ACUM.TV

Ca ieri scriam: „[…]portalul nostru îşi propune sa se constituie într-un spaţiu deschis în care să fie posibile încercări ale românilor de pretutindeni de a fi fericiţi, fără ca fericirea lor să se bazeze pe nenorocirea altora. Această propoziţie simplă este misiunea noastră.”

Era 1 decembrie 2003.

Mai mult de cinci ani mai târziu şi multe ediţii săptămânale în aval, reuniţi într-o echipă al cărei nivel de profesionalism este reflectat de creşterea continuă a numărului de cititori (vom reveni pe larg asupra acestui subiect) ne păstrăm intactă inclusiv dorinţa de a continua, chiar dacă va fi să scriem şi numai pentru un public extrem de redus.

Încrederea noastră că se poate face presă de calitate în limba română este neclintită. Nu suntem nici primii nici ultimii fascinaţi de această provocare, căreia destul de mulţi care ar fi trebuit să ne fie colegi de breaslă nu i-au făcut faţă, nici moral nici profesional. E drept, marea majoritate a celor care se pretind a fi jurnalişti dar în realitate sunt marionete prin intermediul cărora patronii lor încearcă (şi reuşesc ) să manipuleze opinia publică, sunt plătiţi (şi deci nu pot scrie liber şi voluntar, când vor, cât vor şi despre ce vor, potrivit competenţelor lor).

Dar noi prin revista ACUM realizăm mai mult decât un act jurnalistic, iar cititorii şi colaboratorii noştri fideli ştiu deja asta. ACUM este nu doar o revistă săptămânală ci şi un portal de comunicare. Prin modalitatea de a interacţiona cu publicul (şi implicit de a oferi publicului o calitate autentică de AUTOR) noi am ales clar, cel puţin două principii, pe care am vrea să vi le expunem în puţine cuvinte.

Primul este cel care decurge din cunoscutul îndemn al lui Mahatma Gandhi: Fii schimbarea pe care o aştepţi în lume. Cu alte cuvinte, am ales ca, în loc să ne erijăm în simpli critici ai jurnalismului în limba română, să ne implicăm şi să arătăm cum credem că ar trebui făcut. Similar, invităm toţi autorii care scriu despre diverse subiecte s-o facă de pe poziţii de reală competenţă şi să urmeze proverbul „Put your money where your mouth is” – mai concret, evităm pe cât posibil „predicatori” care doresc ardent să ne înveţe ce şi cum să facem, ei practicând opusul a ceea ce promovează pentru alţii.

Cel de-al doilea principiu este trăieşte ACUM viaţa pe care ţi-o doreşti, chiar dacă mai modest şi cu resurse limitate, mai degrabă decât să te pregăteşti să trăieşti o viaţă mai bună, altădată. Motivele adoptării acestui al doilea dicton sunt simple. Primo, când în fine vom fi adunat (spiritual şi material) tot ce ne trebuie pentru a trăi viaţa pe care o dorim, ne trezim că am ajuns bătrâni şi de fapt viaţa a trecut pe lângă noi. Secundo, oricât de mult am plănui viitorul, el nu se va potrivi întocmai cu aşteptările noastre!

Astfel, după ce am descris (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7897) ce NU este revista ACUM, poate ar fi momentul să dezvăluim, în premieră, ce VA FI revista ACUM.

Încotro vom duce acest canal de comunicare?

La ACUM apreciem simplitatea, fraza directă şi simplă, cât mai lipsită de aluzii şi convoluţii. Apreciem simţul umorul şi al proporţiilor. Apreciem informaţia verificată din cel puţin două surse. Apreciem articolele scrise fără patos sau în scopuri de autopromovare.

Mecanismele publicaţiei permit înregistrarea oricărui utilizator pentru o implicare personală în actul comunicării publice. Pentru a citi orice material, pentru a acorda note articolelor sau pentru a transmite un ecou nu este necesar ca un cititor să fie înregistrat ca membru al portalului. Pentru a posta un articol totuşi, orice utilizator trebuie să aibă un cont la ACUM, să fie înregistrat. Chiar dacă semnează cu pseudonim, cel puţin două persoane din grupul de editori ai revistei trebuie să ştie cine este autorul, în realitate. Încurajăm răspunderea pentru cuvântul rostit în public.

Conducerea revistei este asigurată în prezent de editorul fondator şi redactorul şef – semnatarii acestui articol. Noi avem însă posibilitatea tehnică de a da drepturi editoriale oricărui membru în portal (şi mulţi autori au acest drept), acea persoană dobândind putere de editor (poate opera şi programa pentru apariţie materiale proprii sau ale unor colaboratori, girând una sau mai multe rubrici.
Un mecanism special, cel al ecourilor, încurajează autocenzura, în sensul că afirmaţii interesante şi adevărate, dar şi neadevăruri sau prostii spuse de un autor pot fi sancţionate de oricare dintre cititori, singura condiţie fiind ca dialogul (moderat de editori) să se desfăşoare în termeni urbani. Intenţionăm să creăm un mecanism prin care să dăm drepturi de apariţie imediată, nemoderată, unor participanţi la dialoguri care semnează cu numele autentic şi care şi-au creat, în timp, o reputaţie şi o credibilitate corespunzătoare. Toţi cei care intervin cu comentarii la un articol primesc via e-mail semnale conţinând întregul şir de ecouri ulterior intervenţiei lor.

Evoluăm către structuri din ce în ce mai descentralizate. Se va ajunge ca persoane (sau grupuri de persoane, cum este deja cazul secţiunii „Poeme, Proză, Eseuri”, condusă de Dan David) să realizeze independent segmente care ţin de competenţa lor, fără a mai fi necesar ca alţi editori, inclusiv din conducerea revistei, să aprobe, să aplice corectură sau operaţii de paginare. Totul are loc prin interfeţe specializate care permit activităţi redacţionale fără a avea cunoştinţe de programare sau web-design. Evident, în echipă avem cel puţin un programator excepţional care participă, tot voluntar, la aceste realizări.

În fine, încă din acest an sunt de aşteptat linkuri radio şi TV (inclusiv posibilitatea de postare de fişiere audio şi video), o nouă paginare, noi forme de prezentare a conţinutului, promovare şi publicitate.

Explozia audienței

Unde ne aflăm azi şi cât de mare poate fi impactul revistei atunci când abordăm o problemă de mare interes? Să analizăm împreună o situaţie.

Revista ACUM a cunoscut în ultimele două săptămâni cea mai mare creștere de audiență din istoria sa, peste 60000 de utilizatori unici vizitând paginile noastre.
Totul a plecat de la sondajul de opinie „Sunteți de acord cu cererea de autonomie pentru Ținutul Secuiesc?” http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=516, publicat pe 10 februarie, care a stârnit un interes enorm, adunând circa 45000 de voturi, covârșitoarea majoritate în favoarea autonomiei.

Este foarte clar un caz de campanie (am informații că UDMR a fost implicată direct în această campanie) printre ungurii din România și Ungaria, dar nu numai.
Peste jumătate din vizitele pe pagină au provenit din Ungaria, față de doar o treime din România (de unde provin de regulă aproape jumătate dintre vizite), iar de aici cu excepția Bucureștiului, cele mai multe vizite provin de la Cluj, Târgu Mureș, Brașov, Sibiu, Sighișoara, Miercurea Ciuc, Cristuru Secuiesc, Oradea și Miercurea Ciuc.

Afluența a fost absolut remarcabilă. Luni 16 februarie a fost o zi a recordurilor pe toată linia – 16633 de utilizatori unici (cifră neatinsă nici de bbc.ro într-o singură zi) și 58436 de pagini citite (sursa: Google Analytics). În acea zi am primit aproape 6500 de vizite de la Budapesta, față de 1040 de la București și de la Cluj.

Explozia audienței are o explicație în această campanie inițiată de UDMR, dar este datorată și detectării unei anomalii, care subestima cu regularitate audiența noastră.

Până acum, audiența zilnică maximă era de 719 vizitatori unici și 5375 lunar și de 1700 de pagini zilnic și 17000 lunar. Am descoperit încă că Google Analytics măsura doar vizitele având ca pagină de intrare www.acum.tv – pagina noastră de index.

Or, în cazul sondajului de opinie pagina de intrare este alta, care nu era contabilizată, după cum nu erau contabilizate nici intrările pe alte pagini decât prin pagina de index (ca urmare a trimiterilor de linkuri de către cititori unor alte persoane, ceea ce duce la accesări directe, ocolindu-se pagina principală). Ceea ce înseamnă că audiența noastră reală a fost sensibil mai ridicată decât cea măsurată înainte de 13 februarie 2009.

Este foarte clar că marea majoritate a cititorilor care au venit să voteze pe pagina noastră la îndemnul UDMR nu se vor mai întoarce, dar tot la fel de clar este că sunt destui care vor reveni deoarece li s-a părut interesantă revista.

Cu acest prilej am descoperit că avem cititori și pe terioriul controlat de autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană – la Tiraspol, Tighina și Râbnița.

Alături de sondaj, de un mare interes s-a bucurat și articolul lui Tihamer Czika De ce e bine ca Ținutul Secuiesc să fie autonom http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9177 – peste 1500 de vizite. Din păcate, oponenții autonomiei nu reușesc să ofere argumente de calitate sau folosesc violența de limbaj, în lipsă totală de argumente. Tihi, care este jurist de formație, este pentru noi un model de cum ar trebui să se comporte un jurnalist și un om politic în România.

Salutăm de asemenea și cooptarea recentă printre colaboratorii revistei ACUM a lui Dorian Galbinski, cel mai longeviv jurnalist al redacției române a BBC şi a Marinei Nicolaev, distinsă graficiană şi poetă, aflată la Paris. În noul format vom avea, în fine, şi o casetă redacţională mai bine organizată (un detaliu căruia, din păcate, până acum nu i-am acordat suficientă atenţie).

Toate aceste evoluții ne onorează, dar în același timp ne și obligă, pentru că impactul revistei noastre a sporit considerabil, iar acest lucru implică și o responsabilitate pe măsură. O dată cu creşterea audienţei va creşte şi numarul autorilor şi viteza de transmitere a informaţiei de actualitate (nu dorim să promitem la acest capitol, dar purtăm discuţii pentru creşterea frecvenţei de apariţie având în vedere şi numărul mare de materiale de calitate de care dispunem), conducând revista ACUM spre acel tip de presă care reprezintă cu adevărat „a patra putere în stat”. O presă care:

– se întemeiază pe comunicare directă între autor şi cititor şi nu doar pe monologuri editorialistice, forjând în acest fel discursul şi retorica unei societăţi civile omniprezente care ajunge să poată acţiona concertat pentru apărarea şi păstrarea drepturilor ei;

– nu-şi vinde conştiinţa (nici n-ar putea, având în vedere că toate tranzacţiile informaţionale se petrec la lumina zilei şi oricine le poate pune sub semnul întrebarii dacă par dubioase) şi nu şantajează pentru a-şi asigura salarii mai mari sau alte avantaje. Sperăm, fireşte, ca autorii să poată fi plătiţi într-o bună zi pentru articolele lor, dar ACUM se va distribui mereu gratuit. Este incredibil câţi autori de prestigiu sau mai puţin cunoscuţi acceptă condiţia de voluntariat pentru ACUM, tocmai datorită garanţiei de ţinută pe care o oferă publicaţia noastră!;

– ramâne în slujba Adevărului, Competenţei, Urbanităţii şi Muncii fără a fi înregimentată politic, fără a depinde de sponsori, fără a face parte din vreo „conspiraţie” (cum le convine unor căutători de ţapi ispăşitori pentru propriile limitări să creadă) pur şi simplu cu buna credinţă inspirată de cuvintele lui Gandhi, redate la începutul acestui articol.

Consideraţi, dragi cititori, acest material ca fiind Noul Manifest ACUM. Atrageţi-ne atenţia dacă veţi considera că greşim, încurajaţi-ne dacă gândiţi asemănător, dispreţuiţi-ne dacă nu ne vom ţine de aceste promisiuni, dar în orice caz comunicaţi cu noi!

Acest articol a fost publicat duminică, 22 februarie 2009 la rubrica Editorial.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.