2009 e un an prost pentru producătorii unui anumit model de ochelari de carnaval, care au dus-o bine timp de zece ani, din 2000 încoace. Pentru ultima dată ei au putut ataşa un 2 şi respectiv un 9 la stânga şi la dreapta unei rame de ochelari, vânzând acest model festiv de succes. Începând din 2010, ei ori vor inventa ceva nou, ori vor trebui să-şi închidă afacerea.
2009 începe prin a fi un an bun pentru multe milioane de oameni care l-au susţinut pe Barack Obama pentru a deveni preşedinte al Statelor Unite. În fine ajunge la Casa Albă un om care, se speră, va aduce înapoi pacea şi bunăstarea pierdute (nu doar de SUA) sub administraţia Bush.
2009 e un an prost pentru organizaţia Hamas. Retorica antiisraeliană, transformată în acţiune ucigaşă se răsfrânge în primul rând împotriva poporului din rândurile căruia Hamas îşi recrutează membrii prin… retorică. Şi atâta timp cât cercul vicios nu se va rupe la nivelul vorbelor, al educaţiei, conflictul armat nu va putea fi evitat.
2009 e un an bun pentru urşii polari. Anul precedent a fost cel mai rece începând din 2000 (să fie vreo legătură cu oprirea preselor cu injecţie pentru turnat ochelari festivi?) şi deci ecosistemul din care fac parte este mai puţin ameninţat.
Vă mărturisesc: îmi este foarte greu, dacă nu imposibil, să accept majoritatea anticipărilor aşa-zişilor analişti. E drept, se câştigă binişor din reclamele inserate printre rândurile textelor lor spectaculoase, la care cei mai mulţi dintre noi asistă cu gura căscată. Însă ce pot spune ei realmente util?
Poate oricine dintre dumneavoastră să aplice afirmaţiile analiştilor, altfel statistic corecte, la datele vieţii proprii, în aşa fel încât să ştie în ce direcţie s-o apuce de mâine pentru a avea sigur o viaţă mai bună? Mă îndoiesc, dar poate că în cadrul unui dialog, cineva va aduce exemple interesante. Poate oricine dintre dumneavoastră afirma că promisiunile pe care şi le-a făcut în 2008 au putut fi respectate întocmai în anul care tocmai a trecut? Am vrea să cunoaştem şi astfel de experienţe!
Şi fiindcă nu sunt de fapt în stare să spun nimic despre 2009, am să încerc totuşi să vă spun o simplă părere despre cum se poate măcar încerca să ai un an bun, într-un an despre care nimeni în toate minţile nu-ţi poate garanta că va fi bun sau rău.
Mai intâi, cei dragi şi apropiaţi. Petrece mai mult timp cu ei – în special cu copiii. Lasă naibii Internetul şi, dacă e nevoie să renunţi la a citi un articol din ACUM pentru a petrece câteva momente în plus în fiecare săptămână alaturi de cineva drag, fă-o fără ezitare.
Apoi, slujba. Nu trebuie să fii popă pentru a o duce bine şi când lucrezi pentru un botez şi când lucrezi pentru o înmormântare, ori dacă nu lucrezi nici la una nici la alta, sfinţeşti vreun motor de merţan second hand. Însă vremea activităţilor rutiniere din care să se poată câştiga un trai decent a trecut, este istorie! Aceste activităţi au fost preluate fie de roboţi fie de indieni sau chinezi, la costuri imposibil de concurat. Fii creativ, fii versatil şi pregăteşte-te fie sa ai o meserie nouă, fie cel puţin o specializare secundară. Învaţă o limbă străină. Un program nou. Cunoaşte oameni noi. Fii pregătit de schimbare.
În fine, atitudinea. Există segmente de timp (ore, zile, săptămâni, luni…) inevitabil bune sau inevitabil proaste. Majoritatea timpului însă, calitatea a ceea ce ni se intâmplă este o chestiune de atitudine. Ascultam astă-seară o melodie populară în interpretarea unică a lui Ducu Bertzi, unul dintre trubadurii mei preferaţi. O melodie în care protagonistul cântecului se plânge că atunci când s-a născut, „mama o făcut focu şi mi-o ars norocu”, apoi „şi-aşa-mi vine câteodată să dau cu cuţitu-n piatră…” – o melodie cu siguranţă cunoscută de mulţi dintre dv. Vă scriu de fapt ca să vă rog să nu daţi cu cuţitu-n piatră în anul acesta. Folosiţi piatra ca să ascuţiţi cuţitul cu care v-a înzestrat mama dumneavoastră la naştere, şi nu pentru a-l distruge. Nu suntem înzestraţi la naştere cu un set de tacâmuri, ci doar cu unul. Cu cuţitul astfel ascuţit cu piatra, tăiaţi din viaţa dumneavoastră răul, apoi spălaţi-l şi tăiaţi cu el o pâine îndestulătoare pentru cei de a căror pâine de suflet şi pâine de mâncare sunteţi răspunzător.
În fine, păstraţi cuţitul la vedere pentru toţi cei care vor să vă fure. Vă doresc să nu fie nevoie să-l folosiţi în anul care tocmai a început!
Domnule Maier, ramaneti acelasi om de calitate asa cum v-am citit prima data in 2008. Intelepciunea dv ramane ca o pilda pentru ceilalti colaboratori ai revistei, mai cu seama pentru cei mai apropiati.
Va urez un an nou fericit dv si familiei dv.
ps:Cred ca articolul dlui George Gross, fiind de o extrema actualitate, ar merita o pozitie ceva mai vizibila.