caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Medalion



 

In Memoriam Nichita Stănescu

de (12-12-2010)
3 ecouri

31 martie 1933, Ploieşti — 13 decembrie 1983 Bucureşti


L-am întâlnit cândva pe Nichita Stănescu în cunoscutul cenaclu literar al elevilor bucureşteni „Săgetătorul” condus de prof. Tudor Opriş, când invitat fiind, a venit şi ne-a recitat câteva poeme, acompaniat la chitară de un prieten.

A fost un moment deosebit de important, memorabil, când am înţeles Starea Poeziei, am conştientizat Poezia.

Nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură, Nichita Stănescu este prin valoarea creaţiei sale, însăşi Poezia modernă.

În amintirea unui mare Poet, reproduc în acest decembrie când se împlinesc 27 de ani de la moartea sa, un poem de suflet.

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.

El a întins spre mine o ramură ca un braţ.

…Eu am întins spre el braţul ca o ramură.

El şi-a înclinat spre mine trunchiul

ca un măr.

Eu am inclinat spre el umărul

ca un trunchi noduros.

Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând

ca sângele.

Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.

Eu am trecut prin el.

El a trecut prin mine.

Eu am rămas un pom singur.

El

un om singur.


Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Marina Nicolaev: (13-12-2010 la 05:46)

    Unul din poemele recitate atunci (intalnirea a avut loc langa Liceul Gheorghe Lazar) era o varianta la „Tocirea”:

    Soldatul mărşăluia, mărşăluia,
    mărşăluia
    până când
    până la genunchi
    piciorul
    i se tocea, i se tocea
    i se tocea
    până când
    trunchiul
    până la coaste
    i se tocea, i se tocea
    i se tocea
    până când
    până la sprâncene orbea
    orbea, orbea
    până când
    părul lui iarbă neagră era
    iarbă neagră era, iarbă neagră era.
    Un cal alb venea
    şi o păştea
    şi o păştea, şi o păştea.
    I-ha-ha, i-ha
    i-ha.

    Imi amintesc perfect, nu era vorba de un „cal alb” ci de un magar…Cenzura…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dan DAVID: (17-12-2010 la 05:15)

    Impresionanta amintire si o privire in tainele poeziei. Cuvinte simple, obisnuite, puse intr-o bijuterie poetica de sufletul miraculos al lui Nichita.
    Esti o fericita, Marina Nicolaev!
    Dan David

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Marina Nicolaev: (17-12-2010 la 05:45)

    Intotdeauna, dar absolut intotdeauna, evenimentele din viata cuiva sunt doar negativul unor alte evenimente traite (si nu degeaba Einstein spunea „God does not play dice”), pentru Echilibru.
    Spuneti-mi mai des, domnule David! Intr-o zi, poate, ma voi amagi si eu.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.215.69