Punând mână de la mână, Statele Unite ale Europei şi cele ale Americii, vor reuşi, pentru câţiva ani, să survină trebuinţelor materiale ale noii republici autoproclamate Kosovo (Kosova în albaneză). Şi după aceea? Va fi oare noul Stat capabil să se auto-gereze după opt ani de administraţie şi asistenţă ONU, graţie unui buget eminamente confortabil? U.E. şi Statele Unite, vor fi ele decise să-i asigure subzistenţa pe termen lung, acum când bugetele naţionale dau semne evidente de îngrijorare? Nimic mai ipotetic.
Secesiunea s-a efectuat în pofida opoziţiei totale a Serbiei, teoretic suverană asupra acestei provincii, şi a Rusiei, decise să-i blocheze, prin toate mijloacele, aderarea ca stat la ONU.
Chiar dacă o majoritate din ţările europene au recunoscut crearea noului Stat, punte între Turcia şi Albania, sub presiunea OTAN-ului şi a Statelor Unite, dar şi a Germaniei şi a Vaticanului, patru ţări „surori” ortodoxe, continuă să se opună cu semeţie: Cipru, Grecia, România şi Bulgaria, la care se adaugă Spania şi Slovenia.
Fără să evoc aspectul de precedent, într-un moment când isteria secesiunilor devine tot mai preocupantă pe mai multe meridiane, nu încetez să mă minunez înaintea afirmaţiilor, „politic corecte”, ale unor proeuropeni, care nu văd nici cel mai mic inconvenient la încorporarea, cât mai grabnică, a Kosovo-ului în comunitatea internaţională. Şi aceasta, în ciuda revoltelor sârbe, care nu înţeleg acest amor subit pentru o comunitate cu reputaţie atât de echivocă.
Bernard Kouchner, actualul ministru de Externe francez, ex-administrator al provinciei Kosovo după 1999, afirmă cu o surâzătoare empatie: „Independenţă: un frumos cuvânt. Kosovo e de-acum înainte un Stat independent iar Franţa îi urează bun venit în comunitatea internaţională…” Aş dori să ştiu ce reacţie ar avea d-l Couchner dacă independenţa Corsicăi, revendicată de atâta amar de vreme, s-ar impune de facto? Ar rămâne Franţa, cea proeuropeană, cu braţele încrucişate, lăsând să-i scape un zâmbet complezent?
De ce nu şi un Stat independent Rom, din moment ce în unele regiuni ale ţării au devenit majoritari? Originea, limba şi moravurile, le-ar permite cu prisosinţă această exigenţă…
În jurnalul sârb ”Politica”, Jelena Cerovina îşi intitulează articolul ”Răspunsul Serbiei”, referindu-se la revolta de la Belgrad, de o rară violenţă, a unui mare număr de patrioţi sârbi în faţa acestei situaţii, din punctul lor de vedere, de o imensă injustiţie: „Aceste mii de persoane s-au reunit acolo pentru a aminti lumii întregi că Sârbii nu acceptă actuala soartă a Kosovo-ului, elaborată cu minuţie de comunitatea internaţională. Numărul şi determinarea lor i-au surprins pe mulţi din interiorul şi din exteriorul Serbiei, atât pe sceptici, cât şi pe proeuropeni. Kosovo-ul nu este numai un mit sau o istorie veche a Serbiei, el reprezintă, în acelaşi timp, şi viitorul său. Iar aceste mesaje sunt adresate de manifestanţi nu numai omenirii, ci şi locuitorilor sârbi din Kosovo”.
„Pentru toţi cei ce se ocupă de o problema atât de complexă, nimeni nu se decide să spună lucrurilor pe nume – afirmă un expert în criminologie, fost director al biroului rus din Interpol – eu pot însă afirma, fără ezitare, că ne găsim, în realitate, de faţă cu un Stat mafiot în plină inimă a Europei”. Din lunga sa declaraţie mai reiese că, deja acum 10 ani, secretarul general internaţional al Interpolului a adresat un raport special ansamblului ţărilor membre, prin care cerea tuturor poliţiilor să-şi concentreze atenţia asupra clanului de Albanezi din Kosovo, pe atunci în plină expansiune. Dintr-un alt raport reieşea că aceştia ajunseseră să controleze 60 – 80% din traficul de heroină în Elveţia, Austria, Germania, Ungaria, Republica Cehă, Suedia şi Norvegia. În acelaşi timp, structura mafiotă asigura tranzitul drogurilor via Balcani, spre Europa Occidentală, potrivit unor planuri datând de pe la sfârşitul secolului XIX. Mai întâi opiumul şi apoi heroina provenind din Pakistan, Afganistan, Iran şi Turcia.
În 1999, agenţii unităţilor speciale anti-Mafia, din poliţia italiană, au interpelat şeful uneia din aceste bande, Agim Gashi, cu sediul la Pristina, capitala Kosovoului, împreună cu 120 de persoane, majoritatea Albanezi din Kosovo. O altă anchetă a poliţiei italiene, menţionează că, între1991 şi 1999, mafia kosovară şi antenele ei din diaspora, au oferit mişcării separatiste 1,5 miliarde de mărci, bani proveniţi, esenţialmente, din traficul de drog. Între 1999 şi 2000, bandele mafiote albaneze din Kosovo ar fi dispus de 15 miliarde de mărci, injectate în diferita domenii ale vieţii publice, cum ar fi industria „delectărilor lejere”, sau în cea a construcţie.
Concurenţa dintre aceste puteri oculte a devenit atât de mare, încât tradiţionalele Cosa Nostra, Ndragheta şi Camora, s-au organizat între ele pentru a rezista mafiei Albaneze din Kosovo.
În Germania, situaţia este, s-ar putea spune, tot atât de critică, deoarece „refugiaţii” albanezi din Kosovo introduc arme în cantităţi industriale, ocupându-se de asemenea şi de falsificarea biletelor de bancă, sau de practicarea proxenetismului.
Nici Statele Unite n-au fost la adăpost de penetraţia reţelelor criminale de aceiaşi provenienţă. „Corporaţia”, organizaţie mafiotă, controla – potrivit FBI-ului – maşinile de jocuri cu beneficii de milioane de dolari.
Am putea găsi, în felul acesta, una din raţiunile pentru care Statele Unite şi o parte din Statele europene au intervenit, cu atâta hotărâre, la realizarea unui Stal legal, unde o justiţie de stat imparţială ar fi în stare să pună capăt meandrelor infractorilor. Până atunci şi pentru realizarea acestor structuri, atât U.E. cât şi USA, vor trebui să investească sume non neglijabile din propriile lor bugete. O factură, fără discuţie, necesară, dar sărată.
Salut intervenţia dv. care pune în discuţie considerente de ordin etic şi pragmatic. O salut de pe poziţia unuia care a semnalat („Coşmarul pierderii provinciei Kosovo” — Extern) numeroasele, flagrantele şi mai ales inexplicabilele, la prima vedere, încălcări de tratate internaţionale şi de acorduri specifice conflictului kosovar.
Mi-am pus întrebarea de ce Puterile Occidentale au făcut-o. Un răspuns a fost dat de Emil Hurezeanu, care a atras atenţia asupra faptului că în ultimele decenii SUA au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a submina (cu succes în cele din urmă) Puterea rivală, Rusia, încurajând toate comunităţile musulmane mai mult sau mai puţin învecinate, inclusiv Kosovo. Iar Puterile vest-europene, aş adăuga eu, o fac din mimetism, sau din obedienţă faţă de marele lor aliat (hai să admit că şi din solidaritate, ca să nu exclud cu totul nobilele intenţii).
Cât despre SUA, fie-mi iertat, nu le văd acţionând din alte scopuri decât economice sau politice. În niciun caz din spirit umanitar.
Articolul aduce multe date noi pentru subsemnat. Este necesar si f.bine scris. Comentariul este pertinent.
Totusi, sunt doua mici observatii:
1. credeti ca este vorba de ortodxism, care se opune, sau este doar o intimplare faptul ca 4 tari ortodoxe se opun? (Nu sunt singurele.)
2. Poate ca s-a urmarit subminarea pozitiei Rusiei in Balcani, dar independenta autoproclamata pune Rusia in pozitia e lider al… legalitatii, al apararii principiilor de drept international. Stim cit ii pasa ei de aceste drepturi, dar… asa s-au modificat pozitiile percepute de multime.
3. Posibil ca SUA sa fi cautat sa satisfaca cererile musulmanilor din zona. Ramine de vazut reactia lor in alte teatre.
4. Acum o luna si ceva, Bucurestiul anunta ca va recunoaste Kosovo daca toate marile puteri europene o vor face. Deci, nu va bazati prea mult pe Bucuresti in aceasta privinta, acum si in viitor…..
Domnule Taumanian,
Am citit cu atenţia cuvenită textul d-voastră de săptămâna trecută, apreciind atât stilul cât şi promptitudinea. Fără intenţia de a interfa, eu am expus numai un aspect, nu dintre cele mai favorabile, al acestei grăbite încorporări, ale unui „cuib” malefic, în arborescenţa europeană. Consecinţele, pe care, sincer, nu le doresc, nu vor întârzia să apară. Dacă mi-ar fi permisă metafora, aş zice că s-a introdus un lup în mijlocul stânei… pentru a corci brânduşele…
Nu ştiu dacă aţi remarcat menţiunea mea: „una din raţiunile”care audetermionat „intervenţioniştii” să continue imixtiunea cu atâta obstinaţie. Odată terminată gâlceava din 1999, taotă lumea ar fi trebuit să se retragă cu înţelepciune şi să lase orânduirea lucrurilor pe seama interesaţilor, rezervându-şi dreptul să re-intervină numai dacă pulberea ar fi apărut pe scena negocierilor. Interesele politice, sau, probabil, cele economice, sunt atât de inextricabile încât orice speculaţie pe această temă poate crea confuzii. Personal, găsesc gestul preşedintelui Băsescu mai demn decât al multor europeni care şi-au precipitat aplauzele fără suficiente precauţiuni.
Salutări amicale. S.I.
Nu v-am suspectat nici o clipa de „interferenta” pe subiectul tratat de mine anterior. Dimpotriva, interventiile noastre sunt complementare. Ma bucur sa constat ca avem opinii convergente, inclusiv in privinta presedintelui Basescu. Cu ganduri bune, Paul.
Se pare ca cei din US nici acum n-au fost intelesi, de ce au fost primii de acord cu noua tara Kosovo, cum au pus umarul la mai multe in acest sens, cum ce a reusit sa „lege” Tito, s-a dezlegat repede, iar noi nu am putut gestiona aceasta criza! Se pare ca sistemul de intoxicare, n-a functionat! Oare d-aia au fost deschise granitele noastre dupa ’89? Sunt intrebari la care nu vom putea primi nicicand raspuns! Care e parerea BOR in acest sens, greu de aflat !
Un element majeur lie au Kosovo est la proportion de 90% de population albanaise au Kosovo. Le deuxieme element majeur est comment on est arrive, au cours des decenies du 20eme siecle, a une telle proportion en faveur des albanais.
Je n’ai plus sous la main les donnees demographiques exactes, mais de memoire et avec des approximations, au debut du siecle la population au Kosovo etait moitie albanaise, moitie serbe. Pendant la domination nazie, avec la bienconnue resistance des serbes face au nazies et une certaine collaboration des croates et des albanais (les contingents SS croate et albanais), les serbes furent persecutes par les nazis, au Kosovo par exemple certains serbes ont du quitter la province a cause des persecutions nazies.
Apres la guerre, le croate Iosif Broz TITO n’a pas permis/encourage que les serbes kosovars chasses retournent chez eux, dans la province Kosovo.
Voici un facteur qui a determine le desequilibre demographique au Kosovo, en faveur des albanais.
Un deuxieme facteur est la demographie plus grande de la population albanaise, avec plus d’enfants nes que cote serbe.
Donc, les serbes on perdu la bataille demographique, en partie a cause des persecutions et de l’utilisation de l’arme demographique par les albanais. Mais aussi les serbes sont coupables, il faut pas laisser passer des decenies avec un tel declin demographique, sans aucune mesure democratique pour rebondir.
Maintenant, devant la situation actuelle, avec 90% de population albanaise au Kosovo, les albanais ont le droit soit a une autonomie elargie, soit a cette independance qu’ils viennent de proclamer. A mon avis, le territoire est important, mais aussi les gens sont tres importants. Les etres humains sont plus importants que le territoire, meme si tout est lie en quelque sorte, on voit bien que pour le meme teritoire les israeliens et les palestiniens ne cessent de lutter depuis des decenies.
Apres des luttes et des luttes, les albanais ont choisi l’independance. A mon avis, ils auraient pu se contenter aussi d’une autonomie elargie. Mais l’independance fait rever, meme si ca apporte aussi des problemes. Par exemple, un petit pays a beaucoup de depenses dans le domaine international. Est-ce que le petit Kosovo albanais aurait de l’argent pour entretenir des ambassades ou consulats dans tous les pays europeens? Imaginons qu’il vont ouvrir un consulat a Paris, mais ils n’auront pas d’argent pour un consulat en Belgique. Alors les kosovars de Belgique devront aller a Paris pour leurs problemes consulaires. C’est pas tres commode, mais non plus c’est pas une solution d’etre citoyen serbe et de devoir aller en tant qu’albanais kosovar dans un consulat serbe, avec les animosites actuelles entre serbes et albanais kosovars.
Enfin, je veux dire qu’un petit pays n’est pas toujours facile de gerer financierement sur le plan international.
Quant au danger de cette proclamation d’independance du Kosovo, en tant que precedent pour d’autres regions (les hongrois et sicules en Roumanie, la Catalogne et le Pays Basque en Espagne, pourquoi pas la Corse en France, etc etc), je crois que tout va dependre de la force des revendications, du desir unanime ou pas d’independance dans ces regions. Le danger n’est pas immediat. Il faut pas oublier que l’independance au Kosovo est le resultat d’une lutte intense depuis des decenies. Donc, il y a de la volonte a montrer et de la lutte sanglante a mener avant de proclamer une independance. C’est pas que signer une feuille de papier. Pour les regions moins determinees, la solution d’une autonomie elargie, dans cette UE qui permet presque toutes les autonomies, est satisfaisante a mon avis. Qu’est-ce que l’independance apporte reellement de plus qu’une autonomie elargie? Ca apporte de la fierte, d’accord, mais en termes pratiques ca apporte quoi?
Enfin, on peut imaginer que l’Italie par exemple va se diviser en ducats, comme antant, avant Garibaldi. Est-ce une solution de revenir a l’organisation du Moyen Age? Peut-etre oui, peut-etre non. Rien n’est rigide dans le droit international, mais il faut non plus tomber dans une sorte anarchie de l’organisation internationale du monde.
Cauzele pentru care s-a ajuns aici, sunt cunoscute. Sirbii au, si ei, vina lor. Posibil sa se fi urmarit de multi aceasta situatie. De mult timp. Curios ca planurile hitleriste sunt urmate si azi de oameni si partide democratice. Sau zise democratice. Un lucru nelinistitor.
Problema oameni/teritoriu a fost dintotdeauna piatra de incercare a diplomatiei europene. Si nu numai. Vezi si „Cuius regio, eius religio” (sper sa fi citat corect; memoria iti mai joaca feste). Cu alte cuvinte cel care domina, are putere totala asupra supusilor.
Azi, problema ar fi rezolvata de ideea convietuirii pasnice dintre cetateni diferiti etnic si religios.
Problema actuala nu este provocata de independenta autoproclamata ci de momentul acestui act. Daca se proclama (independenta) simultan cu celelalte republici foste iugoslave sau imediat dupa unul din cele doua razboaie, situatia era una. Dar acum, cind Serbia era la un pas de a semna actele de aderare la UE, situatia este cu totul alta.
Evident, precedentul ar fi fost acelasi. Acum, are si alte semnificatii. Negative pentru stabilitatea mondiala, ordinea de drept, etc.
Costul este exagerat.
Inainte vreme (nu stiu acum), unele tari mici, apelau la persoane bogate si influente din tarile gazda, pentru a-i reprezenta in calitate de consuli. Se poate reveni la acest obicei. Etc. Se pot gasi solutii economice. Nu va fi usor. Mai ales pentru populatie, care isi imagineaza sau a fost instigata sa-si imagineze ca independenta este tot una cu bunastarea economica. Asta este pretul pe care ei il vor plati pentru imprudenta. Mai ales cind vor trebui sa-si plateasca politia, armata, justitia, vama, etc. Sau cind vor trebui sa plateasca drept de tranzit Albaniei sau Serbiei pentru produsele importate, sau cind vor cauta surse energetice.
Pretul platit de UE si SUA va fi nu doar neincrederea diplomatica ci si bandele de mafioti internationali, care nu vor intirzia sa se organizeze in Kosova(se pare ca deja, unii actioneaza, fara a putea fi prinsi si neutralizati). Poate si de teroristi islamisti. Nu mai vorbim de revenirea Rusiei ca lider in lupta anti.. subiectivism (american, UE) mondial.
Ramine de vazut daca structura nou creata, va avea puterea sa se mentina economic. Si la ce nivel.
Biserica (ortodoxa) nu cred ca a fost implicata. Situatia s-a manifestat intr-o zona dominata de ortodoxism, dar nu este definitorie pentru ortodocsi. Acestei vecinatati i se datoreaza faptul ca patru state ortodoxe nu recunosc autoproclamata republica. Oricum, eu nu am nici o informatie despre activitatea religioasa anti-islamica. De altfel, ortodocsii nu fac prozeliti. Tocmai de asta a fost posibil aparitia islamismului in Balcani (este drept, in perioada Imp. Otoman). Poate si aceasta slabiciune sa-i fi costat pe sirbi.
Vezi si abandonarea de catre romani si BOR a mostenirii Gojdu (o avere imensa, lasata de romanul Gojdu, in Ungaria, la inceputul sec.XX, pentru asigurarea cheltuielilor necesare formarii preotilor ortodocsi, romani).Testament, care din pacate, nu este respectat de statul Maghiar, desi ei au pretentia ca romanii sa retrocedeze toate proprietatile rapite de comunisti, prin nationalizare, cultelor maghiare sau cetatenilor maghiari.
Chiar daca unii cetateni maghiari au fost expropriati de Romania burghezo-democratica, la sfirsitul WW II, in urma condamnarii lor in calitate de criminali de razboi.
Deci, lucrurile sunt mult mai complicate in practica, pentru ca nu se rezolva problemele principial, in baza normelor de drept ci dupa cum are chef unu sau altul dintre cei puternici.
Din acest punct de vedere, subiectivismul din Kosova este pustiitor in zona. Nota de plata va fi foarte grea in viitor. Pentru toti.
Nu comiteti greseala comuna multora, sa tratati SUA ca un monolit apolitic. Priviti CINE, din USA a sprijinit autoproclamata independenta si apoi lucrurile vor fi intelese mai bine.
Indiferent cine se ascunde in spatele acestei decizii, avem de-a face cu o greseala si SUA trebuie sa si-o asume ca atare. Va vedea in viitor, pierderile vor fi extrem de mari, fara nici un avantaj. Pe nici un plan.
In alta ordine de idei, UE (statele mari) care s-au opus vehement la interventia americana in Iraq, care au tot felul de probleme pentru a trimite trupe in Afganistan, accepta imediat povestea cu Kosova.
Ceva pute! Al dracu’ de tare…..
Daca nu ma insel, dvs. mi-ati trimis o nota -saptaminile trecute- in care pomeneati de ‘migratia’ securistilor dintr-o localitate in alta,dupa Revolutie.
Nu e adevarat. Sau, praf in ochi ptr. a linisti populatia. Poate citiva lideri au fost schimbati si unii mutati. Altii au iesit imediat din Securitate si au devenit oameni de afaceri.
Cei mai multi, cu retelele lor din teritoriu, pe care nu le puteau transfera, au ramas pe loc. Eventual au fost promovati, si au deschis si firme proprii. Sau au devenit si politicieni (alesi, evident).
Daca nu ati trimis dvs. intrebarea, ma scuzati, am gresit adresa. Dar nu cred ca va supara un raspuns in plus.