Ziare vestice de mare tiraj sau Kommersant-ul Gazpromului din Rusia au acordat saptamana trecuta spatii ample intentiei lui Vladimir Putin de a se inscrie in cursa parlamentara din 2 decembrie cu scopul de a-si conserva pozitia de lider absolut al statului rus. Potrivit comentatorilor, presedintele Putin ar urma sa fie ales initial presedinte al Dumei, apoi prim ministru al Rusiei, iar presedintia ar urma sa devina o institutie decorativa a statului rus. Cam asta au urmarit, de fapt, si pucistii lui Tariceanu si Iliescu cu ocazia actiunii de suspendare a presedintelui din aprilie-mai 2007.
Metoda probabila pe care o va utiliza este identica pana la similaritate cu tehnicile folosite de Ion Iliescu la noi. In editorialul meu „Cacealmaua” am descris in amanunt felul in care puterea politica de care dispune Ion Iliescu in Romania urma sa se mute, odata cu posesorul acesteia, de la Cotroceni la Parlament. Doua chestiuni trebuiau rezolvate. In primul rand, la Cotroceni trebuia sa se afle un presedinte fara puteri constitutionale reale, un fel de yes-man al lui Ion Iliescu, fie ca se numea Vacaroiu sau altcumva. In al doilea rand, constitutia trebuia modificata in asa fel incat din punct de vedere formal puterea executiva sa revina in totalitate guvernului, controlat la sange de parlament, adica de Ion Iliescu si expertul sau in sforarii politice kaghebiste, Viorel Hrebenciuc.
Planurile succesorale ale lui Vladimir Putin ilustreaza clar faptul ca Rusia are un control insemnat asupra politicii interne romanesti, tehnicile celor doi lideri politici – amandoi moscoviti, bineinteles – si obiectivele lor fiind aceleasi. Iata deci ca Romania a fost folosita ca tara de test pentru ambitiile succesorale ale liderului de la Kremlin. Cu toate acestea, Romania este din 2003 membru al NATO, iar din 2007 membru al UE. In aceasta dubla calitate, este totusi de neinteles cum a fost posibil ca asemenea inginerii kaghebiste sa fie initiate sau tolerate in continuare la noi, desi inteleg ca au existat asemenea planuri succesorale in interiorul PSD, prin 2000 sau 2001. Cu acea ocazie, se preconiza ca la sfarsitul mandatului de presedinte al lui Ion Iliescu, adica in 2004, Nastase sa devina presedinte, iar al nostru Ilici – premier. Devenit intre timp senator, s-a incercat mutarea puterii efective in statul roman la parlament, pentru ca Tariceanu nu este decat un executant fidel, nicidecum liderul unui partid cu adevarat liberal. Altfel spus – omul de paie de care moscovitul nostru avea nevoie pentru a-si transfera puterea de la Cotroceni la parlament.
Mie nu-mi pasa, fireste, daca rusii vor sa isi pastreze liderul in calitate de prim-ministru si vor sa il eternizeze la putere, este treaba lor. In cazul Romaniei, insa, imixtiunea lor brutala in afacerile noastre interne si sustinerea directa si indirecta pe care o acorda factiunii moscovite a lui Iliescu din PSD sunt total neavenite, ele afectand grav functionarea sistemului politic romanesc, asa cum se pare ca o fac si in Ucraina si in alte cateva tari post-sovietice. Se pare ca disperarea rusilor este atat de mare, incat ei sunt dispusi sa plateasca peste 2 miliarde de dolari pentru firma lui Patriciu, via Kazahstan, numai ca sa ofere PNL-ului si lui Iliescu resursele financiare necesare pentru a-si infrange opozitia si, implicit, aliatii politici si militari ai Romaniei. Acesta este sensul profund al incercarii lui Tariceanu de a sabota participarea Romaniei la eforturile militare din Irak, sau amanarea alegerilor europarlamentare. Sa nu ne imbatam cu apa rece, deci.
Nesansa lui Putin si a aliatilor sai din Romania este ca Uniunea Europeana are acum un aliat militar extrem de puternic peste ocean si o organizatie militara (NATO) care sa ii garanteze frontierele si stabilitatea politica interna. Aparate de „generalii Pacific si Atlantic”, Statele Unite au fost si sunt in masura sa respinga orice atac indreptat impotriva Uniunii Europene, fapt fara precedent inainte inainte de 1945, cand orice putere euroasiatica isi putea aduce armatele devastatoare pana sub zidurile Vienei sau portile Parisului.
Ceva ii lipsea totusi Uniunii Europene, ca oricarei federatii care doreste sa-si intareasca coeziunea interna: o provocare externa puternica – precum Rusia astazi. Multumita acestei provocari, Uniunea Europeana a decis sa isi diversifice sursele de aprovizionare cu energie. Santajul energetic a contribuit si la intensificarea cercetarilor vizand reducerea consumului de petrol si gaze, precum si identificarea de noi surse de energie. Este foarte posibil, deasemenea, ca rezistenta la amplasarea scutului anti-racheta sa se evaporeze, atat in Cehia cat si in Polonia. In fine, visul unei Europe „de la Paris la Urali” zace ingropat la Colombey-les-Deux-Eglises, adica alaturi de initiatorul sau mult prea optimist, generalul de Gaulle.
Multumim de ajutor, domnule Putin, si fiti fara grija, marginalizarea lui Iliescu si a acolitilor sai din PSD sau din alte partide este in plina desfasurare. Numai de l-ar tine curelele pe domnul Geoana pana la sfarsit…
Un alt articol foarte la obiect si de analist serios ce intelege politica internationala. Sunt deplin de acord ca americanii, in ciuda multor anomalii sunt singurii ce ne pot feri de o noua invazie ideologica ruseasca.
Mai bine cativa americani, decat o ocupatie ruseasca.
Toata campania antiamericana are un substrat sovietic implantat si inoculat de agenti „ilicisti”.
Domnule Munteanu din Romania,
Sunt convins ca exista rusi intelectuali care ar dori ca tara lor sa fie parte a Europei. In ce priveste visul europenilor, ar fi trebuit sa folosesc cuvantul „viziune”, imi cer scuze. Aceasta viziune este moarta. Integrarea in Europa a rusilor a fost refuzata public de Putin acum 2-3 ani, 75% din rusi votand cu acesta. Serviciile secrete guverneaza Rusia, din pacate.
In materie de petrol si gaze, pe data de 9 octombrie, OMW a organizat o conferinta, lansand ideea bizara ca „proprietarii petrolului trebuie sa devina si proprietarii rafinariilor din Europa”. Ca si cand producatorul agricol de cereale trebuie sa devina proprietarul fabricilor de panificatie, din cauza ca el detine graul… Oricum, Austria nu este in NATO, si faptul i-a facut vulnerabili la coruptia rusilor. Sunt sigur ca la nivel UE, precum si al marilor corporatii europene (Shell, TotalFina, BP,etc), asemenea conceptii de afaceri inspirate din afara Europei – adica de platitorii rusi – nu au nici o valoare si nu vor influenta strategia Uniunii intr-un fel favorabil Kremlinului.
Aveti dreptate. Pentru moment, lucrurile sunt blocate. Acest fapt, ca si atitudinea lui Putin de incurajare a curentului militaristo-imperialist, este f. bun pentru noi.
Dar, politica nu se face privind doar la momentul actual. Daca se facea asa ceva in anii razboiului rece, nu s-ar fi nascut niciodata „Perestroica”.
In plus, nu tineti cont de stinga din UE (f.puternica) si chiar din SUA, care merg mina in mina cu Moscova, din traditie (vezi retragerea din Iraq). Va dura pina liderii de stinga mondiali, sa-si dea seama ca Moscova a devenit de dreapta (extrema dreapta). In acest timp, ei vor forta luarea de masuri pacifiste fata de Moscova. (Nu mai vorbim de alianta Chinei cu Moscova; nu cred in durata ei, dar este un fapt cu greutate pe esichierul stingii.)
Ar fi bine si frumos ca politica mondiala sa insemne doar alb si negru. Definitiv. Din pacate, in practica avem o multime de griuri. Unele create intentionat si cu scop nobil, altele intentionat cu scop meschin si, in sfirsit, unele create neintentionat. Sunt rezultatul secundar al actiunilor principale.
Pentru un politician sau un lucrator la externe sau informatii externe, toate trebuiesc controlate. Pentru un simplu cetatean, ne putem limita la faptul ca Putin a „cotit-o”. Si asta ne elibereaza pe noi de uriasa presiune a pretentiilor rusesti fata de Romania, Balcani, etc. In plus, acum americanii apreciaza mai mult pozitia noastra geostrategica si simpatia generala de care se bucura aici (cu exceptia celor direct interessati in pastrarea vechilor stari de lucru).
Nu cred ca am fost cobaii rusilor, desi vor sa schimbe Constitutia, pentru a mai restringe din prerogativele prezidentiale, acum cind Putin pleaca din functie.
Asa s-a intimplat.
Este clar ca avem o lupta supraideologica, transpartinica: proamericanii (democrati, capitalisti) cu filorusii (antidemocrati, cu puternice sentimente etatiste sau cu ideologia unui capitalism monopolist, fara economie concurentiala).
Avem partizani ale celor doua puteri si sisteme in toate partidele, ceea ce face ecuatia foarte greu de rezolvat. Cred ca asta a fost si motivul ptr. care Mona Musca a fost deconspirata si apoi exclusa din viata politica (alti turnatori si securisti oficiali, sunt bine merci in functii; numai ca ei sunt pro-Iliescu si ai lui, direct sau mediat: Vadim, Patriciu). Tot de aici pleaca si ura nedisimulata a 322 impotriva lui Basescu.
In ceea ce priveste afacerea domnului Patriciu, este in doua luntrii. Pe de o parte rusii au nevoie de el, pe de alta parte americanii si UE vor un cap de pod in Kazahstan. Ambele forte vor sa-si traga presul de sub picioare. Vom vedea ce va decide intai UE, apoi va trebui sa comentam.
Visul Europei pina la Urali nu a apus. Deocamdata, fortele militaristo-imperialiste din Rusia nu vor sa colaboreze cu oamenii de afaceri din UE si SUA. Ei au impresia ca vor deveni un fel de colonie si deci, prestigiul lor va avea de suferit. Sa nu mai vorbim de forta militara-economica-politica. In aceste conditii au limitat reforma doar la privatizarea economiei ruse, fara a crea economia de piata (concurentiala), fara a crea un sistem democratic autentic. In loc sa atraga capital strain care sa investeasca in Rusia, s-au inchistat, folosind doar resurse proprii. Ei au uitat ca prin atragerea capitalului strain forta economica va readuce Rusia in fruntea comunitatii mondiale si vor putea altfel negocia. Se limiteaza la penibilul santaj energetic si la hilarul arsenal, care mult mai puternic si periculos, nu le-a folosit la nimic in trecut.
In Rusia sunt multi oameni de afaceri si intelectuali care gindesc in sensul adevaratei reforme economice si politice. Daca Moscova nu va deveni fascista, vor reusi in timp sa preia puterea si sa transforme intreaga Rusie. Chiar daca Putin si ai lui, vor cocheta cu ideile totalitarist fasciste (desi ei neaga acest epitet din reflex, tinind cont de WW2 si acuzindu-si intotdeauna adversarii de… fascism), cred ca democratia rusa va reusi sa revina la putere. A reusit ea sa penetreze comunismul, dar actualul sistem, care este mult mai slab? Totul depinde de factorul timp si pretul de cost.
In acelasi timp, nu neglijati forta stingii mondiale (UE si SUA, in special). Ei vor sprijini reforma din Rusia si vor bloca multe masuri antirusesti, in numele colaborarii mondiale. Va trebui sa reusim un dialog cu ei si sa filtram doar masurile cu adevarat eficiente reformei in Rusia. Nu ne vom putea permite o inchidere a dialogului cu ei si oamenii lor. Dimpotriva, va trebui sa sprijinim efortul democratic la ei.
Dar santajul cu bombrdierele strategice, „tatal tuturor bombelor”, Putin plimbat prin toate functiile de conducere, energia sau (numai ptr. noi) „Iliescu si ai lui”, nu fac parte, cu nici un chip, din lumea democratica.
Iata ca un articol in presa romana confirma inca o data judecatile de valoare ale Domnului Profesor Pantazi.
http://www.adevarul.ro/articole/fostii-spioni-rusi-primesc-posturi-cheie/328288
„Preşedintele rus, Vladimir Putin, nu şi-a uitat „prietenii” din rândul serviciilor secrete, numind doi dintre ei în posturi importante. O altă mişcare a fost reprezentată de desemnarea fostului premier Mihail Fradkov în fruntea Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei”
Nu are rost sa discutam despre ce va fi. Deocamdata, aveti dreptate. In plus, am gresit spunind ca un lucrator la externe sau la informatiile externe trebuie sa tina cont de … Ei trebuie sa tina cont doar de dispozitiile primite. Cei cu initiativa pot avea o viata grea.
Haideti sa ne ocupam de lucruri mai placute:
Stiti care este diferenta dintre o femeie si un diplomat?
In fata unei propuneri, cind femeia spune „Nu”, sa intelegi „Poate”. Cind spune „Poate”, sa intelegi „Da”. „Da” nu o sa spuna niciodata, pentru ca nu ar mai fi femeie. Diplomatul cind spune „Da”, sa intelegi „Poate”. Cind spune „Poate”, sa intelegi „Nu”, „Nu”, nu va zice niciodata, pentru ca nu ar mai fi diplomat.
P.S.
Daca veti tasta „Mircea Munteanu” si veti da click pe cautare, veti ajunge la tizul meu din SUA. Daca veti tasta „Munteanu Mircea” si dati obligatoriul click, veti ajunge la 5 din cele 16-17 articole stiintifice publicate de subsemnatul. (Nu stiu cum au ajuns acolo, probabil revistele de specialitate au inceput sa-si plasaze cuprinsul si autorii pe Internet. Nu toate si nu toata perioada de functionare, se pare.) (MM, Sebastian Morintz, Gabriel Juganaru)
Fac precizarea ca a mai fost un Mircea Munteanu (nascut prin anii ’30, daca nu ma insel din Prahova), membru in Parlamentul Romaniei din partea PNT-CD. Desi si eu sunt (din 2002, 18 mai) membru in partidul respectiv, nu cred ca voi fi plasat vreodata in fruntea listelor electorale ale partidului. Nu din cauza mea, ci datorita situatiei interne a PNTCD.
Din cite imi amintesc, a mai fost un Mircea Munteanu care a terminat Fac. Istorie-Filozofie a Univ. Bucuresti inainte de ’89 si care a emigrat in Italia inainte de data mentionata. Nu stiu daca este acelasi cu cel din SUA.
In prezent, domiciliul meu este in Constanta.