Ne-am agitat atîta să intrăm în Europa. A trebuit să apară Gorbaciov, să cadă zidul Berlinului, să iasă studenţii în stradă la Leipzig şi muncitorii la Timişoara, să invadeze Milosevic Bosnia şi să bombardeze NATO Belgradul, o sumă întreagă de fapte cu totul neplauzibile au trebuit să se întîmple ca României şi Bulgariei, două ţări care trezeau compătimire mai mult decît respect sau simpatie să li se facă loc în plutonul european. Multă lume a pus umărul, de la George W. Bush şi Tony Blair la Viorel Hrebenciuc (care a tras în sus participarea la referendumul european din 2003 ca să arate ce buni europeni sîntem), la Monica Macovei (care ne-a scăpat de clauzele de salvgardare). Şi toate astea, ca ieri sub o treime din români să se tîrască la vot plictisiţi şi fără nici un entuziasm. Am cîştigat cetăţeania europeană, dar puţini dintre noi vor să o şi folosească. Departe de a ne simţi mîndri că trimitem o garnitură de români în Parlamentul european, ne întrebăm cum se vor descurca ei pe acolo şi dacă nu cumva ne-ar fi ambarasat mai puţin dacă stăteau pe acasă.
Trei sînt cauzele slabei participări de ieri la alegeri şi la referendum. O să le enunţ în ordinea importanţei lor.
Prima este eşecul politicii ca proiect colectiv. Românii sînt oameni realişti.
Incapacitatea de a coopera a partidelor din Alianţa DA a fost o lovitură importantă dată interesului şi participării politice. Ce rost are să investeşti speranţă în orice proiect politic, dacă unul înzestrat cu tot ce îi trebuia, lideri (Băsescu), tehnocraţi (Macovei), generaţie nouă (liberali), eşuează atît de lamentabil, şi fără nici un motiv scuzabil? De ce să creadă vreun votant că o nouă alianţă, mai ales că singura plauzibilă ar fi a PSD cu unul din partidele fostei Alianţe, deci între foşti inamici cu poziţii ideologice diferite, ar funcţiona mai bine după următoarele alegeri? E clar că egoismul şi lăcomia sînt prea mari pentru a abordare raţională a alianţelor politice la noi. Nu poţi coopera cînd fiecare vrea tot.
A doua cauză pentru care lumea a stat acasă ieri este eşecul politicii ca proiect de personal. Nu ne plac oamenii noştri politici. Şi ştim că nici un sistem de vot nu va produce o altă calitate, radical diferită, a oamenilor politici. În fond, discuţia despre sistemul de vot ca modalitate de reformă a clasei politice e cam ca discuţia despre tehnologia cîrnaţilor de Crăciun. Unele gospodine folosesc în continuare maşina tradiţională de tocat, prin care compoziţia se scurge în maţ numai parţial omogenizată, altele şi-au luat maşini electrice, foarte performante, care transformă într-o pastă omogenă ceea ce pui înauntru. Dar nici o gospodină nu crede că maşina, şi nu compoziţia, e factorul decisiv al calităţii cîrnaţilor. Cu orice fel de maşină de tocat, dacă înauntru pui aceeaşi carne vei avea aceiaşi cîrnaţi. În fiecare oraş din România fiecare votant vede cine este într-un partid sau altul, şi ce tip de oameni ajung în politică. Nici un om cu scaun la cap nu crede că există vreo inginerie electorală care să schimbe acest lucru.
Al treilea motiv pentru care oamenii nu au avut chef nici de europene, nici de referendumul preşedintelui, a fost acest război vicios al bunelor intenţii care e o trăsătură tipică a cîinoşeniei româneşti, dar în ultimele săptămîni a luat proporţii supărătoare. A fost penibilă lupta asta pentru sistemul de vot, penibilă odată pentru că sistemul de vot nu are o influenţă importantă asupra calităţii oamenilor politici, şi actorii care susţineau diverse sisteme ştiu după părerea mea asta şi toată elocvenţa lor e pur egoism politic, şi penibilă a doua oară pentru că oricît ai ţine la o anumită formă de vot şi la ideile tale în general nu le poţi promova prin orice metode. Am ajuns să citesc de exemplu ca opinie a unor „experţi” că sistemul propus de Băsescu există şi în diverse dictaturi. Un student care dă admitere la politologie pică dacă spune că sistemul de vot are vreo influenţă într-o dictatură (în care alegerile sînt fraudate sau nu se ţin, deci cum ar putea avea?). Pe partea cealaltă, a fost atacată inovaţia PSD de a introduce în legea guvernului alegerea directă a preşedinţilor de consilii judeţene, invocată chiar ca motiv de neconstituţionalitate. De ce? Numai pentru că ei sînt cei care au propus? E mult mai logic să alegi preşedinţii de consiliu prin vot direct decît pe parlamentari, ei au cuvîntul cel mai mare de spus în privinţa fondurilor şi proietelor regionale, normal este ca ei să fie legaţi de electorat mai mult decît parlamentarii, care au de votat pe chestiuni naţionale şi generale, nu locale. Rareori a văzut publicul atîţia veileitari necalificaţi, care să pună mai multă patimă în apăra ideile lor tîmpite, şi nu înţeleg de ce liderul de opinie român nu se mulţumeşte cu subectul fotbalului şi ţine neapărat să se ocupe de sisteme electorale şi constituţionale. Reaua credinţă care răzbătea din aceste argumente, ambiţia care depăşea cu mult nu doar priceperea, ci dorinţa onestă de a rezolva ceva au fost aşa de evidente că mulţi oameni s-au îndepărtat de subiectul votului uninominal. Cînd doi se bat să îl salveze pe unul de la înec nu le ridică nimeni monument. E limpede că nu dorinţa de a-l salva îi animă.
Acestea fiind spuse, Traian Băsescu a avut dreptate să susţină sistemul PSD, ca fiind singurul capabil să producă o guvenare eficientă. Aşa cum îl cunoaştem, bătălia va continua, pentru că avem nevoie de o guvernare eficientă, chiar cu riscul suprareprezentării partidelor mari. Nu e preferabil un guvern PD de patru ani, după care unul PSD de patru ani, ambiguităţii de acum, cînd nu e clar cine poartă răspunderea pentru ce? Dar Băsescu a argumentat şi el prea mult că schimbarea e despre schimbarea calităţii clasei politice, acest deziderat pe care îl poate îndeplini doar procuratura. Or, la asta nu cred că a convins. Pentru că e prea nerealistă povestea ca să o mai creadă cineva. Iată, pe scurt, de ce sîntem aşa de neeuropeni şi de ce nu prea ne-am dus la vot duminică pentru a influenţa felul în care se vor organiza alte alegeri la care, ca şi la astea, n-o să prea avem pe cine vota.
Desi, in general, va apreciez articolele si sunt de acord cu ideile lor, de data asta nu cred ca aveti dreptate. Sau aveti, dar partial.
In primul rind, la cele trei cauze, ati trecut, in fapt, una: calitatea politicienilor. (Primul argument: nu conteaza masina ci compozitia; al doilea argument: toti vad cine sunt si ce fac – in opnia mea, mai ales ce fac – alesii; la al treilea ati pornit bine cu contradictiile sistemului uninominal, dar ati ajuns iar la reauavointa a politicienilor – si cultura lor politica: studentul care ar pica-). Deci, cei patru evanghelisti au fost trei: Luca si Matei.
Nu pot nega observatiile dvs. Trebuie sa le mai adaugati si altele:
cam in toate tarile din est, proaspat admise in UE, rata prezentei la vot a fost 25%; sistemul legislativ din Romania actuala nu este foarte clar: referendumul are caracter de lege? Unii zic da, altii ba; electoratul a mai fost in mai la urne si politicienii si-au vazut de treaba nesichisindu-se; ba, mai abitir ca inainte, pentru ca au simtit ca timpul lor e pe duca (vezi „corectarea” Codului Penal, etc); deci, aceasta situatie a contat mult in ochii electoratului; daca mergeau la vot, votau degeaba;
In sfirsit, nu uitati ca De Gaulle, a cazut tocmai datorita abuzului de utilizare a referendumului; masele au o limita naturala (sau doar latinii?) ce nu poate fi depasita in astfel de actiuni.
Sigur, este usor sa discuti dupa evenimente, dar cred ca 25 nov. a.c. are multe semnificatii majore pentru politicienii nostrii. Daca ii intereseaza gestionarea fenomenului politic si nu doar propriul buzunar sau ego.
Doar vechilor comunisti, nu le plac articolele cu tenta istorica, cu si despre caderea comunismului, aportul adus de Gorbaciov, la pornirea buldozerelor [ca fost agronom] care au muscat primele portii, din zidul Berlinului! Sa nu-i uitam nici pe acei care au avut curajul, dupa saptezeci de ani de comunism, sa renunte la toate doctrinile lor incredibile si sa propuna, schimbarea! Fara asentimentul acestora, probabil, n-ar fi fost mare lucru. Ce n-am inteles eu bine, la noi, de ce vechile structuri comuniste, n-au recunoscut infrangerea, continuand vopsirea in culori vii, a unei a unei pasari negre, croncanitoare! Mai mult, vor sa truncheze istoria in toate modurile si pe toate caile. Am admirat autoarea acestui articol, cat si articolelor istorice, prin curajul spunerii adevarului.
… si ca ROMANIA nu a ajuns la nivel european inca.
Pagubele s-au adunat de peste 60 de ani, si se aduna si dupa 90.
Adevarul este ca ce trebuie facut… de catre cei care sunt sus dar fara raspundere… se face doar pe jumatate.
Cum se spune… Taurul trebuie luat de coarne… daca dorim sa realizam SCHIMBAREA.
Numai cu vorbe… nu ajungem departe..
Cu prietenie,
Dr.Ing.L.LM. Dan Florian Samarescu
Demult nu mai cred in bunele dv intentii cand faceti analize politice. Nu ma intrebati de ce, poate fiindca va confundati cu cei care mi-i facut rau de la 90 incoace.
Va mira neparticiparea la vot. Pe mine nu, fiindca, daca am votat, am facut-o nu dintr-o necesitate sociala, ci din constiinta. Pe strada mea am intalnit la ora inchiderii doar o alta semnatura, deci votul este, prin calculul probabilitatilor, mai slab ca la votarea constitutiei. Atunci s-au declarat peste 65%, acum 25. Atunci urlati toti ca, uite, poporul roman a votat cea mai moderna constitutie (care, intre timp, se dovedeste a fi jalnica). Poporul roman nu mai crede in politicieni si-n politica. Niste jigonii nu vor vedea adevarul si vor spune ca asa e normal intr-o tara civilizata, si vor da exemple, cum ca oamenii au inteles ca indiferent cine ne conduce, fericirea fiecaruia depinde de cat acumuleaza prin munca. Fals. Cand vezi ca s-au imbogatit toti care s-au ingramadit la masa cu ciolane, cand a existat si o impunatoare coliva ceausista pe care au facut-o zob, mai are rost sa-i spui: „da, pe tine te desemnez sa urci acolo, sa lupti pentru mine”? Cand ei au luptat doar pentru ei?
Observ ca puneti inca fals problemele, cum ca un om sau o mana de oameni pot decide soarta a milioane si nu ce gandesc ei, ce propun sa faca, ideologiile lor. Si nici n-ar putea cum sa rezolve problemele Romaniei o mana de oameni, oricat ar voi, fiindca omul este limitat. Politica inseamna cateva maini de oameni rupti de popor. De ani de zile asistam la scandalul unui bilet, de ani de zile se vorbeste despre votul uninominal si a ajuns intr-o formula jalnica. Iar votul meu a trebuit sa spuna da, fiindca era ceva mai bine decat nimic. Cum sa devii politician in parlament si sa fii votat uninominal la nivel de circumscriptie, ca primarul? Vot uninominal trebuia sa insemne o lista cu patrusute sau cati are parlamentul din partea fiecarui partid si aceasta lista sa o aiba fiecare cetatean cu drept de vot, un timp si el sa puna acasa, linistit, patru sute de stampile! Si nu din 5 s-aleg unu, si sa mai merg odata sa aleg intre primii doi.
Cred ca imi vine din nou sa vars la coltul Strazii Mari din Bacau, mai ales cind citesc despre Hrebenciuc si altenanta la putere PD-PSD.
Oameni buni, pe ce lume traiti?
Alo, aici e Romania! Romania cea parasita de toti si toate. Romania cumparata practic de cei ca Hrebenciuc si colegii lui…
Cum sa vina poporul la vot? Prostia miroase de la kilometrii, odata cu fraudele catastrofale ale acestor personaje!
Oare PD nu este o aripa a PSD?
Cu alte cuvinte redevenim in stinga absoluta cu sefi de cabinet corupti pina in maduva oaselor?
Pe de alta parte pina si dreapta face acelas josnic joc!
La ce buna o prezenta la vot? Ce sa aratam ce si mai ales CUI?
Parascan
Doamnă Mungiu,
Cred că este normal ca un cetăţean nemulţumit de oferta politică să boicoteze alegerile câtă vreme buletinele de vot nu conţin şi rubrica „NICI UNUL DIN PARTIDELE ÎNSCRISE ÎN ACEASTĂ COMPETIŢIE ELECTORALĂ NU ÎMI INSPIRĂ ÎNCREDERE”. Faptul că nu sunteţi capabilă să faceţi un raţionament coerent este tragicomic – titlul editorialului si primele sale fraze înfierează presupusa lipsă de conştiinţă civică a românilor care nu au participat la alegeri iar restul articolului demonstrează că românii aveau de fapt toate motivele să acorde un vot de blam clasei politice.
Faptul că vă permiteţi să faceţi o serie de afirmaţii false mi se pare însă de-a dreptul penibil. Editorialul dumneavoastră este dovada tipică a faptului că o serie de aşa-zişi analişti politici – de altfel foarte mediatizaţi – confundă analiza obiectivă cu proza suprarealistă.
Cu îngăduinţă, afirmaţiile ***Sub o treime de cetateni europeni*** şi ***Am cîştigat cetăţeania europeană*** ar putea fi considerate metafore – forţate, după părerea mea. Afirmaţia ***A trebuit… să invadeze Milosevic Bosnia*** conţine însă o minciună ordinară. Vă invit să aduceţi argumente care să susţină teza potrivit căreia (Jugoslavia lui) Milosevic ar fi invadat Bosnia.