Într-un ecou primit recent, cineva povestea că a auzit la Chișinău în public cântată melodia regretaților soți Aldea-Teodorovici “Trei culori și-o singură iubire”.
Contextul nu e important așa că n-am să folosesc această informație decât ca un pretext. Un pretext de a scrie despre patriotism și ce înseamnă să fii patriot. Sau patriotard, deoarece adeseori se face confuzie între cei doi termeni.
Cert este că mi-am adus aminte că acum trei ani, după ce revenisem de la Chișinău, lucram la Londra la o emisiune BBC “Dincolo de Prut” (redenumită ulterior “La est de Prut”, după lansarea emisiunii speciale pentru Republica Moldova) dedicată firavei mișcări unioniste din Basarabia.
Am folosit pentru ilustrare melodia menționată mai sus, pe care a auzit-o și secretara redacției, Jane Cox, care este englezoaică.
“Ce siropoasă e melodia!” a exclamat ea. Și înainte să aud strigătele indignate ale cititorilor mă grăbesc să adaug că Jane e vorbitoare fluentă de română, a studiat româna cu profesorul Dennis Deletant la Universitatea Londrei și ține foarte mult la tot ce e românesc.
I-am explicat Janei că pentru o anumită categorie de români, mai ales de la este de Prut, această melodie este extrem de evocatoare, fiind ceea ce se cheamă o melodie “patriotică”.
Stridență și agresivitate
Din păcate, prea adeseori acest patriotism este exprimat într-un mod strident, agresiv și exclusivist, iar „patrioții” devin patriotarzi.
Cu ocazia acestui program îl intevievasem pe unul dintre “liderii” unioniști din Republica Moldova și e greu să redau ultranaționalismul său, xenofobia și antisemitismul (mi-a declarat că Ion Antonescu “a deschis granițele evreilor ca să plece în Transnistria”, repetând uzuala acuzație de deicid “Evreii l-au ucis pe Isus Hristos”.
Cu câțiva ani înainte cunoscusem un diplomat al României în post la Odesa. Avea și el același aer patriotard, pe care-l sesizai imediat.
Mi-a povestit cum odată așteptând mai multe ore la trecerea frontierei spre Ucraina a fost obligat să stea acolo mai multe ore de grăniceri și drept răzbunare a pus la casetofonul mașinii dat la maximum melodia “Noi suntem români!”.
Am să mai dau exemplul unui (fost) cititor al revistei ACUM care nu demult se străduia să nege sau să minimalizeze Holocaustul din România și să facă apologia lui Ion Antonescu.
Undeva pe internet am găsit un fel de profil al său, în care (evident) că îl desemna pe Antonescu printre românii celebri.
Mai interesantă era muzica pe care o dădea drept favorită: “Treceți batalioane române Carpații”; Limba noastră”; Nicolae Furdui Iancu; Ștefan Hrușcă, adică muzică “patriotică”.
De asemenea, personajul respectiv (profesor de istorie la țară – îi compătimesc pe bieții săi elevi) consideră că cel mai important lucru realizat în viață este că “sunt și voi ramâne un bun român”.
Sincer să fiu, n-am înțeles niciodată ce înseamnă “să fii bun român” și cine dă certificate de bunromânism.
Toți ne iubim țara
I-am privit întotdeauna cu suspiciune pe acești oameni care se drapează în tricolor și își declamă iubirea de țară în public, ostentativ și cu sonorul dat la maximum.
Patriotismul nu se declamă, el se prezumă și reprezintă starea de normalitate. Toți suntem patrioți (cu puține excepții) și dorim binele țării (ar fi anormal să nu-l dorim), dar pe căi diferite. Și nu e nicio nenorocire că e așa.
Trăiesc de 17 ani în Marea Britanie și n-am auzit aici acuzații cum auzi în România de “trădare” sau “anti-românism” de îndată ce ai o opinie diferită de aceea a demagogilor patriotarzi, întruchipați la perfecție de fostul senator FSN de Constanța, Gheorghe Dumitrașcu în anii ’90.
Nu trebui să te bați cu cărămida în piept despre ce multe faci pentru țară. Un medic care salvează viața pacienților săi, un muncitor care lucrează în Italia și trimite mii de euro pe an în țară, o profesoară care își învață copiii să vorbească și să scrie corect sau un om de afaceri care plătește salariile a sute de angajați sunt adevărați patrioți.
Eu, în calitatea mea de contribuabil în România (țară în care petrec mult mai puțin timp decât în Marea Britanie) mă consider mai patriot decât foștii nomenklaturiști și securiști care au dat tunuri de miliarde de dolari de gen Bancorex sau Caritas (plătite acum de contribuabilul român) și urlă în gura mare că sunt patrioți înjurând Occidentul.
Mai grav este că acești indivizi pretind un monopol asupra patriotismului.
S-a creat chiar și un tip standard al patriotului: român pur sânge, ortodox (preferabil habotnic, din acela care-și face cruce când trece pe lângă o biserică, dar înjură în gura mare în restul timpului), anti-occidental, xenofob, antisemit, anti-mason, homofob și în general intolerant cu orice iese din tiparul acestui patriotism declamativ.
A venit vremea să le spunem răspicat acestor indivizi: nu sunteți patrioți, ci patriotarzi și nu aveți niciun monopol asupra patriotismului.
Mai scutiți-ne cu demagogia voastră desuetă, nu mai folosiți termeni sforăitori ca să vă declamați iubirea de țară și în final, vă rog dați sonorul mai încet, chiar dacă Nicolae Furdui Iancu are voce frumoasă.
P.S. Iată un alt exemplu de atitudine patriotardă, cules de pe un forum:
„Atata vreme cat clej nu are nici neam nici tara va puteti astepta la orice din partea dansului.
A transformat Romania in provincie pentru ca el nu a fost niciodata de aici.
Pentru dansul oamenii care muncesc nu au nici o valoare.
Popa de la tara, crescator de animale, taran, sunt oameni cu care domnia sa nu discuta decat pentru ai jigni.
Domnia sa are alte preocupari mai inalte, sa i-a interviuri la regi, regine, dar alearga pe sit-uri sa faca rost de cititori care sa-i recunoasca stilul de om care si-a vandut sufletul pentru 30 de arginti.”
P.P.S. Puteți asculta melodia Doinei și a lui Ion Aldea Teodorovici pe care mulți patriotarzi au deturnat-o la http://www.youtube.com/watch?v=rYXOzIf_sik.
Ai deplina dreptate. Avem prea multi din acei care intalnindu-te pe strada, tine cu orice pret sa-ti vorbeasca de patriotism, de faptul cat de roman este, sa injure in stanga si dreapta. Avem mult prea multi patrioti de meserie.
Ma intreb totdeauna, cum se intampla ca avem peste 100 de mii de persoane cu cetatenie romana, multa lume care se decara patriot, dar cand vine ziua alegerilor in Romania, vin la urne putin peste 2000. Unde-s ceilalti?
Si ultima, sunt atatea nepatrioti care traiesc in tara si atatea patrioti care sunt departe de hotarele ei. Nu este numaidecat sa traiesti in tara ta ca sa tii la ea.
In alte timpuri patriotismul avea semnificatia supravietuirii. Trebuia sa fii credincios comunitatii, starostelui si petecului de pamant de care apartineai pentru ca sa se poata crea acea concentrare de forte absolut indispensabila pentru a rezista atacurilor exterioare.
Chiar daca in secolul nostru conflictele si amenintarile nu s-au stins, in coltul de lume in care traiesc si romanii (UE) este relativ liniste in privinta amenintarilor exterioare – slava Domnului.
In lipsa vechilor imperative de a fi ,,vesnic treaz”, la care se potrivea de minune panoplia cu iubire fierbinte de tara si neam, credinta si conducator, au aparut cu totul alte provocari nu mai putin importante desi nici pe departe atat de spectaculoase. Este o vreme in care facand ceva pentru tine insuti asa cum trebuie faci bine comunitatii, mediului, tarii dar si Uniunii din care ai ales sa faci parte sau, de ce nu, locului de pe mapamond in care te afli intamplator.
Ceeace imi repugna la patriotism (sa-l practice cine doreste, din partea mea) una din versiunile lui P2008.5.2, este felul cum acesta se manifesta cu ocazia unor conflicte civile. Cei care pana ieri erau buni prieteni si isi iubeau impreuna ,,patria” stand impreuna ,,la o bere”, devin peste noapte dusmani de moarte continuand sa isi iubeasca fiecare ,,patria lui” de data asta. Se apleaca cu grija si gingasie asupra a tot ce este in ,,ograda proprie” (ordine si curatenie, iubirea copiilor, mamei si sotiei) si in acelasi timp cauta sa faca exact opusul impotriva inamicului, fostul vecin. Aruncarea gainii moarte, batjocorirea, exterminarea, violarea gravidelor si uciderea batranilor si copiilor dusmanului ,,pagan”, ,,fara de lege” etc, orice este acceptat, te umple de glorie cu conditia sa fie facut in numele acelei dragoste fierbinti, ,,Cauzei” si indreptat impotriva inamicului, oricare ar fi el.
Sorry, personal sunt satul de mintile infierbintate. Prefer eficienta, respectul adanc (in loc de dragoste desantata si partinitoare), faptul de a actiona constant, cu modestie, a presta. Este loc pentru mandrie la sfarsitul fiecarui ciclu de eforturi conjugate, DUPA ce au aparut rezultate.
Nu stiu daca patriotul francez are grija sa stranga dupa el gunoiul cand este in concediu in Turcia (are oare vreo obligatie sa o faca, in numele carui principiu?) dar imi place sa cred ca ca un spaniol constiincios dar nepatriot nu va provoca niciodata o paguba pe teritoriul Spaniei si nici nu va trage chiulul de la indatoriri.
Probabil ca lucrurile si-au pierdut din vechiul lor sarm acum cand pasiunile fara obiect concret nu mai sunt la mare cinste.
O simpla parere…
Articolul puncteaza diferenta dintre a fi patriot- patriotard, demagog si fariseu. Sunt convins ca patriotismul-din nefericire- in Romania a servit de mijloc de ascensiune pentru multi, aceasta ca o mostenire balcano-turcito-orientala.
A iubi tara este si a-ti iubi aproapele si a contribui la o armonie noua sociala in Romania, dar si in afara teritoriului.
In SUA ori in Canada mi s-a oferit sa-mi schimb numele, lucru pe care nu l-am facut. Imi port numele cu silaba compromitatoare la urma(CU) si nu cred ca trebuie sa traduc.
Sunt exemple cu sutele de romani ce isi fac datoria in mod exemplar in tari straine si sunt f apreciati. Acestia sunt cei mai buni ambasadori si patrioti. Exista si criminalitatea crescuta a romanilor. Aici e vina autoritatilor de resort din Europa. In SUA exista legi de eradicare a celor ce tulbura viata si linistea sociala a comunitatilor.
Oligarhia noua din Romania reprezinta interesele cui ? Sunt convins ca nu cele ale celor de jos ce trudesc si se chinuie cu viata de zi cu zi. Revin la ideea de mai sus ca atunci cand faci bine aproapelui tau armonia se amplifica in pozitiv.
As propune ca fiecare sa se uite intr-o oglinda a constiintei sale din suflet si sa alcatuiasca un tabel cu cat face bine si cu cat face rau.
Nerespectarea naturii, a mostenirii istorice si talhariile de tot felul sunt in crestere.
Eu as zice ca nu numai ortodocsii propavaduiesc binele, ci si alte religii. Eu zic ca flagelul porneste si de la absenta unei educatii elementare de acasa, ai celor sapte ani.
Citesc cu placere articolele semnate „Petru Clej”.
Afirm acest lucru pornind de la cateva considerente care trebuie sa onoreze profesiunea.
In primul rand utilizarea unei limbi curate, literare, dar nu sofisticata, un subiect abordat cu luciditate si argumentat si, mai presus de orice, acea obiectivitate care, perfect adevarat, atinge nu de putine ori coarde sensibile.
De fapt aceasta este treapta de sus a gazetariei. „Stiristi” pot fi multi, cu conditia ca stirea semnata sa aiba o fundamentare provenita din cel putin doua surse independenta una de cealalta. Analistii sunt cei care diseca faptele precum medicii inalt calificati.
Pentru mine, fara nici o urma de subiectivism interesat, Domnule Clej, sunteti un doctor in care poti avea incredere.
Marele cuplu artistic familia I.A. Teodorovici, ne-a obligat la timpul potrivit, sa ne indreptam privirile si inspre fratii nostri de dincolo de Prut, spectacolele pompieristice oferite de Podul de flori, a fost creat in mod artificial, dirijat de la centru si nu spontan cum credeau unii. Se pare ca celebrul cuplu de artisti, incepusera sa nu mai respecte dirijorul, concertand singuri si liberi, lucru care i-a costat viata! Articolul dumnevoastra ar trebui sa redeschida ancheta cu privire la accidentul in care au pierit, existand suspiciuni in acest sens, dar datorita departarii in timp a accidentului, …s-au sters aproape toate urmele! Ar fi o singura sansa, autodenuntul unei anumite persoane, dar… probabilitatea e unu la zece milioane! Articolul dumnevoastra este bun si nu cred ca v-au acuzat adevaratii desidenti din Romania de ceva, ci mai degraba acolitii neamului, vechii comunisti si securisti, dupa cum se observa…nu ducem lipsa de astfel de oameni!
Domnule Caliga, vă mulțumesc foarte mult, dar nu e cazul să mă complimentați în public.
Domnule Neluțiu, precum am spus, menționarea regretaților soți Aldea Teodorovici, de la a căror moarte tragică se vor împlini în curând 16 ani, era doar un pretext.
Cine dorește să scrie despre acest accident, este mai mult decât binevenit. Dar invocarea teoriei conspirației fără probe temeinice nu e binevenită.