Când am stabilit noua linie editorială a revistei ACUM în vara trecută http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7897 nu ne-am făcut iluzii că ea va fi acceptată de toți cititorii.
Unul dintre cei înverșunați oponenți ai acestei linii afirma că nu și-a dat seama de la început că noi nu scriem pentru „majoritate”.
Alții se miră că „ne punem lumea în cap” sau „ne pune la zid” pentru că publicăm articole pe care poate nicio altă publicație de limbă română nu le-ar publica.
Tot ce e iese din tiparul „majoritar”, apreciativ la adresa naționalismului etnicist românesc, a creștinismului ortodox, a tradiționalismului habotnic, a heterosexualității, e prilej de acuzații că suntem „anti-români”, „dorim să distrugem poporul român și creștinismul”, „suntem dușmanii ortodoxiei” și alte astfel de elucubrații.
Dar acuzația cea mai gravă este aceea că am fi „vânduți”, adică am fi în solda unor „agenturi” ostile intereselor României. Nu contează că cei care fac astfel de afirmații calomnioase nu au nici cea mai vagă probă în susținerea lor, că noi am afirmat în mai multe rânduri că revista este editată EXCLUSIV pe bază de voluntariat, nu contează că aceia care fac astfel de afirmații o fac de regulă anonim, această acuzație revine mereu.
Ea este reflectarea unei mentalități moștenite din perioada dictaturilor fascistă și comunistă, cu prelungire în perioada de după 1989. Interesant este că nu numai oameni din România, ci și unii care trăiesc în Diasporă de zeci de ani adoptă aceeași atitudine, bazată pe teoria conspirației anti-românești.
Dacă nu suntem plătiți de evrei, francmasoni, unguri sau romi, avem cine știe ce sponsori obscuri cu interese financiare în România pe care vor s-o transforme în piață de desfacere.
Dar care ar fi cauza unei astfel de atitudini resentimentare? În primul rand ignoranța și refuzul de a gândi cu propria minte. E mult mai ușor să iei clișee de-a gata, utilizate timp de zeci de ani de propaganda totalitară, care îi acuza pe cei care gândeau altfel de intenții sinistre și de subordonare unor centre oculte.
Este aici de multe ori un complex de inferioritate, inclusiv din partea unora din Diasporă, de multe ori niște români marginali și neintegrați, care disprețuiesc societatea occidentală, vinovată în ochii lor de a nu le fi recunoscut pe deplin “meritele”.
Până la urmă însă e un teribil conformism și lipsă de originalitate, cu rădăcini tot în regimurile de dictatură. Acești oameni nu-și pot imagina, pentru că nu au învățat niciodată acest lucru, că nu e nevoie să strigi în gura mare că vrei binele țării și al poporului ca să fii crezut, că faptele sunt mai importante decât vorbele și că a dori acest bine nu se realizează într-un mod unic, lăudând fără rezerve tot ceea ce e românesc și denigrând ceea ce nu e.
Într-un fel, faptul că atâția oameni nu vor să creadă că revista ACUM e făcută fără bani e flatant. Nu ne facem iluzii că acești jalnici calomniatori vor dispărea, suntem însă reconfortați însă de majoritatea tăcută, care validează linia noastră editorială și care, potrivit statisticilor care nu pot fi puse la îndoială, e în continuă creștere.
ACUM este o publicaţie care nu are de ce să se justifice nimănui, o linie editorială care nu depinde de nimic în afară de conştiinţa propriilor editori şi ambiţia de a aduna în jurul ei cât mai mulţi autori care au ceva de spus fără ca acest ceva să fie condiţionat de alt avantaj decât satisfacţia de a-şi exercita, aşa cum cred ei mai bine, calitatea de cetăţeni.
Celor cărora nu le convine ceva, îi invităm să publice acest lucru chiar aici daca retorica lor va fi urbană. Celor care s-ar simţi mai bine dacă am dispărea, un sfat să-şi caute idiosincrazii mai lucrative şi cu şanse.
Prietenilor noştri, oricât de puţini, un salut incorigibil optimist şi o asigurare reînnoită că „nu mor caii când vor câinii”!
Nu sinteti „vinduti”ci partinitori. Tot ce publicati e tras, pina la urma pe drumul ce voi il doriti. Punind punct la orice ideie pe care altul o are si nu vine de la Dumneavoastra. Mai bine zis o preluati din mers. Noua revista nu e mai buna decit vechea revista unde se simtea Libertatea cuvintului necondusa de un moderator excitat de propiile visuri de ordine si disciplina, imposibil de admis pentru un om tinar!
Va doresc sa intelegeti firescul lucrurilor sa fiti maleabili, si mai ales sa va amintiti ca nu sinteri Europa Libera. Ei au fost unici! Voi luptati pentru o cauza deja pierduta. Vad ca ati pierdut multi colaboratori si cititori. Va bucurati ca vor fi altii! Dar astea nu vor fi decit niste nume care au intrat -din greseala- in link-ul vostru. Pe cei fideli n-o sa-i mai prindeti!
Lucian Garrett
„Nu sinteti „vinduti”ci partinitori. Tot ce publicati e tras, pina la urma pe drumul ce voi il doriti. Punind punct la orice ideie pe care altul o are si nu vine de la Dumneavoastra. Mai bine zis o preluati din mers. Noua revista nu e mai buna decit vechea revista unde se simtea Libertatea cuvintului necondusa de un moderator excitat de propiile visuri de ordine si disciplina, imposibil de admis pentru un om tinar!”
Cu câtă emfază vorbiți domnule Garett… Care sunt ideile preluate din mers? Și dacă ar fi, ce e rău în asta? Si care sunt ideile imposibil de admis de un „tânăr”? Combaterea extremismului cumva?
„Va doresc sa intelegeti firescul lucrurilor sa fiti maleabili, si mai ales sa va amintiti ca nu sinteri Europa Libera. Ei au fost unici!”
Care e legătura cu Europa liberă, pe asta de unde ați mai scos-o?
„Voi luptati pentru o cauza deja pierduta.”
Care este aceea?
„Vad ca ati pierdut multi colaboratori si cititori. Va bucurati ca vor fi altii! Dar astea nu vor fi decit niste nume care au intrat -din greseala- in link-ul vostru. Pe cei fideli n-o sa-i mai prindeti!”
Argumente în sprijinul acestei afirmații, vă rog.
Dar pe Dv., domnule Garrett, ce ratacire v-a indemnat sa vizitati (nu o singura data, inteleg printre randuri) revista ACUM?
Domnule Clej,
Cu tot regretul trebuie sa-i dau dreptate dlui Lucian Garrett. Ceea ce numiti dv „noua linie” a revistei este o reforma „strategica” abila, adica o polarizare in jurul dv a colaboratorilor care va canta in strune si va flateaza pentru a-si asigura favorurile unei redactii ce controleaza cu o extrema VIGILENTA orice fraza ne intrand in criteriile infaibile ale DOMNIILOR SALE . „Jenanta”- fie ea cat de anodina. Interventiile dv persistente si permanente, cu ironii greoaie, ca sa nu le spun altfel, pe marginea majoritatii ecourilor denota o personalitate ce se vrea autoritara si atotputernica apostrofand orice abatere de la linia „etica” stabilita de ea.
Sunt departe de a contesta calitatile dv jurnalistice si mai cu seama incisivitatea cu care aruncati la caini toata presa romaneasca ca imbecila si mincinoasa. Nu trebuie sa va mai mirati ca sunteti acuzati de anti-romanism, chiar daca nu acesta e termenul potrivit.
„Reforma” dv unde il asociati de dl Stefan Niculescu Maier, fondatorul revistei RLV, subscriind probabil de complezenta (eu si Stefan…), are un scop evident, PUTEREA.
Cei care cred ca sunteti la solda nu stiu carui lobby, o fac, ce-i drept, din ignoranta si rea credinta. Sau, desigur, ca urmare a exceselor dv.
Insist asupra capacitatii dv de a sesiza, in majoritatea cazurilor, realitatile actualitatii politice cu multa acuitate si competenta si, mai ales, faptul de a oferi Republicii Moldova o tribuna pe deplin meritata. Nu insa fara a regreta indepartarea sau retragerea voita a mai multor colaboratori ai revistei care, odata cu „canoanele” impuse de dv. au disparut in chip misterios.
Va amintesc numai ca obstinenta dv de a interveni cu atata suficienta in opiniile cititorilor este contra productiva si descurajanta pentru acestia. Larga audienta pomenita, ori de cate ori aveti ocazia, nu poate fi decat prezumtiva daca veti continua litania arogantei fata de cititorii reviste atunci cand replicile nu va convin.
Ps. Dle Adelmann-Elias, sper ca nu veti incepe si dv sa anchetati asupra curiozitatii cuiva de a citi revista Acum !
D-l Florian,
Era bine ca dv. sa fi observat in mod echilibrat ca in raspunsul meu ma refer la reactia partii romane ca fiind „o badaranie si mai mare”.
Fac aceasta precizare din doua motive:
1. Daca s-ar fi dorit intr-adevar sa existe relatii de buna vecinatate cu Ungaria si nu sa se utilizeze (asa cum intuiesc) o asa-zisa pretentie absurda a diplomatiei ungare in scopuri electorale, s-ar fi atras atentia celor care au facut cererea de survol ca entitatea pe care doreste sa o viziteze presedintele ungar nu exista. Sunt convins in acest caz si intelegand ca aceasta este o „palma fina”, autorii cererii ar fi reformulat-o corect.
2. Nu avem informatia privind eroarea din cerere decat din partea romana, deocamdata. Cum o fi aratat cererea aceea, negru pe alb? Daca totusi destinatia vizitei a fost interpretata gresit sau abuziv de partea romana? Am unele mici rezerve si in aceasta directie.
Apreciez ca aceasta disputa nu ar trebui sa se incheie aici si intreg adevarul ar trebui sa iasa la suprafata. Documentul prin care s-a facut cererea de catre partea ungara ar trebui sa devina public. Punctul 1 de mai sus, din pacate, ramane valabil in orice caz.
Aceeasi strategie care sta la baza judecarii gestului Romaniei in aceste randuri o aplic si in educatia copiilor mei. Daca un alt copil incearca sa ii jigneasca, ei trebuie sa incerce, pe cat posibil, evitand conflictul deschis si mai cu seama pe cel fizic, sa afle care este motivul agresarii. Sa incerce sa-l corecteze prin comunicare si sa creeze o relatie de pace si de toleranta reciproca, atata timp cat nu e vorba de un pericol clar din partea adversa.
De la copiii mei am pretentii mai mari decat de la oricine altcineva si ii judec mai aspru, pentru ca ei ar trebui sa stie care sunt normele de comportare civilizata, de vreme ce le-a spus cineva si le-a explicat si de ce.
De aceea judec Romania mai aspru in aceste randuri, de aceea suntem in general mai rigizi cu Romania in ACUM, pentru ca speram sa insuflam o mentalitate de invingatori care stiu sa-si faca ordine in propria casa, nu una de slugi tafnoase care se imbiba cu parfum fara sa sa spele cu saptamanile.
Domnule Maier, ma voi folosi de exemplul dat de dumneavoastra. Daca copilul meu ar asmuti cainele vecinului, cu nuiaua prin gard, nu voi cere niciodata vecinului sa isi bata cainele pentru ca ma deranjeaza galagia facuta de acesta. Copii am fost cu totii, dar, uite, ne-am maturizat majoritatea dintre noi. In situatia data, reactia autoritatilor romanesti a fost mai mult decat permisiva, desi, daca vom incerca sa descifram gestul presedintelui vecin de a-si petrece ziua nationala la noi in tara, vom descoperi ca „maturitatea” nu are nimic comun cu insolenta gestului diplomatic. Sa nu imi spuneti ca de ziua onomastica a copiilor dumneavoastra ii sfatuiti pe acestia sa plece prin vecini si sa se comporte ca la ei acasa.
Cu privire la indoiala cu care tratati declaratia presedintelui Basescu, nu pot sa spun decat ca, in situatia si circumstatntele date, o minciuna, oricat de neinsemnata ar fi ea, ar echivala cu moartea politica a presedintelui. Despre Basescu puteti sa spuneti orice, dar nu puteti spune ca este idiot. Stie bine sa foloseasca toate prerogativele cu care este investit, respecta constitutia, si o foloseste in litera si spiritul ei.
Traiti in America. Daca un stat vecin Statelor Unite isi trimite presedintele sa faca declaratii anticonstitutionale la adresa constitutiei SUA, nu cred ca presedintele celui mai democratic stat din lume si-ar permite o alta atitudine decat cea ferma. Corect?
Este comic cum domnul Andrei Florian în lipsă de argumente duce discuția pe coclauri. Nu știe diferența între o plată legitimă pentru meseria de jurnalist și o plată coruptă pentru propagandă? Nu are argumente împotriva articolelor scrise de Tihi Czika cu privire la autonomia ținutului secuiesc? Nu-i nimica, aduce în discuție poziția „magistrală” a lui Băsescu în apărarea integrității și onoarei patriei rrrrrromânești aflate în primejdie. Continuați tot așa, domnule Florian, poate ajungeți deputat european, deși vă cam lipsește talentul de care dau dovadă alții…
În ceea ce-l privește pe domnul „Paveliu” a abandonat orice pretenție că este în stare să discute argumentat, făcându-se că plouă la întrebările precise pe care i le-am adresat și s-a apucat de ironii groase, de care mă acuza pe mine la început. Poate un asemenea personaj să fie creditat cu bună credință? Mă îndoiesc.
Domnule Florian,
Sunt mai multe de discutat in legatura cu cele afirmate de dv.
In primul rand, sa clarificam mica dv. fabula – va rog confirmati-mi ca am inteles corect.
In exemplul dv., sunteti presedintele Ungariei iar copilul dv. institutia care a formulat cererea de survol. Vecinul e d-l Basescu iar cainele d-lui Basescu este institutia care a refuzat vizita in conditiile respectivei (admitem deocamdata) gresite cereri. Am inteles bine? Daca da, va voi explica ulterior de ce in pofida copilului si cainelui introduse artificial de dv., partea romana a ratat o ocazie excelenta sa arate lumii ca este o natiune europeana, tratand cu tact ceea ce mentin a fi fost, daca informatia e 100% corecta, o badaranie.
Legat de declaratia presedintelui Basescu referitoare la formularea gresita a cererii, intr-adevar in multe tari minciuna ar echivala cu sinuciderea politica, in afara de unele tari intre care si Romania, unde adevarul este subordonat inclusiv la nivel de mase, perceptiei de interese nationale. Chiar si cand nu are nimic de a face cu aceste interese!
Cum altfel ar trebui sa interpretez de exemplu ca minciunile spuse de la cele mai inalte niveluri (Guvern, Presedintie) potrivit carora criza financiara mondiala nu va afecta Romania, au ramas ne-sanctionate pana in ziua de azi? Pe romaneste: coplesitor de multi romani apreciaza minciuna, d-le Florian – pesemne o vad ca pe o forma de virilitate sau de expresie sublima a puterii!
Aducand SUA in discutie faceti o dubla greseala. Primo, nu rezulta de nicaieri din cele pe care le-am sustinut pana acum ca SUA ar trebui sa fie un model de conduita politica pentru Romania sau pentru orice alta tara. Secundo, in SUA exista amendamente la Constitutie, cunoscute si sub denumirea de Bill of Rights. Potrivit Primului Amendament, oamenii sunt liberi sa vorbeasca si sa se adune pasnic. Asa ca daca un presedinte strain ar veni in SUA pe orice cale in vizita privata dar chiar si la invitatia oricarei institutii, inclusiv a Casei Albe, ar fi liber sa indruge verzi si uscate fara macar ca presedintele SUA sa se sinchiseasca. Intr-un caz extrem, probabil pe presedintele SUA nu l-ar rabda inima sa nu-i adreseze o ironie usturatoare. Asa ca, va informez, modul asta de gandire crispato-belicos nu are echivalent in SUA si nici in multe alte tari care au iesit din Evul Mediu politic.
D-le Florian Andrei,pentru ca ati folosit aceasta figura de stil cu copiii,v-as intreba daca dvs. ati avea un copil care traieste dintr-un motiv sau altul la vecini,nu v-ar interesa de el de loc,sau nu l-ati vizita cu unele ocazii,mai ales la aniversarea unei sarbatori in familie?
Se vehiculeaza acuze la adresa revistei http://www.acum.tv si colaboratorilor acesteia prin care se emit tot felul de epitete, istorii si de ce nu, fabulatii ? Ca tot e vorba de caini: ursul merge, cainii latra.
Scriu si colaborez de cativa ani buni cu aceasta revista on line si in afara de constiinta mea-nu am avut nici o directiva din partea mentorilor.Ceea ce ne uneste este intentia sa comunicam si nu in orice fel. Domnul Maier vorbea despre o presa a viitorului. Nu sunt un analist politic, dar sunt un bun cititor si facand un bilant al presei in limba romana si stiind ca multe organisme de massmedia servesc mai mult celui ce plateste uita de misia principala a scrisului in a comunica.Nu vrem sa epatam, nu vrem sa fim elitisti, dar pledam pentru o impacare intre etnii, pentru armonie. Intr-o formulare reversa as intreba pe cei ce-l denigreaza pe Domnul Clej – ce ar vrea Dumnealor-cei ce critica? As dori sa ne ofere, sa scrie, sa ne etaleze un program manifest la care sa ne uitam si noi ca matzele la calendar si sa ne minunam. Accept provocarea nu in asediu de obor, ci pe texte.
Cat despre cei doi mentori, nu sunt despoti dupa afirmatiile catorva ce nu mai ajung la struguri. Sunt lideri. Una e lider si alta e sa fii despot ori boss. Cred ca isi merita pe drept calitatea de lideri. Nu exista o adevarata institutie democratica fara un lider ajuns deasupra pe merite proprii, prin munca si perseverenta. Realitatea o confirma.
Cat despre critica pe texte ori a calitatii materialelor scrise ne asumam din plin responsabilitatea de a infrunta sau a accepta orice critica.
cine va sponsorizeaza,nu are importantza,nu exista astazi presa care sa se poata autofinantza.important este ca scrietzi.ca avetzi un punct de vedere?ei si?daca vi se poate reprosa ceva,este faptul,cred, ca ,,stilul si fraza”sunt prea ,,elevate”.nu va cerse nimeni sa va coboratzi la nivelul,sa spunem,unui vadim tudor.cititorii dvs. sunt oameni cititzi,se vede din contzinutul comantariilor,dar noi traim intr-o lume accelerata, stressata,si ,trebue recunoscut,ca sa citesti un articol scris de dvs.,ori chiar unele comentarii,trebue sa fii bine odihnit.desigur nu suntetzi un ziar pentru ,,unterhaltung”,cum zice neamtzul,dar cred ca o fraza mai directa,fara prea multe paranteze si explicatzii,v-ar aduce mai multzi cititori.e o parere.
Citesc multitudinea de ecouri scrise pentru acest editorial si nu pot sa nu imi amintesc emotiile cu care o mana de oameni indraznea cu cativa ani in urma, la 1 decembrie, sa lanseze primul numar al revistei ACUM.
Intrebari referitoare la posibilitatea de a rezista pentru a aparea saptamanal, daca este intr-adevar momentul pentru asumarea unei asemenea responsabilitati, daca va exista puterea de a rezista (constructiv) criticilor ce vor fi aparut in mod inerent, daca, daca, daca… framantau sufletele membrilor de atunci ai echipei ACUM, in speta al editorului principal.
Entuziasmul atinsese cote maxime. Micuta „pluta” de atunci, s-a transformat incet, dar singur, intr-o barcuta, apoi intr-o corabie s.a.m.d. Desigur, au fost momente cand a fost purtata pur si simplu de vant, de curentii puternici. Dar atunci nu s-au vazut ecouri de incurajare, de ajutor, intr-un numar atat de impresionant cum se deovedeste a fi numarul ecourilor atat de critice care apar acum, cand vorbim de o nava puternica, puternic ancorata, cu oameni puternici la timona.
Nu era suficient entuziasmul. Trebuia echilibru, trebuia incredere in sine, trebuiau obiective bine conturate. Acestea exista acum. Nu stiu cat ajuta statul la mal si aruncarea cu pietre sau chiar cu flori. E necesar ca cei ce stiu incotro vor sa se indrepte, sa urce la bord si sa acorde sprijinul pe care cu siguranta sunt in masura sa il ofere.
Domnule Maier,
Am fost tentat sa fac aceeasi greseala ca si dumneavostra cu privire la constitutia Americii, care are prevederi orientate strict pentru cetatenii ei, si nu pentru presedintii altor state, veniti in vizita. Lasati-ma sa cred ca nu orice sef de stat, in functie, poate intra in America si sa incrimineze constitutia SUA, decat numai daca ori este dus cu capul ori este beat crita. De altfel, din multe alte puncte de vedere, Romania este cu mult mai democratica, aveti dreptate. Un motiv ar fi legat chiar de toleranta cu care Solyom Laszlo a fost tratat de autoritatile din Romania in mai multe randuri.
Cu privire la exemplul plastic, sau fabula, cum doriti sa ii spuneti, pe care am preluat-o de la dumneavoastra si am adaptat-o situatiei de fata, puteti sa o intelegeti cum doriti dumneavoastra, desi eu am fost cat se poate de clar. O zicala romaneasca spune astfel: Cand semeni vant, culegi furtuna.
Fac o paranteza ca sa ii raspund fratelui Kovacs Jozsef, si sper sa nu se supere ca il numesc asa, precum s-a suparat domnul Clej, pentru ca eu ii numesc frati pe toti aceia care vorbesc aceeasi limba, care s-au nascut in aceeasi tara cu mine, si simt romaneste. Frate Kovacs Jozsef, copiii mei sunt cei nascuti la mine in casa, aceia pe care i-am crescut sanatosi, i-am ingrijit cand au fost bolnavi, care mananca cu mine la masa, etc. In cazul in care copiii mei au ales intre timp sa traiasca prin vecini, consider ca este mai nimerit si mai civilizat sa vina sa ma sarbatoreasca la mine acasa decat sa merg eu dupa ei prin vecini. Diaspora romaneasca este tot atat de imprastiata ca si cea maghiara.
Acum, e cazul sa mai clarificam un aspect. Ziua tuturor cetatenilor romani este pe data de 1 Decembrie, asa cum ziua tutror cetatenilor maghiari este pe 15 martie, corect? Cel ce are dubla cetatenie se poate considera fericit de doua ori, odata cu cel care i-a dat numele si altadata cu cel care l-a crescut de mic. Nimeni nu se supara pe nimeni, si toata lumea este fericita atat timp cat niciunul dintre vecini nu incearca sa mute gardul ograzii.
Am tot respectul pentru maghiari si nu odata mi s-a intamplat sa impart cu ei atat munca cat si painea. Am prieteni maghiari si niciodata nu m-am certat cu ei, pentru ca de fiecare data cand ne-am trecut pragul fiecare dintre noi aveam in maini un buchet de flori pentru neveste si o sticla cu care sa ”discutam”. Ceea ce a facut ca prietenia noastra sa dureze, a fost ca niciunul dintre noi nu a indraznit sa ii spuna celuilalt sa ”mute gardul”.
Revin la discutia cu Domnul Maier.
Domnule Maier, evul mediu politic este cand o natie, in loc sa se aseze la masa negocierilor, se urca in bombardier si ucide fara discernamant populatia civila a altei natii intr-o maniera pe care a condamnat-o dintotdeauna. Romania este, din acest punct de vedere, cu mult inaintea altora si a dovedit cu prisosinta ca are capacitatea de a-si rezolva problemele cu ceilalti folosindu-se de ratiune si nu de muschi. Chiar si in cazul discutat de noi, nu s-a pus niciodata in discutie rezolvarea prin forta a diferendului cu privire la constitutia Romaniei, dar, il citez pe Basescu, ”Constitutia Romaniei nu este negociabila”.
D-l Florian,
1. Va las sa credeti ce doriti, abandonez discutia asta pentru ca deja seamana cu batutul unui cal mort.
2. De unde rezulta ca am spus ca Romania este „cu mult mai democratica”? Decat care tara, sau in ce context? Rog citatul.
3. Nu doresc sa tratez exemplul dv. „cum doresc eu” ci potrivit intelesului pe care i-l dati dv., dupa cum nici eu nu va permit sa intelegeti ce doriti dv. din ceea ce eu explic limpede. Deci astept confirmarea propunerii de intelegere facuta sau o alta varianta. De fapt nu ma mai astept la nimic din partea dv., dar retoric este corect sa inchei discutia intr-un fel.
4. Ideea ca „daca semeni vant, culegi furtuna” APARTINE Evului Mediu. FARA DUBIU.
In sec. XXI, cine aduce vant inspre noi ne ajuta sa producem mai multa energie eoliana.
De-aia nu avem un dialog, d-l Florian. Mentalitatile noastre apartin unor secole diferite.
Domnule Andrei Florian, ați reușit să deturnați discuția, în lipsă de argumente și mai ales în contextul confuziei totale în care vă aflați, scoasă în evidență și de Ștefan.
Și decât să-i numiți în mod ipocrit „frați” pe aceia care „simt românește” (grețoasă expresie, ce-o fi însemnând de fapt?) mai bine ați înceta cu propaganda naționalistă și v-ați cere scuze „fraților” pe care i-ați calomniat – Dorian Galbinski și Tihi Czika, chiar dacă nu sunt rrrrromâni puri ca dumneavoastră.
Pt.dl.Florian Andrei
Cer scuze ca raspund tarziu,dar sunt destul de ocupat in general cu alte probleme,nu apuc in fiecare zi sa intru pe net.
Am tinut insa sa raspund,pt.ca dvs.sustineti niste lucruri total gresite.Nu se poate compara 1 Decembrie in felul in care faceti cu 15 Martie ca sarbatori.15 Martie nu este ziua nationala a Ungariei(este 20 August),ci sarbatoarea tuturor maghiarilor,sper ca cunoasteti de ce?
S-ar putea compara cu 22 Decembrie sau alta zi de aniversare a vreunei revolutii din Romania dar din pacate noi cam uitam de revolutionarii nostrii.
Alta confuzie,noi maghiarii din Romania nu am plecat de acasa in vecini,a hotarat roata istoriei sa traim separat de natiunea mama,si daca n-a uitat de noi Solyom Laszlo ii multumim.N-ar trebui sa va faliti cu faptul ca politicienii romani nu-si cauta copiii din vecinatati,care sunt si ei numerosi cum spuneti si dvs.
Prietenii dvs. maghiari nu prea sunt prietenii dvs. daca nu v-ati certat de loc cu ei inseamna ca ati cam ocolit problemele care incita spiritele,in cazul acesta sunteti doar amici,buni vecini etc.
La sfarsit o propunere,daca ma considerati „frate” si daca va spun ca ma simt in suflet in primul rand maghiar inainte de a simti”romaneste”,si ca sustin „autonomia secuimii” intind o mana calda catre dvs.
Citesc publicatia cu interes, cu placere, cu interes si, de ce sa nu o spun?!, cu un sentiment greu de definit deoarece este, oarecum, o oglinda.
Celebra intrebare „Oglinda, oglinjoara, cine este cea (cel) mai frumoasa? frumos din Tara?” se pare ca ni se potriveste boua, romanilor.
Opinie personala: publicatia isi are rostul ei, bine gandit, dar prost pretuit.
Cine stie?! Poate, peste ani, va fi altfel pretuita…
Donnule Paladiu,
Atât laudele cât și reproșurile din partea unei persoane ca dumneavoastră îmi sunt perfect indiferente.
În postura de editor, repet, am dobândit un obraz destul de gros, pentru că altfel nu supraviețuiești în acest domeniu, confruntat cu atitudini ca cea pe care o adoptați dumneavoastră, de atac la persoană și jigniri la adresa conducerii revistei și a colaboratorilor ei.
În privința credibilității mele, cu tot regretul trebuie să vă informez că nu dumneavoastră decideți, există și aici o măsură obiectivă și ca să-l parafrazez pe Ștefan „Câinii latră, caravana trece”. Vă irosiți eforturile și veninul de pomană, domnule Paladiu.
Domnule Lucian G.,
Când veți răspunde întrebărilor ce vi le-am adresat (v-a adresat și Gabby Adelmann Elias una), atunci vă voi răspunde și eu.
Dle Clej,
Eu v-am subliniat calitatile, asumati-va defectele! Situatia nu-i tocmai atat de disperata pe cat o resimtiti emotional pentru a va napusti cu tancul contra observatiilor mele.
Nu va pripiti cu acuzatiile adolescentine, ba tu, ba tu, ba tu…! Se stie ca nu intotdeauna atacul este cea mai buna aparare. Cititi cu luare aminte fabula pe care dl Garrett v-o recomanda, tradusa gata, si trageti foloasele cuvenite. Chiar daca procesele de intentie sunt specialitatea dv, abuzand de ele va pierdeti ultimile reminiscente de credibilitate.
Cred ca vi se potriveste ca o manusa aceasta fabula de mai jos. Pe ea cum a-ti descredita-o? Astept raspuns intre rinduri!
La Fontaine –
„Desaga
Vorbi batrînul Joe*:
-Orice fiinta vie,
De nu e împacata cum a facut-o firea,
La tronul meu sa vie,
Sa-si spuna fara teama, pe sleau, nemultumirea;
Am sa îndrept greseala.
Sa vina-ntîi maimuta. Asa e rînduiala.
Ei, ia priveste bine aceste animale;
Gasesti cumva la ele ceva care-ti lipseste?
Te-a întrecut vreunul cu farmecele sale,
Sau esti prea multumita cum te gasesti? – Fireste!
De ce m-as plînge oare,
N-am tot patru picioare?
M-am oglindit în apa si-mi place chipul meu.
Dar fratele meu, ursul, prea e urît si greu.
Nu cred c-are sa-si faca, în viata lui, portretul!
Dar iata ca nici ursul nu-si arata regretul
Ce nu-i ceva mai sprinten, mai zvelt, mai elegant.
În schimb, cursuri multe gasi… la elefant.
Ca coada mica are si ce urechi enorme!
E-o matahala hîda, cu umflaturi diforme.
Iar elefantul întrebat,
Vorbi la fel, cu toate ca-i cel mai întelept,
Si spuse raspicat
Cum ca balena, dupa gustul lui,
E-o dama mult prea grasa si mult prea lata-n piept.
La rîndul ei, coana furnica
Gasi ca gîza e prea mica:
Te uiti la ea si parca nu-i!
Tacut, batrînul Joe i-a ascultat pe rînd,
Apoi le-a spus sa plece cum au venit, vazînd
Ca fiecare stie de altul ce sa spuna,
Iar despre el pastreaza parerea cea mai buna.
I-ati auzit, de-a rîndul, vorbind pe-acesti netoti,
Eu însa cred ca omul i-a întrecut pe toti;
Nu suntem mai de soi.
Vedem cu ochi de vultur pe altii-asa cum sant,
Dar cand privim la noi,
Ne-ascundem ca sobolanii cu capul sub pamînt.
Oricand pe-ai nostri semeni usor îi osîndim;
Si noi avem cusururi, dar nici nu le zarim!
Caci ziditorul lumii, în marea-i bunatate,
De cand se tine minte,
Ne-a pus la fiecare cîte-o desaga-n spate
Si a împartit povara asa cum va arat:
Greselile altora, în traista dinainte,
Cusururile noastre, în traista dindarat.”
Lucian G.
Pentru domnii Lucian si Georges,
Las la o parte faptul limpede ca publicarea ecourilor propuse de dv. este cea mai buna dovada ca suntem deschisi dialogului. Totusi nu inteleg o anumita doza de rautate din aceste ecouri, care ma duce cu gandul ca numele dv. sunt de fapt pseudonime sub care ne scriu fosti colaboratori „pierduti”.
Rautatea provine mai ales din afirmatii gratuite, fara acoperire, pe care nu le puteti justifica prin exemple fara riscul ca Petru sau eu sa va demonstram ca sunt false.
Ca rezultat principal deci, ecourile dv. ne ajuta sa scriem ceea ce n-am scris in articol, pentru a ne defini, o data in plus: suntem deschisi dialogului, suntem flexibili dar stiind prea bine ce vrem nu suntem neaparat si maleabili, in mod cert nu in directia genului de compromis de la Adevar, Competenta, Munca si Urbanitate (ACUM) care se practica in alte parti, in numele unor agende straine de interesele publicului.
Domnul Andrei Florian este ori de o perfidie extremă ori de o lipsă de inteligență și mai extremă,
Recent domnia sa calomnia doi colaboratori ai revistei ACUM aici http://bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=15701
unde scrie: ”Mi-e ruşine că sunt român”, şi, ”De ce e bine ca Ținutul Secuiesc să fie autonom” de Andrei Florian
Amatorism sau rea credinţă? Dacă e amatorism, e scuzabil? Dacă e pe bani, e vânzare?
iar editorul sitului avertizează:
AVERTISMENT:
Aceasta creatie contine limbaj licentios sau denaturat, nuditate excesiva, etc…
drept pentru care articolul domnului Florian a fost înlăturat.
Nedescurajat de această corecție binemeritată, domnul Florian se face acum că nu înțelege diferența între a fi plătit legitim ca jurnalist (de pildă la BBC) pentru a face o meserie conform normelor deontologice și a fi plătit în mod nedeclarat și corupt pentru a face propagandă unei anumite cauze (așa cum suntem noi acuzați și cum i-a acuzat și el în mod abject pe colaboratorii noștri Dorian Galbinski și Tihi Czika).
Deci, domnule Andrei Florian, sunteți perfid sau pur și simplu ignorant, atunci când nu deosebiți între a fi plătit ca să-ți faci în mod corect meseria de jurnalist și a fi plătit în mod corupt pentru a face propagandă unei anumite cauze, în speță cea anti-românească, așa cum e acuzată de unii conducerea revistei ACUM (și cum rezultă și din sondajul nostru de opinie)?
D-l Florian,
Uite de ce ne suparam: nu pentru ca orice jurnalist nu ar avea dreptul sa fie platit pentru ceea ce scrie. Dumneata insinuezi ca noi am lasa sa se inteleaga ca am dispretui aceasta idee de plata, ceea ce e complet fals.
Si eu as vrea sa fiu platit pentru articolele pe care le scriu si nu as considera asta o „degradare” – nici a mea, nici a calitatii revistei. As vrea sa platesc mai intai colaboratorii, dezvoltatorii sitului, s.a.m.d. si daca ar ramane si pentru mine, cu atat mai bine. Numai ca nu avem de unde. Dumneata ai vreo solutie la aceasta problema?
Ne suparam pentru ca aceia care ne intreaba „Cine va plateste” nu vor sa creada ca nu suntem in solda nimanui, iar aceasta intrebare o folosesc tocmai pentru a sublinia ceea ce ei percep a fi un caracter dusmanos al publicatiei. E destul de clar? Vreun argument impotriva celor scrise mai sus, vreo neintelegere?
Profit de ocazie ca sa iti reamintesc, D-le Florian ca ai promis ca vei demonta cu argumente articolul lui Tihi. Cum au trecut deja doua saptamani de atunci si nici nu ai solicitat amanare si nici nu ai scris nimic, presupun ca nu ai.
Pretentia ca noi sa dialogam cu cei ca dumneata, in momentul in care va cerem argumente ca sa va sustineti acuzatiile iar domniile-voastre schimbati discutia eludand aceste argumente si dovezi, frizeaza suprarealismul. Va plasati automat intr-o lume paralela. Sper ca se intelege in acest caz de ce dialogul, cu toate eforturile noastre, nu este posibil cand toate podurile incep sa arda mereu pe partea opusa a raului, in ceea ce as numi „teritoriul clampanitului”.
Copacel, copacel, veti ajunge dle Clej. Pe prima treapta („obrazul gros”) ati pasit deja. Continuati si veti castiga in respectabilitate, chiar simuland indiferenta.
Sa fim seriosi, dle Clej, reactiile dv nervoase si precipitate nu sunt nicidecum semne de indiferenta. Fara perifrazistica, caini, cai, vulpi sau alte jivine, eu va amintesc o scurta zicala „adevarul sifoneaza orgoliul”, dle Clej.
Domnule Paladiu,
Până la urmă vă întreb, ce legătură au aceste atacuri la persoană cu articolul la care postați aceste ecouri?
Interesant este cum vă faceți că nu vedeți intervenția lui Ștefan și ca orice persoană care nu are argumente, evitați să discutați la obiect.
Cât privește adevărul, eu să fiu în locul dumneavoastră aș fi ceva mai circumspect în a a-l invoca. Mai ales când de fapt nu pledați pentru nicio cauză, ci debitați doar răutăți, așa cum spunea și colegul meu.
Domnul Paladiu (care a arătat de mai multe ori că nu agreează prezența mea ca redactor șef al revistei ACUM) ține să-l jignească pe Ștefan, crezând, ca alții înaintea lui, că poate să tragă o linie de demarcație între noi. Cu alte cuvinte, Ștefan ar fi un fel de figurant naiv, pe care eu îl manipulez ca să-mi promovez propria agendă. Rar am citit o insultă mai grosolană la adresa directorului revistei ACUM.
Apoi domnul Paladiu deplânge dispariția „misterioasă” a unor mai vechi colaboratori, jignindu-i și pe cei mai noi sau pe cei mai vechi ce au continuat, care ar fi după opinia sa niște sicofanți, promovați pe criterii de obediență și nu de competență. O altă insultă grosolană la adresa acestor persoane pentru care domnul Paladiu ar trebui să-și ceară scuze (inclusiv pentru agresivitatea la adresa lui Gabby Adelmann Elias).
Că nu are dreptate nici cu privire la lipsa opiniilor divergente din revistă, o arată și cele două articole plasate unul lângă celălalt în ultima ediție, care expun două puncte de vedere diametral opuse: „Din România, cu dragoste. Spaime colective sau despre Complexul Cetăţii Asediate” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9335
și „Avantajele si dezavantajele acordului cu FMI” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9362 sau recentele articole pro și contra autonomiei Ținutului Secuiesc.
Mai grav, domnul Paladiu ne acuză și de minciună, punând la îndoială veridicitatea statisticilor privind audiența revistei ACUM.
Toate acestea suna a vulpea și strugurii acri, domnule Paladiu. Voi închei cua fraza din articol (care pot să vă dezvălui că îi aparține lui Ștefan): „nu mor caii când vor câinii”!
Domnule „Paladiu”,
De acum v-ați transformat într-un troll (dacă nu erați de fapt de la început asta), incapabil să aduceți un singur argument și să răspundeți întrebărilor precise pe care vi le-am adresat.
Nu vă mai faceți iluzii, nu vom reveni la situația editorială de acum un an, când am început separarea grâului de neghină, cum se exprima fostul editor Sebastian Buhai, când am decis să ne despărțim de diletanți și de aceia care credeau că pot folosi revista ACUM în scopuri personale.
Ștefan a afirmat că realizarea revistei pe baze lucrative e un obiectiv, în primul rând pentru a recompensa colaboratorii. Dacă dumneavoastră doriți o activitate balcanică de scriere pentru trei oameni plictisiți și un câine, vă recomand să vă deschideți un blog, unde eventual să-i invitați să scrie pe malcontenții de la revista ACUM.
Noi avem lucruri mult mai importante de făcut, domnule „Paladiu”.
Mulțumesc domnule Victor Franc pentru cuvintele dumneavoastră.
Cine ne acuza ca suntem vanduti nu ne crediteaza cu dreptul a decide nimic. Cine ne acuza ca suntem partinitori sau ca adunam in jurul nostru doar colaboratori care ne flateaza, recunoaste ca nu suntem vanduti.
Eu zic sa va puneti de acord si sa dovediti ceva. Pana una alta sunt vorbe goale prin care va dati mai multa importanta (precum imprumutati grandoman, unii, pseudonime care rezoneaza ca numele unor laureati ai Premiului Nobel).
N-am sa mai pierd prea mult timp.
Daca aveti curaj, produceti dovezi, si unii si altii. Faceti-ne de ras. Ori daca asta nu se poate, faceti-va macar pe voi de ras 🙂
Domnule Stefan Maier,
Nici vanduti , nici partinitori nu vi se potrivesc. Afirmatia mea in legatura cu „partialitatea” mediatorului nu se referea la profilul revistei Acum, ci la interventiile inopinate ale domniei sale, lasand impresia unei forme de cenzura revoluta. Colaboratorii au suficienta maturitate pentru a sustine singuri tezele. Interventia unui „procuror” nu face decat sa deruteze intervenantii, anulandu-le uneori replicile. In momentul cand un ecou derapeaza, nu vad de ce i-ar mai fi utila publicatia.
Domnule Paladiu (dacă într-adevăr așa vă numiți),
Ecoul dumneavoastră dovedește că sunteți pe lângă subiect, obsedat de moderare, cenzură, de ce nu e revista ACUM ca restul publicațiilor de limbă română, etc.
Aștept în continuare o statistică comparativă care să arate că, așa cum afirmați, numărul ecourilor a scăzut până la dispariție.
De asemenea aștept o explicație pentru fraza: „Larga audienta pomenita, ori de cate ori aveti ocazia, nu poate fi decat prezumtiva daca veti continua litania arogantei fata de cititorii reviste atunci cand replicile nu va convin.”
Pe mine m-ati convins. Nu sunteti platiti, si nu voi argumenta motivele pentru care nu ati fi. Ceea ce ma mira, insa, este contradictia care se naste intre intentii si pretentii. Intentia de a construi un dialog si pretentia ca acesta, dialogul adica, sa capete atentia domnului Clej doar in masura in care opiniile exprimate vin in acord cu opiniile dansului. Este un dialog al surzilor, evident. In plus, mai este si aspectul tendintei totalitariste cu care domnul Clej ii trateaza pe cei cu opinii diferite, catalogandu-i in fel si chip.
Sa presupunem, prin absurd, desigur, ca tot adevarul ar fi in ograda domnului Clej. Ma intreb, in acest caz, oare atentia si interesul domnului Clej nu ar trebui sa fie indreptate cu precadere spre noi ceilalti, cei cu alte opinii decat ale dansului, incercand sa ne impartaseasca din adevarurile sale?
In fata oricarui articol, orice om cu capacitate analitica isi pune intrebarile deja clasice: cine scrie articolul, ce motive are sa abordeze subiectul in maniera respectiva, cand, de ce …etc. Sunt intrebari firesti, si nu ar trebui sa supere pe nimeni. Obida cu care este scris acest articol si maniera in care sunt tratati cei cu spirit critic ma determina sa cred ca, ori nu aveti exercitiul dialogului, ori dialogul pretins este doar praf in ochi.
Orice jurnalist, dar absolut orice jurnalist, care scrie intr-o publicatie, actuala sau a viitorului, ma rog, are dreptul sa fie platit pentru articolele sale. Este o profesie recunoscuta si este platita ca atare. Nu este nimic rusinos si nici condamnabil sa iti castigi existenta in acest mod. Corect?
Sa presupunem, prin absurd, daca doriti asa, ca sunteti platiti ca sa scrieti in paginile acestei publicatii. Nu vad motivul indignarii sau a revoltei atat timp cat revolta si indignarea nu a fost prezenta si in perioada in care banii parveneau de la BBC, spre exemplu.
De ce va suparati pe cititorii care isi pun intrebari firesti?
Unul dintre detractorii noștri de care aminteam în articol a comentat acest editorial pe altă pagină de internet:
„Eu insa cred ca sunteti vanduti, caci atata ticalosie raspandita in mod gratuit este greu de crezut sa existe. Cui sunteti vanduti? Pai tot unor ticalosi.”
Adică exact confirmarea celor scrise în articol.
Domnule Maier,
Cred ca admiteti cu mine ca o revista este un loc public, mai cu seama cand articolele sunt supuse comentariilor si ca presa virtuala are ca virtute prezervarea anonimatului. Urbanitatea pe care o exigeti, fireasca de altfel, nu poate veni dintr-un singur sens. Mediatorul (dl Clej), are in egala masura obligatia (si mai cu seama el) unui limbaj corect. Interventiile dlui, in termeni, adesea, ofensatorii si partiali, sunt extrem de frecvente, daca nu permnente. Este posibil ca unii dintre fostii colaboratori sa se manifeste in spatele unui pseudonim, asa cum banuiti dv. Nu vad unde ar fi problema cand natura acestor publicatii, efemere prin definitie, autorizeaza anonimatul si alegerea nestingherita a unei identitati fie ea si fictiva. Declarand ca sunteti deschisi oricarui dialog urban, nu inteleg rostul acestor interventii agasante ale dlui Clej de fiecare data cand frazele cuiva nu-i convin. Este singura publicatie unde redactia intervine sistematic si in mod vexator la adresa lectorului care-si permite vreo remarca. N-ati observat oare ca in ultima vreme ecourile devin tot mai rare, atunci cand nu stralucesc prin absenta?
Domnule Paladiu (dacă într-adevăr așa vă numiți),
Ecoul dumneavoastră nu face decât să confirme ceea ce spuneam – că sunteți certat cu adevărul. Aveți cumva o statistică a numărului de ecouri care să ateste ceea ce susțineți?
Sau cumva cele (de pildă) 121 de ecouri de la articolul lui Tihi Czika „De ce e bine ca Ținutul Secuiesc să fie autonom”, cele 21 de la articolul “Mi-e ruşine că sunt român!” al lui Dorian Galbinski sau cele 21 de la articolul lui Theodor Rebegel „De ce ar trebui grațiat călugărul asasin de la Tanacu?” ca să citez doar câteva, reprezintă raritatea sau absența de care vorbiți?
Faptul că vă arătați atât de iritat și de resentimentar mă face și pe mine să cred că ați putea fi un fost colaborator al revistei ACUM care și-a luat jucăriile și a plecat iar acum practică această metodă infantilă de răzbunare.
Ar trebui de asemenea să știți că nu încurajăm anonimatul și dacă suntem singurii care practicăm această politică editorială, așa cum cu iritare remarcați, cu atât mai bine, nu ținem să ne imităm presa din România pe care o lăudați atât.
Iar dacă revista ACUM este așa de efemeră cum pretindeți, la ce vă mai deranjați atât ca să o aduceți pe linia cea bună?
Eu vă mulțumesc că ne purtați de grijă și ne avertizați că o să ne pierdem cititorii, dar nu știu de ce sunt înclinat să nu am niciun fel de încredere în aceste avertismente de o sinceritate îndoielnică.
Voi reveni (poate cu un articol) sa va explic, domnule Paladiu, de ce in opinia mea ceea ce facem aici si ACUM reprezinta presa viitorului. De ce nu suntem efemeri si de ce intervenim in discutiile cu cititorii. De ce publicatiile tiparite care se bazeaza pe jurnalisti platiti stau mult mai prost decat noi si de ce tot mai multi autori de prestigiu vor prefera acest mod de comunicare cu publicul, in viitor.
Hopaaa! „atac la persoana…” Dle Clej, ar trebui sa va osteniti un pic si sa gasiti un alt leitmotiv mai putin uzat. Tot ce am scris eu in acest ecou (drept la raspuns) este legat indeaproape de articolul respectiv, de imixiunea dv continua in discutiile cu autorii articolelor.
Mai mult, banuiala ca nu mi-ar conveni functia care va este atribuita in cadrul revistei, ma depaseste, ca si cum as avea latitudinea sa emit vreo obiectiune in acest sens. Argumentele va sunt cam subtirele si alaturi de obiect, dle Clej. Va marturisesc sincer ca ma simt destul de jenat sa tin piept unei argumentatii atat de patimase si sterile. A avea o opinie opusa se poate traduce ca o „rautate” ? Surprinzatoare ideologie.
Desigur, acuzatiile cum ca ati fi vanduti este mai mult decat aberanta iar „derapantul” corespondent nu merita luat in seama. S-ar putea sa fie vorba de tristetea unei frustrari de tip paranoic al unui cititor ulcerat de vreo reactie nepotrivita din partea revistei.
Sigur ca ma interesez, domnule Garrett („ancheta” suna cam stalinist, nu? – alta „cauza pierduta”…). Ca medic, practic ceea ce se cheama evidence-based medicine; ca cetatean intr-un for public, caut evidence-based journalism. Dumneavoastra nu?
Domnule Paladiu (dacă într-adevăr așa vă numiți),
Aproape nimic din ceea ce ați scris nu este legat de articol, decât ultimul paragraf din cel mai recent ecou postat.
De răutate, nu știu dacă ați observat, dar Ștefan este cel care a menționat-o pentru prima oară, pentru că într-adevăr nu dați dovadă de bună credință în ecourile postate, iar apoi nu știu ce amestec are „ideologia” cu toată această discuție.
Cât privește argumentele, ar trebui într-adevăr să fiți jenat pentru că nu le invocați de niciun fel, în afara afirmațiilor false de tipul ecorurilor mai rare sau inexistente.
Trecând însă de iritarea dumneavoastră personală și extrem de vizibilă la adresa mea, îmi pare rău că n-ați sesizat esențialul din acest editorial și anume o mentalitate destul de răspândită.
Nu e vorba de un anume paranoic, ci de această disponibilitate de a acuza pe cineva că e „vândut” ori de câte ori susține idei care par să iasă dintr-un anumit consens de tip conformist.
Acest lucru ar fi trebuit să-l comentați domnule care semnați George Paladiu și nu să vă așarnați în aceste atacuri la persoană care vă asigur că nu vor duce nicăieri, fiind, ca să vă citez, completamente sterile.
De ce tineti sa-i satisfaceti dorinta de exhibitionism a domnului „paladiu” ? „Marturisiti” ca o sa va platesc eu cu o bere data viitoare cind ne intilnim. E ridicol! Si apoi… nimeni nu-i obligat sa citeasca ceva pe net. Daca nu- i place, valea…
Domnule Clej, articolul meu este vizibil acum. I-am scos toate restrictiile, si, daca va tin curelele sa comentati si in alta parte decat in pagina dumneavoastra, va invit sa o faceti in mod decent. Reeditez adresa: http://bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=15701
Va reamintesc, desigur, ca pe acel site sunt interzise atacurile la persoana, limbajul indecent, mesajele rasiste, sau orice alta manifestare care face atingere demnitatii persoanei sau a apartenentei religioase.
Domnule Mayer, nu voi relua argumentele la nesfarsit doar pentru ca nu corespund cu noua linie editoriala a revistei ACUM. Si nici nu doresc sa va conving eu, Andrei Florian, de subiectivismul lui Tihamer Czika cu privire la articolul despre beneficiile aduse comunitatii romanesti de autonomia TERITORIALA, publicat in revista ACUM, pe care o patronati. Daca dumneavostra nu sunteti in acord cu argumentele exprimate de terti, asta nu inseamna ca acestea sunt false. Teoria conform careia ”Cine nu este de parere cu mine, ori este prost ori este perfid” exprimata atat de clar de domnul Clej, nu va aduce cinste revistei.
Dom’ Nicalai e scurt si sec:”nu-i place, valea!” Ca la piata. Ce-i si cu emulii astia becalieni!
Chestia cu berea are un iz generos cu toate ca nu-i clara deloc. Cui si de ce, ma rog, ar dori sa i-o plateasca?
Dom’ Nicalai, rezervati-va gologanii pentru amicii de stadion, cinstea e prea mare pentru un „exhibitionist” cu pretentii anti-alcoolice.
Va rog sa nu cedati tentatiei de a ma injura caci aicea nu se face.
D-l Florian,
N-am sa scriu numele dv. cu y in loc de i, ceea ce dv. cu insolenta va permiteti sa faceti cu numele meu, cum au facut-o si altii inaintea dv. in ideea ca, poate, stiu ei mai bine cum ma numesc sau, daca nu, cum ar trebui sa ma numesc – nu-i asa? Dac-ati sti ce bine cunosc aceasta tipologie!
Am sa spun doar atat: meritati cu prisosinta eticheta de „clampanitor” – de ce? Pentru ca afirmati ca nu reluati niste argumente pe care de fapt nu le-ati adus niciodata. Nu le reluati domnule, ca in ceea e ma priveste sunt satul de repetarea NIMICULUI. Disputa asta de idei este complet inegala. Noi oferim unora ca dv. atentie si „margaritare” iar dv. le tratati ca pe un amestec bun de pus in troaca. A continua ar insemna chiar sa fim idioti.
Ștefan,
Evident că e o dispută inegală, atâta vreme cât domnul Florian, cum nu e capabil să înțeleagă diferența dintre situația din Gaza și cea din Transivania, așa nu e capabil să înțeleagă diferența între plata pentru jurnalismul legitim și cea pentru propagandă coruptă (a propos, domnule „Paladiu”, asta e ceva care ar trebui să vă îngrijoreze la presa din România, pe care o ridicați în slăvi pentru varietatea ei).
Cât privește calomniile proferate la adresa a doi colaboratori ai revistei ACUM, domnule Florian, ele rămân și faptul că ați fost adus la ordine pe pagina menționată rămâne un fapt care nu poate fi șters. Este la fel de abject ca și negarea Holocaustului pe care ați făcut-o pe aceeași pagină de internet (și la fel de abject ca scrierea numelui lui Ștefan cu y, asta nu mai e prostie, e rea-credință de-a dreptul).
Tihi Czika este un jurnalist de valoare, pe care dumneavoastră, oricât v-ați strădui, nu-l veți putea emula, nici măcar în limba română, care nu e limba sa maternă.
Oricum, acest editorial și ecourile la el au dovedit prezența unei mentalități pernicioase, a unei confuzii combinate cu resentiment provincial și rea credință, pe care noi, la revista ACUM nu vom obosi niciodată să le combatem.
Parerea mea, Domnule Clej sau Stefan sau redactia, in fine nu conteaza, e ca jucati un joc trist scriind de ambele parti si pentru altii si pentru voi. Observati ca literele trimise de dumnenavoastra sint diferite pe continentul meu, dar apar la toti cei care-i postati sau aprobati! Cred ca nu mai am cuvinte.
Tania Meridor
De fiecare data cand am un dialog cu Dl. Petru Clej, sunt nevoit sa fac apel la argumente care tin mai degraba de dictionarul limbii romane.
Domnule Petru Clej, va citez „Domnul Andrei Florian este ori de o perfidie extremă ori de o lipsă de inteligentă si mai extremă” .
Domnule Clej, in limba romana , „si mai extrem” este o greseala de exprimare grosolana, sanctionata de profesorii de limba romana inca de pe bancile claselor primare.
Daca tot v-ati antrenat sa aduceti jigniri in limba romana, eu va recomand sa invatati si restul.
===
NR. (nu ma mai obosesc sa scriu un ecou separat pe aceasta tema). D-l Florian, daca dv. nu excelati in logica nu e cazul sa vorbiti in numele mai multor persoane („profesorii de limba romana”). Daca Petru ar fi spus „si de o lipsa de linteligenta” ati fi avut dreptate. Pe romaneste insa, Petru spune ca sunteti ORI rau ORI prost. Pe o curba a distributiei normale (gaussiene), el ar vrea sa arate ca daca sunteti rau, sunteti pe undeva mai aproape de medie decat ati fi in cazul in care cauza calitatii interventiilor dv. este prostia. Cu alte cuvinte, daca e vorba de prostie, in valoare absoluta e mai mare decat rautatea. Dar e ORI-ORI. Va las sa alegeti. Petru insa, s-a exprimat corect si va rog evitati lectiile de limba romana sau va las ecourile ne-editate ca sa vada lumea „pe viu” cum scrieti. (SNM)
Ștefan,
Domnul Florian încearcă să iasă dintr-o situație dificilă, care-l depășește în mod evident, situație în care s-a băgat de unul singur, fără să-l oblige nimeni.
Cindva am crezut si eu ca redactorii ar fi „vanduti” sau „cumparati”…de ce ?..fiindca in capitalism aproape totul se vinde si se cumpara..cu timpul mi-am dat seama ca – totusi – exista si oameni cinstiti…dar fiind si oameni era de prevazut sa aiba mici scapari si sa fie susceptibili… cind cineva te ataca tot timpul sub masca anonimatului, cind cineva te jigneste mai mult sau mai putin „sub centura” cred ca e dreptul celui jignit „sa-i sara mustaru'”…si eu m-am ascuns sub masca anonimatului cindva pina cind mi-am dat seama ca activitatea Dlui Clej e demna de toata lauda… de aceea inchei cu rugamintea sa faca „urechea sita” la tot felul de insinuari, jigniri, aluzii si grosolanii stiind ca marea majoritate ii recunoastem meritele jurnalistice.
Semnez cu numele meu intreg desi inca n-am primit premiul Nobel pentru nimic… n-am primit nici floricele ca nu-s femeie… .
Cred ca daca voi continua sa fiu tot asa de cinstit voi primi ce primeste Domnul Clej din partea unor persoane nerecunoscatoare.
Pentru conformitate
Profesor Victor Franc
Domnule Franc,
In romaneste exista expresia „s-a umplut de Doamne-ajuta”. Cam asta o sa vi se intample, alaturi de noi, interventia dv. putand fi interpretata ca o forma de sustinere nejustificata a liniei ACUM.
E mult mai simplu sa fim injurati decat sa-si puna cineva vreo clipa intrebarea daca nu cumva avem dreptate (lucru la care nu tinem mortis – adica de a avea tot timpul dreptate). Dar ce ne facem ca adversarii nostri nu ne pot opune argumente? Noi cum sa ne indreptam greselile cu adversari atat de anemici?
Exista atitudini si atitudini.
O colaboratoare pe care am salutat-o cu bucurie, in clipa in care a simtit ca nu suntem un grup care se autociteaza si autopromoveaza la fiecare pas ci ne batem si intre noi pentru ceea ce este mai presus de noi – respectiv Adevarul, Competenta si recunoasterea Muncii si a Urbanitatii, ne-a calificat drept rasisti si, in lipsa de argumente prin care sa sustina aceasta acuzatie, s-a retras in provincialismul confortabil.
Un alt autor, care a primit mesaje dure din partea noastra relativ la un articol publicat pe alt site, a recunoscut discutabilitatea acelor idei (ca sa ma exprim eufemistic) si l-a retras. Imi scot palaria in fata acestui om si-l imbratisez prieteneste pentru a a avut puterea sa recunoasca, cu demnitate – si nu de dragul de a fi in continuare colaborator la ACUM. Ii sunt indatorat pentru speranta pe care mi-a redesteptat-o ca poate nu majoritatea intelectualilor romani sunt aroganti, ilogici si lipsiti de orizont.
Sunt atitudini si atitudini. As mai avea zeci de exemple. Inteleg temerea, intr-o lume in care capusarea este norma iar nasia intelectualista un scop suprem.
Nu pot sa nu folosesc orice ocazie insa, pentru a posta afirmatia ca vom rezista impotriva oricarei incercari de a se bagateliza munca noastra si, alaturi de noi, a tuturor celor care vor avea incredere si vor reprezenta, in timp, acea forta care va aduce schimbarea. Nu afirm decat ca la ACUM suntem unul dintre multele grupuri care doreste sincer binele Romaniei si ca vom persevera impotriva tuturor mentalitatilor retrograde si orientate spre lipsa de raspundere.
Domnule Petru Clej,
Suspiciunile in privinta identitatii mele va este insuflata, fara indoiala, de reminiscentele culturale anglo-saxona ale celebrului Sherlok Holmes. Nu le pot banui o provenienta continentala…
Ca sa admit ca as „lucra” sub nume „conspirativ”, mi-ar trebui, musai, o justificare logica, o teama, sau cel putin un interes. Ei bine, oricat m-as stradui, nu ma duce mintea la nici o explicatie de acest tip.
In concluzie, botezati-ma cum va zice inima, dar nu-mi mai cautati inutil noduri in papura. Lasati sa se restabileasca armonia de dinaintea „revolutiei editoriale” si veti observa cum viata revistei Acum se va transforma intr-un lung fluviu linistit, fara cascade tulburatoare si fara lupte intestine istovitoare.
Cum, din fericire, revista nu are un scop lucrativ, fuga dupa performante de frecventare, va pune pe jeratec si va consuma emoţiile fara sa aduca vreo lumina deosebita. Va spun toate astea pentru ca tenacitatea dv ma impresioneaza si in acelasi timp ma ingrijoreaza. Cum s-ar spune, din iubire, nu din pizma.
As fi preferat să nu intervin in această discuţie, dar o remarca la general as vrea totuşi sa fac.
Oricând si oriunde – se critica in libertate deplină IDEILE (tezele, opiniile, concluziile, judecăţile etc.) emise in public, dar niciodată şi nici intr-o formă PERSOANA.
Doamnă Meridor, vreți vă rog să traduceți în limba română ceea ce ați vrut să spuneți, deoarece n-am înțeles nimic.
Domnule Maier, despre bugete vom vorbi in momentul cand subiectul discutiei noastre va fi Guvernul Romaniei. Deocamdata, ma simt satisfacut de sinceritatea cu care ati catalogat drept badaranesti pretentiile diplomatiei maghiare. E un pas.
La prima confruntare de idei am avut impresia că-mi este vizată persoana şi am reacţionat iniţial bolnăvicios. Am trecut cu greu peste ea şi acum recunosc că, totuşi, e bine să fie un moderator care să stimuleze, să orienteze discuţia şi să nu admită atacul asupra persoanei. Apreciez „Acum” anume pentru faptul că are un scop definit şi tinde cu perseverenţă şă-l realizeze. E o alternativă jurnalistică necesară pe fundalul haosului, numit democraţie de opinii, in comentariile din presa românească.
Dle profesor Victor Franc,
„Urechea sita”, e o imagine poetica novatoare, o gaselnita simpatica , cum s-ar spune. Ca sfat incurajator insa, nu-i tocmai un panaceu pentru dl Clej. Vedeti, cu toate incercarile mele sincre de a-i sugera o alta atitudine, fata de cititorii revistei, nombrilismul dlui opac manifesta o rezistenta neasteptata, ceea ce ar indica o solida personalitate. Freud concludea pe undeva ca robustetea unui astfel de caracter starneste admiratia chiar atunci cand paseste dintr-o eroare in alta. Acesta facand parte din personalitatile laborioase, de care nici un patron nu se poate dispensa cu usurinta. Este foarte posibill ca, gratie dlui Clej si a colaboratorilor de calitate, revista Acum sa se poata cumpara la iesirea din metrou. Pe timp de criza optimismul ramane un refugiu inegalabil. O fi oare dl Clej un Vasile Roaita al ziaristicii romanesti de peste hotare, capabil sa anihileze orice concurenta din interiorul Republicii Romania??? Totul e posibil, chiar cand predictiile nu abunda.
Asadar, dle Franc, pentru a deveni eficace, n-ar fi rau sa dati un ritm mai domol elogiilor. In felul acesta putem deveni toti beneficiarii transformarilor revolutionare ale jurnalisticii de limba romana.
Doctor Georges Paladiu
Nu voi raspunde jignirilor si calificativeler ”si mai extreme decat extremele” din considerente care tin de educatia primita, dar, daca despre mine am aflat parerea domniilor voastre, as dori sa aflu pozitia pozitia oficiala a revistei ACUM fata de declaratia presedintelui ales al tuturor romanilor de pretutindeni, domnul Traian Basescu, cu privire la evenimentele petrecute recent la Targu Mures.
http://www.realitatea.net/emisiuni.html
Domnule Florian,
Prin definitie revista ACUM e un spatiu de dialog si deci nu avem „pozitii oficiale”. In alte cuvinte, „pozitia” revistei este pozitia cititorilor ei. Daca, spre exemplu, dv. aveti o pozitie in legatura cu declaratia presedintelui Basescu referitoare la problema despre care ne intrebati, sunteti invitat s-o exprimati si la fel sunt si ceilalti cititori.
In particular, daca ma intrebati pe mine, presedintele Basescu a procedat gresit manifestand rigiditate. El ar fi trebuit sa se alature presedintelui ungar direct sau printr-un reprezentant, sa aprticipe la evenimente si, cu aceasta ocazie, sa faca sa se auda un mesaj pacifist, de unitate, respect al identitatii etnice intr-o Europa unita, si de asmilare a istoriei ca istorie, de ambele parti. Pretextul unei cereri de survol gresit formulate este minor iar in Europa anului 2009, desi partea ungara a comis o badaranie diplomatica, raspunsul european nu trebuia sa fie o badaranie si mai mare.
Alte opinii ale mele in legatura cu supradimensionarea, de catre presedintele romanilor de pretutindeni a efectivelor SPP si cu reducerea bugetelor ministerelor, concomitent cu cresterea cu 2 miliarde de Euro al bugetului ministerului doamnei Elenei Udrea, va intereseaza?
“Cine vă plătește?”
de Ștefan N. MAIER, Petru CLEJ (Editorial)
Petru Clej:
Doamnă Meridor, vreți vă rog să traduceți în limba română ceea ce ați vrut să spuneți, deoarece n-am înțeles nimic. top Toate ecourile Scrieti un ecou
_
Si la mine se vede cum e mai sus! Semn clar care va da de gol cind scrieti de „ambele parti” cum zice Doamna de mai sus. Probabil calcualtorul dumneavoastra emite litere diferite dar parca si sunete diferite:(
Oricum e prea tirziu sa corectati toate ecourile. Oglinda Dunmneavoastra se vede in intreaga lume. Probabil aveti un buton:(
Dar, oricum ideia nu e rea! Felicitari pentru inteligenta si subtilitatea si patima dumneavoastra de a fi exigenti cu toata lumea, cum e scris de-ambele parti!
Dorin Ulianov