Ati incercat vreodata sa imitati betia fiind doar sub influenta unui mic paharel de vin? (Deci, legal vorbind, cu o alcoolemie acceptabila chiar si pentru condusul auto)? Daca da, ati observat poate ca betia se imita mult mai usor cu un pic de alcool in sange. Similar, o persoana cu o fizionomie natural placuta, poate simula mai usor un personaj frumos, iar cineva cu un coeficient de inteligenta mai putin ridicat poate simula mai usor un comportament prostesc.
Ma mai bantuie uneori astfel de ganduri cand vin in contact cu productii ale unora dintre cei mai populari reprezentanti ai showbiz-ului romanesc, mai frecvent jurnalisti in talk-shows sau comedianti. In aceste imprejurari, apare ceva care imi anihileaza aproape din start bunavointa de a ma mentine la curent cu ce mai spun acesti producatori de comunicare. M-am intrebat ce este acel ceva, si am aflat.
Cultura romaneasca abunda in abordari «la mishto», innuendo, aluzii xenofobe, rautati gratuite. Iar publicul gusta aceste abordari, din perspectiva propriilor frustrari si a nedreptatilor sociale cu care convietuieste, devenite aproape o a doua natura a romanului, mergand inconstient pe ideea de «mama-mama ce i-a tras-o si lui ala sau lu’ aia – Ha ! Ha ! Ha!».
Nu e decat un alt nivel de aplicare a proverbului cu capra vecinului imi veti spune unii dintre dumneavoastra, si n-as putea sa va contrazic.
Cuvantul «mishto», despre care majoritatea ar fi inclinata sa creada ca este de origine tiganeasca, provine totusi din expresia germana «mit stuck» (cu baston), populara in Romania inceputului de secol XX. Cine, daca nu Mitica al nostru, avea grija, iesind la plimbare pe Calea Victoriei, sa-si ia palaria si bastonul, imitand modernismul, occidentalizarea, prosperitatea? Nu conta ca Mitica n-avea nici o problema ortopedica, el trebuia sa posede baston ca sa arate cu capatul lui, printr-o grotesca prelungire a indexului (nu e frumos sa arati cu degetul) ceea ce dorea sa puncteze. Ori sa opreasca o trasura. Ori sa ameninte un lustragiu. A fi «mit stuck» insemna din start un rang social. Daca acelasi lucru s-ar fi intamplat mai aproape de zilele noastre, poate ca in loc de «mishto» am fi avut «mishel», avand in vedere statutul pe care l-a dobandit automat cetateanul aflat in posesia unui telefon celular («mit cell»). Dar am uitat, intre timp ne-am desnemtizat si ne-am americanizat, iar a crea un cuvant in vocabularul nostru pornind de la «with cell»… mai bine renuntam si sa ne mai gandim la asta !
Va amintiti de scheciurile lui Toma Caragiu? Cred ca oricand, cine are ocazia, nu va pierde timpul revazand pe oricare dintre ele. Toma Caragiu nu face niciodata «mishto». Monologurile lui sunt serioase, el nu schioapata fals intr-un baston si nu imita betia pentru a reliefa viciul, prostia, smecheria, nesimtirea. Umorul lui este deplin, grav, reflexiv, angajat. Il prefer de o mie de ori campionilor mondiali la facut mishto de care cultura romaneasca abunda in aceasta perioada, promotori a tot ceea ce poate fi mai facil, adevarati deschizatori de drumuri catre prost gust si ratare intelectuala pentru o intreaga generatie de tineri.
De fapt. mit Stock.
Sa completez: din istoria Bucurestiului am aflat ca fotografii germani adusi de regele Carol 1 au fost la originea acestui cuvant. Ei faceau fotografii clasa intaia „cu baston” si clasa a doua „fara baston” in functie de pozitia sociala a celui fotografiat. Mit Stock s-a transformat intr-un echivalent al expresiei „de doua prune” sau „top”. In privinta provincialismului romanesc ai dreptate, dar trebuie sa adaug ca Romania Libera ca ziar poarta o mare parte din vina: atatia ani de homofobie intensiva practicata de acest ziar nu putea sa duca la altceva!
Acum bancurile cu „poponari” sunt la moda in tara, in timp ce in alte parti ale lumii sunt expresia unei lipse crase de cultura.
dar cu toata bunavointa de care va rog sa fiti convins trebuie sa va zic… – PROBLEMELE ROMANIEI si ale oamenilor ei… necesita un nivel mai ridicat de analiza decat scheciurile cuiva… daca doriti sa le cautati rezolvarea..
Cum era vorba aceea…”tara geme si baba se piaptana”… sau cealalta.. „geaba vii, geaba te duci, geaba strici acei papuci”…
Cu prietenie,
Dr.SAMARESCU
P.S.Nu spun ca este neaDEVARAT CE SCRIETI:::DAR TRATAREA:::ESTE DISCUTABILA:::
Nu-i nimic de facut, trebuie sa inaintam, spune racul …
levana
Îmi amintesc ca aceasta tema a fost abordata de domnul Titus Filipas în „Asymetria” si, dupa ce am citit editorialul din aceasta saptamâna, as fi fost în stare sa cred ca este vorba despre una si aceeasi persoana. Stiu însa ca este imposibil: una traieste în America si cealalta în România.