Parlamentarii s-au jucat electoral adoptând o lege imposibil de aplicat fără riscuri majore. Preşedintele a promulgat-o ca să-i dea un ghiont premierului.
Aş vrea să le spun celor – de la premier la finii analişti economici – care se grăbesc să arunce pe umerii profesorilor vina pentru ce se va întâmpla în economie dacă se aplică mărirea cu 50 de procente a salariilor s-o ia mai uşor cu pianul pe scări. Pentru că nu e vina profesorilor că, din 2000 încoace, li se vorbeşte despre creşterea economică, de altfel reală, fără să li se spună nimic despre fragilitatea acesteia, despre dezechilibrele economice grave, despre dependenţa creşterii de conjunctură. Până acum câteva luni, conjunctura a fost bună, acum e ca naiba! Nimeni nu le-a spus profesorilor că este imposibil să nu ne afecteze criza economică actuală. Ba da, a spus-o la un moment dat preşedintele, dar între timp a uitat sau s-a răzgândit şi a procedat electoral la stimularea revendicărilor salariale ale tuturor bugetarilor, nu doar ale profesorilor.
De asemenea, nu este vina profesorilor pentru desfrâul bugetar care pare să fi devenit regulă în România, iar în anii electorali, aproape o obligaţie. Nu profesorii, ci senatorii au dorit instalaţii de climatizare care să le ia durerile de cap, nu profesorii, ci Ministerul de Interne a comandat Dacii la preţ de Mercedesuri, nu profesorii, ci Guvernul a aruncat cu bani electorali în teritoriu, pentru „cheltuire imediată”. Este vorba despre o sumă cam de trei ori superioară celei necesare pentru mărirea salariilor profesorimii! În sfârşit, nu profesorii sunt de vină că „factorii responsabili” – e un fel de-a spune! – nu sunt în stare să adopte o poziţie comună atunci când moartea e cât casa şi se joacă de-a tras covorul unul de sub picioarele celuilalt.
Bun. Parlamentarii s-au jucat electoral dând o lege imposibil de aplicat fără riscuri majore. Preşedintele a promulgat-o ca să-i dea un ghiont premierului. Premierul a blocat-o pe moment, cu un aer de responsabilitate – greu de crezut dacă te gândeşti la alte gesturi ale dumisale -, aprobând ceea ce se negociase cu sindicatele, mărirea cu 9% a salariilor de la 1 octombrie. Sindicatele ameninţă cu greva generală, ceilalţi bugetari se activează. Ce va fi? Dumnezeu cu mila, în El a rămas, acum, toată nădejdea! Naivii speră în alegeri!
PS din 14 noiembrie 2008: De cînd a fost postat articolul, Curtea Constituţională a respins Ordonanţa de Guvern, pe care Guvernul însuşi o anulase în seara precedentă înlocuindu-o cu alta, de asemenea expediată de Avocatul Poporului pe adresa Curţii! Am intrat într-un fel de „şah etern”, astfel încît, după toate aparenţele, chestiunea salarizării cadrelor didactice – şi a celorlalţi bugetari – va cădea în sarcina viitorului Guvern. Dacă nu cumva, sub impactul crizei economice care e deja cît casa, va dispărea de la sine!
Articol apărut inițial în Cotidianul http://www.cotidianul.ro/nu_e_vina_profesorilor-62747.html
In stiinta exista conceptul asa-numitelor ‘probleme rau puse’.
Cred ca problema care ar trebui dezbatuta in aceste zile in media nu este daca profesorii pot primi sau daca li se cuvine marirea de salariu.
Trebuie sa fiti de acord cu mine ca in aceasta problema suntem niste simpli chibiti. Toate rationamentele noastre se bazeaza pe SPUSELE politicienilor nostri, neavand acces la informatia reala.
Dar cred ca un subiect de dezbatere, in care ne-am putea pronunta in cunostinta de cauza, ar fi: mai trebuie respectata legea in Romania daca Primul Ministru o nesocoteste (si nu pentru prima oara, aduceti-va aminte conflictele cu Comisia Europeana)?
Sau cu alte cuvinte, este Romania un stat de drept?
Nu, eu nu pun problema gresit si, daca vreti sa ma credeti sau nu, chiar stiu despre ce cifre este vorba! In schimb, dumneavoastra puneti gresit problema! Nu, premierul n-a incalcat legea in aceasta chestiune, pentru ca este o prerogativa legala emiterea de ordonante de urgenta. Sigur, care poate fi anulata de Parlament, poate fi atacata la Curtea Constitutionala etc. Insa, pina cind aceasta nu este anulata de Parlament sau de instanta suprema, ne place sau nu ne place, aceasta este perfect legala! Si, ca sa vedeti ca nu vorbesc cu parti pris, ba din contra!, meseria mea este de profesor, cartea mea de munca este la Universitatea din Iasi! Strict personal, dar pe termen scurt, marirea salariului m-ar fi favorizat!
Vedeti, acesta ar fi terenul pe care sa se discute. Pentru ca, la randul meu as aduce argumentul ca Guvernul nu e organ legislativ si ca OUG pot fi acceptate ca un rau necesar in luarea unor masuri de urgenta (Parlamentul fiind un organism greoi), dar nu pentru a SCHIMBA o lege a doua zi dupa votarea sa (de catre parlamentarii aceluiasi partid care guverneaza).
Si probabil ca si dstra veti avea niste contra-argumente, dar repet, cred ca asta este subiectul de discutat si nu celalalt.
Pai, de discutat, putem discuta despre orice, oricind, oricit, problema fiind insa aceea ca guvernul nu a incalcat vreo lege! OUG e prevazuta in legile noastre, iar ministrii, nu ca ar fi niste genii, s-au ferit sa incalce legea, tocmai pentru ca problema e foarte sensibila!
Sint o multime de lucruri care pot fi reprosate guvernului si premierului si m-am sfiit sa fac asta, dar nu e nevoie sa mai si inventam motive de repros! Intre timp, am vazut ca motiunea nu s-a prezentat la intilnire din lipsa de combatanti! In schimb, OUG a picat la Senat si urmeaza Camera, care are putere decizionala in aceasta privinta!
Incet-incet, vin nu doar alegerile, ci si amplificarea crizei si problema va fi mai degraba aceea a pastrarii salariilor si a puterii de cumparare decit marirea acestora!
Daca maine CC constata ca primul capat de cerere al Avocatului Poporului, cel referitor la incalcarea principiului separatiei puterilor a fost incalcat de Guvern inseamna ca ,acesta stiind ce face, incearca sa dea un soi de lovitura de stat economica si guvernamentala a la roumaine, adica daca anul trecut au facut asa ceva muschii celor 322, cu atat mai grav face asta acum, muschiul lui Tariceanu.
In joc, pentru cine intelege si vede dincolo de anecdotica faptului electoral, intereselor politicianiste de tot soiul, ramane relevanta istorica, perena, a faptelor in care pe rand fortele politice fac pres din Constitutia Romaniei si din statul de drept.
Opinia propagata sarguincios prin toti factorii de influenta si manipulare disponibili, dupa care nici motiunea de cenzura nu are sens, este inutila, ca tot vin alegererile, iarasi loveste prin superficialitate in principiile statului de drept si ale separarii puterilor, care cred ca nu sunt negociabile la talk-show-uri ,nici chiar si la o zi inaintea alegerilor.
Vreau sa spun ca problema de principiu, datorita acestor acte contra spiritului statului de drept, excede de acum problema concreta de la care a pornit adica salariile profesorilor.
Un jurist obiectiv, dezinteresat politic ar fi cel mai in masura sa aiba o opinie libera de conjunctura si de anecdotica momentului, dupa care nici motiunea nu are sens ca tot vin alegerile.
O motiune de cenzura este perfect legitima oricind, chiar si in ultima zi de fiintare a unui guvern. Doar ca azi, la momentul in care trebuia sa inceapa dezbatarea celei introduse de PD-L, s-a constatat cu stupoare nu ca nu exista cvorum, PSD anuntase de pilda ca nu o voteaza, PNL nu putea vota o motiune impotriva propriului guvern, ci ca lipseau jumatate din intiatorii, din parlamentarii PD-L! Daca asta este seriozitate politica…
Asta spun si eu, ca nu este nici-un pic de seriozitate politica, ba eu chiar sustin, ca este o crima politica impotriva istoriei politice a Romaniei in calitate de stat democratic…
Si mie imi displace acest fotbal electoral cu Legea majorarilor salariale pentru cadrele didactice, dar nu pot sa nu remarc si partea pozitiva a fenomenului: tot mai mult si mai mult se face trimitere la Lege si la caile legale de rezolvare a unei stari de lucruri tensionate. Vedem, spre exemplu, tot mai desele apeluri la Curtea Constitutionala din partea tuturor partilor amestecate in aceasta „ciorba”: Guvern, Sindicate, Parlament,… Nu stim cu ce se vor termina toate acestea, dar deprinderea de a apela la tot ce tine de Lege, de Justitie in situatiile incalcite este mai mult decat salutabila in Romania. Sper ca aceasta se va perpetua si in afara campaniilor electorale cu consecinte benefice in favoarea respectarii Legii.
Din pacate se apeleaza prea des la CC chiar si in situatii de pura oportunitate ceea ce nu este treaba CC.
In plus, deja CC, are prin modificarea constitutionala din 2003 un statut de stat in stat pe care nici macar natiunea nu-l poate amenda.
Curtea Constituțională – organism POLITIC, nu judecătoresc – are același statut ca oriunde există astfel de instituții menite a judeca constituționalitatea legilor.
În plus, legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale prevede sancațiuni pentru sesizarea ei într-un mod vădit obstrucționist.
În general cu curțile constituționale stau ca un os în gâtul demagogilor de pretutindeni pe care îi irită separarea puterilor în stat și care invocă „națiunea@ ca un fel de sperietoare.
Riscuri majore ? Nici macar minore…
Pe ce baza afirmati ca Legea nr. 221/28.10.2008 privind majorarile salariale din Educatie sunt imposibil de aplicat fara riscuri majore, domnule Liviu Antonesei ? Credeti ca nu exista fondurile necesare? Dar nu spunea chiar Dl. Prim Ministru ca economia romaneasca “duduie”? Pai daca avem o crestere economica reala, dupa cum recunoasteti chiar Dv., de ce sa aiba un lector universitar, platit la minim de grila – cum este obiceiul – cu o vechime de, sa zicem, 25 – 30 de ani, un salariu de 1800 lei (conf. grilei de salarizare din OG nr. 15/2008) ? Vi se pare un salariu decent pentru un cadru universitar? Mie nu. Lasam la o parte ca , de fapt, cresterea reala nu e de 50%, ci de aprox. 40%, conf. actelor normative sus-mentionate. Sa nu uitam ca un cadru didactic universitar mai are si activitate de cercetare pe langa cea de predare…
Inclin sa cred ca Presedintele a promulgat-o pentru ca a inteles ca nu se poate face performanta de inalt nivel fara stimulente financiare date direct angajatului. Degeaba faci investitii intr-un domeniu daca nu motivezi salariatii! . In fond, din cate stiu, domnia sa este initiatorul unui pact pentru educatie iar cresterile salariale acordate cadrelor didactice merg pe aceeasi linie…Faptul ca i-a dat prin asta, dupa cum v-ati exprimat, un ghiont premierului, se poate, dar nu cred ca a fost motivul de baza…
Cum poate fi o crestere economica reala si in acelasi timp fragila, cu “dezechilibre economice grave?” Dupa opinia mea, o crestere economica este acoperita de cifre si nu poate depinde de conjunctura. Daca va fi afectata criza economica actuala asta nu va fi din vina majorarilor salariale din Educatie ci mai degraba din vina banilor electorali aruncati in teritoriu care, dupa observatia Dv., sunt chiar mai multi (de 3 ori!). Zis altfel, Guvernul s-a jucat electoral (si nu Parlamentul!), aruncand cu bani in teritoriu, cu riscuri majore!.
Oare Guvernul putea sa blocheze o lege votata in Parlament, promulgata de Presedinte si avizata favorabil de Curtea Constitutionala? Din cate cunosc , un Guvern inseamna Executivul. Deci trebuie sa execute ceea ce aproba Parlamentul. Inseamna ca oricarei Legi adoptate de Parlament i se poate atasa o OG care sa o amane sau sa o blocheze! Nu prea are sens…
In acelasi timp in care apreciez logica articolului, nu pot sa nu observ ca in timp s-au gasit mereu justificari pentru amanarea necesara a cresterii salariale pentru profesori.
Observ, tot in acelasi timp, ca in Romania marile jafuri economice, oligarhice si politice, s-au perpetuat mereu cu complicitatea justitiei.
Acum, referitor la contextul crizei economice globale, tot profesorii (si alte categorii profesionale defavorizate de regimurile guvernamentale din Romania) trebuie amanati de la salarii mai decente?
Habar n-am care este solutia.
Dar stiu sigur (in mintea mea) ca nu este neaparat legata de politica interna curenta si alegeri.
Sunteti chiar convins , D-le Antonesei, ca “incet-incet, vin nu doar alegerile, ci si amplificarea crizei” ? Altfel spus, Dv. considerati ca nu e cazul sa ne mai batem capul cu mariri de salarii. Ba chiar sa ne multumim cu cel pe care il avem ca oricum vine criza. Si daca aceasta amplificare a crizei de care faceti vorbire este numai propaganda ? Stiti cum se proceda in comunism : se amplifica raul pentru ca oamenii sa se multumeasca cu ce au si sa nu mai emita pretentii (a se citi sa nu protesteze).
OUG nr. 136/2008 ( de blocare a Legii nr. 15/2008 ) a fost emisa pe baza art. 115, pc. (4) din Constitutia Romaniei , care zice “ Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora”. Din moment ce Dv. considerati ca OUG de mai sus este perfect legala, inseamna ca automat considerati ca ne aflam intr-o situatie extraordinara. Personal nu o vad. Si chiar daca ar fi fost asa, nu poate Guvernul – adica Executivul – sa nu aplice o Lege votata de Parlament si aprobata de Presedinte. Daca ar fi asa inseamna ca o poate face oricand, inventand situatii extraordinare…
Cred ca o solutie mai buna ar fi fost nu o majorare treptata a salariilor cadrelor didactice, ci una diferentiata, in sensul ca majorarea de 50% (de fapt 37%) ar fi fost potrivita pentru gradele didactice (universitare) mai mici iar pentru profesorii universitari sa fi fost, sa zicem, la jumatate (tinand cont ca ei au mai avut parte de o majorare acum cativa ani).
Sporuri asemanatoare de „salarii” s-au mai aplicat si in alta tara..adica pardon, tot in Romania, si de acelasi Guvern : majorarea recenta a pensiilor (si fara sa se specifice , din cate stiu, sursele de finantare!). Dar atunci nu s-a facut atata tam – tam. Consider ca in ambele cazuri majorarile au fost necesare si ca, acum ca si atunci, nu vor apare efecte economice negative majore (in caz ca Legea 221/2008 se va aplica).
Ar puta fi o solutie majorarea treptata a salariilor impreuna cu aplicarea unor facilitati sociale vitale pentru salariatii din domeniul invatamantului, astfel, incat sa se evite urmarile negative ale unei salarizari de natura mai mult „utopica”. Ar putea cineva sa dea un exmplu de stat al lumii care a efectuat asemenea sporiri de salarii? Daca da, atunci sa ne descrie si evolutiile care au avut loc in sfera economica intera a acestuia???…
Dle Cenusa, dar un stat in care jaful bunului(banului) public a fost ca valoare raportata pe cap de contribuabil, mai mare decat la noi, se poate da?
Basescu a spus clar ca nici cu profesorii univ nu ar fi nici-o problema, daca Dlor nu ar fi niste „supraoameni sau niste supra genii” care tin 3-4 catedre.
Si acest aspect se rezolva foarte usor prin niste norme de rationalitate. Si cred ca are dreptate, stiind cam ce este in invatamantul superior.