Subiectul pe care vi-l propun spre reflectie are mai multe finalitati posibile.
Despre ce este vorba?
Articolul publicat despre Kosovo, a atras – fireste – comentarii. Ba si eu, neavind astimpar (gurile rele spun ca din lipsa de ocupatie), mi-am dat cu presupusu. Autorul art., mi-a trmis un e-mail, dorind precizari suplimentare si atragindu-mi atentia asupra pozitiei domniei sale. O stiam. In interventia mea nu l-am criticat. Incercam sa largesc tema discutiei. Sau cel putin asta doream sa fac.
Dar tot gindind la reflexia momentului Kosovo in viata politica interna, am remarcat un fapt etonant. TOATE partidele politice romanesti, s-au grabit sa critice gestul americanilor. Si eu l-am criticat. Dar cind toate partidele au aceeasi platforma, inseamna ca ceva se intimpla. In schimb, ambele partide maghiare din Romania, au salutat independenta autoproclamata. O fi firesc?
Si atunci, mi-am adus aminte de situatia din noiembrie. Campania electorala pentru alegeri europarlamentare si referendumul ptr. vot uninominal.
Si atunci, am avut o unanimitate de atitudini: campanii electorale lesinate, dezinteres nedisimulat. Din partea tuturor partidelor. Normal, acest lucru a dus la dezinteres din partea electoratului. Toti analistii s-au grabit sa acuze populatia Romaniei de dezinteres fata de UE. Nu cred. Dezinteresul a fost al altora si s-a reflectat prin atitudinea populatiei.
In acelasi timp, la acelasi eveniment, am avut un fenomen rar intilnit.
In aprilie, parlamentul a votat modificarea legii de functionare a referendumului. Initial, adoptarea unei hotariri prin referendum era conditionata de prezenta unui mare nr. de electori la urne. Peste 50% (daca nu ma insel, nu mai stiu cifra exacta), pentru a fi validat rezultatul. Prin hotarirea parlamentului, se valida rezultatul referendumului indiferent de numarul celor prezenti la urne, din primul tur de scrutin.
O hotarire a parlamentului, se cheama lege. Ea functioneaza pina la abrogare. In noiembrie (acelasi an), nimeni nu a schimbat legea adoptata de parlament, dar validarea rezultatului referendumului nu s-a facut pentru ca nr. celor prezenti la urne, nu depasea… 50% din electori.
Poate ma insel eu. Poate s-a dat o astfel de lege si eu nu am luat cunostinta de ea. Desi mai citesc si eu, nitel, presa. Dar este clar ca toate partidele au pastrat tacerea asupra acestei inegalitati legislative flagrante.
In sfirsit, acum citeva zile, toate partidele s-au intrunit la Cotroceni pentru a semna un ghiveci de principii care sa calauzeasca reorganizarea invatamintului nostru in anii urmatori. Iar consens si unanimitate de monolit.
Exemplele, mici, ar putea continua in diferite domenii. Pe plan central sau local.
Nu in ultimul rind, esecul campaniei anticoruptie la nivel inalt (ca de nivelul marunt nu s-a ocupat nimeni, niciodata), etc….
Explicatii sunt multe. Chiar prea multe. Cum nu sunt un comentator platit, nu ma intereseaza sa induc cititorului un anumit raspuns. Va trebui sa-l cautati singuri. Poate chiar sa infirmati acest tablou. Fiecare fenomen luat in sine are numeroase explicatii. Dar luate impreuna…
Timpul va decide, totusi eu sunt nelinistit ca in apropiata campanie electorala, toate partidele politice vin cu o pozitie comuna sau foarte apropiata. Se fac doar declaratii demagogice de diferentiere. In fapt, avem de-a face cu o singura voce. Restul e camuflaj.
Noul stat Kosovo chiar daca pentru unii e un stat oportunist, este o investitie a SUA, care in echipa cu trupele ONU, au ajutat la incetarea unui razboi dorit doar de nationalisti si extremisti si care parea, sa nu aiba sfarsit. Usurinta cu care SUA a recunoscut aparitia statului Kosovo, ne face sa credem, ca aceasta se urmarea in urma cu mai multi ani, strategia Statelor Unite pare greu de inteles pentru noi cat si pentru multe state europene. Oricum ramane sa ne consolam cu gandul, ca strategia a fost una buna, ca nu poate avea precedent la noi, avand conditii total diferite, comparativ cu Yugoslavia. Impactul pentru economia noului stat Kosovo va fi probabil atenuat de ajutoarele financiare ale Statelor Unite.
Domnule Munteanu,
Dacă înţeleg bine, prima parte din articolul d-voasteă actual, se referă la schimbul nostru de mesage, din rubtica ecouri, privind noul Stat Kosovo.
În cazul acestor schimburi amicale, deoarece nu pot fi calificate altfel, să-mi fie cu iertare, dar eu n-am avut în nici un moment sentimentul de a fi păcătuit prin vreo insinuare cu iz de aroganţa. Trebuie să vă mărturisesc că pretenţia juvenilă de a le şti pe toate… mi-a dat pace de o bună bucată de vreme. În cazul când vocabulele mi-au trădat intenţia, nu-mi rămâne decât rugămintea de a nu-mi ţine rigoare, căci e nevoită.
Cu sinceră amiciţie, S.Ionesco
Nu stiu ce ati luat dvs. ca malitiozitate. Asta e stilul meu. Un pic abrupt, bataios (chiar si cind nu trebuie) si frust. Si cu multe greseli de tipar, pe care nu le mai pot corecta pentru ca nu vad literele ci cuvintele scrise de mine. (Trebuie sa las materialul o zi sau doua, sa uit ce am scris pentru a-l putea corecta. Dar nu am rabdarea asta. La mine scrisul e o explozie. Cind vine ideea, nu am pace pina n-o scriu si trimit. Imediat. Daca nu am inspiratie, nu sunt in stare sa scriu 2 vorbe pe o tema.)
In discutiile pe NET, sunt greselile mele 100%. Cind e vorba e tipar, este vorba de greseala corectorului si neseriozitatea editurii. Oricare ar fi ea. Neseriozitate provocata fie de dorinta lucratorilor si sefilor de a lua ‘dreptul’, fie datorita ordinelor date ‘din ratiuni superioare’.
Din cite imi amintesc, aveam numai intentii nobile cind v-am scris.
Fiti sigur de toate sentimentele pozitive din partea mea.
Stati sa vedeti un comentariu cind nu-mi place persoana sau ideea si atunci va veti convinge.
Imi cer scuze daca stilul meu si arta mea necizelata in minuirea cuvintului (mai degraba lipsa artei in acest domeniu) v-au provocat nelinisti sau nedumeriri in ceea ce ma priveste.
Pe linga iertarea dvs. ptr. lipsa mea de stil, m-ar interesa mai mult daca ideile expuse v-au captat atentia. (Nu daca sunteti neaparat de acord cu ele, dar daca vi se par interesante si mai ales cu eventuale finalitati practice.)
In general, ideea mea este ca „E usor a scrie versuri, cind nimic nu ai a spune….”. De aici un usor dispret pentru stil, in favoarea fondului.
Nu e adevarat ca nu sunt invidios pe cei care au stil. Ii invidiez, sincer, dar eu nu pot fi ca ei. Si ,repet, ma intereseaza mai mult ideile. Nu trebuie sa va ginditi la lucruri neplacute.
In plus, editorul si-a cerut permisiunea de a-mi modifica inceputul scrisorii mele, pentru a fi introdus in alta rubrica.
Deci, noua forma nu-mi apartine total (s-a taiat din textul meu); este adevarat, cu acordul meu, dar nu s-a mai tinut cont de sensul initial. Oricum, mie nu mi se pare ca ar aduce acuze (sub nici o forma) cuiva.
Repet, daca vi se pare ceva nelalocul lui, imi asum intreaga responsabilitate, dar va asigur ca nu am intentionat sa va deranjez cumva.
Cu observatia ca eu ii apreciaz pe cei care stiu multe, din multe domenii. Costa timp si bani sa ajungi la astfel de performante.
In plus, intr-un sistem democratic, tehnocratii din toate domeniile trebuie sa fie controlati de popor. Cum poate poporul, prin politicieni, evident, sa controleze toate domeniile de activitate? Nu credeti ca cei care sunt nominalizati pentru functii eligibile trebuie sa posede cunostinte (macar teoretice) din foarte multe domenii? Cum voteaza ei hotariri, legi si altele daca nu stiu nimic, in afara de profesiunea lor? Cum iau primarii, premierii, presedinti decizii hotaritoare, daca sunt incompetenti? Doar raportul consilierilor pe domeniu, nu este suficient. Daca un consilier greseste, sau este santajat, mituit, etc?
Modul in care ne raportam la ‘profesionisti’ si dimensiunile cognitive ale politicienilor este (in opinia mea) si modul in care acceptam sistemul democratic sau totalitar. (In comunism, dupa ce profesionistii isi spuneau opinia, nimeni nu mai avea voie sa contrazica pentru ca era anti. Sau, era nebun, agent, homo, nu era ‘profesionist’,etc.)
Pe mine nu ma deranjeaza cei care stiu multe lucruri, ci cei care nu stiu si comenteaza. Atunci este grav. Cit sunteti in tema, totul e OK.
Cu cele mai alese sentimente si toata sinceritatea,
Munteanu I.Mircea,
Constanta, Romania
Nu stiu de ce mai imi apare acest mesaj, din cite stiu am raspuns la adresa indicata. Se poate sa se piarda?
Pe scurt:
-nu am vrut sa ironizez pe nimeni
-inceputul art. a fost taiat de editura, pentru ca-l considera prea lung (am fost de acord cu procedeul, dind ‘mina libera’)
-nu sunt de acord cu afirmatia ca doar tineretea este atotstiutoare sau (si mai grav) are doar sentimentul atotcunoasterii.
Cautati prin cotloanele postii electronice, poate dati de raspunsul initial, mult mai larg.
De altfel, trebuie vorbit cu un specialist in domeniu, caci este neplacut sa scrii la o adresa si mesajul sa nu plece sau sa ajunga la alta adresa.
Cu sinceritate si prietenie,
Mircea Munteanu,
Constanta, Romania.