligativitatea EFECTIVA, nu pe hartie, a invatamantului.
Tocmai ignoranta cumplita a fost motivul pentru care in Romania comunismul a fost mai dur si mai irational decat in alte tari, ca Ungaria sau in fosta Cehoslovacie.
Sper, domnule Clej, ca va dati seama ca nu am deformat nimic devreme ce am dat un citat corect din articol cu care nu sunt de acord. Cat despre citirea tuturor replicilor, va marturisesc ca din momentul cand am vazut ca discutia deraiaza in injurii stil „ba pe-a ma-ti” nu m-am mai obosit sa le citesc.
Chiar si cand e vorba despre religie, trebuie sa va spun ca astept replici la nivel mai inalt decat cele care mi-au fost aduse, care sunt bazate pe o crasa ignoranta. Sunt bucuros sa fiu contrazis de oameni care au o anumita cultura, ceea ce nu mi s-a intamplat pana acum.
In cazul ca nu primesc un sut in fund acum si daca mai pot scrie aici, voi pregati doua articole :unul criticand religia iar altul „pro-religie”, pentru ca sa existe posibilitatea ridicarii stachetei la asemenea discutii.
Anton, nu mai e nevoie să-ți dau au replică, ți-a dat-o Ovidiu și nu am nimic de adăugat, fiind absolut de acord cu ceea ce scrie el în acel ecou.
Firește că ai combătut homofobia, este și un interes personal al tău. Faptul însă că dintr-un anumit punct de vedere te-ai situat pe aceeași poziție cu criticii naționalist-patriotarzi ai lui Ovidiu, deformându-i cuvintele, așa cum ți-a demonstrat el însuși, este întristător.
Multumesc pentru explicatii, domnule Ivancu. Trebuie sa spun totusi ca nu sunt chiar convins de modul cum ati relativizat acele fraze ale dvs. Daca intrebati 100 de persoane, cate credeti ca vor da acelui paragraf intelesul alambicat pe care l-ati dat dvs acum? Am mai aratat textul dvs si altora si mi-au spus ca faceti doar un „loss control”, pentru ca in articol ati scris exact ce ati scris si nu ceea ce ati explicat intr-un text atat de lung.
Dar sunt de acord sa lasam aici disputa, si sa consider valide explicatiile dvs ample. Si totusi, recitind articolul am ramas cu impresia ca nu inteleg nici alte lucruri.Ceea ce nu am inteles deloc este care este viziunea dvs privind viitorul Romaniei? Sa nu extindem sistemul de invatamant in intreaga tara, cum spune dl Clej ca era in anul 1930? Dati-ne un reper, ca sa intelegem!
Legat de observatia dlui Clej ca am spus (numai) adevarul despre homosexualitate pentru ca este „un interes al meu”, pot sa spun ca si dansul a fost acuzat (nu de mine, ci de altii) ca primeste bani pentru a lupta contra antisemitismului; deci ca „ar fi un interes al lui”. Eu ii pot spune dlui Clej ca se inseala.
Si cred ca si altii s-au inselat in privinta dlui Clej! Nu cred eu ca primeste vreun ban pentru ceea ce face!
Eu am trecut de varsta indoielilor de mult! Ceea ce am scris a fost destinat mai ales tinerilor care pot fi in situatia de a fi „diferiti” de majoritate, si pentru parintii lor! Nu este necesar sa se sinucida din acest motiv!
Va dau un exemplu: in San Francisco nu homosexualii dau bani pentru organizarea parazilor gay, ci heterosexualii, in frunte cu Gavin Newsom, actualul primar. Chiar si dl Clej ar fi fost privit acolo cu compatimire daca ar fi exprimat ideea ca daca cineva pune in discutie homofobia, este pentru ca are „interese personale”. Este de datoria tuturor oamenilor culti, indiferent de orientarea sexuala, sa puna in discutie homofobia! Ceea ce in Romania poate fi interpretat ca injurie, acolo poate fi interpretat ca lipsa de cultura.
In orice caz eu nu vorbesc despre aspectul stiintific al orientarii sexuale pentru ca as fi „platit de homosexuali” (vai de capul lor cum se ascund in Romania!). Si nu sunt impotriva antisemitismului pentru ca „am interese” (ce interese?).
Asa ca aluzia dvs o consider „misconstrued”, Altii ar reactiona violent la asemenea aluzii, dar eu sunt un om echilibrat.
Nu exista numai alb si negru, oricat ar place asta mintilor noastre (uneori inclinate spre simplificare).
Editorialele ACUM trebuie privite ca subiecte de reflectie si comunicare, nu sunt „edicte” sau „bule papale” ca sa organizam revolutii impotriva lor.
Editorialele incearca in acelasi timp sa propuna modele de gandire carora cititorii le pot opune alte modele de gandire si, din aceasta confruntare de idei, nu am indoieli, se naste ceva mai aproape de adevar decat putem genera ca persoane individuale.
Au invatat oponentii ideilor formulate sub acest titlu ce inseamna UNITAR in definirea unui stat? Sper ca macar cateva persoane sa se fi dus la un manual sau la Wikipedia si sa fie acum la curent cu acest aspect.
O alta nuantare este legata de „interesele personale” in apararea unei idei sau alteia. Nu vad nici o problema in apararea unor interese personale. Suntem ceea ce suntem si participam la viata politica a societatii cu mai multa credibilitate daca sustinem cauzele profilului nostru. Cunoscand problemele din interior. Iar cand aceasta lupta pentru promovarea intereselor proprii se face in numele diversitatii si nu al dominatiei, se naste democratia autentica – o stare mult mai complexa decat inteleg multi prin democratie („minoritatea se supune majoritatii”).
Prin tot ce facem in ACUM pledam pentru diversitate – oricat de mult am deranja!
Cine strabate Romania de la periferia oraselor mari spre centru, va gasi si el mai multe Romanii. Va gasi nesimtiti diferiti, diferente intre continutul frigiderelor din case, diferente intre rafturile magazinelor, diferente intre ce pun pe masa locuitorii cartierelor.
Cine o strabate de la sat la oras, la fel. Va gasi si el diferente intre bagajul lexical al locuitorilor, va gasi diferente culinare si moduri diferite de a aborda sarbatorile traditionale.
Cine o strabate de la orele diminetii, cand de merge la serviciu, la scoala sau la piata, pana la miez de noapte, cand se merge la club, la cazino, sau discoteca, va descoperi diferente vestimentare, ori de vocabular, ori intre principiile de viata.
Cine o strabate de la nord la sud, ori de la est la vest, va intalni si el diferente intre regionalismele de colo si de dincolo, intre nuntile/ botezurile/ inmormantarile de colo si de dincolo, intre temperamentul oamenilor, intre costumele folclorice, intre curtile caselor, intre ticurile verbale sau cantitatea medie de zahar/ sare/ piper pusa in mancare.
Cine o strabate de la salariul minim pe economie pana la pensile de lux, va gasi si el multe, multe Romanii.
E un subiect inepuizabil.
Domnule Ivancu, statul unitar e una si statul uniformizat e alta. A spune ca traim formal intr-un stat care in realitate nu e unitar, nu e o afirmatie justificabila exclusiv prin lipsa de uniformitate in verbalizare, in obiceiurile nesimtitilor, ori in aspecte culinare.
Intrebare separata de restul ecoului: ce diferente de educatie ati remarcat Dvs coborand (va informez ca a parcurge un traseu de la nord la sud nu inseamna a cobori si dati-mi voie sa nu cred ca v-ati gandit la diferenta dintre altitudinea Pasului Turnu Rosu si Pasul Cozia) de la Sibiu catre sudul tarii?
Domnule Aurel Popescu,
Mie personal mi se pare chestiunea cu coborâtul de la nord la sud o pedanterie inutilă.
Și în Marea Britanie se spune de multe ori „to come down to London” când vorbești de venit din nordul Angliei sau Scoția și n-am auzit să aducă cineva obiecții.
Domnule Aurel Popescu,
Daca preferati, „Cine coboară de la Sibiu către sudul ţării” = cine calatoreste dinspre Sibiu catre sudul tarii (eu am optat si as opta oricand pentru prima varianta din ratiuni stilistice). Atat. „Coboara” acela nu are nicio conotatie peiorativa… Cat despre vesnica problema care trimite direct catre Cosntitutie, mai fac o incercare de a explica. Vedeti, exista sintagme care, e adevarat, au facut cariera in anumite contexte standard, dar asta nu inseamna ca nu mai au niciun sens in afara respectivelor contexte. Cand vedeti scris undeva „in God we trust” dvs. va ganditi la dolarul american, dar asta poate fi si afirmatia, profesiunea de credinta a cuiva. Cand intalniti sintagma „liberte, egalite, fraternite” va ganditi invariabil la 1789, Revolutia Franceza… in acelasi timp, insa, acestea pot fi si trei concepte aduse in discutie fara nicio legatura cu 1789 (Revolutia Franceaza nu poate detine monopolul absolut)… Spuneti „Daca trimiteti totul la adjectiv, ce sens mai are discutia? La urma urmai, nu e o noutate pentru nimeni ca exista diferente culinare intre olteni si maramureseni, ori ca in limba romana exista regionalisme!”… Nu eu am generat toate aceste polemici si prin urmare nu va pot spune cu siguranta ce sens au. Eu am scris un eseu despre un lucru simplu, de bun simt: sa apropiem tot ceea ce inseamna nivel decizional mai aproape de comunitati si (asta mi se pare si mai important) sa renuntam la a vorbi despre romani in termenii unei colectivitati monolitice (romanii sunt asa si pe dincolo…), pebtru ca suntem atat de diferiti incat e o greseala sa ni se aplice tuturor aceleasi „retete culturale”. Daca de aici s-a ajuns in zone care nu au mai avut nicio legatura cu articolul meu, evident asta nu mai poate fi controlat. Din punctul meu de vedere, am folosit fiecare cuvant al articolului cu mare grija (daca l-as rescrie n-as schimba nici macar o virgula), am respectat proprietatea termenilor si daca ei v-au facut sa va ganditi la lucruri pe care eu nu le-am afirmat niciodata, asta este un mecanism pe care vi-a sumati si impotriva caruia nu pot lupta. Am incercat sa raspund fiecaruia dintre dvs. si ma bucur ca am facut lucrul acesta. Calm, urban, asa cum cred ca trebuie sa discute oamenii de bun simt. Daca insa in ciuda tuturor explicatiilor, articolul acesta (departe de a fi unul genial si nici macar profund original) continua sa transmita idei dintre cele mai fanteziste (autorul se afla in solda UDMR sau chiar face parte dintr-o conspiratie de care nu e strain nici Voronin, articolul e o metoda subversiva de a submina caracterul national al statului roman etc.) inseamna ca undeva procesul de comunicare intre mine si dvs. s-a alterat din cine stie ce cauze (se mai intampla)… Din experienta, stiu ca in astfel de cazuri, nicio explicatie nu este suficienta.
Domnule Aurel Popescu,
la cateva dintre intrebarile dvs. am raspuns deja (cum ar fi semnificatia pe care am dat-o eu adjectivului unitar; adica exact semnificatia din Dex). Cand spun „Cine coboară de la Sibiu către sudul ţării sesizează imediat diferenţa” evident ca aici „a cobori” nu are nicio legatura cu altitudinea, dar sunt convins ca stiti asta… Ma intrebati care ar fi „diferentele de educatie” dintre o zona geografica si alta. Pai dvs. insiva ati raspuns in comentariul la articolul meu. Spuneti „[…] diferente intre bagajul lexical al locuitorilor, va gasi diferente culinare si moduri diferite de a aborda sarbatorile traditionale.”…astea (si multe altele) sunt diferentele. Sper sa nu fi inteles ca ma refer la nivelul de inteligenta sau bun-simt… Repet si in acest raspuns, nu exista un monopol al inteligentei si al bunului simt in vreo regiune istorica romaneasca. Spuneti „A spune ca traim formal intr-un stat care in realitate nu e unitar, nu e o afirmatie justificabila exclusiv prin lipsa de uniformitate in verbalizare, in obiceiurile nesimtitilor, ori in aspecte culinare”. De ce nu? Textul acesta nu e altceva decat un eseu in care nu se poate aborda exhaustiv subiectul, nu se pot desfasura ample argumente… Nu e vorba despre vreun text de lege, nu e vorba despre vreo propunere de revizuire a textului constitutional (lucru aproape imposibil) si nici de vreun manifest-program.In definitiv, in prima parte a comentariului dvs. nu faceti altceva decat sa vehiculati aceleasi idei despre care am vorbit si eu aici. Cum bine spuneti „E un subiect inepuizabil” .
Ovidiu,
Te compătimesc. Oricât le-ai explica, oamenii se duc cu gândul tot la articolul 1 al Constituției pe care le-a dat-o tătuca Iliescu în 1991. Din aceste tipare mentale nu pot ieși. Trebuie să te reconvertești la drept constituțional…
Domnule Sorin,
Vreți vă rog să explicați ce ați vrut să spuneți în acest paragraf și ce legătură are cu România?
„să favorizezi doar anumite regiuni în defavoarea altora este o prostie imensă care invită la dezagregare..exact ca în Spania, Belgia ,Italia ,EX Iugoslavia ,Macedonia și multe alte regiuni de pe glob.”
România „nu este unitară” din punct de vedere economic și social pentru că sunt destule diferențe între zone ca Ialomița și Cluj de ex sau București și Suceava însă din punct de vedere al limbii,al calităților morale sau al defectelor,al culturii suntem mult mai uniformi decât orice altă națiune.Ceea ce tu încerci să sugerezi aici este că Transilvaniei iar merge mai bine pe cont propriu decât lipită de restul țării(ex. Catalunia)ceea ce este o prostie nemăsurată,ceva artificial care ar răspunde doar nevoii unor minți înfierbântate de maghiari și a câtorva frustrați.De acord că este nevoie de o formulă nouă de dezvoltare bazată pe principii noi ,însă să favorizezi doar anumite regiuni în defavoarea altora este o prostie imensă care invită la dezagregare..exact ca în Spania, Belgia ,Italia ,EX Iugoslavia ,Macedonia și multe alte regiuni de pe glob.
Domnule Ovidiu Ivancu,
Va multumesc pentru raspuns. Va rog sa-mi permiteti sa fac trei scurte comentarii suplimentare, de altfel ultimele.
1- Spuneti ca a cobori de la Sibiu spre sudul tarii nu are legatura cu altitudinea si evident ca amandoi stim asta. Dar atunci, la ce v-ati gandit cand ati folosit acest termen? Sa nu-mi spuneti ca s-a strecurat confuzia scolareasca, ca nordul e mai sus si sudul mai jos!
2- Cand afirmati “să trăim formal în graniţele aceluiaşi teritoriu” ma indoiesc ca va limitati la interpretarea cuvantului „unitar” ca simplu adjectiv. De altfel, chiar lansarea in titlul articolului a afirmatiei ca Romania nu exista ca stst unitar conduce direct la Constitutia Romaniei. Daca trimiteti totul la adjectiv, ce sens mai are discutia? La urma urmai, nu e o noutate pentru nimeni ca exista diferente culinare intre olteni si maramureseni, ori ca in limba romana exista regionalisme!
3- E adevarat ca vehiculam amandoi cam aceleasi idei, dar tragem concluzii diferite.
Domnule Sorin,
Trec peste povestea cu prostia „care invită la dezagregare..exact ca în Spania, Belgia ,Italia ,EX Iugoslavia ,Macedonia și multe alte regiuni de pe glob.”… e atat de amuzant incat nu merita comentat. Aveti insa o fraza in care spuneti ca din punct de vedere „al calităților morale sau al defectelor,al culturii suntem mult mai uniformi decât orice altă națiune”… de unde pana unde? Exista ceva studii in sensul asta? Nu stiu, e posibil sa aveti dreptate, dar chiar asa, mai uniformi decat orice alta natiune? Imi mai transmiteti, domnule Sorin ca „Ceea ce tu încerci să sugerezi aici este că Transilvaniei iar merge mai bine pe cont propriu decât lipită de restul țării(ex. Catalunia)ceea ce este o prostie nemăsurată,ceva artificial care ar răspunde doar nevoii unor minți înfierbântate de maghiari și a câtorva frustrați”… asta cu mintile infierbantate nu am prea inteles-o si nici nu am inteles de ce preferati sa scrieti „Transilvaniei iar merge” in loc de „Translivaniei i-ar merge”… Nu va banuiesc ca nu ati sti cum se ortografiaza „iar – i-ar”… Singura explicatie e ca ati scris comentariul in graba, cu o agitatie care transpare de altfel si din tonul general al textului… In cazul acesta, mintea caruia dintre noi ar fi mai „infierbantata”???
Spune dl Clej pe acest fir mai la inceput crezand ca a priceput ce am spus si ca sa ma combata neaparat, urmatoarele:
Domnul Atanasiu,
Ca nuca-n perete vine comentariul dumneavoastră. Ce legătură are acest text extrem de interesant și original cu mediocritatea disputei Băsescu – Năstase? Chiar nu vă puteți ridica peste acest nivel?
Ce sa raspund decat doar in aceiasi tonalitate, ca am impresia ca dl Clej nu a priceput nimic din ce am postat eu si in consecinta ma indoiesc ferm ca a inteles ceva din discutia purtata aici, dovada mai toate interventiile facute.
Vă mulțumesc sincer pentru lecția de gramatică și îmi asum greșeala , însă nu am făcut-o ca urmare a unui răspuns emoțional provocat de fițuica dvs. ci datorită unor obligații profesionale care nu sufereau amânare. Observ că orice comentariu contradictoriu la acest pamflet este nedorit și amplu combătut,de aceea îmi vine greu să înțeleg rostul altor dezbateri inutile.Vă las cu ideile dvs. unidirecționale
Buna ziua domnule ovidiu ivancu.
Nu mi-a placut articolul dumneavoastra ,,Romania ca stat unitar nu exista,,.N-am sa va precizez de ce anume nu mi-a placut, intrucat ar fi inutil.
Personal, consider ca Romania este stat unitar si cred cu tarie, ca majoritatea romanilor imi impartasesc acest punct de vedere. Cred ca noi romanii trebuie sa pastram acest statut al tarii noastre si am speranta ca asa va fi.
Cristian Nicolau
Bucuresti
Sos. Colentina nr.60,
bl. 103, sc.A, ap. 18
Domnule Nicolau,
Nu sunteți singurul căruia nu i-a plăcut acest articol.
Nu sunteți singurul care nu are argumente împotriva ideilor prezentate de Ovidiu Ivancu.
Nu sunteți singurul care vă ascundeți în spatele lui „noi românii”, privind cu nervozitate peste umăr de teama de a nu ieși din conformismul general.
Nu sunteți singurul care nu a înțeles că Ovidiu Ivancu nu-și propune propune să schimbe articolul 1 din Constituția României.
Nu sunteți singur și probabil că sunteți într-o majoritate, ceea ce mă duce cu gândul la memorabila replică a lui personajului Alexandru Lăpușneanu dată lui Moțoc în piesa lui Costache Negruzzi (cred că știți la ce mă refer…), numai că aici raportul ar fi inversat.
Domnilor, de multa vreme ma preocupa un aspect tragicomic al convietuirii noastre romanesti. Iata despre ce e vorba:
Pe de o parte e uimitor aspectul unitar al limbii romane – un moldovean se poate intelege perfect cu un banatean sau cu un oltean. Spun uimitor fiindca, dupa cum se stie, regiunile romanesti au fost sute si sute de ani sub stapiniri diferite, iar statul roman este foarte nou (Unirea de la 1859 nu e asa departe cum li se pare unora).
Pe de alta parte, nu cred ca s-a mai pomenit la vreo alta natie europeana atita dispret, frate cu ura – bucurestenii ii urasc pe moldoveni (desi le datoreaza foarte mult) si invers, iesenii au un batz infipt in dos cind se refera la bucuresteni (deh… orgoliu de fosta capitala europeana). Intre moldoveni si ardeleni e aproape razboi (stati, nu sariti, ca glumesc oleaca…) etc.
Am ascultat odata un comentator al unui meci din UK, care comenta cu cel mai strasnic accent scotian posibil. Si cred ca nimeni nu se oparea la Londra in fata televizorului. La noi, daca un comentator iesean ar comenta un meci in „dulcele grai” ar fi opareala mare!
Asadar… mai usurel cu unitatea asta, nu de alta, dar nu e reala.
Domnule Ionescu,
Eu tot combat acest provincialism românesc cu exemple din Marea Britanie, o țară care, eufemistic vorbind, are o istorie ceva mai bogată decât România.
Să lăsăm fotbalul sau rugby-ul deoparte, am mai spus că în Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, care se bucură de autonomie, se află la putere guverne din care fac parte și partide separatiste, ale cărui scop declarat este DEZMEMBRAREA (pe cale pașnică) Regatului Unit. Nimeni nu-i acuză pe acești oameni că sunt trădători, ba chiar ar fi rușinos ca cineva să afirme în public acest lucru.
Dar se pare că-mi bat gura de pomană, acest provincialism deprimant are rădăcini mult prea puternice.
Domnule atol
atol – „Insulă în formă de inel, formată în mările calde din schelete de corali” (dex). Este ciudata senzatia ca incerc sa comunic pe internet cu o insula de corali. Spuneti ca limba romana este unitara? Chiar? Si daca ar fi asa, ce ar demonstra asta? Repet un argument de care m-am mai folosit aici: limba portugheza se vorbeste si in Brazilia. Ei, si? Ce demonstreaza asta. E amuzant pentru mine ca puneti sub semnul intrebarii identitatea dlui Petru Clej in vreme ce dvs. nu aveti nici macar o identitate pe care sa o putem pune la indoiala.
Nici eu nu am inteles prea bine ce vrea dl.”atol”. In primul rand ce inseamna „de etnie romana”? Cate generatii anterioare trebuie cercetate pentru a te afirma „etnic pur”? Eu am un arbore genealogic cu stramosi de la 1700, toti preoti sau tarani chiaburi, dar niciodata nu mi-a trecut prin cap ca acest lucru ar reprezenta o calitate sau un defect. Am insa rude ce sunt casatorite cu persoane de „etnie” (ce dezagreabil suna acest termen!) maghiara sau bulgara, si ai caror copii se considera romani. Oare ei trebuie exclusi din cei luati in consideratie de dl. „atol”?
In al doilea rand, de ce ii sustine dl. „atol” pe cei ce subliniaza „decalajele economice si de mantalitate intre diferite regiuni ale tarii”?”. Acesta este, din pacate, unul dintre motivele pentru care niste ardeleni, ignoranti ai istoriei Transilvaniei si ai unor vrednici fii ai sai (Iuliu Maniu, Vaida Voevod, Ciceo-Pop, Ghilezan, Ratiu etc.) se considera superiori „miticilor” bucuresteni si uneori isi exprima dorinte secesioniste. Or fi insa ei „etnic romani”, dar ei nu sunt „romani” in ganduri si simtiri.
In al treilea rand ce-o fi insemnand „limba romana – al dracului de unitara”? Nu ar fi fost mai corect spus „slava domnului, unitara”?
Este foarte interesant cum ungurii ( Petru Clej-daca asta este numele adevarat-scrie si pe siteul Limba cailor)incearca pe toate caile sa introduca ideea de transilvanism in constinta romanilor. Pentru asta sustin orice persoana de etnie romana care este nemultumita de starea de fapt din Romania, iar specularea decalajelor economice si de mentalitate dintre diferitele zone ale Romaniei este principalul cal de bataie.
Exista un mare obstacol: limba romana, care este al dracului de unitara. Curat ghinion, nu ii asa domnule Clej?
„Este foarte interesant cum ungurii ( Petru Clej-daca asta este numele adevarat-scrie si pe siteul Limba cailor) incearca pe toate caile sa introduca ideea de transilvanism in constinta romanilor.”
Este foarte interesant cum cineva care se ascunde cu lașitate sub anonimat (atol) pune la îndoială identitatea mea. Nu știu dacă anonimul(a) scrie despre mine că sunt ungur (nu sunt, dar asta n-are nicio importanță) și nu știu dacă mă acuză pe mine de introducerea „ideii de transilvanism”, cert este că n-am folosit niciodată acest termen.
„Pentru asta sustin orice persoana de etnie romana care este nemultumita de starea de fapt din Romania, iar specularea decalajelor economice si de mentalitate dintre diferitele zone ale Romaniei este principalul cal de bataie.”
Și dacă există persoane de altă etnie decât cea română care sunt nemulțumite de starea de fapt din România, asta face cauza lor – oricare ar fi ea – aprioric nevrednică de susținere?
„Exista un mare obstacol: limba romana, care este al dracului de unitara. Curat ghinion, nu ii asa domnule Clej?”
Nu înțeleg despre ce obstacol de vorba. Altfel, limbile engleză, germană, spaniolă, arabă, persană, etc, sunt și ele unitare și asta nu le împiedică să fie vorbite în mai mult de o singură țară.
În concluzie, n-am înțeles ce dorește lașul(a) anonim(ă) care se ascunde sub pseudonimul „atol”.
Te-ncrucesti nu alta !!!
Oameni literati ( cu o inalta cultura )??
Se barfesc ca la usa cortului !!???
Ce doresc sa demonstreze prin asta ???
Inteligenta ? maniere ? bun simt?Nu-nteleg !!??Asta-i politica ?Ceva mai serios nu gasi-ti ? Unde esti Tu Tepes Doamne ?
Domnule Goguță, vreți să demonstrați cu tot dinadinsul că sunteți „I”literat? Aveți vreun comentariu de făcut pe marginea acestui articol?
Da,sunt „I”Literat !!
Dar D-stra.,daca semana-ti LITERE ce culege-ti ? va imbraca-ti cu LITERE ? LA MASA , sevi-ti tot LITERE?
Cu greselile mele de ortografie , vad ca tot ma-ti inteles !!???
Dar acuma ? ma-ntelege-ti ? Multumesc .
UN „I” lITERAT.
Domnule Goguță, ortografia dumneavoastră este atât de atroce încât chiar nu pricep ce doriți.