Informatii disparate, provenind din diferite surse, aflate intr-un evantai care contine de la imprejurari personale si pana la cautari aleatoare in Internet sau in publicatii de popularizare a stiintei, incep sa-mi creeze o viziune despre viitorul imediat al istoriei – sa zicem urmatorii 20-30 de ani.
Va provoc si pe dv., putinii dar indragitii nostri cititori la un exercitiu de imaginatie, in care am sa incerc sa justific de ce gandesc asa. Cred ca disputele politice contemporane, care ocupa copios paginile ziarelor, vor fi date complet uitarii. Cred ca praful si cenusa vor acoperi cu o incredibila viteza nume de presedinti si prim ministri, fie ei niste mici mahalagii ai unei tari minuscule, fie adevarati tigri ai retoricii si puterii, in inima celei mai puternice natiuni.
Gandul ma duce in primul rand la o planeta pe care, in pofida aparentei globalizari contemporane, se va trai in comunitati puternic izolate. Motorul intim al globalizarii nu este bunastarea generala a omenirii, asa cum ar putea scrie intr-o compunere un elev de clasa a saptea, ci expansiunea pentru resurse. Energie, apa, materii prime, hrana… toate acestea obtinute cu mana de lucru locala ieftina organizata in jurul unor tehnologii avansate (dar cel putin cu un pas in urma celor mai moderne). Tehnologii exportate de cei puternici catre cei slabi, in schimbul resurselor exportate de catre cei slabi catre cei puternici.
Factorul diviziv al religiei va fi exploatat la maximum de catre sistemele politice ale tarilor puternice, pentru a imparti lumea in „buni” si „rai”, pentru a delimita canale precise prin care pot avea loc schimburile materiale si valorice, cu riscuri minime de interferenta. Evident, riscuri calculate la nivelul acceptabil care sa permita deposedarea de inteligenta a comunitatilor si asa sarace, dar in plus si aflate in ghearele nevazute ale unor credinte si ritualuri anacronice.
In acest peisaj as vrea sa plasez de fapt personajul pe care cred ca si-l vor aminti urmasii nostri ca fiind reprezentativ perioadei pe care, aceia dintre noi care vor supravietui, o vor trai in anii ce vin. EL este cel care va schimba fundamental cursul istoriei omenirii, devenind primul prototip al unei serii de incercari care va duce la urmatorul pas in evolutia speciei noastre.
L-am numit Soldatul Orb.
Orb pentru ca nu-si va folosi ochii pentru a evalua realitatea in mijlocul careia se afla.
Orb pentru ca nu va gandi decat in termeni algoritmici, executand ordinele unei retele din care va face parte.
Orb pentru ca sistemul de valori cu care va opera va fi atat de pur egocentric incat orice consideratie etica, morala, umanitara, asa cum le cunoastem astazi, va fi supusa filtrului strict al propriilor interese.
Soldatul Orb ar putea fi urmasul lui Achiles, al lui Alexandru cel Mare, al lui Napoleon, al lui Hitler, al lui Ceausescu si al altor personalitati, in viata, pe care va las placerea sa le numiti singuri. El nu-si va folosi direct ochii. Desigur: intreg corpul, inclusiv capul ii vor fi protejate de un costum antiglont, antichimic, termoprotector, in interiorul caruia se va mentine o temperatura constanta si un flux optim de aer respirabil. Pe ochi va avea un set de ochelari cu imagini tridimensionale conectati la diferite surse de imagine (camere mobile, sateliti, aparatura aeropurtata miniaturala) intre care va putea comuta doar prin miscarea globilor oculari, vazand in orice moment ce se intampla de exemplu in transeele aflate la 300 de metri distanta, obturate de un zid de beton si o movila de pamant. Soldatul Orb va putea anihila un inamic nu prin orientare directa in teren ci indreptandu-si arma pe baza imaginii virtuale furnizate de aceasta masca, atingerea tintei nefiind decat o banala problema de calcul cu care nici nu va avea de ce sa-si bata capul. Soldatul Orb nu va avea de ce sa se antreneze la tir.
Soldatul Orb va avea in jurul gatului un colier electromagnetic antrenat sa depisteze semnalele electrochimice pe care creierul sau le transmite coardelor vocale si va putea comunica instantaneu in atentia retelei din care face parte, fara sa vorbeasca (doar gandind deci, in limba proprie) intrebarile si comentariile, primind imediat raspunsuri tactice si ordine care il vor pune in cele mai bune situatii de lupta.
Soldatul Orb va executa intocmai ordinele pe care le are sau, la cea mai mica intentie de a face ceva diferit, va fi retras sau chiar distrus – deoarece misiunea lui se va supune unor considerente cat se poate de stricte. Perceptia lui personala asupra a ceea ce se intampla va fi permanent monitorizata printr-un set de electrozi de suprafata, plantati pe capul sau ras cu minutiozitate, aflati in legatura cu un sofisticat aparat de calcule electroencefalografice.
Fara sa incerc sa subliniez mai mult decat stiu efectiv ca exista in realitate (toate cele trei ipostaze in care a fost prezentat Soldatul Orb si aparatele aferente ne sunt contemporane!), indraznesc sa afirm ca anii urmatori vor marca o evolutie exploziva a neurostiintelor ca disciplina a cunoasterii umane, eclipsand prin magnitudinea descoperirilor subiectele noastre predilecte de azi. Cred ca neurostiintele vor ramane principalul reper al anilor pe care ii traim. Asa cum istoria se inclina Rotii, Masinii cu Abur, Telefonului, Frigiderului si Computerului – toate exterioare omului, anticipez ca urmatorul pe aceasta lista – deoarece in fine exista si aparatura fizica si cea conceptuala pentru a-l cerceta si intelege, este insusi Creierul.
Creierul: iata ceva care merita studiat, chiar si la modul semi-profan, la nivel de „Cunoastere de Sine” . Aceasta pentru ca nu am nici o indoiala ca impactul pe care presedintii sau prim-ministri il au asupra calitatii vietii noastre este complet neglijabil fata de ceea ce ne oferim noi insine. Cum? Intelegand cine suntem, ce vrem, ce ne este si ce nu ne este permis si mai ales indraznind sa ne depasim conditia, altfel incredibil de supusa purei intamplari.
Lumea va fi nu a celor care au bombele cele mai mari ci a celor care vor decripta cat mai bine functionarea creierului uman. Si vreau sa sper ca aceasta va fi comunitatea civila, academica, inaintea celei militare. M-ar interesa si parerea dv. pe aceasta tema, pentru ca nici mie nu mi-e drag Soldatul Orb!
Cred ca rudimentele soldatului orb au si aparut in diplomatie, jurnalistica (tonomate), servicii secrete.
Soldatul orb din prima linie este dublat de lipsa caminului si a dragostei. Familia este tot un cimp de lupta. Nu cu arme, dar cu efecte mult mai grele: sotia, parintii, copiii sunt rupti de el, pentru a nu putea fi santajat (prin capturarea lor) dar si pentru a nu avea alta cauza decit liderul maxim.
Soldatul orb va fi haituit toata viata si nu-si va putea permite cumpararea unui loc al lui. (Chiar daca are bani, desi, in general, i sa da numai atit cit sa nu moara de foame. Daca incepe o afacere ii va fi torpilata, pentru a nu deveni independent financiar.)
ETC. (Mai las si altora loc de afirmare sau de a impartasi din experienta proprie.)
Daca performantele tehnologice sunt inca departe de tabloul pe care l-ati creionat (dar nu foarte departe), tabloul socio-familial pe care l-am descris eu este aplicat. De mult! Din ’68 incoace. Sistematic. Si-n Est si-n Vest. Rezultate in proportie de masa s-au obtinut in Est. De aici si prabusirea comunismului si indiferenta maselor la acest eveniment secular.
Pentru ca tot acest tablou nu devine veridic decit daca in fiecare tara nu ramine decit un centru de putere. Si economic si politic si jurnalistic. Eventual, daca un grup de oameni, destul de restrins, concentrereaza toata puterea. Din motive ideologico-religioase, de prestigiu extern, militare sau economice.
Trebuie remarcat ca soldatul orb va fi mai mult agentul 007 (apartinind serviciilor secrete sau trupelor speciale ale armatei) decit militiilor populare sau ‘marii armate’ rezultate din concentrarea rezervistilor, care vor putea intoarce armele, chiar sofisticate si controlate, impotriva stapinilor, cum au mai facut-o.
In sfirsit, ultima conditie: reactia fiecaruia dintre noi. Mai priviti filmul „Jucaria” de si cu Pierre Richard. Concluzia este clara, fara echivoc si unica. Dictatorii si dictaturile apar din vina noastra, a tuturor, care acceptam mici compromisuri tot timpul, pina cind ne vindem libertatea de actiune.
Si aici, trebuie subliniat ca primul si cel mai important antidot este acela al controlului societatii civile asupra „profesionistilor” din toate domeniile. Cetatenii trebuie sa aibe capacitatea intelectuala, legala si morala de a verifica continuu orice activitate ce priveste cetatea. Capitularea in fata „profesionistilor” inseamna inceputul Erei Soldatului din Duminica Orbului.
Viziunea dv., apocaliptică, pare mai aproape de noi ca niciodată. Arsenalul actual, clasic în viitor, va constitui trocul cu materiile prime propus armadelor infantile, pentru care „bătaia de maidan” (gherila) a devenit un job cotidian. Atât „soldatul orb” cât şi „armatele ideologic-religioase”, sunt mostrele – inocente, clar acefale – manipulate de inteligenţe malefice, al căror scop final nu poate fi decât aneantizarea oricărei forme de conştiinţă.
Sunt convins că articolul d-voastră extins, poate constitui un excelent scenariu de ştiinţă ficţiune, deşi, probabil că astfel de „creaturi” sunt deja în curs de experimentare în laboratoarele lui Ares…
În tot cazul, sugestia de a broda pe această temă este cât se poate de ispititoare.
Articolul îmi aminteşte de Spuma Zilelor al lui Boris Vian.
Soldatul tău deja există, ca şi personajul acestui autor.
Nici n-a trecut o zi de cand am scris acest editorial si iata ce primesc in posta electronica:
======================================================================
Demography and Geopolitics in the 21st Century
A CSIS Policy Forum
Monday, March 31, 2008
8:30 AM to 12:30 PM
Center for Strategic and International Studies
1800 K Street, NW, Washington, DC
B1 Conference Level (Room B)
The Graying of the Great Powers: Demography and Geopolitics in the 21st Century, a report of the CSIS Global Aging Initiative, will be released at a CSIS Policy Forum on March 31, 2008. The report explores how population aging and population decline will constrain the ability of the United States and other developed countries to maintain national and global security over the next few decades. It also examines the security implications of emerging demographic trends in different regions of the developing world. While some political scientists and security experts argue that the forces of demography are pushing the world toward greater peace and stability, the CSIS report concludes that they pose growing security threats – and that the period of greatest danger lies just over the horizon in the 2020s.
The CSIS Policy Forum will begin with a presentation by the authors on the report’s key findings. A panel of distinguished experts will then comment on the report and offer their views on the geopolitical dimensions of the „global aging challenge.”
AGENDA
8:30-9:00REGISTRATION AND CONTINENTAL BREAKFAST
9:00-9:15WELCOME AND INTRODUCTION
9:15-10:45PRESENTATION by Richard Jackson, Senior Fellow, and Neil Howe, Senior Associate, Global Aging Initiative, Center for Strategic and International Studies
10:45-11:00CONTACT BREAK
11:00-12:30DISCUSSANTS
Nicholas Eberstadt, Henry Wendt Scholar in Political Economy, American Enterprise Institute
Phillip Longman, Schwartz Senior Fellow, New America Foundation
Michael Mandelbaum, Professor of American Foreign Policy, SAIS, Johns Hopkins University
Robert L. Hutchings, Lecturer and Diplomat in Residence, Woodrow Wilson School, and former Chairman, U.S. National Intelligence Council
======================================================================
… asta ca sa-mi risipeasca dubiile, daca mai aveam vreunul…
Multumiri pentru interventiile prin ecouri, pe care le gasesc cat se poate de bine venite si in masura sa completeze tabloul propus.
Nu sunt sigur la care personaj din „Spuma Zilelor” se refera George (probabil Colin?) insa comparatia cu Boris Vian este serios exagerata pentru modesta mea incercare…
Inteleg, cred, articolul si comentariile / perceptiile precedente din jurul sau.
Cred ca inainte de definitivarea Soldatului Orb si noi asalturi ale stiintelor neuronale, principala provocare pe care nu stim inca sa o rezolvam – intr-un termen ne-amenintator de scurt – este cea a energiei pentru mobilele cu care ne deplasam individual de ici-colo lucrand pentru economii.
Mi se pare (acum, cel putin) ca rezolvarea „mixter-ului” optim al noii revolutii energetice ne va ocupa prima transa din timpul viitor.
Domnule Stefan, va intreb neconfidential, v-a anchetat inainte de ’89 Securitatea ?
Domnule Nelutiu, va raspund la obiect: DA.
Din pacate ma numar printre putinii disidenti din timpul dictaturii, care au fost arestati si torturati de Securitate. Torturata a fost cel putin in egala masura si familia mea care luni de zile nu a stiut unde ma aflu, din noaptea in care am fost ridicat de acasa de patru ofiteri.
Aceasta informatie este de domeniul public, numele meu este mentionat in Raportul Tismaneanu, asa ca nu este nimic de ascuns.
Intamplarea (sau nu!) a facut ca in 1978 sa ,,glumesc ”cu doua focuri de pistolet , in fata cladirii PCR, iar ca o ironie a sortii, de cateva zile se inalta in locul cu pricina o superba statuie (chiar daca e o copie) a celui care a avut curajul infaptuirii unei Romanii Moderne, respectiv Alexandru Ioan Cuza! Exact la trei zile de la eveniment am fost ,,intampinat” la serviciu de trei ofiteri ai temutei Securitati, lucruri povestite in alte episoade ale RLIV…. Dupa trei zile de ancheta am cedat, aducand pistoletul cu pricina. M-a ajutat D-zeu si (va rog nu radeti!) fuga generalului Pacepa, caruia ii multumesc dupa treizeci de ani! Sanatate si reformarea securistilor!
„Soldatul orb” mă îngrijorează mai puţin. Îmi place să cred că, oricât de mult se vor tehnologiza relaţiile interumane, el va păstra nealterată (sau aproape) afecţiunea pentru familie şi, eventual, pentru unii dintre prietenii săi. Că acţiunea lui distructivă se exercită de la distanţă, prin intermediul unui armament tot mai sofisticat, este iarăşi în „trendul” secolului. În definitiv, noi nu suntem din ce în ce mai mult prieteni „de la distanţă”, respectiv pe Net?… Ceea ce însă îmi stârneşte un sentiment de îngrijorare şi de revoltă, sunt marile companii transnaţionale — globalizarea. Fiindcă, într adevăr, beneficiarii globalizării nu suntem noi, ci ei, acţionarii majoritari ai marilor transnaţionale. Mă amuză, într un fel, gândul că ei sunt singurii care nu îşi mandatează relaţiile pe Net. Ei au de reglat chestiuni atât de importante şi de confidenţiale încât trebuie să se întâlnească. Fizic. În cluburi exclusiviste. Şi n o fac animaţi de prietenie ci fiindcă au interese majore. Cele mai multe dintre acestea, în dauna noastră. Ei deţin Puterea. O Putere care se dezumanizează pe zi ce trece. Deţinătorii Puterii şi ai uriaşelor averi sunt cei ce apasă, prin intermediul degetelor antrenate ale „Soldatului Orb”, butoanele care declanşează distrugerile. Vizibile de la distanţă, pe display, ca mici flame cu aspect la fel de inofensiv ca şi cele din jocurile computerizate pentru copii.
Putem privi Soldatul Orb ca una dintre formele sub care apare Cetateanul Standard. Cel care:
– se distreaza conform psiho-sablon indus din frageda pruncie, rade cand se difuzeaza glume-tip si participa la petreceri trase la indigo
– se casatoreste cu locul de munca
-cumpara numai produse la care apar reclame la ore de varf, pentru ca deduce de aici succesul vanzarilor
– vede ca tari pozitive pe cele aliate cu a lui
– vede ca tari negative pe cele unde a lui nu e iubita
– se indragosteste de cele mai populare sporturi si tine inevitabil cu echipa orasului sau cartierului unde locuieste
… etc