Nu cred ca romanii trebuie doar guvernati! Cred cu tarie ca romanii trebuie, mai intai, respectati! Caci, a guverna fara a respecta pe cei care te-au pus in postura de a accesa privilegiul guvernarii nu face decat sa maimutareasca grotesc actul guvernarii in esenta sa. De aceea, argumentul conforma caruia PDL a trebuit (?) sa accepte compromisul formarii unui guvern de coalitie cu PSD este esentialmente o palma rasunatoare pe obrazul alegatorului de dreapta.
Nu ma voi referi aici la angoasele existentiale ale stangii pesediste si cu atat mai putin la vreo crispare morala (?) a partidului lui Ion Iliescu, in contextual coalitiei guvernamentale cu PDL. In treacat fie spus, PSD – printre enorm de multe alte pacate – nu si-a asumat nici pana acum absolut nimic din atrocitatile mineriadelor si cu atat mai putin din vina iliesciana legata de evenimentele din decembrie ‘89. Si, nici electoratul sau nu da semne ca ar exersa vrea criza moral-istorica in acest sens. De aceea, orice incursiune analitica referitoare la PSD se loveste iremediabil de zidul imoralitatii politice a partidului iliescian devenind, pe cale de consecinta, o incercare lipsita de sens. Este ca si cum as incerca sa descopar valentele etice si morale ale vietii de filantrop a sefului Cartelului de la Medellin…
Despre PD-L, insa, si despre modul in care a gestionat relatia cu electoratul de centru – dreapta, pe de o parte si a aruncat in derizoriu exceptionalul proiect al coagularii fortelor de centru – dreapta, pe de alta parte, ma simt nevoit sa discut. Mai ales acum, cand Democrat-Liberalii au purces la o guvernare lipsita de temeiuri alaturi de PSD.
In acest context, cred ca proiectul national al coagularii Dreptei a pierdut indubitabil! A pierdut din credibilitate, a pierdut din puterea de seductie. Sa vorbesti despre necesitatea Dreptei, despre repere morale, in sens burkenian, despre fundamentele unei economii liberale sau despre necesitatea unei societati liberale, atunci cand te balacesti in baltoaca suficientei politicianiste alaturi de PSD, mi se pare prea mult chiar si pentru greu incercatul electorat roman.
Absența principiilor etice
Ma intreb, ca om de dreapta, daca as putea sa ii mai dau dreptate, inca o data, lui Valeriu Stoica atunci cand afirma ca prefera sa piarda pe termen scurt si sa castige pe termen lung, decat sa castige pe termen scurt si sa piarda viitorul…!?
O intrebare legitima, daca stau sa observ ca devine plauzibil ca electorii de dreapta sa fi identificat, iata, incapacitatea Dreptei de a fi autentica, efectele nefaste ale unei asemenea identificari fiind usor de anticipat pe termen scurt, mediu si lung (exemplul CDR ramane emblematic in acest sens). Cu un PNL care a flirtat cu nerusinare cu PSD si un PDL care a demarat un veritabil concubinaj cu acelasi PSD, nu cred ca mai are cineva nevoie de dovezi care sa confirme – inca o data! – ca Dreapta romaneasca este, deocamdata, incapabila sa isi asume destinul guvernarii Romaniei.
Ce mai poate demonstra, asadar, PD-L din perspectiva Dreptei, dupa o guvernare alaturi de PSD…!? Mai nimic…! Sau, exact cam cat mai poate demonstra PNL… Neexistand, in opinia mea, principii etice si nici valori morale care sa cautioneze o atare cardasie imunda, temerile mele referitoare la sansele relansarii Proiectului Dreptei Unite, raman uriase. Mai mult, luand in considerare ca alaturarea “PDL-PSD” este indetificabila ca o tarzie refacere a FSN, sansele democrat-liberalilor de a se confrunta cu o profunda criza de identitate sunt cat se poate de reale. In treacat fie spus, ar fi interesant de aflat pana cand si daca liberalii lui Valeriu Stoica si Theodor Stolojan vor accepta actuala stare de lucruri, avand in vedere fie si numai afrontul moral si, de aceea, meritoriu al lui Stolojan in problema preluarii, (in conditii impuse!), a unui guvern PDL-PSD…
Cert ramane, insa, un lucru. Cert si trist. Nici National-Liberalii si nici Democrat-Liberalii nu vor mai putea vreodata sa isi asume – credibil si cu efecte electorale pe masura – fie si numai tentatia gandului ca Dreapta ar mai putea sa se autentifice prin antiteza cu Stanga. Dreapta politica, susceptibila a scoate Romania din zodia nefasta a Stangii, a devenit mai degraba o promisiune abolita decat un orizont de asteptare.
Caci, parafrazandu-l pe Brzezinski, Dreapta nu mai este decat un bibelou prafuit caruia ii cerem niste servicii, lasand-o in confuzia unei interminabile agonii.
Daniel Uncu este de profesie jurnalist, cu o vastă experiență în mass-media românească, la România liberă, Curentul, Cotidianul, Ziua, Pro TV, Antena 1, Europa FM , Radio Romania, Național TV, etc.
Activitate politică:
• Membru al Partidului Liberal Democrat din decembrie 2006;
• Implicat activ in constructia institutionala a partidului (membru al echipelor de
• Redactare a Programului si Statutului PLD);
• Membru al Biroului Executiv al Organizatiei PLD sector 2, Vicepresedinte pentru dezvoltarea si constructia partidului la nivelul Organizatiei PLD sector 2
• Secretar al Biroului de Coordonare a Consiliului Reprezentantilor Nationali al PLD
• Presedinte al Comisiei de Strategie Politica a PLD
• Candidat la alegerile europarlamentare 2007
• Membru al Partidului Democrat-Liberal de la infiintare
• Membru al Comisiei speciale de redactare a Programului Politic al PD-L
• Secretar Executiv al PD-L sector 2, Bucuresti
• Demisionat din PD-L, ianuarie 2009
N. Red. Articolul a fost deja semnalat pe alte pagini de internet:
http://www.badin.ro/2009/01/demisie-din-pd-l-pe-motiv-de-quotdreapta-nevrednic.htm
http://roxanaiordache.wordpress.com/2009/01/13/daniel-uncu-a-demisionat-din-pd-l-si-explica-de-ce/
http://lilick-auftakt.blogspot.com/2009/01/este-electoratul-de-dreapta-dezamagit.html
http://realiatealuipetria.blogspot.com/
http://programepolitice.wordpress.com/
http://todoran.blogspot.com/2008/09/mihai-bendeac-are-blog.html
Stau si ma mir, cum de o persoana bine informata, cu pretentie de cuoscator al vietii politice, s-a lasat aburit de V Stoica si de Basescu, cand sute de mii de simpatizanti liberali mai putin informati, nu le-au acordat incredere. O mica parte a electoratului liberal s-a lasat pacalita de grupul Stoica -Stolojan. Electoratul PLD provenind in majoritate de cei deazamagiti de PSD, asa ca electoratul de dreapta nu e dezamagit, nu a suferit nici o deceptie, nu aveti de ce sa le plageti de mila cu „lacrimi de crocodil”.
Trebuie să fac câteva precizări cu privire la acest articol.
Atunci când i-am solicitat lui Daniel să scrie despre guvernul PD-L – PSD (așa zisul „scris la comandă” ca să citez niște clasici în viață…) nu aveam nicio idee că avea de gând să-și dea demisia din partidul pro-prezidențial. Poate că nici el nu se hotărâse la acea dată.
Dar nu pot decât să salut gestul lui Daniel (pe care și Ștefan și eu îl cunoaștem de aproape 19 ani) care pune în acord faptele cu principiile sale pe care le-a expus și susținut consecvent după 1990.
Daniel nu a fost „aburit” (din nou se vede influența nefastă a limbajului execrabil folosit de presa din România), iar despre Valeriu Stoica se poate spune orice, cu excepția faptului că nu ar fi unul dintre puținii gânditori din politica românească.
Daniel nu a intrat în politică decât în 2006 și nu a făcut pentru un anumit interes meschin, ca dovadă că atunci când partidul în care intrase ajunge la guvernare el demisionează.
Ar fi bine dacă mai mulți români, nu neapărat poliuticieni, chiar și cititori ai revistei ACUM, ar aprecia acest gest la justa lui valoare.
Într-o epocă dominată de cinism, Daniel Uncu dovedește că mai există și oameni principiali.
1. Subscriu la observatiile domnului Daniel Uncu.
De aceea si eu demisionez din PD-L.
2. Ar trebui creata o lista a demisionarilor din PD-L
3. Mai mult, imi retrag si sprijinul pe care, candva, l-am acordat lui Traian Basescu.
Cea ce par sa nu inteleaga nu numai omul de rind, dar nici comentatorii politici, sau intelectuali de virf, este faptul ca fauna politica actuala este exclusiv compusa din indivizi nu de dreapta, de centru, sau de stinga, ci din profitori de conjunctura, din pescuitori in ape tulburi, din oameni imorali, al caror interes personal primeaza in fata interesului public, in fata interesului tarii, fiind gata de a recurge la cele mai josnice compromisuri pentru a ajunge „sus”, nu pentru a face tot cea ce este cu putinta pentru a scoate tara din criza, ci pentru a face tot posibilul ca sa se imbogateasca, sa traga ce bruma de cenusa a mai ramas pe propria turta, sa ajunga infine sa puie mina pe „putere”.
Oare e asa de greu de inteles?
Aveti dreptate domnule UNCU. NU SE POATE AMESTECA DREAPTA CU STANGA IN ASA FEL IN POLITICA. CU TOTII ASISTAM LA ACESTE EVENIMENTE AVAND SENZATIA CA CEI ALESI NU NE MAI REPREZINTA. NU ESTE POSIBIL CRED EU CA REFORMA IN EDUCATIE, ACOLO UNDE LUCREZ EU, SA FIE FACUTA DE CINEVA DE LA PSD CARE ARE CU TOTUL ALTA VIZIUNE DECAT A FOST EA GANDITA SI PREZENTATA IN PROIECTUL PDL SI PNL.
CONSIDER CA UNELE ALIANTE SE FAC MULT PREA REPEDE FARA A SE PREVEDEA RISCUL LOR. DE 20 DE ANI INCOACE AVEM PARTE DOAR DE AMATORISM IN VIATA POLITICA.
Domnul Uncu are dreptate.
Dar, ce se poate rezolva in Romania cu demisia? Citi oameni politici au demisionat pina acum? Ce s-a ales de ei? Sistemul respinge orice retragere. Din toate domeniile. De multe ori, Sistemul a transformat retragerea intr-o arma: el te sileste sa te retragi si apoi da vina pe tine. Aici, retragerea este privita ca o nevolnicie sau ca o opozitie periculoasa.
Pe aici, nu se stie de rezistenta pasiva, de opozitie, de alta orientare.
Sunt curios daca domnul Uncu va putea reveni. (Ce se mai aude de ministrul de la invatamint care a demisionat pentru ca nu i s-a dat voie sa aplice promisiunile din campania electorala?)
Teoretic, va sprijin atitudinea. Practic, nu stiu daca asta e calea. De ce nu incercati sa ramineti pina la termenul propus de domnul Stoica? Daca se face ceva, nu va fi nevoie de demisie dvs. Daca nu, inseamna ca PD-L a pierdut sau trisat. Si atunci, se va schimba modul de abordare a problemei. Nu cred ca va trebui sa asteptati mai mult de 10 luni. (Deja vedeti probleme la Interne.)
Daniel Uncu este un om instruit, un jurnalist talentat, unul de dreapta, asa cum sustine, dar tocmai din acest motiv am mari indoieli cu privire la adevarata motivatie a gestului sau. Niciun partid politic, dar absolut niciunul din Romania, nu a avut vreodata principii etice, iar de naivitatea acestuia, care a mizat pe asa ceva, nu vreau sa vorbesc aici.
Hai sa facem o radiografie a electoratului si sa dezvelim resorturile pentru care au votat ba cu unii, ba cu ceilalti, pornind de la doctrinele politice sau orientarea, de dreapta sau de stanga, a partidelor politice. Numai un naiv mai poate sa creada ca marea masa de votanti, formata cu preponderenta din pensionari si salariati, bugetari sau in sistemul privat, au votat in conformitate cu etica sau orientarea doctrinara a partidului in cauza, fie el de stanga sau de dreapta. Tot atat naivi au fost si cei care au mizat pe promisiunile electorale ale partidelor politice, pentru ca electoratul s-a imunizat la asa ceva, si foarte putini sunt aceia care inca mai asteapta, in vreme de criza, sa primeasca pomenile promise de catre potentati.
In sanul electoratului au fost doua mari curente de opinie incurajate activ de clasa politica. Primul dintre ele a fost al acelora dintre ei care s-au saturat de lipsa de respect cu care i-au tratat majoritatea parlamentarilor prin abuzurile si nesimtirea cu care si-au facut stat in stat. Tot acestia au ajuns in fata urnelor de vot ca sa sanctioneze coruptia din absolut toate institutiile statului, si, totodata, sa inlature din viata politica pe aceia dintre politicieni care sunt purtatorii de imagine ai comunismului, semn al unei opozitii care transcede loviturii de stat din Decembrie 89.
De cealalta parte s-au gasit multi dintre nostalgicii comunismului, dar care nu au in vedere decat aspectele unei anumite bunastari si a senzatiei de siguranta eterna pe care comunistii o intretineau cu talent. Tot aici se mai gaseau si o categorie de indivizi ale caror interese financiare aveau o oarecare convergenta spre stanga sau spre dreapta, dupa cum le dictau afacerile, precum si o categorie de indecisi, hraniti de marile trusturi de presa cu iluzia existentei unui feroce dusman din umbra, in persoana Dlui Basescu.
In concluzie, cine mai face apel la etica politica, si, mai mult, o invoca ca motiv al unui gest care vine sa ii serveasca propriului interes, ori ne crede naivi, ori este chiar el insusi naiv.
Le multumesc tuturor celor care au postat ecouri, inclusiv celor (putini, ce-i drept) care se indoiesc de pragmatismul si/sau sinceritatea gestului meu de minima verticalitate. De la toti am cate ceva de invatat!
Pentru a clarifica si mai mult, insa, pozitia pe care o sustin, subliniez ca raman deschis oricarei solutii viitoare de coagulare a Dreptei, pe un fundament moral-politic autentic.
In ceea ce priveste „politica pasilor marunti” („de asteptare”) sunt oricand deschis unei dezbateri pe tema „minimalismului etic”- caracteristic liberalismului, atat timp cat acest minimalism, deschis compromisului, nu esueaza in compromitere asa cum se intampla in acest moment cu PD-L.
„Asteptarea”, in acest context, este pernicioasa, neconstructiva si, cu singuranta, incapabila sa ofere sansa unei politici de calitate!
Daniel Uncu nu are nici un merit din faptul ca tatal sau, pe care l-am cunoscut si al carui curaj l-am admirat, s-a opus frontal regimului comunist din Romania iar pentru asta a fost inchis si torturat.
Totusi, daca regretatul Anton Uncu, plecat prematur dintre noi, ar fi fost martor la gestul de azi al fiului sau, ar fi fost mandru de el. Nu ar fi nevoie de multi oameni cu coloana vertebrala in momente critice, asemenea lui Daniel Uncu, pentru a se naste un nou tip de clasa politica in Romania.
Bun articolul d-lui Uncu, asa cum ne obisnuise din vremea in care publica in Romania Libera. As dori sa vin cu o informatie mai generala legata de modul in care a fost format acest guvern PD-L+PSD, un guvern, am putea sa-i spunem, de mare coalitie, intrucat este format de partidele care, in mod normal, ar fi fost principalul partid de guvernamant, respectiv principalul partid de opozitie. Ma simt dator sa aduc in discutie aceasta informatie, intrucat locuiam in Germania in momentul in care s-a format actuala coalitie de guvernare, de asemenea o mare coalitie, si am fost frapat de diferenta de atitudine a partidelor din cele doua tari in momentul negocierii unui guvern de uniune nationala.
As remarca , pentru inceput, ca in anul 2005, cand au avut loc ultimele alegeri din Germania, ambele partide mari, social-democratii si crestin-democratii, au intrat in campania electorala cu un partener preferat pentru o viitoare coalitie, verzii, respectiv liberalii. In urma alegerilor a rezultat un parlament in care nici una din cele doua posibile coalitii preferate (social-democratii+verzii sau crestin-democratii+liberalii) nu au intrunit majoritatea necesara. O mare coalitie (guvern social-democrat+crestin democrat) era o solutie posibila, dar nedorita de nici unul din partidele mari, intrucat asemenea coalitii se dovedisera in trecut instabile politic (nici una nu rezistase cei 4 ani de mandat, guvernul actual al d-nei Merkel fiind primul guvern de coalitie mare care isi duce mandatul la bun sfarsit) si in perioada acestor coalitii partidele extraparlamentare extremiste se intarisera, printre altele si din cauza lipsei unei forte puternice de opozitie in parlament. Ambele mari partide germane au incercat , inaintea negocierii unei mari coalitii, inclusiv negocierea unei coalitii de trei partide. Doar in momentul in care a fost clar ca nu este posibila o coalitie de trei partide, din cauza diferentelor mari intre verzi si liberali s-a trecut la formarea unei mari coalitii.
In momentul in care am aflat rezultatele definitive ale alegerilor parlamentare din Romania anului 2008, avand in vedere mai ales declaratiile partidelor din campania electorala, eram convinsa ca partenerul preferat de coalitie al PD-L este PNL. Ambele partide aveau in parlament o majoritate subtire, dar existenta, iar in cazul cooptarii UDMR la guvernare majoritatea ar fi fost chiar suficient de stabila. Am considerat deci un gest normal inceperea negocierilor cu PNL si as fi fost pregatit sa astept chiar cateva saptamani pana ca cele doua partide sa-si negocieze un protocol de guvernare acceptabil ambelor parti. In schimb, dupa nici doua zile de negocieri cu PNL, surpriza, PD-L o da intoarsa ca la Ploiesti si formeaza un guvern de mare coalitie cu PSD.
In acel moment mi-am pus urmatoarele intrebari, pe care as dori sa le las deschise in acest forum:
* De ce se formeaza in Romania o mare coalitie stanga-dreapta , din moment ce ea nu este neaparat necesara si mai ales, din moment ce o coalitie mica de dreapta era fezabila din punct de vedere numeric? Va rog nu pomeniti ca motiv criza economica mondiala , pentru ca nu mi se pare un raspuns suficient de intemeiat. Pentru masurile legate de criza, in orice tara civilizata guvernul primeste in linii mari sprijinul, chiar daca critic, al opozitiei.
* S-a gandit cineva la efectele negative pe termen mediu ale acestei coalitii? Unul din castigurile acestor alegeri este faptul ca partidul neoproletcultistilor abuziv denumit „Romania Mare” si partidul de casa al d-lui Becali nu au intrat in parlament. Va este teama ca aceste partide se vor intari in opozitia extraparlamentara tocmai din cauza apatiei generate de o mare coalitie?
Stimate Ștefan,
Revista ACUM a pledat pentru o coaliție PD-L – PNL – UDMR de îndată ce au fost cunoscute rezultatele alegerilor (ba chiar o sugerasem înainte de alegeri):
http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=401
stolojan ramane un om cu coloana vertebrala, care nu a acceptat (mez)alianta cu psd.
Stimate Ștefan,
Ca să fiu sincer, nu sunt foarte preocupat de politica editorială a ziarelor din România. Dacă aș fi cinic aș spune chiar că o astfel de politică este în avantajul revistei ACUM, care este o revistă NORMALĂ (nu și raportat la criteriile din România).
Stimate domnule Clej,
cunosc si apreciez apelul publicatiei dumneavoastra. Nu cred ca parerile noastre diverg. In ciuda acestui apel, ramas oarecum singular in peisajul media romanesc, sunt nelinistit de reactiile cotidianelor importante din Romania, pe care le-am putut urmari pe internet. Ma intriga faptul ca nici un mare cotidian nu a gasit atat de iesita din comun coalitia PSD-PD-L incat sa intrebe responsabilii PD-L de ce au intrerupt, numai dupa doua zile de negocieri cu PNL, aceste negocieri. Parerea mea este ca atat PD-L, cat si PSD, sunt datori sa explice in mod extrem de serios de ce s-au hotarat sa formeze o mare coalitie, desi fiecare dintre ele putea forma o coaltite numeric stabila cu PNL, avand eventual optiunea de a coopta UDMR in aceasta coalitie. Nu mi se pare plauzibil ca PD-L isi poate impune mai mult din programul electoral alaturi de PSD decat de PNL; de asemenea, nu mi se pare plauzibil ca PSD poate sa-i indeplineasca alaturi de PD-L mai multe obiective decat alaturi de PNL. De ce presa romaneasca nu a intrebat mai ferm cele doua mari partide in legatura cu motivele care le-au impins spre o mare coalitie? De ce este posibil ca cele doua mari partide sa-si surprinda electoratul fara ca nici ele, nici cotidianele mari , sa nu se simta obligate sa ofere sau sa caute o explicatie extrem de bine fondata? De ce Romania ramane, din punct de vedere negativ „tara tuturor posibilitatilor”?