De când am poposit pe meleagurile portugheze, acum 14 ani, trebuie să vă mărturisesc că m-am obişnuit să aud că Portugalia stă prost cu economia, că trebuie să strângem cureaua, că vor fi necesare măsuri tot mai drastice pentru reducerea deficitului bugetar. Poate tocmai de aceea, “noua” criză economică ce cutremură lumea de doi ani încoace nu m-a luat prin surprindere nici pe mine, nici pe portughezii obişnuiţi cu o “nouă” perioadă de greutăţi. Probleme Portugaliei nu sunt, deci, noi; nouă este atenţia de care ţara se bucură pe piaţa financiară internaţională şi consecinţele pe care prăbuşirea economiei portugheze le poate avea asupra monedei unice.
Se vorbeşte cu insistenţă, în ultima vreme, şi despre iminenţa intrării Portugaliei în incapacitate de plată a datoriilor externe. Pe plan intern se discută despre venirea FMI-ului, pe care politicienii şi economiştii portughezi vor să o evite cu tot preţul. Portugalia s-a mai aflat sub papucul FMI în anii 80 ai secolului trecut si se pare că experienţa n-a fost tocmai plăcută. Partidele de stânga spun că venirea instituţiilor financiare internaţionale ar însemna pierderea suveranităţii naţionale şi aplicarea unor politici economice extrem de dure pentru populaţie. Partidele de dreapta, dimpotrivă, consideră că FMI-ul nu e un bau-bau iar pentru a evita căderea economiei portugheze guvernul socialist ar trebui să solicite ajutorul extern.
Dar există şi soluţii alternative pe care guvernul premierului José Sócrates pare dispus să le testeze. Ministul portughez de finanţe s-a deplasat săptămâna trecută în China pentru a negocia cu guvernul de la Beijing cumpărarea de către chinezi a unei părţi din datoria externă a Portugaliei. Iar la celălalt capăt al lumii, speranţele portughezilor se îndreaptă spre Brazilia. Preşedinta recent aleasă, Dilma Rousseff, a declarat, deja, că este dispusă să ajute Portugalia, tot prin cumpărarea datoriei externe, cu dobânzi mult mai convenabile decât cele practicate de FMI.
Dar indiferent de unde va veni ajutorul financiar extern, Portugalia trebuie şi este dispusă să facă noi sacrificii pentru a-şi pune economia în ordine. Primele măsuri de austeritate au fost anunţate încă din luna mai, iar măsuri suplimentare sunt prevăzute în bugetul pe 2011 aprobat în luna octombrie.
Măsura care-i va afecta deopotrivă pe toţi portughezii este majorarea TVA-ului cu 2%, până la un eşalon maxim de 23%, însoţită de o revizuire a tabelelor produselor impozitate. Dacă până acum produsele considerate de primă necesitate erau impozitate la un nível minim de 5%, unele dintre ele vor include începând cu 1 ianuarie 2011 TVA-ul maxim.
Tot pentru a spori încasările la bugetul de stat, va fi revizuit sistemul de beneficii fiscale în cadrul declaraţiei anuale a veniturilor.
Principalele probleme ale economiei portugheze se referă, însă, la greutatea sistemului de stat. Pentru a-şi atinge obiectivul de a reduce deficitul bugetar de la 9,3% din PIB în anul 2009 la 7,3% în anul 2010, guvernul portughez a anunţat măsuri nemaivăzute pentru a scădea cheltuielile statului. Astfel, salariile de peste 1500 de euro ale funcţionarilor la stat vor suferi o reducere de 5% (3,5% pentru salarii între 1500 şi 2000 de euro şi 10% pentru salarii de peste 2000 de euro). Promovările în cadrul sistemului public au fost şi ele sistate şi se prevede reducerea angajaţilor şi congelarea admiterii de noi colaboratori. Acelaşi sector va suferi şi o reducere cu 20% a cheltuielilor cu flota auto a statului. Iar dacă până acum era posibilă acumularea salariului la stat cu pensia, din anul 2011 contribuabilii vor trebui să opteze pentru una dintre ele.
Tot la capitolul economiei de stat, mai multe organisme ale administraţiei publice for fi extinse sau vor fuziona.
Nici pe pensionari nu-i aşteaptă zile uşoare: pensiile pe anul 2011 vor fi congelate şi se prevăd reduceri ale cheltuielilor cu sistemul naţional de sănătate, dar, după cum promit guvernanţii de la Lisabona, această măsură nu va afecta calitatea serviciului.
La aceste măsuri de austeritate concrete se vor adăuga alte măsuri menite să restructureze piaţa şi relaţiile de muncă pentru a da economiei portugheze mai multă competitivitate. Deşi nu au fost încă aprobate şi vor fi negociate şi cu sindicatele şi patronatul, unele dintre aceste măsuri au fost deja dezvăluite şi se referă, mai ales, la dinamizarea locurilor de muncă. Angajaţii vor putea fi disponibilizaţi mai uşor, vor primi despăgubiri mai puţine iar şomerii nu vor putea să refuze la nesfârşit locurile de muncă unde vor fi plasaţi.
Desigur că marile centrale sindicale contestă măsurile guvernului, organizând o grevă naţională care s-a bucurat doar de adeziunea funţionarilor la stat, totuşi, portughezii par conştienţi de situaţia dificilă prin care trece ţara şi sunt dispuşi să facă noi sacrificii. Dar popularitatea primului ministru Sócrates şi a Partidului Socialist este în cădere liberă. Cu alegerile prezidenţiale la uşă, pe 23 ianuarie 2011, analiştii politici consideră că este foarte probabil ca la anul portughezii să fie chemaţi să aleagă şi un nou parlament şi un nou guvern.