Dacă ar exista un campionat mondial de cobit, românii ar fi printre cei mai competitivi la acest „sport”. Am intâlnit în vieţile noastre, destul de pline de contacte cu reprezentanţi ai celor mai diferite culturi şi etnii, puţine persoane mai pregătite ca românii pentru a se adapta imediat şi necondiţionat la orice năpastă.
Pentru această adaptabilitate, desigur, de vină sunt ani şi ani de cultură a supravieţuirii sub nenorociri la care românul a trebuit să se adapteze. Au fost cauze artificiale, legate de comunismul impus de Moscova sau dictatura lui Ceauşescu dar şi cauze naturale serioase, cum ar fi cutremurele catastrofale şi inundaţiile, sau mai puţin serioase, cum ar fi etern surprinzătoarele zăpezi, niciodată anticipate de primării.
Toate aceste fenomene, la care se adaugă tipul majoritar de credinţă religioasă, predispusă spre a crede în miracol (ne învaţă asta chiar cozile uriaşe la moaştele sfintei Parascheva sau la alte oseminte şi relicve tamâiate), au ca efect o formă de conştiinţă dominată de fatalitate. Şi ca să trăiască împăcat în această atmosferă în care nu prea are multe de spus în legătură cu propria lui soartă, românul îşi imaginează din start, natural şi deosebit de creativ, cele mai mari nenorociri. El produce permanent scenarii infernale, cu un talent artizanal numai de balada Mioriţa egalat.
Bune exemple recente îl reprezintă acceptarea, cu aerul de superioritate al lui „v-am spus eu”, a unor mari năstruşnicii, de la eliminarea cursurilor de evoluţionism darwinist din programa şcolară, în legătură cu care NU se găsesc voci relevante să protesteze, şi până la inventarea celor mai absconse explicaţii capabile să scuze eşecul unei coaliţii guvernamentale întemeiată pe sinergii ideologice şi nu pe foamea de ciolan.
Contrar aşteptărilor, noi ne-am propus să comunicăm românilor, prin orice mijloace, că normalitatea este posibilă. Aşa cum este posibilă în vieţile noastre, ar trebui să fie posibilă şi în vieţile celor care trăiesc în România. Şi aşa cum în societăţile în care trăim anormalitatea este sancţionată în ambele sensuri (cei răi sunt pedepsiţi iar cei buni sunt premiaţi) la fel ar trebui să fie sancţionată şi în România.
Ne-am propus să comunicăm românilor, prin orice mijloace, că marea majoritate a oamenilor de pe planeta Pământ sunt de buna credinţă, având ca duşmani nu alţi oameni (şi cu atât mai puţin pe români, care oricum sunt destul de nesemnificativi pentru a fi băgaţi în seamă) ci nevoi, lipsuri, vitregii ale naturii sau ale societăţilor în care vieţuiesc, probleme ale vieţii cotidiene cărora trebuie să le facă faţă.
Spre deosebire de români însă, majoritatea popoarelor îşi cultivă eroii, pe cei care, împotriva zarurilor sorţii au avut un crez şi au izbândit în îndeplinirea lui. Un erou preferat al românilor, Vlad Ţepeş, a fost un scelerat si un sadic. Un alt „erou”, Ion Antonescu, şi-a rezervat un loc în admiraţia populară trimiţând nenumăraţi oameni la moarte. De ce nu ne miră că într-un mediu psihologic al fatalismului eroi devin cei asociaţi cu moartea?
În fine, morala e una singură, şi anume dacă românii vor s-o duca mai bine, să nu mai fie „pregătiţi de orice”. Să nu se mai adapteze necondiţionat la orice. Să inveţe să spuna NU. Să recunoască valoarea stării de normalitate în care eroii sunt cei cinstiţi şi buni, femeile sunt decente şi politicienii dau socoteală pentru promisiuni, funcţionarii sunt corecţi şi amabili, şamd, şamd, şi nu respectiv opusul acestora … doar pentru simplul motiv că într-o minte pervertită totul este posibil!
Nu multumesc. Decat o normalitate cum v-o imaginati voi, cu toleranta, toleranta, toleranta, pana ajung casele noastre case de toleranta, dupa cum spune Danion Vasile, mai bine sa fiu anormal…
In Grecia exista doua zile nationale, cea a eliberarii de sub turci si inca o zi foarte ciudat intitulata:
-ZIUA IN CARE AM SPUS NU !
Este ziua in care statul grec a respins ultimatumul italian de cedare a libertatii si a inceput razboiul impotriva axei.
Daca cineva are indoieli inseamna ca judeca.
Stimati domni,
Sunt intru totul de acord cu dvs., teoretic. Practic insa, imi permit sa va atrag atentia ca e destul de usor sa-i spui cuiva “incearca sa te comporti normal”, fara sa-i dai insa si un bun start pentru intrarea in starea de normalitate. Cred ca nici un nou Macarenko, cu modelul pedagogiei active si cu detestata lui trompeta, nu poate indrepta raul pe care l-a suportat populatia Romaniei in cei, iata, 61 de ani, in care a fost furajata cu minciuni si manipulari inimaginabile.
Ati pus degetul pe rana, d-le Clej, cand ati enumerat unii dintre asa-zisii formatori de opinie din Ro, dar culmea este ca ei nici macar nu mai sunt raul cel mai mare, asa cum stiati dvs. cand ati plecat din tara. Un rau si mai mare, de semn contrar insa, l-au facut “editorialistii” (ghilimele isi au rostul lor, ar trebui de fapt numiti propagandisti) grupati de dl. Antonesei in ‘corul ingerilor”, ex-instantele noastre morale care s-au inregimentat fara jena scriind unele cele mai mari penibilitati pe care le-a suportat hartia tipografica dupa 1990.
Romania este astazi sfasiata de un fel de “manichean paranoia”, fiind complet lipsita de orice reper, de orice “voce relevanta”, cum ati scris dvs, stimati domni. Cu o presa aproape necitibila, cu reprezentanti ai societatii civile care s-au descalificat moral in ultimii patru ani cu o frenezie greu de inteles de un spirit mai putin mercantil, suntem chiar mai tristi decat dupa alegerile din Duminica Orbului.
In opinia mea, exista o speranta infima de intrare in normalitate. Ma refer la tinerii care obtin diplome in Occident, dar, din pacate, marea lor majoritate refuza sa se intoarca in RO, unde trebuie sa astepti o viata pentru a deveni coordonator de doctorate, desi lucrarile tale figureaza in bibliografiile celor mai mari universitati ale lumii. Desigur, incepe sa se infiripeze si la noi un fel de jurnalism alternativ, pe blogosfera si pe forumuri, dar, nepunand in discutie calitatea acestei forme incipiente de jurnalism civic, trebuie sa asteptam cel putin zece ani pana cand o generatie de internauti, care-si culege informatia inclusiv din presa anglo-saxona, franceza etc., ar putea forma masa critica, in stare sa pretinda si, cu un car de noroc, sa impuna rasturnarea ierarhiilor actuale. Altfel, degeaba ii dau bice Rosinantei mele, fiindca morile de vant s-au regrupat ca interfete ale acelorasi stravechi structuri preocupate doar de propria-le supravietuire si propasire.
P.S. Nu as vrea sa interpretati si aceasta postare drept un lamento ci, mai degraba sa vedeti in ea o incercare de a va prezenta succint situatia reala de la care trebuie pornit in orice demers jurnalistic bine intentionat.
Adevarul este ca informarea corecta in Romania este un viscare tine de multi ani si este pe cale de a deveni cosmar.
Afirmati ca „Spre deosebire de români însă, majoritatea popoarelor îşi cultivă eroii”
Eu stiam ca asta-i valabil la rusi, ca in occident se cultiva valorile, si valorile sunt drepturile, libertatile si institutile democratice, cele care au facut natiunile sa progreseze, si cercetatori, inventatori etc..
Din pacate in politica romaneasca se cultiva mitul invigatorului, in loc sa se cultive democratia.
Toata politica romaneasca se spijina pe abordatea luptei politice, in care scopul este sa-ti distrugi adversarul, in loc sa fie privita ca o competitie cu oferte de programe in interesul societatii.
In competitie se construieste, lupta distruge.
Pe cand o sa promovati si dumneavoastra valorile democratiei, sa analizati programele politicienilor, functionalitatea partidelor si a societatii civile, efcienta institutilor, si nu persoanele in functii?
Pentru d-l Gheorghe:
SPUNETI:
Eu stiam ca asta-i valabil la rusi, ca in occident se cultiva valorile, si valorile sunt drepturile, libertatile si institutile democratice, cele care au facut natiunile sa progreseze, si cercetatori, inventatori etc..
Asa este, valorile se cultiva, prin intermediul unor persoane concrete, intre care se numara si cercetatori, inventatori – dar nu numai – ci si persoane care fac acte de curaj, de bunatate deosebita, etc. Poate ca ati dorit sa argumentati ceva impotriva celor scrise in articol, dar inteleg ca ati pornit de la o forma de ironizare („se intampla la rusi” – rusii fiind in argumentatia dv., probabil, un popor inapoiat care traieste undeva intr-o jungla) si ati ajuns de fapt la ceea ce spunem si noi.
mai SPUNETI:
Pe cand o sa promovati si dumneavoastra valorile democratiei, sa analizati programele politicienilor, functionalitatea partidelor si a societatii civile, efcienta institutilor, si nu persoanele in functii?
Vreti sa fiti bun sa ne dati cateva exemple din care sa rezulte ca ACUM promoveaza persoane in functii?
Haideti, d-le Ghorghe, sa dovedim in aceste dialoguri ca stim despre ce vorbim.
Un articol foarte bun, dar din pacate ne scoate in evidenta, multe tare ale poporului nostru, iar daca istoria reala ar fi scrisa, fara truncheri, falsuri si alte exagerari, probabil vom emigra toti! Situatiile in care compromisurile au fost agreate de catre conducatori in situatii de criza, sunt cunoscute, chiar daca, oficial se doreste o alta informare! Intrebati-l pe d-l Iliescu, pe d-l Roman despre autorii masacrului din ’89 si nu veti avea prea curand raspunsul, chiar daca au trecut aproape doua decenii de la cumplitele evenimente! Sarbatori fericite!
D-le Maier, sunt cateva teme care ni se „servesc” prin intermediul mass-media in fiecare zi.
Tema individualismului, culminand cu sistemul electoral uninominal.
Tema complotului extern, a decizlor care se iau de catre marile puteri.
Tema invingatorului a eroului, care in politica este un „lider providential”, ce merita recompensat cu realegerea etc….
In articolul dumneavoastra am regasit tema eroilor in fraza ca „majoritatea popoarelor îsi cultiva eroii”, pe care o intariti cu afirmatia ca „valorile se cultiva, prin intermediul unor persoane concrete”.
Valorile pot fi, si sunt din ce in ce mai des cultivate ca rezultat al muncii in echipa, iar in politica numai in echipa se poate face ceva concret pentru societate. Nu vedeti ca avem institutii inspirate din occident, dar ele nu functioneaza, nu pentru ca nu ar fi conduse de oameni capabili, ci pentru ca le lipsesc procedurile, evaluarile, si motivarea functionarilor?
Eu recunosc ca romanii avem o cultura orientala, mai apropiata de rusi decat de occident, ca admiram domnitorii cum isi admira rusii eroii, si ii ignoram pe savanti sau pe diplomati. Afirmatia mea nu era o ironie la adresa poporul rus sau a culturii ruse, era o ironie la valoarea pe care-o propuneati, la „admirarea eroilor”, a oamenilor care au reusit in viata.
Vi se pare ca „baronii locali” sunt oameni demn de admirat, niste „eroi”?
Ma interpelati „Vreti sa fiti bun sa ne dati cateva exemple din care sa rezulte ca ACUM promoveaza persoane in functii?”
Nu trebuie sa faceti loby pentru un politician, e suficient sa sugerati romanilor ca asta e „normalitatea”, sa asculte de liderii politici, de „oamenii de succes”, sau sa spuna NU.
Cand sa-i ascultam si cand sa spunem NU daca nu avem repere?
Romanii sunt divizati in fani ai „liderilor providentiali”, ai „eroilor” autohtoni, si aproba ce sune idolul, sau neaga
afirmatia adversarului. Asta-i normalitatea?
Toate materialele din mass-media se ocupa de persoane, nimeni nu se ocupa de binele public.
Daca nu sunteti lamurit comentariu meu, va sugerez sa-l completati cu cele scrise de Horatiu Pepine in Cotidianul in articolul Mostenirea nefasta a lui Brucan http://www.cotidianul.ro/mostenirea_nefasta_a_lui_brucan-15647.htm
Draga domnule Gheorghe,
Am citit articolul recomandat dar cred ca nu facem decat sa complicam lucrurile. In cazul articolului aici discutat, ideea pe care o propunem este cat se poate de simpla: ar fi mai bine daca romanii ar avea o atitudine mai optimista, daca ar fi mai increzatori, daca nu s-ar pregati psihologic pentru nenorociri, inainte ca acestea sa se produca. Normalitatea o vede oricine, nu trebuie sa fie explicata (desi avem cateva mici aluzii in final la ce ar fi normalitatea).
Si daca tot ne dam citate prin intermediul unor URL-uri (fapt pozitiv), vizitati va rog un exemplu de cultivare a eroilor la adresa: http://www.cnn.com/SPECIALS/2008/cnn.heroes/ ca sa vedeti ce intelegem si noi prin eroi.
Nu de alta, dar intre altele Romania are legi sublime – ceea ce lipseste este aplicarea lor.
Observatie pentru cel care semndeaza „Alexandru”: Printr-un adevarat „miracol crestin”, am primit timp de cateva luni corespondenta acestui agramat, Danionvasile, cu „restul lumii”.
Nu mi-a venit sa cred ca gradul de cultura a acestui om, care sustine ca este autor de carti crestine si in acelasi timp condamna pe toti crestinii neortodocsi, este atat de scazut. Vad ca il dati ca exemplu!
Este revoltator la ce nivel a ajuns cultura noastra, fie ea si cea bisericeasca!
Mai jos nu se poate.
Draga Anton, nimeni nu ii „condamna” pe neortodocsi mai mult decat s-au condamnat ei singuri, noi nu acceptam aceste invataturi ale lor fara baza scripturala, si nu vad de ce ar trebui sa fim fortati sa o facem, daca prin necultura intelegeti nesubordonare fata de curentul ecumenist, atunci e de rau, chiar suntem inculti pt. ca nu acceptam un curent care nu e cum credem noi.
Acest ecou semnat de Alexandru (și adresat la plural, oare în numele cui o fi vorbind?) e cea mai bună propagandă împotriva tezei antiecumeniste pe care o susține, pe lângă faptul că e o mostră de umor involuntar.
Dragi ortodoxiști, cu astfel de prieteni, chiar că nu mai aveți nevoie de dușmani.
Dragul meu Petru, eu te stiu si din alte locuri, si sa nu te supari pe mine, dar la faza asta te-ai intrecut si pe tine… Eu vorbesc in numele meu, sa ma explic: ortodocsii cred in Adevarul absolut, nu in acea relativizare promovata de ecumenism, rezulta nu e dupa invatatura noastra deci, de ce sa credem in el?
Ecumenismul promoveaza iubirea fata de aproapele, daca il iubesti pe aproapele, rezulta vrei sa se mantuiasca, si astfel tu vrei sa il ajuti sa se mantuiasca. Iubirea nu inseamna sa il lasi in intuneric, zicandu-i ca e bine si in idolatrie sau erezie, in ce o fi. Fiindca noi credem ca e doar un adevar, si ne purtam in consecinta cu credinta noastra.
Daca ceilalti nu vor sa auda, ii lasam in legea lor, sa fie sanatosi…
Acum intelegeti ce vreau sa zic ?
Domnule sau doamnă care semnați „Alexandru”,
Câtă vreme nu vă declinați identitatea reală, tot felul de afirmații de genul „vă cunosc, etc…” nu au nicio valoare.
Acum înțeleg într-adevăr, sunteți un (o) ortodoxist(ă) militant(ă), care promovează intoleranța acestei religii de sclavi, minoritară la scara omenirii țo ale cărei efecte asupra dezvoltării României și a mentalității oamenilor sunt evidente și nu sunt pozitive, cel puțin în opinia mea.
Este dreptul dumneavoastră să aveți această credință, dacă însă vă imaginați că veți putea face prozelistim ortodox pe această pagină, vă anunț de pe acum că v-ați înșelat amarnic.
Cel puțin am reușit să vă fac să vă exprimați clar.