BBC în limba română era în eter din 1939Imediat după ce am trimis prin e-mail alerta cu știrea închiderii redacției române a BBC (la circa 1000 de adrese), am fost fost martorul unui eveniment nemaivăzut de când am început să colaborez la revista ACUM – de fiecare când dădeam refresh numărul de vizite înregistrat pe pagină era mai mare cu 5 – 10, la interval de câteva minute.
Este fără îndoială știrea, de fapt un simplu comunicat de presă, cea mai de interes pentru cititori pe care am publicat-o.
Si nu e de mirare. BBC emite în limba română din 15 septembrie 1939 și a devenit de mult un post de radio de referință în peisajul audiovizual din România.
Închiderea redacției române nu este, pentru cunoscători cel puțin, o surpriză. În anul 2005 se închiseseră opt redacții în limbi europene, iar redacția română supraviețuise datorită în special nivelului mass-mediei din România și a incertitudinii privind aderarea la Uniunea Europeană.
După 1 ianuarie 2007 România a devenit singurul stat membru a UE unde BBC-ul mai emitea în limba țării respective.
Cum BBC World Service are acum, pe bună dreptate, alte priorități, în special în lumea musulmană, Orientul mijlociu și îndepărtat și Africa, redacția română devenea un fel de lux, în opinia conducerii.
Și dacă stăm să ne gândim, România e o țară superdemocratică în comparație cu China, Iranul, Afganistanul, Nigeria, Somalia, Vietnam, Birmania sau lumea arabă, unde se găsesc cele mai mari audiențe ale BBC World Service.
Exista argumentul Republicii Moldova, unde chiar după aceste standarde se justifica continuarea difuzării de programe în limba română, dar dimensiunea mică a pieței și dependența de infrastructura de la Londra făcea dificilă menținerea unei redacții independente acolo, dar opinia mea e că așa ceva era posibil cu pregătiri din timp.
Dezamăgirea e cu atât mai mare cu cât biroul ultra-modern al BBC la Chișinău a fost deschis în martie 2006, iar din luna august a aceluiași an emisiunile BBC în română, engleză, rusă și ucrainiană pot fi recepționate perfect pe frecvența 97,2 MHz pe o rază de circa 100 km în jurul Chișinăului, inclusiv în centrul Tiraspolului, la doi pași de Sovietul Suprem, sediul autorităților separatiste.
Tot în august 2006 fusese lansată și emisiunea specială de 15 minute pentru Republica Moldova, care, iată își încetează existența după nici doi ani de activitate.
Dispare și pagina de internet a BBC care avea în medie 80 – 85 de mii de utilizatori unici în fiecare lună și peste 1 milion de pagini citite, făcută după standardele BBC News unde dacă vroiai puteai să te informezi pe scurt despre tot ce se întâmpla în lume, în România și în Republica Moldova.
Împotriva totalitarismelor
Prin dispariția emisiunilor BBC în limba română dispare un simbol. Pentru cei foarte în vârstă, e amintirea anilor războiului când Radio Londra era un firicel de adevăr în mijlocul dezinformării propagate de Hitler și Antonescu.
Apoi, într-o perioadă mult mai lungă, pe timpul Războiului Rece, BBC a “spart” din nou blocada informațională a unui regim totalitar, de această dată cel comunist.
Prin neutralitate și sobrietate, emisiunile în limba română ale BBC nu putea concura cu tonul combativ al Europei Libere, deși să nu uităm de pildă de scrisoarea celor șase disidenți nomenklaturiști, difuzată pe 10 martie 1989, precum și interviurile cu Stelian Tănase și Alin Teodorescu din zilele premergătoare căderii regimului Ceaușescu.
Emisiunile în limba română ale BBC au atins cea mai mare popularitate după 1990, anume în 1999, când audiența lor a depășit 16% din populația adultă a României.
Spre deosebire de Europa Liberă, BBC s-a reorientat rapid către FM, ajungând să aibă peste 120 de parteneriate cu posturi locale și 4 relee FM de 24 de ore în România și o acoperire pe FM de practic 90% pe teritoriul Republicii Moldova.
Un reper pentru presa din România
BBC în română a fost un model pentru opinia publică: un jurnalism sobru, imparțial, care nu seamănă în niciun fel cu tonul strident și cu vacuitatea presei din România, în care pamfletul spumos dar lipsit de substanță pare să fie genul cel mai de succes.
Am avut onoarea să fac parte și eu din redacția română a BBC, din mai 1991 până în martie 2008.
Nu regret o clipă timpul petrecut acolo și pot spune că dacă am avut un oarecare succes în cariera de jurnalist, acest lucru se datorează aproape în integralitate BBC-ului, unde am învățat ce înseamnă jurnalismul adevărat și că România nu este neapărat buricul pământului, așa cum rezultă adeseori din presa românească.
Acolo am învățat valoarea conciziei, a cantității maxime de informație în minimum de spațiu, a interviurilor de trei minute cu trei întrebări și trei răspunsuri, a punerii informației în context și a păstrării cu scrupulozitate a corectitudinii limbii române, bastardizată după 1990 de influențele limbii engleze în România și de influențele limbii ruse în Republica Moldova, a refuzului categoric a folosirii noii limbi de lemn și a citirii afectate pe post, așa cum, vai, auzi zilnic la radio și TV în România.
Mai presus de orice am prețuit lipsa oricărei ingerințe politice în activitatea editorială și folosesc acest prilej ca să le aduc aminte acelora (puțini de rea credință și mai mulți naivi care au fost manipulați) care s-au implicat în campania murdară de denigrare din 2003 – 2004 cu prilejul restructurării redacției române a BBC, că datorează scuze pentru calomniile și josniciile la care s-au pretat atunci, când au invocat presiunile din partea PSD și ale lui Adrian Năstase personal.
Îmi pare rău pentru foștii mei colegi de la București, Londra și Chișinău, jurnaliști de o competență și mai ales de o integritate greu de găsit în presa de limbă română, care-și pierd postul, dar sunt convins că își vor continua cariera cu succes, ducând mai departe acest stil inconfundabil al BBC.
Opinia publică românească pierde o sursă valoroasă de informare și un reper moral care ființa de aproape 69 de ani.
Salut cu respect coborârea drapelului BBC de pe catargul presei de limbă română și spun: Bye-bye, BBC, ne vei lipsi!
Nu-mi dau seama inca daca e de bine sau de rau. Poate ca este o eroare manageriala.
Sau poate din contra, cei de la BBC vor sa ne invete sa mai selectam si singuri, nu doar sa primim de-a gata cu lingurita adevaratele informatii lipsite de obedienta si partizanat politic.
Si oricum, mai intervin si posibilitatile financiare data fiind noua orientare catre zone care pina acum nu au fost tratate cu amploarea care s-ar fi impus.
Apropo de BBC, eu am ascultat pentru prima oara postul in anul … 1942, cand aveam 12 ani si eram ucenic la un atelier radio – pravalie de pe strada Regala din Bucuresti.
Patronul era un evreu de origine spaniola, Leon Marbe Cohen, probabil cu studii ingineresti.
Fusese coleg cu tata pe un santier unde evreii prestau munca obligatorie, unde a fost construit blocul care ulterior a devenit sediul pcr.
Magazinul avea o incapere mai mica, in spate, unde era si un fel de depozit.
Acolo se refugia patronul ca sa asculte si acolo am auzit semnalul „Aci este postul de radio Londra”, daca imi amintesc bine.
Printre clientii magazinului erau si Tudor Arghezi, care a cumparat un radio mic pe care I l-am dus eu la Martisor, generalul Dombrovschi, fost primar, parca, si altii.
Eu lucram ilegal, ieseam cand intra cineva care parea inspector.
Cu politia era in regula, pentru ca politistii veneau saptamanal dupa spaga. Mai era un angajat evreu, dl. Tzukman, tehnician radio, care repara aparate stricate.
Pentru a-l putea angaja legal, patronul a fost obligate sa angajeze si un crestin, un tanar student care nu statea mult.
Au trecut cativa ani de atunci…
Ecou la ecou… la fel ca strigatul care reverbereaza cand intalneste creste mai inalte.
Personal… nu comentez (nici nu vreau, de altfel !) decizia luata de catre BBC-ul tata.
Dar nu pot spune ca nu-i voi duce lipsa. Ne-a fost sprijin moral in vremurile grele ale celei mai cumplite dictaturi din istoria nationala, a informat opinia publica romaneasca din Tara si pe cei care au luat calea exilului corect, tipic britanic, obiectiv.
Desi nu ar trebui sa marturisesc… imi vine sa plang.
Da, este oarecum neasteptat. Dar poate si Romania nu mai are aceeasi importantza ca in urma cu 70 de ani…
Poate, din cele sustinute anterior, s-ar putea falsa concluzie ca sunt un conservator.
Nu, nu sunt. Doar sustin un adevar care este legat doar de obiectivitatea cu care BBC a informat publicul romanesc interesat.
Dovada poate fi data si de rata de audienta a emisiunilor transmise.
Asa este dle Clej, BBC ne lipseste foarte mult ca un model de presa pe care al trebui cu adevarat sa-l urmeze cei din bransa dvs.
Acum exact șapte ani, BBC înceta să mai difuzeze în limba română. Peisajul presei din România este mai dezolant poate decât oricând în ultimii 25 de ani.