Uneori ajung la concluzia ca rezumatele scrise de jurnalisti din intreaga lume care isi propun sa treaca in revista cele mai importante evenimente ale anului care tocmai a trecut nu reprezinta decat un gest arogant. Argumentul? Ceea ce se intampla in jurul nostru nu ne influenteaza la fel. Ceea ce ni se intampla noua poate sa fie decisiv in viata noastra si sa nu insemne nimic pentru altii. A oferi un astfel de rezumat inseamna a incerca sa le arati altora lumea prin proprii tai ochi – dar oare in 2007 nu putem vedea si singuri lumea?
Pentru cititorii mai vechi ai publicatiei noastre electronice nu este o surpriza ca inclinatia noastra nu este spre globalitate si generalizare ci spre local si particular, dar, daca se poate, cat mai autentic. In echipa editoriala incurajam pe cat se poate de mult textele si imaginile originale, constienti totusi ca unicitatea reprezinta un obiectiv foarte greu de realizat. Incercam sa mentinem vie ideea ca vom ingriji aceasta publicatie atata timp cat proprii ei cititori vor avea ceva de spus – fara a face in mod absurd competitie agentiilor de stiri sau publicatiilor de analiza, fara a umple paginile ei cu materiale copiate – doar pentru a aparea saptamanal.
Le-am vorbit azi pentru cateva minute copiilor mei despre obiceiul de a-ti stabili obiective la inceput de an. (Statistica arata ca aproximativ dupa a treia saptamana a lunii ianuarie, peste noua din zece dintre aceste decizii sunt uitate sau incalcate sub o forma sau alta.) Probabil vom mai avea multe de discutat pe tema asta copiii mei si cu mine – importanta este insa ideea independentei de la lua decizii pentru tine insuti.
Este ceea ce, pe langa sanatate, cu plecaciune va doresc in 2008, dragi cititori ai publicatiei electronice ACUM: sa aveti energia si intelepciunea de a lua decizii bune pentru dumneavoastra si cei dragi dumneavoastra, in anul care vine. Sa aveti taria de a nu va lasa manipulati si de a vedea adevarurile dumneavoastra personale: singurele care conteaza. Continui sa cred ca exista o voce buna a constiintei in fiecare om.
Va doresc nu doar s-o auziti in 2008, ceea ce este o performanta in sine, ci sa reusiti s-o si urmati.
Este un articol simplu, pentru trecerea la retrospectiva anului , Agent B. 007 cu toate ca acest an, nu a adus chiar la toti, unele realizari visate in 2006, iar acum se vad aproape restantieri si pe anul 2008! Ma refer la dezamagirile, cat si uninominalitatea votului si asa deturnat prin cei cincizeci de ani de supunere stangista [oare de asta folosea Stalin pistolul numai cu mana stanga!?], ori ar fi o simpla explicatie: ca acei care s-au invatat cu belsug [indiferent de unde provine!], sa nu mai poata, sarmanii sa se adapteze! Oricum, cei in cauza nu citesc articolele noastre, decat prin translatori, chiar daca sustin ca sunt romani de vita veche! Un an mai bun!
Se vorbeste in articol despre:
„inclinatia noastra nu este spre globalitate si generalizare ci spre local si particular, dar, daca se poate, cat mai autentic”,
„obiceiul de a-ti stabili obiective la inceput de an”,
„Sa aveti taria de a nu va lasa manipulati si de a vedea adevarurile dumneavoastra personale: singurele care conteaza”.
Adica, exact despre ce simt si traiesc de o viata la fiecare prag de nou an!
Cu toate acestea, societatea si indivizii ei, anumite grupari, ne silesc la micime si rebeliune interioara. Oricit de mult visezi in Romania sa fi stapin pe libertatea de a fi, exista destule institutii si grupari de interese, gata sa te puna pe linia moarta, sa se foloseasca de tine pina la epuizare…
Exemplu elocvent: REVELIONUL DIN BACAU 2008!
Politisti, pocnitori printre picioare, citeva trupe, un spectacol epuizat inainte de a incepe, focuri de artificii prea indepartate pentru a fi vazute de majoritatea celor veniti in numar destul de mare, un discurs politic al primarului Stavarache, mindru de olimpicii locali, orb insa la atitea nereguli ce privesc libertatea de creatie si manifestare creatoare a cetatenilor bacauani!
Oricit de mult ai visa in Romania contemporana, daca nu faci parte din vechea si influenta inca securitate, nu vei reusi nimic!
Ce planuri poti sa faci cind peste 99 la suta din artistii influenti din tara sunt fosti informatori si cadre cu grade pe umar!?
Cind politicienii sunt aproape exclusiv din mediile securitatii!?
Cind toate afacerile mari din comert apartin exclusiv acestora!?
Cind mediul neguvernamental este atit de corupt incit se confunda cu buzunarele acelorasi indivizi, gata sa stoarca si ultimele lovele din fondurile de stat si particulare!?
Poate sunt prea prapastios?
In primul rind nu trebuie sa ne lasam manipulati! Ori, suntem majoritar manipulati!
In Bacau nume de informatori si securisti au devenit nume de strazi, de biblioteci, de cenacluri artistice…
In Bacau, nimeni din grupul fostilor colaboratori nu poate exista ca artist, afacerist important, politician influent…
Si ce ramine de facut?
Izolarea este cea mai buna prietena! Nu pentru ca este bine sa o traiesti zi de zi, ci pentru ca este singura solutie de a respira liber din putinul aer planetar inca necorupt si manipulat!!!
Astfel 2008 nu este o solutie, ci o noua incercare de rezistenta in fata imposturii romanesti!
Parascan
desi nu inteleg complet termenul.. Eu sunt, pe undeva impotriva plecaciunilor si plecatului. Va doresc si eu UN AN NOU BUN, cu sanatate si fericire…
Traim o perioada agitata a istoriei, in care s-ar putea sa se prefigureze viitorul. Informatia reprezinta o componenta esentiala a desfasurarii vietii sociale si personale. Informatia se cuvine selectata ingrijit… dar numai informatia nu ajunge. Informarea este doar un inceput. Trebuie urmata de actiune…
Planurile, cum le ziceti Dvstra, „deciziile”, sunt utile dar sub rezerva ca rar ce ne propunem se realizeaza conform ideilor initiale…
Noi avem de facut mai mult.. si se impune SA FACEM MAI MULT !
Un fost presedinte al tarii in care locuiesc, de la venirea minierilor, a zis ca: sunt putini cei care sunt dispusi sa moara pentru ideile lor…
Asta cam asa pare sa fie… Totusi exista si astfel de oameni, care isi asuma riscul existentei pentru ideile lor…
Am inteles ca ati trecut prin situatii limita…
Sincer vorbind… indraznesc sa va intreb:
Sunt rezultatele actuale cele pe care le doreati, atunci…?
La multi ani si numai ganduri bune..
Dr.Ing.L.LM.Dan Florian Samarescu
„La multi ani!”
Bune comentarii. Situatia de la Bacau este generala si prezenta, din pacate, si-n institutiile centrale. Toate!
Dar altceva mi-a atras atentia: al doilea comentariu spunea ceva despre a fi gata sa mori pentru idealuri.
Stimate domn, asta era si un slogan comunist. Eu va asigur ca sunt multi, foarte multi oameni gata sa moara pentru un ideal. Si-n Romania, si peste tot. Vedeti la teroristi citi sunt gata sa se arunce in aer, doar-doar or omori si citiva din ‘ailalti’.
Problema este sa traiesti si sa reuseseti sa-ti impui idealurile. Mai ales ca se pleaca dintr-un punct in care sperantele sunt simple vise. Si cei care indraznesc sa viseze sunt foarte aspru taxati de opinia publica si de sitemul ideologic infiltrat la nivel de cetateni.
Comunismul a clacat tocmai pentru ca a cerut oamenilor sacrificiu de sine. Ori cu asa ceva se poate muri(repede: razboi, revolutie, etc.) dar nu se poate trai la infinit. Si daca tu ca persoana accepti o viata de mizerie in numele cauzei, nu poti accepta sa vezi ca si familia iti este sacrificata. Si, mai ales, nu poti sa nu remarci ca doar tu si citiva natarai sunt sacrificati, in timp ce toti ceilalti devin profitori. Niste profitori abjecti, impotriva carora sistemul nu ia nici o masura, pentru ca, de fapt, ei il mentin pentru a-l parazita.
Deci, domnul meu, cred ca trebuie sa schimbati unghiul de vedere si obiectivele: ‘Sinteti gata sa TRAITI pentru a va atinge obiectivele?’. Eu sper ca noul sistem democratic sa fie capabil sa ne sprijine in eforturile individuale intreprinse pentru a schimba sistemul ticalosit de la noi.
Si mai sper ca sa apara, in sfirsit, un partid cu oameni corecti, care sa nu se gindeasca la functie ca sursa de imbogatire ci doar la binele general al societatii noastre, alaturi de noii aliati.
Toate cele bune in noul an!
Poate ca nu e lipsit de realism obiectivul de a oferi, in continuare, materiale care sa poata intra in competitie cu publicatiile de analiza.
Inceputul de an e doar un reper pe axa timpului, un moment in care avem tendinta de a recapitula atat ce am facut, cat si ce avem, ca sa zic asa, in derulare. Uneori, la inceput de an sau la implinirea unei varste, avem tendinta de a visa frumos despre viitor si atunci ne propunem obiective ce nu pot fi urmarite toate odata. Poate e o forma de a negocia cu noi insine: cerem mult ca sa mergem totusi inainte.
Ar fi foarte bine daca am reusi, cum spui tu, sa luam deciziile corecte. Care nu sunt intotdeauna si cele avantajoase.
Dati-mi voie sa fac si eu o urare, celor care au rabdarea sa citeasca aceste randuri: va doresc sa aveti intelepciunea si inspiratia de a sti ce va face bine si ce nu, voua si celor la care tineti.
Tuturor, LA MULTI ANI !
Ştefan Maier repune deschis problema deontologiei jurnalistice, a obiectivităţii comentariului, a aroganţei analistului, a complexului de superioritate al autorului – de multe ori prejudiciabil lecturii – a persistenţei hebdomadare, chiar când nu e cazul, a tot ce poate constitui un cusur personal al colaboratorului la electronicul „Acum”. El are latitudinea, ca să nu-i spun datoria legitimă, de a emite aceste obiecţiuni şi deziderte în vedere ameliorării săptămânalului, sugerând o direcţie şi un profil, cât mai original posibil, acestei publicaţii ataşante, la care ţinem cu toţii şi căruia, personal, îi urez un sincer „LA MULŢI ANI !”
Multumesc pentru ecourile postate si pentru interesantele idei. O mentiune speciala pentru Mircea Munteanu care puncteaza exceptional pe ideea de a avea curajul sa traiesti pentru ideile tale, de a fi persistent si de a nu ceda presiunilor. Am vazut de atatea ori bestii supravietuind cu nesimtire si oameni de caracter murind cu eleganta, incat m-am cam saturat de muritul pentru idei si cedatul cu noblete…
Sunt, iata, ani de zile de cand ma straduiesc sa gasesc acea formula magica prin care sa ma asociez si sa sprijin asocierea unor persoane care gandesc pentru binele Romaniei si pot face ceva concret, cat de mic, pentru ca acest bine sa devina o realitate. Calea pe care insist este aceea a crearii unei comunitati virtuale, ferita de suburbanitate, dispusa sa scrie, daca nu pentru altcineva, macar pentru ea insasi. Prin aceasta comunicare, sper, unii dintre noi alunga un inevitabil sentiment de singuratate, intr-o lume ahtiata dupa resurse pe care, o data dobandite prin orice mijloc, eufemistic vorbind, nu are idei mai bune de a le folosi decat aceea de a le „bea” si a le „fuma”. Totusi, formula n-am gasit-o inca.
Daca aveti idei concrete pentru a face mai mult decat atat, aveti in mine un partener, cel putin de discutii. (D-l Samarascu, va rog nu readuceti in discutie propunerea, deocamdata absurda, a unei „consfatuiri a romanilor”, ca nu se poate realiza cu resursele actuale!).
Orice propunere realista si concreta, cu resurse personale atasate – refuz sa discut idei pure, din acelea avem cu totii – este bine venita, inclusiv adresa mea personala va sta la dispozitie iar cei care ma cunosc stiu ca raspund prompt si deschis.
Multumim, domnule Aurel Popescu, dar cred ca stim ce ne face noua si celor la care tinem. Chiar daca merdele vor trece la represalii, va trebui sa actionam, pentru ca asta este singura cale. Chiar daca ai nostrii (si cum comunismul se infiltreaza intotdeauna in familii) au de suferit acum, in viitor o vor duce bine datorita actiunii noastre. In plus, amenintarea cu cei dragi nu tine, tocmai pentru ca ei sunt deja ai dusmanului. Deci acesta nu-i poate lovi. Ii va manipula impotriva noastra, dar nu le va face nimic, pentru ca nu mai pot. Sunt deja ai lor.
Este o veche greseala de sistem.
(O paranteza: in razboiul aerian, s-a inventat in secolul trecut, o ‘figura’: ‘clestele’. Un avion inamic era pozitionat intre doua avioane de vinatoare amice. Fie sus-jos, fie stinga-dreapta. Orice manevra ar fi facut avionul incadrat, intra in tirul celuilalt avion. Asa era obligat sa vina la aterizare unde i se semnala. Practic, era luat prizonier. Dupa asta, s-a inventat ‘dublul cleste’: patru avioane incadrau avionul tinta: doua in plan orizontal, doua in plan vertical. Sitemul era acelasi, dar mai sigur.)
In comunism, s-a imitat acest al doilea sistem pina la absurd: individul (‘obiectivul’) este incadrat peste tot: serviciu, afaceri, familie, prieteni, vecini. Tot. Nu i se lasa nici o supapa. Dorinta este de spionare dar si manipulare. De aici si imbecilitatea sistemului. (Un fel de ‘Castelul’ lui Kafka, mai elaborat). Cind ‘obiectivul’ realizeaza ‘priza’, nu-i mai pasa de nimic, pentru ca toate persoanele la care tine sunt deja instrainate. Sunt ale lor si ei degeaba ameninta cu represalii. Nu-l mai afecteaza. Pe linga faptul ca in realitate, nu vor lua masuri impotriva propriilor oameni. Doar ameninta si simuleaza. In acest mod, comunismul, isi taie singur craca de sub picioare si posibilitatile de presiune. Evident, doar cei care cunosc sistemul stiu sa-l si neutralizeze. (Tocmai de asta indraznesc sa scriu. Poate vor citi si altii si se vor lumina, invatind din experienta mea si a altora. Felicitari domnule Maier, pentru initiativa!)
(Comparati cu sistemul ‘capitalist”: cind Osvald a fost interogat si arestat pentru asasinarea lui Kenedy – nu discutam daca era corecta decizia -, sotia lui a fost lasata in pace, pentru legile statului Texas (si nu numai) interzic interogarea membrilor familiei.
Mai ginditi-va unde am ajuns noi si unde ar fi trebuit sa fim.
Dar, sper ca am interpretat eu gresit urarea domnului Aurel Popescu.
Sper ca Dumnezeu sa ne arate adevarata cale de urmat si pentru noi si pentru cei dragi.
Domnul STEFAN MAIER, este unul dintre cei mai obiectivi autori de articole, si pe aceasta cale ii cer scuze pentru subiectivismul randurilor mele, ca un dizident „fara portofoliu”, ii urez pe aceasta cale, la multi ani si sa ramana perseverent !
Urez pe aceasta cale un la multi ani, sanatate, bucurii si daca Dumnezeu va dori, autorii acestor randuri, vor deveni doar simpli comentatori sau pentru taclale obisnuite, sa nu mai fie nevoie, sa inceapa anchete, in locul salariatilor platiti de la buget… Sa fiti sanatosi !
Orice proiect pentru binele Romaniei nu poate fi decat de lunga durata si nu poate avea ca obiectiv binele tarii ca entitate abstracta. Pentru a reusi, trebuie sa tinteasca spre binele celor care traiesc in Romania sau care se simt legati prin ceva de acest spatiu care contine elemente unice de cultura si civilizatie.
Resursele de care dispun in prezent sunt foarte limitate, dar nu inexistente.
Am creat in urma cu aproape un an o societate comerciala in regim „LLC” in Statele Unite, numita ACUM. Deci „ACUM LLC”.
Scopul acestei societati, care nu a functionat pana in prezent (sunt unicul ei actionar) este de a acorda imprumuturi in regim de microfinantare si de a realiza investitii.
Ii raspund deci in principal lui Mircea Munteanu, dar cu aceasta ocazie pot fi si alte persoane informate. Sunt in cautarea unor oportunitati de investitii pe care sa le ofer celor care gandesc antreprenorial – atat celor care doresc sa investeasca bani cu un profit cat si celor care doresc sa realizeze proiecte si au nevoie de finantare, fiind dispusi sa ofere din castigurile realizate celor care i-au sprijinit. De asemenea incerc sa gasesc parteneri de activitate care sa aiba un interes personal in dezvoltari de acest gen.
Prima oportunitate de acest fel pe care am gasit-o deocamdata este de a investi pachete de $50K in imprumuturi garantate imobiliar, in urmatoarele conditii: suma investita nu se poate retrage mai devreme de 3 luni. Se acorda 9% dobanda la suma investita pentru un an (la terminarea acestuia exista optiunea retragerii intregii sume) sau numai 6% daca suma se retrage intre 3 si 12 luni. Evident nu exista investitori de $50K la tot pasul, dar daca s-ar aduna mai multi, ar exista aceasta posibilitate.
Voi face cunoscut statutul ACUM si modul de functionare, celor interesati – nu intamplator raspunde satisfacator la preocuparile lui Mircea – care, banuiesc, sunt aceleasi cu cele ale majoritatii.
Multumesc pentru aprecieri!
Ma intereseaza ideea dvs. in vederea asocierii, numai ca trebuie sa definiti mai clar obiectul de activitate (nu stiu engleza decit la nivel de film-muzica; totusi, termenul corect ar fi: „target”), mijloacele, conditiile asocierii.
In primul rind, ar trebui sa pastrati ce aveti (acest site) si sa-l dezvoltati.
In al doilea rind, ar trebui sa discutati si cu altii,p entru fuziunea mai multor site-uri.
In al treilea rind, formatul electronic ar trebui sa fie materializat intr-o revista „clasica”, cu aparitii in SUA-Canada (engleza), Europa (franceza) si Romania (eventual si pentru diaspora romana) (in romaneste).
Finantarea poate veni de la actionari marunti (100 de actionari cu cite 500 Euro, inseamna ceva).
Nu trebuie sa atacati de la inceput obiectivele grele, ci treptat. Actionarii trebuie sa convina ca pentru 4-5 ani, nu-si vor ridica dividendele, ci le vor reinvesti.
Nu in ultimul rind, va trebui sa apelam la sponsori.
Statutul trebuie bine redactat, pentru ca micii actionari initiali (FONDATORII), sa nu fie inghititi de marii oameni de afaceri ce vor fi atrasi ulterior. De asemenea, pozitia dvs. trebuie pastrata; normal, aveti deja structura ce va fi dezvoltata si dvs. veti fi managerul general si executiv.
Nu este un proiect de doua zile, dar cu tenacitate si ceva capital, cred ca se va reusi.
Este foarte important sa fie elaborat un bun statut si actiunile sa poata fi cumparate de la o banca internationala, avind garantia ca pot fi revindute. (Desi nu asta e scopul, este o garantie ca banii nu vor fi pierduti.)
Trebuie sa apelam si la sponsori, pe masura ce ne vom afirma, dar intr-un cadru care sa le limiteze imixtiunea in conducere, desi, fara indoiala, li se va asigura promovarea intereselor.
Insist pentru asocierea unor actionari marunti. (In general, intelectualii romani nu au sume mari, iar cei care le au prefera sa cumpere functii de stat.) Marii actionari au deja propriile firme in domeniu si am vazut ca nu prea sunt obiectivi. Cred ca o astfel de asociere va putea pastra nota de obiectivitate necesara prin pluralismul opiniilor actionarilor, care vor avea si dreptul de a-si exprima opiniile in paginile revistei. De asemenea, ei vor avea dreptul de a face recenziile artiolelor propuse (macar in domeniul sau de activitate, aratind fiecare si 1-2 domenii „de rezerva”, pentru articole ocazionale). Cind vor fi doua art. cu idei contradictorii pe acelasi subiect, preferabil sa fie ambele publicate simultan, cu o nota explicativa a redactiei (sau notele referentilor).
„Firma” va putea prelua si alte proiecte, in viitor, pentru colaborarea investitionala a membrilor ei sau a tertilor, in Romania sau proiecte comune Romania -SUA-Europa.
Pentru inceput, „lucrul” va putea fi organizat doar prin INTERNET, avind fiecare biroul la domiciliu, linga biblioteca personala. Ulterior, vom vedea.
Nu stiu ce altceva se poate organiza.
Astept propunerile celorlalti cititori, poate voi intelege mai bine proiectul pe care doriti sa-l puneti pe picioare.
In mod clar, de la inceput trebuie sa afirmam independenta de partidele politice, desi fiecare are propria convingere (normal).
SUCCES!
Stefan Maier a spus: „…unor persoane care gandesc pentru binele Romaniei si pot face ceva concret…”
Mie-mi pasa de Romania si din acest motiv consider in minte acest fragment.
Pragmatic, nu idei pure de care suntem plictisiti intre noi:
*** RLIV/ACUM sprijina orice putere in Romania care nu vinde bullshit + coruptie, precum administratiile Iliescu si Constantinescu
*** Avem de-a face cu doua mafii armonice in Romania, si asta nu mai este de ascuns sau spus prin inductie: mafia Iliescu + mafia „contra” Iliescu (cea actuala din guvern si partial in parlament)
*** Sa nu ne asteptam, in afara faptelor, la lucruri pozitive de la administratia Basescu. Aceasta administratie trebuie sa demonstreze standarde europene in formularea si aplicarea neabatuta a legilor corecte pentru toti. Pana acum a esuat, in ciuda faptului ca a adus dovezi ca incearca directia.