Numele revistei noastre, ACUM, aşa cum ştiu mai mulţi dintre dumneavoastră, este un acronim. Primul cuvânt abreviat, cel care dă litera A, este Adevăr.
Având în vedere o serie întreagă de incidente recente care privesc nu doar două-trei persoane ci mai degrabă un număr de ordinul zecilor, am decis să aplicăm începând de azi un nou regulament privind limitele anonimităţii la ACUM, termenul maxim de aplicare pentru toţi colaboratorii fiind 1.1.11.
Vă invităm să comentaţi aceste reguli. În măsura în care aveţi propuneri concrete, ele vor fi recepţionate cu maximă atenţie şi, în funcţie de decizia redacţiei, vor putea fi adoptate în varianta 1.0 a Regulamentului, ce se va (re-)publica pe 26 decembrie, cu câteva zile inainte de termenul definitiv al intrării sale în vigoare.
– Revista ACUM descurajează, în general, postările anonime. Am spus-o de nenumărate ori: considerăm că libertatea de exprimare trebuie să meargă mână în mână cu responsabilitatea în exprimare.
– În cazul în care anumiţi autori sau comentatori doresc să publice anonim sau sub pseudonim, solicităm cunoaşterea identităţii reale a acestora, cel puţin de către Redactorul Şef şi Directorul publicaţiei, sub promisiunea legală a confidenţialităţii. Cunoaşterea de către noi a motivului pentru care se doreşte publicarea anonimă sau sub preudonim nu este obligatorie – o considerăm un drept la intimitate. Această regulă nu se aplică retroactiv, dar actuali colaboratori care ştiu ei înşişi că publică sub pseudonim sunt rugaţi să comunice identitatea lor reală, sub o formă sau alta, până la termenul prevăzut.
– Nu ne propunem şi nu avem cum verifica dacă într-adevăr o persoană foloseşte un nume real sau un pseudonim, decât dacă numele are o rezonanţă total neverosimilă, caz în care vom încerca să clarificăm prin corespondenţă directă. Prin urmare pseudonimele sunt acceptabile dacă sunt formate la fel ca numele, din cel puţin un prenume şi un nume, neprescurtate.
– Postarea de articole şi/sau comentarii de la acelaşi IP sub multiple nume (fie reale, legitime, fie pseudonime sau alte forme de auto-identificare) poate genera, NUMAI în cazuri speciale (atacuri de la un IP, diverse abuzuri, inclusiv o retorică agresivă) încercări de clarificare a identităţii utilizatorilor care folosesc acel IP. După cum se ştie, la ACUM nici IP-ul şi nici adresa de e-mail nu sunt publice.Vom căuta, în cazul acestor încercări, să procedăm cât mai profesional, nepericlitând dreptul la intimitate al nimănui. Dacă nu există motive rezonabile pentru utilizarea aceluiaşi IP de către mai multe persoane, revista îşi rezervă dreptul de a lua măsuri pentru a se proteja, interzicând accesul la nivel de IP (şi prin urmare, posibil afectănd şi utilizatori care accesează ACUM cu bună credinţă, din acelaşi loc). Dialogul argumentat, comunicarea urbană, utilizarea în limitele normalităţii tehnice, nu au cum să atragă atenţia redacţiei asupra nici unui IP.
– Persoanele care vor dori să-şi inceapă sau să-şi continue postarea anonimă fără să-şi aleagă un unic pseudonim acceptabil (vezi pct. 3) vor primi, din oficiu, câte un identificator, nu neapărat unic, inclusiv la inspiraţia de moment a persoanei care moderează apariţia. Între posibilii identificatori: Contribuţie Anonimă, [Cititor, Comentator, Laş, Xenofob, Negaţionist, Homofob, Misogin, Microbist,] Anonim, Autor Anonim, Poet Anonim, etc. etc. – inclusiv variantele feminine. Sarcastic vorbind, dar totuşi în consesns cu propria politică editorială, îi vom ajuta pe anonimii care refuză să opteze măcar şi pentru un pseudonim acceptabil, să devină pe deplin anonimi.
Ne aşteptăm ca aceste măsuri să fie mai agreate de publicul ale cărui interese ţintim să le reflectăm, decât de către cei care nu găsesc o valoare demnă de respectul şi încrederea lor în revista ACUM.
Eu as fi preferat sa vad inregistrarea ca utilizator obligatorie pt. a comenta, a vota, etc.
Atunci s-ar putea controla daca adresa de email a mai fost folosita sub alt nume.
Obligatorii: Numele complet, tara, email, telefon (?)si alias (normal identic cu numele). Aliasul ar pute fi „anonimizat” (cu un preudonim) de redactorul sef.
Comentarii, contributii, voturi s-ar putea face numai dupa un login.
S.a.m.d Probabil nu o s-o faceti asa, dar macar mi-am zis parerea in calitate de veteran in Internet si comunitati online 🙂
Mai simplu ar fi sa avem comentatori nemoderati, daca ii cunoastem si daca ne-am lamurit ca nu abuzeaza de aceasta calitate. Nu as vrea nici sa le taiem complet accesul lasilor anonimi, de exemplu. Ei servesc unei cauze nobile, la fel ca injectiile cu agenti patogeni castrati, in medicina.
Ar fi util poate (si e chiar o sugestie) sa publicati de asemenea o declaratie de responsabilitate din partea Dvs. prin care sa definiti explicit acest termen. A fi liber e o notiune generica, mai putin echivoca. A fi responsabil insa este contextual (sa zicem, cu o singura exceptie: atunci cand se aplica propriei persoane – dar nu e cazul aici).
Ati putea preciza bunaoara ca intelegeti prin responsabilitate pur si simplu asumare, caz in care cineva nu poate niciodata face o afirmatie catalogata ca iresponsabila, atata vreme cat isi declara numele (insa indiferent ce enormitate debiteaza).
Sau ati putea preciza ca responsabilitatea este echivalenta cu atitudinea civica normala din societate, caz in care, de exemplu, a fi nepoliticos este o manifestare iresponsabila.
Ca sa fiu sincer, daca optati pentru prima varianta nu prea vad rostul acestei reguli, sau mai bine zis devine un fel de formalism, util nu neaparat pentru subiectul sau contextul unei conversatii, ci mai degraba pentru asezarea in pagina.
Cat despre ideea ca cineva ar fi las pentru ca isi pastreaza anonimatul – daca aveti 10 minute libere, dezvoltati putin, ca pentru un incepator (eu in speta). Reprezentati Dvs. cumva o amenintare, de care cineva ar trebui sa se teama cand face afirmatii incomode, si ca atare ar decide sa se ascunda pentru ca Dvs. sa nu il gasiti? Reprezentam noi, ceilalti, o astfel de amenintare? Sau, privind din alta perspectiva, vi se pare ca o idee complet definita este mai mult sau mai putin valida in functie de persoana care o enunta?
Domnule Deroude,
Cum riscul de a vă dezamăgi, mă voi exprima simplu și pe scurt (așa cum obișnuiesc întotdeauna). Pentru noi la revista ACUM, anonimatul și disimularea pe internet au devenit O PLAGĂ. La noi, ce-i în gușă, și-n căpușă și asta cerem și cititorilor noștri. Când cineva face o remarcă negativă la adresa unei persoane reale sau polemizează cu aceasta, mai ales când referirea nu e la o persoană publică, atunci nu acceptăm anonimatul.
D-l Deroude,
Ideile nu au sau n-au validitate. Validitate au propozitiile care se bazeaza pe premise acceptate ca fiind axiomatice intr-o anumita cultura. Va invit sa (re)aruncati o privire pe cateva scrieri pe tema asta, incepand cu B. Spinoza.
Asadar precum noi ne luam in serios pe noi insine scriind in ACUM, pretindem ca si publicul cu care intram in dialog s-o faca. Daca nu e capabil, sa caute alt mediu de comunicare in Marele Internet. Daca isi asuma riscuri, vrem sa fie cunoscute. Despre aceasta este vorba in „Limitele Anonimitatii”. Nu este vorba despre „limite in general” ci despre cele de la ACUM – unde toti cei care isi aduc o contributie, pot influenta politica editoriala, iar ceilalti conteaza, fireste, ca public.
De acord si va multumesc pentru raspuns, dar nu mi-ati raspuns la intrebari.
Ca o scurta precizare, ceea ce inteleg eu prin „idee complet definita” este semantic echivalent cu definita data de Dvs. („propozitie care se bazeaza […]”) De aceea imi repet intrebarea: o astfel de propozitie este mai mult sau mai putin valida in functie de persoana care o enunta?
Si formulez mai clar si a doua intrebare: cerinta Dvs. este de natura pur formala, sau are o motivatie logica, importanta pentru continutul discutiilor?
In sfarsit, in ce fel considerati ca unei persoane care isi ascunde identitatea, intr-o confruntare de idei, i se poate atribui calificativul „las”?
Domnule Deroude, dumneavoastra aveti o tendinta permanenta de a face teoria chibritului si mai rau o faceti folosind un limbaj pretios care denota snobism intelectual.
V-am spus si o repet si mai si exemplific: cand cineva o ataca vehement pe profesoara Dana Tufeanu – persoana reala – este absolut inacceptabil sa se ascunda sub anonimat. Asta se numeste lasitate. Daca noi nu avem nimic de ascuns, de ce ar avea cititorii nostri? Am fost suficient de clar?
Pai si Dvs. considerati ca e acceptabil ca cineva sa o atace pe profesoara Dana Tufeanu, atata vreme cat isi declara numele? Adica e in ordine sa fii agresiv, nepoliticos, sa debitezi enormitati si sa adresezi epitete necuviincioase in mod gratuit interlocutorilor, atata vreme cat iti declini identitatea, intr-o forma sau alta … ?
Nu cred ca e bine. 😀 Trebuie sa mai lucrati la asta.
Domnule Deroude, ce credeti dumneavoastra e profund irelevant. Nu sunteti nici primul, nici ultimul care incearca sa ne dea lectii cu privire la politica noastra editoriala. Va convine aceasta politica, bine, nu, asa cum zicea colegul Stefan, aveti la dispozitie Marele Internet. Iar daca e vorba de lucrat, cred ca ar trebui sa lucrati la propria exprimare, daca nu doriti sa deveniti complet ridicol.
Macar e profund ce cred eu :))
Apreciez sfatul Dvs. si va propun asa: eu mai lucrez la dictie, Dvs. mai lucrati la citire si in felul asta nici unul dintre noi doi nu va deveni ridicol, ci vom rade in continuare doar unul de celalalt. Sau doar eu, cel putin. 😀
Domnule Deroude,
1) V-au murit laudatorii.
2) Am notat ce ati spus, dar sugestia dumneavoastra nu este retinuta.
3) Sunteti pe cale de a deveni un troll, deci va sugerez sa incetati sa insistati pe aceasta linie.
Va raspund, D-le Deroude:
Da, in contextul in care la ACUM avem un set de valori pe care le aparam, publice, si acestea constituie „cadrul axiomatic”, o propozitie este mai mult sau mai putin valida in functie de persoana care o enunta. Deci nu este vorba de o logica binara. Spre exemplu, daca vine fascistul Ion Coja la ACUM cu un articol in care propune un studiu despre influenta benefica a evreilor in cultura romana, acel articol ajunge direct la gunoi. De ce? Pentru ca noi chiar consideram ca evreii de origine romana au avut o importanta contributie la cultura (nu doar a Romaniei ci chiar universala) in timp ce Coja este un fascist notoriu. Aceleasi idei enuntate de el (inainte de a recunoaste public ca a gresit, a fost rau intentionat, etc., ani si ani) au cu totul alta valoare decat cele enuntate de exemplu de colaboratorul nostru Vlad Solomon, un exeget al picturii romano-evreiesti.
Cerinta noastra este de sanitate. Nici formala, nici pentru continutul discutiilor. De igiena, d-le Deroude.
„Calificativul” de „las” se poate acorda unei persoane intr-o discutie la libera noastra alegere, ce parere aveti de asta? Avem aceasta calitate deoarece semnam cu numele noastre reale iar dv., publicul, vedeti si judecati DE CE am atribuit cuiva anonim cuvantul „las” in semnatura. Cui nu-i convine, sa ne critice de la caz la caz. Insa, atentie: semnand cu numele real 😉
Va inteleg si va respect optiunea. Este o dovada de responsabilitate si verticalitate.
Cred in continuare ca e bine sa avem suficient discernamant incat sa apreciem ideile pentru valoarea lor, in pofida sentimentelor fata de cei pe care ii auzim expunandu-le – mai ales daca ei aleg sa nu le asocieze propriilor sentimente.
L-am avut profesor de lingvistica la Universitate pe dl. Coja: ca demers intelectual, cursul a fost unul dintre cele mai bune la care am avut ocazia sa particip in cursul studentiei; nu am aflat despre convingerile Domniei sale decat mult mai tarziu, intamplator – si apreciez faptul ca nu a incercat nici o clipa sa ne indoctrineze in vreun fel sau altul.
D-l Deroude,
As vrea sa ma refer numai la urmatorul citat din mesajul dv.: „Cred in continuare ca e bine sa avem suficient discernamant incat sa apreciem ideile pentru valoarea lor, in pofida sentimentelor fata de cei pe care ii auzim expunandu-le – mai ales daca ei aleg sa nu le asocieze propriilor sentimente.”
As vrea sa intreb: aceasta este „o idee bine formulata”? Doriti sa reformulati, inainte sa va raspund? Ori sa adaugati vreo explicatie din care sa rezulte cum putem noi determina daca exponentii unor idei aleg sau nu sa „le asocieze propriilor sentimente”?
Ștefan, domnul Deroude, vrând să demonstreze că e un fin mânuitor al limbii române, ajunge până la urmă la un efect contrariu.
Sa presupunem ca un ins oarecare vine aici si spune „Teoria lui Einstein este gresita”, insul respectiv fiind in general cunoscut ca un antisemit convins. Totusi, el alege sa nu faca nici o referire la aceasta inclinatie a lui, ci pur si simplu produce argumentele A,B si C pentru care teoria relativitatii se invalideaza. Si desigur eu, ca editor sau colaborator al revistei Acum, pot sa-i interzic accesul pentru ca e antisemit, pot sa-i permit accesul dar sa-i replic – vorbesti prostii si stim si de ce, pentru ca Einstein e evreu si te enerveaza evreii, sau pot sa-i aduc cu calm argumentele A’, B’ si C’ care demonstreaza ca nu are dreptate.
Atata vreme cat el nu a spus ca teoria lui Einstein e gresita pentru ca Einstein e evreu, in opinia mea este incorect si meschin din partea mea sa-l contrez ad hominem. Singura varianta corecta este prin urmare cea din urma, cu toate ca in unele ocazii ma voi vedea nevoit sa admit ca are dreptate. O lume in care adversarii nostri nu au niciodata dreptate trebuie sa fie destul de plictisitoare 😀
Domnule Clej, din doua posibile motive, in opinia mea, m-ati acuza in atatea randuri ca nu scriu pe intelesul Dvs.
In morala crestina, primul motiv va plaseaza in prima categorie de fericiti, in timp ce al doilea motiv va plaseaza in prima categorie de pacatosi. 😉
Domnule Deroude, incercati prea insistent si ostentativ sa fiti spiritual si nu reusiti. N-ati invatat de la mentorul dumneavoastra spiritual, Ion Coja, sa comunicati sa comunicati eficient. Trebuie sa recunosc ca, desi il consider o canalie absoluta, Coja este un excelent comunicator si de aceea are priza la tantalosime. Pe cand dumneavoastra, domnule Deroude, cred ca uneori uitati ce-ati vrut sa spuneti de atata pedanterie.
D-l Deroude,
Pe exemplul dv.: daca vine cineva care spune „Teoria lui Einstein este gresita”, producand si argumente pe deasupra, si stim ca este un antisemit convins, sunt doua posibilitati: semneaza cu numele real si se face singur de ras sau cu vreun pseudonim de individ intr-o ureche si atunci il ajutam sa se faca de ras, subliniind unde poate duce orbirea generata de antisemitism. Insa eu nu as spune-o direct: as afirma ca Einstein nu este decat un produs al francmasoneriei si al complotului evreiesc universal. In realitate, ceea ce a produs creierul lui deformat si anemic (as putea cita in acest sens afirmatiile marelui savant roman Paulescu privnd creierul evreilor) nu e decat o mare aberatie sustinuta de evreii din toata lumea care manipuleaza mass-media. Daca mai aveti si alte exemple, le tratam cu placere.
Domnule Maier, si daca are dreptate? Fara nici o treaba cu evreii, ci cu fizica. Nu vi se pare ca a desfiinta o idee in contul identitatii celui care o expune (sau a lipsei de identitate) este o obisnuinta periculoasa?
Intelegeti, de exemplu, ca Teoria relativitatii afirma ca legile mecanicii universale ale lui Newton nu sunt universale. Intelegeti de asemenea ca la vremea publicarii, aceasta teorie s-a lovit de un oarecare scepticism (poate chiar bigotism). Daca Einstein ar fi avut si vreo tinichea de anti-britanic convins, poate cine stie? 😀
Domnule Deroude,
Ar trebui sa aveti, intrand pe acest teritoriu unde nu aveti o pregatire de specialitate, bunul simt sa nu dati cel putin lectii altora. Acel „Intelegeti, de exemplu” trebuia sa fie de fapt „Inteleg, de exemplu”. V-as fi corectat in acel caz, spunand: BA DA, legile lui Newton sunt universale dar se aplica in spatiul de aproximare al „vitezelor mici” (procente mici din viteza luminii). Dupa cum si Teoria lui Einstein se aplica numai pentru viteze avand ca valoare maxima viteza luminii, ceea ce este tot o limitare.
In rest, unde duceti dv. discutia, in derizoriu, cu glumitze si smileys, incepeti de la un moment dat sa pasiti singur. Am intalniri multi „inventatori” in cariera mea care nu erau decat niste inculti si/sau impostori. Si cu toate astea i-am ascultat pe toti. Deci nu percep ideile in functie de cine le exprima pe cat ar parea la prima vedere. Insa tot din experienta asta mi s-a dezvoltat (ca si colegului Petru Clej de altfel) un simt special al mirosului pentru „sobolanisme”.