Alexandr Soljenițîn a dat o lovitura grea sistemului comunistGraţie lui Aleksandr Isaieivici Soljeniţîn cuvântul Gulag a intrat în vocabularul curent ca sinonim cu universul concentraţionar comunist.
Monica Lovinescu scria odată că, dacă ar veni un nou potop şi ar trebui alese trei cărţi care să exprime catastrofa totalitară, acestea ar fi „Arhipelagul Gulag“, de Soljeniţîn, „1984“, de Orwell, şi „Zero şi infinitul“, de Koestler. Într-adevăr, Soljeniţîn a fost martorul suprem dintr-un veac al sârmei ghimpate, al terorii genocidare, al infamiei şi cruzimii duse la paroxism.
A fost cel care a explicat că totalitarismul (comunist şi nazist) ar fi fost imposibil fără monstruosul ingredient ideologic. Cu un curaj extraordinar, el a ţinut piept imensului aparat poliţienesc al statului totalitar comunist. Când nu au mai ştiut cum să-l amuţească, când campaniile defăimătoare nu mai serveau la nimic, Brejnev, Suslov şi Andropov l-au expulzat.
Cărţile sale, între care „Primul cerc“, „Pavilionul canceroşilor“, „Roata roşie“ (romanul monumental despre război şi revoluţie), „Viţelul şi stejarul“, „Arhipelagul Gulag“, fac parte dintr-un tezaur nemuritor al adevărului şi demnităţii. Soljeniţîn însă nu a fost doar creatorul unui complex univers estetic, ci şi cel care a adus tema lagărelor în prim-plan, a demonstrat că utopia bolşevică era inseparabilă de distrugerea individului, de malaxarea conştiinţelor şi de distrugerea valorilor esenţiale.
Filosof al acţiunii disidente, Soljeniţîn a acuzat comunismul că este o dictatură a minciunii. În 1967, adresându-se Uniunii Scriitorilor din URSS, Soljeniţîn cerea intelectualilor să refuze minciuna şi să trăiască în adevăr. Cuvintele sale au avut un ecou imediat la Praga unde scriitorii cehoslovaci (Havel, Vaculik, Kohout) şi-au exprimat solidaritatea cu marele romancier rus. Conceptul disident al libertăţii îşi află originea în verticalitatea nedezminţită a lui Aleksandr Soljeniţîn.
Trebuie amintit aici momentul 1963 când, cu aprobarea lui Nikita Hruşciov, revista „Novii Mir“ a publicat nuvela „O zi din viaţa lui Ivan Denisovici“. A fost o clipă eliberatoare, o răscruce în istoria spirituală a Europei de Est. Pentru prima dată, într-o publicaţie oficială sovietică, se scria negru pe alb, cu deplină sinceritate, despre experienţa lagărelor staliniste. Se recunoştea, în fine, că sistemul era bazat pe teroare, spaimă şi violenţă. La vremea respectivă, cu excepţia Albaniei, România a fost singura ţară din Europa de Est unde nu s-a publicat în traducere nuvela lui Soljeniţîn.
Cei care continuă să exalte „autonomismul“ unor Dej (la sfârşitul vieţii) ori al unui Ceauşescu ar face bine să-şi amintească acest episod. Pentru că nu a îngenuncheat, pentru că a crezut în primatul spiritului, Soljeniţîn a învins un sistem care s-a visat etern.
Fac parte din generatiile anilor ’50-60 (mai precis, 1953) asa ca, vrand-nevrand, am cunoscut bine epoca.
Mai mult… am fost, conform arondarii scolare, elev al Liceului „Dr.P.Groza” care mai era, in anii ’68-’70, rezervat copiilor de nomenklaturisti. Fac o mentiune necesara; acesti copii au fost si buni, au fost si rai, generosi sau infatuati etc.
Dar mai putin doresc sa vorbesc de copiii de atunci si mai mult de profesorii de la aceasta unitate de invatamant.
Ei bine, pot spune ca erau oameni cu o pregatire de exceptie, atenti (mai mult decat alti dascali de la licee de rang si traditie) la tot ceea ce faceau ca profesionisti. Erau, cum se spune, „spuma” profesoratului din Capitala, alaturi de colegii lor de la Sava, Mihai Viteazu etc.
Ne-au invatat carte, multa carte. Si au mai reusit ceva … Prin exemplul personal au format si caractere.
Bineinteles… acolo unde gaseau material de calitate si nu pe baza de relatii la C.C.
Verticalitatea lui Soljenitin pe care o aminteste domnul Tismaneanu a continuat si in anii exilului in Statele Unite, cand scriitorul a devenit un critic incomod si intransigent al consumerismului si materialismului, simptome ale capitalismului, care nu este nici el, nici pe departe, un sistem ideal.
Sistem social perfect nu exista, dar, cel putin pana la ora actuala s-a dovedit singurul performant si, cat de cat, echitabil.
Daca veti analiza in spirit critic plusurile si minusurile fiecarui sistem economico-politic veti observa ca celelalte tipuri de cocietati au disparut din cauza raporturilor inegale dintre potentati si supusi.
O butada a facu istorie in Anglia… Pe scurt iat-o: „La sfarsitul civilizatiei cati regi vor mai exista pe lume?”; raspuns: „Cinci regi… Cei patru de la cartile de joc si Regele Angliei.”
Cam asa stau lucrurile si cu capitalismul hulit de multi, dar…
A murit cel care a fost Conştiinţa civică nu numai a Rusiei, ci şi a tuturor ţărilor şi popoarelor care au trăit diabolica experienţă a GULAG-ului stalinist şi a totalitarismului sovietic în sec. al XX-lea. A. I. Soljeniţîn este şi scriitorul nostru, un scriitor, credem, indispensabil în orice bibliotecă. Un scriitor fără de care istoria noastră recentă şi-ar pierde substanţa tragică şi puterea de a modela conştiinţa umană. Un reper moral dincolo de orice nemulţumire pe care ar putea-o provoca ideile sale slavofile sau condescendenţa cu care i-a tratat pe mai marii Rusiei de azi. Dumnezeu să-l odihnească!
Aleksandr Isaievici Soljeniţîn s-a născut pe 11 decembrie 1918 în or. Kislodovsk. Îşi face studiile la Facultatea de Matematică şi Fizică a Universităţii din Rostov pe Don. Pe 9 februarie 1945 ofiţerul Soljeniţîn este arestat de NKVD şi este trimis pentru 8 ani într-un lagăr de muncă. Din 1953 este condamnat la exil pe viaţă, în Kazahstan. În1959 scrie nuvela O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, publicată în 1962 cu permisiunea personală a lui Hruşciov. În 1968, romanele Primul cerc şi Pavilionul Canceroşilor apar în Occident. În 1970 i se decernează Premiul Nobel-Literatură pentru Pavilionul canceroşilor.
În 1973 publică Arhipelagul Gulag la o editură a emigranţilor ruşi, YMCA-Press. În 1974 este expulzat din URSS. Se stabileşte la Cavendish, Vermont, SUA. Mihail Gorbaciov îi redă cetăţenia sovietică pe 16 august 1990, scriitorul revenind în ţară abia în 1994. În 2007 i se decernează Premiul de Stat al Rusiei. Se stinge din viaţă pe 3 august a.c.. Cîteva ediţii româneşti: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, Quintus, 1991; Pavilionul Canceroşilor, Albatros- Universal Dalsi,1997; Arhipelagul Gulag, 3 volume, Univers, 1998; Viţelul şi stejarul, 2 volume, Humanitas, 2002.
Intr-adevar, marele rus si lucidul critic al societatii sovietice reprezinta pentru literatura universala a veacului trecut un punct de referinta fara de care istoria moderna si contemporana a literaturii ruse ar fi incompleta.
Daca ar fi sa fac o comparatie, ca cititor pasionat, l-as asemui cu Dostoievski.
Ma rezum doar la propria opinie.
Sa nu uitam tptusi ca Soljenitin a condamnat minciuna totalitara de pe o pozitie exclusiv religioasa, pravoslavnica, ceea ce i-a adus greutati la sfarsitul vietii, cand el a condamnat de pe aceeasi pozitie si consumerismul capitalist.
Oricat de mult il laudam azi, linia lui de gandire a fost utopica. Din nefericire miunciuna totalitara a fost inlocuita in mintea lui de un adevar la fel de totalitar. Asta nu-i micsoreaza insa meritul.
Despre morti numai de bine.
Exista insa pericolul de a trece peste aspecte foarte importante, atunci cand aducem omagii lui Soljenitsyn. Un om puternic, unul care a reusit sa invinga un sistem, un mare scriitor si filosof, care, totusi, mai ales in ultimii ani, a cazut in extremism. Am vazut o emisiune la un post de radio rusesc, unde Soljenitsyn isi expunea conceptia sovina, fara a menaja sentimentele alogenilor din Rusia sau ale vecinilor Rusiei, care au suferit de pe urma imperialismului rusesc.
Dilogia „Doua sute de ani impreuna” „aduna” toate aceaste vederi extremiste care formeaza conceptia soljenitsyana. Cred ca este periculos sa treci peste aceste derogari antidemocratice ale unui om, chiar daca este bine stiut ca are foarte multe merite, incontestabile.
Iata un articol, in care sunt analizate anumite aspecte antisemite si fundamentaliste ale teoriei lui Soljenitsyn: L’antisémitisme complaisant de Soljenitsyne…
UN ARTICLE DE JEAN-JACQUES MARIE
http://www.la-sociale.net/imprimersans.php3?id_article=453&nom_site=La%20sociale&url_site=http://www.la-sociale.net
Am observat ca pagina la care faceam referire nu mai e de actualitate. Acelasi articol poate fi gasit si aici: http://pagesperso-orange.fr/cermtri.3/cariboost1/crbst_58.html
P.S. Nu insist cu alte articole, care abordeaza critic opera lui Soljenitsyn. Ceea ce vroiam sa subliniez e ca, fiind vorba de o personalitatea cu un impact atat de puternic asupra contemporanilor sai, e bine sa pastram o atitudine licida, pentru a nu cadea si noi in pacatul xenofobiei sau al fundamentalismului de orice fel si a nu incuraja, astfel, manifestarile de acest gen. La fel cum nu putem accepta atitudinea antisemita din articolele lui Eminescu, de exemplu.