Un personaj istoric în viață, dar mai ales un om șarmant: Regele MihaiNu aveam de gând să scriu acest articol, dar din nou, un ecou al unui cititor la interviul cu Regele Mihai despre rolul Reginei Mamă în salvarea evreilor pe timpul celui de-al doilea război mondial, m-a determinat să dau o replică.
Mesajul, care n-avea nicio legătură cu interviul, era o tiradă anti-monarhistă scrisă într-un stil vulgar, cu numeroase inexactități sau de-a dreptul minciuni, luată parcă din propaganda sfârșitului anilor ’40.
Trebuie să-mi declar de la început poziția în chestiunea monarhiei, pentru ca toată lumea să știe pe ce picior joc.
Așa cum în viață nu alegi între bine și rău, ci mai întotdeauna între două rele, așa și alegerea dintre monarhia constituțională și republică – ambele forme democratice (nu republici de genul Coreea de Nord, Cuba, Birmania, Iran sau Sudan) – este una dintre două rele.
Personal consider că monarhia constituțională (eu însumi trăind într-o țară cu acest sistem) e ceva mai puțin proastă decât republica, în primul rând dat fiind că are un șef de stat complet non-partizan și imparțial, care domnește, dar nu guvernează.
Acestea fiind zise, în cazul în speță al României discuția despre reinstaurarea monarhiei este superfluă, dată fiind situația concretă și mentalitatea populației, spălată pe creier de 60 de ani de minciuni comuniste și neo-comuniste, deși nu monarhia, ci republica a fost instaurată în mod fraudulos în România, deci este ilegitimă.
Patru interviuri
Dar nu despre monarhie doream să vorbesc sau despre ipotetica ei reinstaurare, ci despre Regele Mihai, pe care l-am intervievat la Palatul Elisabeta, pe data de 3 iunie.
Este al patrulea interviu al meu cu fostul suveran al României.
Primul, în noiembrie 1990, a avut loc la Versoix, la reședința sa de lângă Geneva.
Interviul nu mi-a fost acceptat pentru România liberă de Petre Mihai Băcanu, așa că l-am publicat în revista Tinerama.
Am cunoscut atunci un om de o bunătate extremă, ai cărui ochi albaștri blânzi te priveau fără niciun fel de superioritate regală, dar îți inspirau un respect pe care niciun politician din România nu a fost, nu este și nu va fi în stare să-l impună.
Al doilea interviu i l-am luat la Londra în 1995, când participa la aniversarea a 50 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste.
Atunci a avut loc un semi-incident diplomatic: guvernul britanic, condus pe atunci de John Major, nu a vrut inițial ca Regele Mihai să stea la una dintre mesele rezervate șefilor de stat la banchetul oficial.
A fost nevoie de intervenția discretă și personală a Reginei Elisabeta, pentru ca singurul șef de stat supraviețuitor al victoriei de la 8 mai 1945, cu o contribuție personală directă și importantă în scurtarea războiului, să poată fi prezent în aceeași sală cu șefi de state, printre care și președintele de atunci al României, Ion Iliescu.
Și pentru că tot am pomenit de Iliescu, îmi aduc aminte, pentru că l-am intervievat și pe el atunci, de limbajul lui de lemn, în comparație cu exprimarea naturală a Regelui, din care ignoranții spălați pe creier nu rețin decât defectul său de vorbire, de care își bat joc, dând dovadă de o josnicie pe măsura ignoranței lor.
Al treilea interviu a fost la Londra în 1997, când Regele, însoțit de Regina Ana, de Principesa Margareta și soțul ei, Principele Radu, a participat la Nunta de Aur a Reginei Elisabeta.
Stătea la același Hotel Claridge, unde locuise în urmă cu 50 de ani, când participase la nunta Prințesei Elisabeta, viitoarea Regină a Marii Britanii, cu Prințul Filip.
Era noiembrie 1947, iar Regele rămăsese singur împotriva regimului comunist din România și a tancurilor sovietice care-l impuseseră.
Marea Britanie s-a spălat atunci pe mâini de responsabilitatea de a-i da un ajutor, dar Regele a refuzat să dea curs sugestiilor de a nu se mai întoarce în țară, spre furia regimului marionetă Groza-Gheorghiu Dej, care a fost nevoit să însceneze abdicarea de la 30 decembrie 1947 și apoi să-l expulzeze din țara în care se născuse, fără a-i permite să ia nimic din averea sa așa cum avea să afirme mincinos propaganda anti-națională comunistă (altfel de ce ar fi trebuit să muncească, inclusiv ca fermier de păsări ca să-și câștige existența?).
Personaj istoric
L-am regăsit pe Regele Mihai aproape neschimbat în iunie 2008, deși ușor mai fragil, dar la fel de alert și la fel de bine informat.
Am stat de vorbă cu Majestatea Sa circa 45 de minute după interviu, și deși nu am să dezvălui ce am discutat, vă pot asigura că este perfect la curent ceea ce se întâmplă în țară și în străinătate.
Este un om care impune respectul în mod natural, care este plin de farmec și modestie, și care vorbește în fraze simple și clare, lipsite de pompozitatea discursului oficial din România sau de vulgaritatea în particular a politicienilor români.
La Regele Mihai patriotismul este firesc, așa cum ar trebui să fie la orice român, nu dovedit prin dicursuri sforăitoare și patriotarde, așa cum, vai, prea mulți români o fac.
Îți vine greu să crezi că acest om de aproape 87 de ani, zvelt și elegant, urca acum 81 de ani pe tronul României lăsat vacant de un aventurier iresponsabil care ulterior a revenit în țară ca să distrugă firava democrație interbelică.
Îți vine greu să crezi că ai în față un personaj istoric care ca adolescent a fost silit de abdicarea aceluiași tată iresponsabil să urce pentru a doua oară pe tron, făcând față unui dictator megaloman, pe care îl va aresta la 23 august 1944 într-un act de curaj la standardele timpului (nu însă și după standardele comentatorilor de fotoliu de astăzi), salvând România de la un dezastru total.
Eram în același loc în care, la 30 decembrie 1947, Petru Groza, cu pistol la brâu (“ca să nu pățească ce pățise Antonescu” – potrivit propriei afirmații) și Gheorghe Gheorghiu Dej, mizerabilele slugi ale lui Stalin care, sub amenințarea bolșevizatei Divizii Tudor Vladimirescu, care înconjurase Palatul Elisabeta, și a amenințării executării a 3000 de tineri luați ostateci, îl forțaseră pe Rege să semneze actul de abdicare.
Așa a luat naștere “republica” în România, introdusă cu forța de agenți ai lui Stalin.
Cine este mai “român”, presupușii români Groza, Gheorghiu Dej și Ceaușescu care au introdus comunismul la ordinele unei puteri străine și au adus mizerie României timp de 45 de ani, sau acest Rege dintr-o dinastie presupus străină, care rămăsese singurul apărător al democrației, în care n-a încetat să creadă o clipă?
Nu sunt convins că aceste rânduri vor convinge prea mulți sceptici, căci așa cum am spus de atâtea ori, devastarea produsă de 45 de ani de regim comunist și aproape 20 de “democrație originală” este prea gravă în mintea atâtor români ca să mai poată fi reparată.
Nu este, așa cum spuneam, nici o pledoarie pentru reinstaurarea monarhiei, care este, după opinia mea, o dezbatere închisă în România.
Este doar o pledoarie pentru adevăr, împotriva urii, a minciunii, a prostiei, a vorbitului după ureche, care au devenit o adevărată plagă în România, unde, culmea, mai toți se plâng de lipsa de moralitate și că lucrurile merg prost.
Tocmai asta e una dintre cauzele care stau la baza acestei stări de lucruri în România.
Este interesant ca si eu am avut exact aceeasi impresie in fatza Regelui Mihai, cand l-am intalnit si l-am vazut de foarte aproape, de la un metru chiar.
Am avut impresia ca sunt fatza in fatza cu istoria, iar Majestatea Sa a zambit vazand ca-i analizez reactiile, de parca ar fi spus: „o fac si pe asta”.
El a adunat atunci fonduri de multe mii de dolari pentru orfelinatele din tara. Multi romani (si chiar americani) voiam sa se pozeze impreuna cu regele Romaniei si au donat cu aceasta ocazie cate 2000 de dolari pentru poze; bani care au fost trimisi in tara.
Un om modest, dar foarte cinstit si inteligent. Nu s-a comportat niciodata ca un neofit!
Senzatia mea, cind am dat mina cu Majestatea Sa, a fost aceea de om normal, inconjurat de un halou energetic foarte puternic.
Un batrin intelept, cu o forta interioara iesita din comun.
Felicitari pentru mentionarea rolului diviziei T.V. Sunteti printre putinii care mai spun, acum, asa ceva.
Este adevarat ca monarhul este impartial, totusi el este simbolul si garantul democratiei, proprietatii si legii. Din acest motiv, comunistii nu l-au suportat si nu-l vor suporta niciodata. Nici monarhul, ca persoana fizica, nici monarhia ca institutie.
Clipe de istorie – Sf.Paste 1992
Craciun 1990 – Sf. Paste 1992
In acele zile de retrezire la viata a poporului roman, in decembrie 1990 si, cateva luni mai tarziu, in zilele Sf.Pasti 1992 am fos martor ocular la doua momente istorice… astazi de unii uitate.
Primul, legat de Sf.Sarbatori ale Nasterii Mantuitorului…
Atunci am fost trist ca sunt roman vazand cum un Om (care a facut Istorie !) este expulzat din tara lui, unde facuse Istorie… cu multi ani in urma.
Bref… in ziua de Craciun cand Mihai I al Romaniei era expulzat din Tara ca un raufacator. M-a cuprins o imensa rusine…
Al doilea…in cele trei minunate ale Sfintelor Pasti 1992, cand Regele Mihai I s-a reintors pentru numai 72 de ore spre a fi alaturi de poporul Sau si pentru a participa la doua momente istorice: Trecerea in randul Sfintilor a lui Constantin Brancoveanu ca martir marturisitor al Credintei si vizita regala la mormintele inaintasilor Sai, fauritori, ca si El, de istorie, la Curtea de Arges.
Ca redactor al cotidianului „Dreptatea” am fost un privilegiat. Am putut privi in ochi on Om Bland si Bun. In acelasi timp era un om emotionat si foarte trist. Atunci am realizat ca stau in apropierea unui martir.
Adica a unui Om care nu a abdicat nicodata de la indatoririle sale lasate mostenire de inaintasi. In acele momente am fost dispus sa iert multe dintre „greselile” regimului Iliescu…
Au fost Trei Zile de Istorie… Pentru 72 de ore reinviase ceva din spiritul mandrului Regat al Romaniei.
Si daca dezbaterea despre reinstaurarea monarhiei nu ar trebui inchisa?
Această dezbatere e complet inexistentă la ora actuală.
Este adevarat ce scrie Monika despre Rege, deoarece mi-aduc aminte in anul 1995 eram sofer pe tir si am avut cursa de Geneva.Transportam case de lemn de doua dormitoare, salón, terasa si garaj. Cum trebuia sa astept vreo doua zile ca sa ma descarce, m-am gindit ca este o ocazie foarte buna sa-l vizitez pe Regele Mihai pentru ca bunicul meu mi-a povestit foarte multe lucruri bune despre el. Pentru ca atunci cind venea la Savirsin si stateau de vorba impreuna isi povesteau unul altuia ce ii doare. Dar ca sa nu lungesc vorba, in final am reusit sa-l cunosc. Este un om foarte simplu, i-am povestit cine sunt si pentru ce am venit la Geneva. Primul lucru m-a intrebat daca sunt obosit si daca imi este foame.Oare te va intreba vreodata cineva de la Cotroceni sau Parlamentul Rominiei cind il vei vizita la el acasa, daca esti obosit sau iti este foame? Cred ca nu,te va aresta zicind ca esti hot, si ai venit sa furi. Multumesc ca mi-ati dat aceasta posibilitate sa-mi pot spune parerea. Un salut din Madrid .
Multumesc din suflet pentru adevarurile scrise aici despre MS Regele Mihai I.Aceste adevaruri sunt atat de puternice incat ideea nedreptatirii MS este de nesuportat sau ff greu de suportat!Recunostinta pentru autor.
De ce trebuie abandonata desbaterea pe tema monarhiei?
Sunt un om simplu si am dat mana, intamplator, cu MS Regele Mihai I. Atunci cand l-am avut in fata si mi-a strans mana ,,m-am curentat”. Un singur lucru m-a mai emotionat in felul acesta: nasterea copilului meu si atat….
Eu cred ca desbatere pe teme monarhiei este chiar de actualitate. Dar aceasta desbatere trebuie sa inceapa pe baza unui propiect complet, complex si bine sustinut de societatea civila.
Eu unul m-as angaja in sustinerea acestui proiect.
Acest proiect nu trebuie sa aiba niciun fel conotatii politice.
El trebuie sa fie sustinut de oameni puternici si financiar si intelectual.
Sunt absolut sigur ca va avea un puternic ecou in randul romanilor.
In aceasta perioada tulbure nu mai exista subiecte de desbatere care sa intereseze populatia sau daca exista sunt plafonate, plictisitoare fara ecou.
S-a saturat lumea sa vada la TV arestari, greve, fufe sau crime.
Eu cred ca ar prinde si mai cred ca ar avea succes.
Asta ar fi o mare revolutie.