Premierii Tăriceanu și Gyurcsany au avut relații cordiale în ulitmii patru aniAcest articol este o urmare firească a unor editoriale precedente “Bau-baul iredentismului unguresc și dubla măsură” și “Cum se pot reconcilia românii cu romii”.
Ați observat desigur că în cazul românilor și ungurilor nu vorbim de reconciliere, ca în cazul românilor și romilor, ci de aplanarea divergențelor, pentru că este clar că nu avem de a face cu un conflict.
De altfel, și sondajul revistei ACUM arată că potrivit opiniei majoritare, relațiile dintre români și unguri sunt în general bune, în orice caz mai bune decât oricând în ultima sută de ani.
Când vorbim de “români și unguri” avem în vedere și România și Ungaria.
Există toate motivele pentru ca între cele două țări, între cele două popoare, între majoritari și minoritari să nu existe niciun conflict, iar divergențele care au mai rămas ar putea fi relative ușor aplanate.
În primul rând, datorită faptului că România și Ungaria nu mai au niciun conflict teritorial. Frontiera comună stabilită prin tratatul de pace de la Paris din 1947 și confirmată prin tratatul bilateral de bază din 1996, semnat și ratificat de ambele țări, a fost cimentată de apartenența celor două țări la Uniunea Europeană, care face practice imposibil orice conflict teritorial, transformând de fapt demarcația dintre cele două țări într-o linie din ce în ce mai irelevantă.
Interesele economice, sociale și culturale sunt mult mai importante azi decât cele politice, iar ura și demagogia din ultimul secol tind să cadă în desuetudine.
Atât România cât și Ungaria sunt azi țări democratice, nu statele fasciste sau fascizante din 1940 când a avut loc Dictatul/arbitrajul de la Viena care a atribuit Ungariei partea de nord a Transilvaniei.
Conflictul dintre cele două țări nu a atins oricum niciodată intensitatea celui dintre Franța și Germania, al căror model de reconciliere a stat la baza Uniunii Europene, sau al altor conflicte infinit mai sângeroase cum ar fi cel dintre Germania pe de o parte, Polonia și Cehia pe de altă parte.
Ce trebuie să facă românii
Românii trebuie să abandoneze definitiv complexul lor de inferioritate față de unguri care îi face să se uite tot timpul peste umăr când e vorba de Transilvania.
Trebuie încetată orice comparație cu Kosovo, atunci când se vorbește de Ținutul Secuiesc, deoarece nu există nicio asemănare.
Românii trebuie să abandoneze reacția pavloviană de isterie atunci când aud vorbindu-se de “autonomie” sau “federalizare”.
Constituția României nu permite revizuirea caracterului unitar al statului, deci pentru a federaliza țara ar trebui adoptată o nouă Constituție, dar asta nu înseamnă că oricine abordează subiectul trebuie imediat tratat drept “separatist” sau “revizionist”.
Transilvania este, alături de București, cea mai dezvoltată regiune a României și dacă este așa meritul aparține și ungurilor, care au adus-o la un stadiu mai avansat de dezvoltare în 1918 decât celelalte provincii istorice românești.
Acest lucru trebuie prețuit nu tratat ca un motiv de frustare și complexare. De altfel, mulți români transilvăneni nu privesc cu ochi buni pe “miticii regățeni” care guvernează țara adeseori neglijând interesele lor. Oameni ca Iuliu Maniu sau, într-un caz extrem, Ioan Slavici, și-au exprimat astfel de opinii în trecut.
De asemenea, românii care încă îi mai consideră pe unguri “străini” în România. Ei se află aici de 1000 de ani și, ca cetățeni ai României au aceleași drepturi și obligații ca și majoritarii.
Trebuie să înceteze opoziția față de folosirea limbii maghiare în educație, în administrație, justiție sau cultură.
Predarea tuturor materiilor de la grădiniță până la postuniversitar în limba maternă, folosirea limbii maghiare în administrație sau acolo unde ungurii reprezintă un procent de peste 20% la fel ca și inscripțiile bilingve sunt lucruri absolute normale.
Ar fi chiar de dorit ca românii din aceste zone să învețe limba maghiară, nu de alta, dar orice limbă în plus cunoscută e un avantaj.
Iar preocuparea că ungurii nu vor învăța româna ca să se descurce în viață aș caracteriza-o cu proverbul “câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”.
Românii trebuie de asemenea să abandoneze reacțiile isterice de fiecare dată când cineva contestă teoria continuității istorice și invocă teoria vidului istoric în Transilvania.
Ambele teorii trebuie expuse și comparate, fără patimă, de istorici români și unguri împreună, pentru că la ora asta chiar nu mai are nicio importanță practică cine a fost primul în Transilvania.
Dacă mai adăugăm și faptul că ungurii abia de mai reprezintă 20% în Transilvania – procent în continuă scădere – și temerea că “ungurii vor să ia Ardealul” e demnă de povestea lui Creangă cu drobul de sare.
În sfârșit, românii trebuie să înțeleagă că pentru unguri ziua de 1 decembrie 1918 e o zi a tragediei naționale și să evite orice triumfalism.
Să se pună în locul românilor din nordul Bucovinei și Herța care ar trebui să sărbătorească 28 iunie 1940.
Ce trebuie să facă ungurii
Bun, veți întreba, dar ungurii nu au nicio obligație în afacerea asta? Ba da, răspundem noi.
În primul rând, trebuie să abandoneze complexul de superioritate afișat de unii, care-i numesc pe români “leneși”, “necivilizați”, “înapoiați”.
Acolo unde se mai manifestă, refuzurile de a vorbi limba română de către unguri trebuie să dispară. O astfel de atitudine, prcaticată sistematic de rusofonii din Republica Moldova, nu este numai un semn de proastă creștere ci și o cale sigură către eșec în epoca economiei de piață în care clientul e stăpân.
De asemenea, ungurii din România ar trebui să-i informeze pe revizioniștii și iredentiștii din Diaspora maghiară, care sunt complet rupți de realitate, să nu se mai facă de rușine cu diverse jalbe și inițiative pe care nu le mai ia nimeni în seamă.
Ungurii ar trebui să recunoască sensibilitatea românilor când e vorba de perioada 1940 – 1944, când au fost săvârșite atrocități de către autoritățile ungare în nordul Transilvaniei (masacrele de la Ip și Trăznea din 1940, după cum există și atrocități în revanșă în perioada de după septembrie 1944 – Aita Seacă – gărzile „Iuliu Maniu” conduse de Gavril Olteanu), dar folosirea termenului de „Holocaust împotriva românilor este aberantă.
Îi sfătuim de asemenea pe cei care insistă cu pedanterii de genul scrierii numelui înaintea prenumelui și a pretenției ca presa de limbă română să procedeze la fel – obicei unic în Europa – să renunțe la așa ceva, deoarece oricum în Uniunea Europeană nu li se acceptă această pretenție. E o tradiție minoră care merită abandonată de grabă.
În sfârșit, statul ungar ar trebui, împreună cu statul român și ONG-uri să ajute la păstrarea identității naționale de către minuscula comunitate românească din Ungaria.
Nu considerăm că aceste eforturi sunt majore, dar aplicarea lor în practică, fie și parțial ar putea înlătura și divergențele – ne-esențiale – care au mai rămas, între români și unguri.
Cat se poate de pertinent si necesar acest manifest. Sper sa poata cat mai curand deveni familiar romanilor-romani si romanilor-maghiari din Romania care in ideea de a-l imbratisa si pune in practica.
Este posibil ca se pot introduce din mers completari, imbunatatiri dar cea mai mare parte a problemei mi se pare suficient de bine tratata.
Ca o simpla reflexie, bazat pe modul cum este tratata o problema similara in Suedia (in scoala primara este un curs elementar de limbi nordice iar elevii din Finlanda si tarile baltice invata suedeza din motive pragmatice, nu ca o forma de subordonare), vad in mod similar in Romania elevii scolii primare studiind bazele limbii maghiare sau roma, intr-un manual atractiv, care sa ii faca si sa stie mai multe despre respectivele comunitati.
Un ultim lucru, si in cazul acestei initiative, participarea unor maghiari-romani la discutii si eventuale ameliorari, ar consolida-o.
Intotdeauna am avut numeroase suspiciuni cu privire la etnicii maghiari de la noi , a ungurilor in general. Contactul tot mai des cu ei,gratie excursiilor pe care le tot fac in zona lor (Harghita , Covasna) a avut ca efect o schimbare de atitiudine fata de ei.Nu-i mai privesc cu suspiciune, ba dimpotriva as putea spune ca-i privesc chiar cu simpatie.
Anul trecut, de 1 Decembrie am fost pina la Miercurea Ciuc in probleme de serviciu. De la Comanesti si pina la Miercurea am constatat cu tristete lipsa tricolorului de pe majoritatea institutiilor. La intrare in Miercurea Ciuc erau arborate o mare de drapele romanesti. Cum as putea traduce acest fapt?
De curind am fost in vest cu anumite probleme si, inevitabil am traversat Ungaria. Am fost socat de ordinea, curatenia care domnesc in tara vecina, ca sa nu mai amintesc de infrastructura impecabila pe care o detin.
Hotarit lucru , avem multe de invatat de la vecinii nostri unguri.
Nationalismul, sovinismul, etc. (toate ism-ele) din dictionarele de politologie trebuie sa ramana acolo si sa devina arhaisme care sa delimiteze o epoca istorica.
Intr-o epoca a „europenismului” economic si politic, vechile notiuni nu mai au nici un fel de valente.
Cum de altfel anacronice sunt si formatiunile politice nationaliste, cele de la noi si de aiurea, ca si liderii care mai practica asemenea „vocalize” stridente.
Bineinteles, nu fac vorbire de renuntarea la traditii si obiceiuri care confera personalitate si farmec comunitatilor etnice minoritare numeric.
Avand eu pe tata mare roman verde, din Gorj, si fiind el tare ingrijorat ca ne fura ungurii Ardealu’, mi-am propus sa dorm vara asta-n Harghita & Covasna.
O idee de nerealizat, ca nu potzi dormi in Harghita & Covasna! Am dormit insa la Tusnad, am comandat cafea la M. Ciuc, mancat la o pensiune traznet din zona – n-am remarcat nici urma de aversiune, de aprehensiune macar.
Drept e ca o fatuca de la un han fain, cand am intrebat-o pe romaneshte, la masa, ce e gulashu’, a roshit, saracutza, si ne-a zis ca ea nu prea shtie romaneshte si ca s-o scuzam.
Pai, desigur, ce mare branza-i asta – adicatelea s-o scuzam? Fiecare cu ciorba proprie. Eu traiesc de 16 ani in Arabia si nu le-am putut (nu ca n-am incercat) invatza limba…
D-acilea shi pana la scenarii isterice gen V.C. Tudor sau/si shmenarii lor (ai ungurilor) natzionalishti, e cale tare lunga.
O cale pe care-o strabat *doar* cei care au o oarecare agenda…
Asha ca l-am lasat pe tata mofluz, cu ochii-n soare, fara ochelari…
Da-i drept, v-o spun p-a dreapta: nu potzi, nu se poate dom’le subt nici o forma sa te culci si-n Harghita si-n Covasna-n aceeashi noapte….
Va rog sa ma iertati deoarece in cele cateva randuri, voi scrie despre mine! Prin anii’72 am fost luat la o unitate militara din sudul tarii, pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu pe atunci, dar nu…imposibil! Perioada de instructie si pregatire de specialitate, mi-a permis sa cunosc mai multi militari care mai mult sau mai putin, se credeau unguri, atat dupa nume, prenume, limbaj si comportament. Dupa putin timp, am reusit sa-i cunosc, sa-i inteleg si chiar sa-i admir! Mi-au permis sa invat cateva cuvinte care de fapt erau injuraturi si trebuiau sa le folosesc in momentul cand gaseam un grup vorbind exclusiv ungureste, iar asta pentru mine nu era putin!…. Au trecut de atunci trei decenii si jumatate, prietenia cu acei oameni nu s-ar putea destrama niciodata, as dori sa-i intalnesc, sper ca mai sunt in viata! Articolul dumnevoastra, as dori sa fie doar fictiune, sanatate si bucurii!
In fine un articol, unde nu cred ca voi avea vre-o divergenta cu dl Clej caci sunt intrutotul de acord, dar cred totusi ca ptr emanciparea europeana a ardealului trebuie sa multumim si germanilor carora cred ca si ungurii din ungaria le pot multumii daca ne gandim la Habsburgi.
Iar cu federalizarea se poate dar nici nu este o obligatie imperioasa caci nu sunt coapte inca vremurile.
Mai sunt tari europene care desi au si ele ceva conditii nu se grabesc sa renunte la statul lor non federal cu exceptia celor care asa au intrat in istorie dar infine este treaba majoritatilor sa decida asta si de fapt conteza descentralizarea cat mai efectiva caci atunci probabil ca elementele economice ce pledeaza ptr asa ceva se rezolva multumitor.
Transilvania este invadata de unguri! Nu as avea nimic, absolut nimic cu ei daca nu ar fi atat de mandri si cu aerul lor de superioritate in tara MEA! Mi se pare foarte rusinos sa te nasti in Romania si la 20 si ceva de ani sa nu stii sa vorbesti limba romana, decat franturi si total nearticulat. Mi se pare aiurea sa merg in orase precum Tg Mures, Harghita, CLUJ, un oras universitar si sa aud maghiara peste tot, ajung sa ma simt minoritara la mine in tara? Exista in UNgaria ceva in romaneste? Un nume de sat, de piata, de strada? Nimic. De ce la vama la unguri nu poti trece numai cu mita? Sunt niste aroganti si nu ne suporta deloc, pe noi romanii. Inca tot mai au impresia ca Transilvania le apartine. Am cucerit Transilvania, deci este a noastra! Cand o sa le iasa din cap aceasta idee?
Stimată Daria,
Dumneavoastră scrieți mai multe lucruri eronate, iar altele de-a dreptul false.
„Transilvania este invadata de unguri!”
Nu este invadată, este locuită de 1,6 milioane de cetățeni români de etnie maghiară, care au aceleași drepturi să trăiască în România ca și dumneavoastră.
„Nu as avea nimic, absolut nimic cu ei daca nu ar fi atat de mandri si cu aerul lor de superioritate in tara MEA!”
Vorbiți despre întreaga etnie maghiară? Iar țara nu este numai a dumneavoastră, ci și a LOR.
„Mi se pare foarte rusinos sa te nasti in Romania si la 20 si ceva de ani sa nu stii sa vorbesti limba romana, decat franturi si total nearticulat. Mi se pare aiurea sa merg in orase precum Tg Mures, Harghita, CLUJ, un oras universitar si sa aud maghiara peste tot, ajung sa ma simt minoritara la mine in tara?”
Despre câți unguri vorbiți dumneavoastră aici că nu ar cunoaște româna? Vă invit să mergeți în Republica Moldova și să vedeți cam ce procent dintre rusofoni vorbesc (acceptă să vorbească) româna. De asemenea, vă invit să mergeți prin satele românești din Ucraina, să vă puneți în pielea ucrainienior și să-i înjurați pe români că vorbesc românește între ei.
„Exista in Ungaria ceva in romaneste? Un nume de sat, de piata, de strada? Nimic.”
Dacă în Ungaria ar exista un procent semnificativ de români, așa cum e procentul de unguri din România, atunci întrebarea dumneavoastră și-ar găsi justificarea.
„De ce la vama la unguri nu poti trece numai cu mita?”
Și eu care credeam că cetățenii români, indiferent de etnie, ca cetățeni UE trec frontierea cu cartea de identitate sau cu pașaportul…
„Sunt niste aroganti si nu ne suporta deloc, pe noi romanii.”
Iar tratați o etnie în bloc?
„Inca tot mai au impresia ca Transilvania le apartine. Am cucerit Transilvania, deci este a noastra! Cand o sa le iasa din cap aceasta idee?”
Când om fi „cucerit” Transilvania? Parcă știam că a fost atribuită România la Versailles în 1920 după primul război mondial, odată cu prăbușirea Imperiului Austro Ungar, la o dată la care România aproape că dispăruse de pe hartă. Și dacă am fi cucerit-o, asta implică forța și deci o legitimitate îndoielnică.
În concluzie, un ecou de o xenofobie și o ignoranță rară, o incitare la ură interetnică pe care am acceptat să o publicăm ca să arătăm că mai există și astfel de specimene, sper izolate, care aparțin unei epoci revolute din istoria României, țară membră a Uniunii Europene.
„Nu as avea nimic, absolut nimic cu ei daca nu ar fi atat de mandri si cu aerul lor de superioritate in tara MEA!”
Vorbiți despre întreaga etnie maghiară? Iar țara nu este numai a dumneavoastră, ci și a LOR.
Nu, tocmai ca nu vorbesc despre intreaga etnie. Vorbesc de ce mi se intampla mie alaturi de aceasta parte a maghiarilor. Cunosc si maghiari care nu au nici o treaba cu faptul ca traiesc in Romania, vorbesc si scriu limba romana perfect [in limita normalului]. Imi pare rau ca nu am stiut sa ma exprim si sa ma fac inteleasa: nu ma refer la toti maghiarii.
„Mi se pare foarte rusinos sa te nasti in Romania si la 20 si ceva de ani sa nu stii sa vorbesti limba romana, decat franturi si total nearticulat. Mi se pare aiurea sa merg in orase precum Tg Mures, Harghita, CLUJ, un oras universitar si sa aud maghiara peste tot, ajung sa ma simt minoritara la mine in tara?”
Despre câți unguri vorbiți dumneavoastră aici?
Tocmai, vorbesc din experienta. E de inteles ca nu cunosc toti ungurii din Romania, ci doar cei de care am avut parte. Si tocmai acestia sunt cei la care ma refer.
Cat despre :” Vă invit să mergeți în Republica Moldova și să vedeți cam ce procent dintre rusofoni vorbesc (acceptă să vorbească româna). De asemenea, vă invit să mergeți prin satele românești din Ucraina, să vă puneți în pielea ucrainienior și să-i înjurați pe români că vorbesc românește între ei.”, daca si acesti romani traiesc de atata timp in Ucraina si nu stiu limba, mi se pare la fel de rusinos.
„De ce la vama la unguri nu poti trece numai cu mita?”
Și eu care credeam că cetățenii români, indiferent de etnie, ca cetățeni UE trec frontierea cu cartea de identitate sau cu pașaportul…
Asta este de asemenea din proprie experienta. 🙂
„Sunt niste aroganti si nu ne suporta deloc, pe noi romanii.”
Iar tratați o etnie în bloc?
Raspunsul e: nu. Ma refer doar la cei care nu se pot impaca cu ideea ca aici e Romania si nu Ungaria. O intrebare a mea pt o colega de etnie maghiara: Cum se face ca nu stiti limba romana? Cum ati dat bacalaureat-ul in limba romana? Raspunsul a fost: Gandeste-te ca acum nici 100 de ani, aici era Imperiul Ungar [deci nu austro-ungar]. Asta e o motivatie?
„Inca tot mai au impresia ca Transilvania le apartine. Am cucerit Transilvania, deci este a noastra! Cand o sa le iasa din cap aceasta idee?”
Când om fi cucerit Transilvania? Parcă știam că a fost atribuită România la Versailles în 1920 după primul război mondial, odată cu prăbușirea Imperiului Austro Ungar, la o dată la care România aproape că dispăruse de pe hartă.
Aici din nou m-am referit la ideea de mai sus. Nu accepta prezentul. Si din nou, stimate Petru Clej, nu ma refer la toata etnia. La fel este cu rromii, rar gasesti [din cat cunosc] rromi care sa fie cinstiti. Dar asta nu inseamna generalizare. Stiu ca la fel se simt si romanii cand Spania sau Italia se feresc de ei pt ca fura, ori nu toti suntem la fel.
„În concluzie, un ecou de o xenofobie și o ignoranță rară, o incitare la ură interetnică pe care am acceptat să o publicăm ca să arătăm că mai există și astfel de specimene, sper izolate, care aparțin unei epoci revolute din istoria României, țară membră a Uniunii Europene.
Autor: Petru Clej”
La aceasta magnifica afirmatie, nu pot decat sa spun ca cei care nu au fost in cauza, ii sustin pe maghiari in aceste manevre, ceea ce va duce, probabil, la Republica Noua Ungarie din Transilvania. [App, in Oradea, Asociatia Tineretului Maghiar a propus denumirea Pietei Unirii in Piaţa Szent Laszlo, respectiv a Parcului Bălcescu, în Grădina Rhedey. Denumirea de Piaţa Unirii a devenit tradiţională, deci a-i schimba numele ar însemna să-i modificăm simbolul pe care îl reprezintă, cel putin asa cred institutiile de cultura din Oradea. Sunt curioasa care e parerea Dvs in leg cu acest fapt?]