Moartea recentă a lui Adrian Păunescu i-a făcut pe mulți dintre admiratorii săi de durată sau de circumstanță să descopere “nuanțele”. Plecând de la distincția Păunescu-politicianul / Păunescu poetul, acești admiratori au ajuns pe căi ocolite la una dintre discuțiile fundamentale care nu se mai tranșează de aproape 21 de ani: ce a fost valoros și ce trebuie reținut din perioada de dinainte de 22 decembrie 1989.
Pe fondul austerității severe și al neîmplinirilor societății românești de azi, nostalgia pentru trecut – cel comunist sau fascist (sau amândouă) – a devenit tot mai frecventă. Reamintesc doar sondajele de opinie care arată cu regularitate că în jur de 2/3 dintre cei chestionați în România spun nu doar că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, dar și că sistemul comunist era unul bun, dar că era aplicat greșit în practică.
Există totuși o anume prudență în apologia făcută trecutului comunist. În afară de Ion Coja (cunoscut pentru apologia simultană a național-comunismului și a legionarismului și negaționist fanatic al Holocaustului), care a ajuns la concluzia bizară că în România experimentul comunist al lui Ceaușescu a reușit și de aceea trebuia să dispară (?!), puțini sunt totuși aceia care laudă pe față virtuțile sistemului comunist.
Și asta pentru că memoria oamenilor, deși începe să se estompeze, este totuși relativ proaspătă și deteriorarea brutală a nivelului de trai al anilor ’80, combinată cu absurditatea cultului personalității al lui Ceaușescu, nu poate fi complet escamotată.
În schimb e tot mai frecventă re-evaluarea pozitivă a perioadei 1964 – 1989, aceea a comunismului “național”, contrapusă celei dintre 1945 – 1964 (sau după unele variante până la sfârșitul anilor ’50) a comunismului stalinist de import. Subtextul este clar nu doar naționalist, ci și antisemit, perioada de dinainte de 1964 fiind una “evreiască” (deși epurările antisemite au început chiar din 1952). Prin acest proces de “albire”, lideri ca Dej sau Ceaușescu, implicați fără rezerve încă după 23 august 1944 în procesul de comunizare și înfeudare a țării puterii de ocupație sovietice, devin peste noapte un fel de eroi naționali.
Istorie însângerată
Dar dacă în privința comunismului și a liderilor săi există un soi de reținere când e vorba de reabilitare, niciun fel de reținere (cu excepția acelora de natură juridică) nu mai există în privința fascismului românesc și a liderilor săi.
Corneliu Zelea Codreanu a devenit subiectul unei tentative de reabilitare din partea jurnalistului Ion Cristoiu, la o oră de vârf la TVR, ceea ce a stârnit un protest din partea unor personalități publice. Acest protest a stârnit reacții de iritare, inclusiv în paginile revistei ACUM de tipul: “Lăsați-ne să ne re-evaluăm singuri trecutul!” – unde “noi” reprezintă românii “veritabili”, iar criticii sunt “străini” (citește “jidani”, “masoni” și alți termeni privilegiați de iritați).
Se vorbește de “idealismul” sau “romantismul” lui Zelea Codreanu și al legionarilor, a căror istorie “adevărată” ar fi fost denaturată de comuniști. Culmea e că printre cei mai mari adulatori ai legionarilor se găsesc foști istorici național-comuniști produși de școala Ilie Ceaușescu înainte de 1989.
În mod similar, se încearcă reabilitarea lui Ion Antonescu, care se dovedește însă problematică, dat fiind faptul că acesta este un criminal împotriva omenirii, confirmat nu doar de Raportul Comisiei Elie Wiesel de cercetare a Holocaustului din 2004, ci și de o decizie definitivă și irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2007. În plus, cultul unor astfel de persoane ca și negarea Holocaustului este incriminat de Legea 107/2006 (nu că legea s-ar aplica, așa cum o demonstrează cazul lui Ion Coja).
S-a creat un reflex la unii așa-ziși anticomuniști ca atunci când denunți fascismul și manifestările sale specifice românești (Paulescu, A.C. Cuza, Codreanu, Sima, Antonescu) să te eticheteze drept “comunist”, așa cum comuniștii îi etichetau pe anti-comuniști sau pur și simplu pe non-comuniști drept “fasciști” după 1945.
Este un reflex generat de ignoranță și de neadecvare la realitatea anului 2010. Comunismul și fascismul au fost cele două ideologii care au făcut din secolul al XX-lea cel mai sângeros din istoria omenirii. De aceea este firesc ca în secolul al XXI-lea aceste două ideologii și promotorii lor – în România cei mai reprezentativi sunt Zelea Codreanu, Antonescu, Dej și Ceaușescu – să fie respinse și combătute cu vigoare.
Comunismul și fascismul NU sunt ideologii reformabile, ori accepți principiul urii de clasă sau cel al urii de rasă (etnice, religioase) și ești comunist sau fascist, ori le respingi categoric și atunci ești democrat. Nu există comunism sau fascism „lite”, tot așa cum o femeie nu poate fi pe jumătate gravidă.
Comunismul și fascismul nu sunt în realitate antagoniști. Ca să-i combați pe comuniști (atâția câți au mai rămas) nu e nevoie să te arunci în brațele fasciștilor, după cum, dacă vrei să-i combați pe fasciști (într-o revenire numerică și implict vocală la acest început de mileniu) nu e nevoie să te aliezi cu comuniștii, ci pur și simplu să te situezi în tabăra democraților. Democrația a fost dintotdeauna adversarul cel mai tenace atât al fascismului cât și al comunismului, frații vitregi ai totalitarismului secolului XX.
La urma-urmei, dacă ai minime cunoștințe de istorie a ultimei sute de ani, a fi anti-comunist ȘI anti-fascist e pur și simplu un lucru de bun simț. Iar celor care încă mai vor să experimenteze cu variante modificate ale celor două ideologii totalitare le spun: AJUNGE, a curs destul sânge, nu mai avem nevoie de cobai umani pentru ca voi să siluiți realitatea în tiparele absurde ale acestor creații aberante de idei ale unor minți bolnave.
Ásta este un articol de toatá frumutzetzea! Eu l-as pune ín tablou si l-as republica pe Internet pe ici pe colo prin pártzile essentiale sá-l vadá tot Románul si sá-l citeascá pentru cá are íntr-adevár ce sá-nvetze. Un adevárat cadou de Sárbátorile De Iarná. Multzumiri!
Domnule Titusz vă mulțumesc, dar vă rog nu-mi mai faceți complimente din acestea. Vor spune nenumărații mei detractori că sunt aranjate.
Da, mi-am dat seama. Dar ce sá facem? Sá lásám dreptatea sá moará? Dacá-i luám ín seamá pe dusmani si pe nemernicii netrebnici, atunci ar ínsemna sá nu-i mai íncurajám pe cei buni? Si atunci limba oamenilor ar fi doar pentru exprimarea si diseminarea urei, dusmániei, si ráutátzii.
Felicitari, domnule Clej. Nicaieri n-am mai dat peste o definitie atât de sintetica a totalitarismului.
Totusi, as veni cu o completare. La o adica, între cele doua totalitarisme exista o diferenta – si eu zic ca e una importanta: spre deosebire de nazism, comunismul si-a mistificat viitorii adepti cu privire la adevaratele lui scopuri.
Comunistii n-au marturisit niciodata ca tintesc anihilarea propriu-zisa, fizica, a oponentilor lor, desi au facut-o cu vârf si îndesat.
Ei afirmau ca urmaresc desfiintarea burgheziei „ca clasa” si ca ar da astfel reprezentantilor acesteia sansa de a se, vezi Doamne, reabilita prin munca „cinstita”. Bineînteles, era o pacaleala ca oricare alta. A te reabilita prin munca însemna sa devii un sclav ca toti ceilalti, în slujba haimanalelor privilegiate: activisti, pasivisti etc.
Iar Securitatea s-a comportat în permanenta conspirativ – ca un Gestapo si Einsatzkommando mai eficient. (Drept e ca si nazistii au furat ideea lagarelor de concentrare de la bolsevici.)
Soldatul hitlerist a putut fi condamnat cu usurinta, fiindca a avut grija sa se fotografieze cu victimele sale, zâmbind frumos lânga vreo spânzuratoare prin Ukraina sau Serbia – si a fost atât de distrat încât a uitat sa scape de poze la sfârsitul razboiului.
Securistii nu-si faceau poze, asta-i toata diferenta.
Ion Coja nu este un negaţionist al Holocaustului, ci unul al holocaustului din Romînia. Asta e altă căciulă.
De ce nu e arestat, judecat, condamnat? Răspuns: pt că nu e vinovat cu ceva. Nu e logic?
Domnule Dan Predescu, mi se pare la obiect replica dumneavoastrá. Totusi as avea niste retzineri cu privire la generalizarea notziunii de Comunism. Deci, noi putem si avem destule motive sá judecám datoritá experientzei pe care o avem noi si generatziile care ne-au influentzat. Nu stiu si nu m-as putea pronuntza, de exemplu, la ceea ce ar fi fácut comunistii din Frantza sau din America dacá ar fi ajuns la putere ca cei din unele tzári ale Europei De Rásárit sau din Asia. Dumneavoastrá ce credetzi? Existá motive sá-i acuzám pe occidentali cá si ei ar fi fácut acelasi lucru ca si cei cu acelasi nume din Rásárit?
Hai domnule Croitoru, cá vretzi sá ne datzi gata pe totzi! Pái vá facetzi cá nu stitzi ce multzime de criminali si infractori tráiesc ín libertate fárá sá fie arestatzi, judecatzi, sau condamnatzi? Pái dupá logica dumneavoastrá ar ínsemna cá sunt nevinovatzi ba chiar sfintzi. Vorba aia: Hotzul Ne-prins E Negustor Cinstit…
Domnule Croitoru, instigarea la ura a `domnului` Coja – `pretinul evreilor` – fatza de evrei (si altzi `alogeni`) cantareste mai greu decat negarea holocaustului din romania. Aceasta din urma poate fi combatuta, dar ura e virala si nu poate fi combatuta cu argumente logico-ratzionale. De ce nu e arestat, judecat, condamnat? – ce intrebare inutila. Societatea e `condusa` mereu si mereu de aceiasi ipokimeni psihotici cu kip de om si guri de aur. Si indivizi alde Coja le ingroasa randurile. Dar vina nu e a lor, cat e a `noastra`, pentru ca ingaduim manifestarea existentzelor lor penibile.
Domnule Croitoru, e vreo diferenta intre Holocaustul din Romania si cel din intreaga Europa? Este negarea lui intrezisa cand e vorba de cel din, sa zicem Transilvania, organizat de Germania nazista, si permisa cand e vorba de cel din Transnistria, organizat de regimul Antonescu? Ion Coja a fost cercetat penal pentru incalcarea OUG 31/2002 ratificata prin legea 107/2006, scos de sub urmarire penala, repus sub urmarile penala si, potrivit domnului Michael Shafir, scos din nou. Pentru revista ACUM, el este un negationist, iar textele pe care ni le trimite sunt refuzate cu regfularitate, desi el fura texte de pe pagina noastra.
Domnule Titusz, n-ati inteles nimic din articol. Comunismu este nereformabil in timp si spatiu. Fie adopta varianta capitalista de economie (China, Vietnam, inevitabil si Cuba) fie ajunge la ultimul stadiu de dezvoltare – foametea. Comunistii occidentali au fost, asa cum arata documente din arhivele de la Moscova in solda URSS, fie ca e vorba dwe comunistii francezi – care aveau o anumita legitimitate imediat dupa razboi – fie cei americani – un grupuscul nesemnificativ si printre cele mai servile lui Sralin.
Domnule Predescu, va corectez – securistii au luat poze si au doccumentat cu grija violentele pe care le-au facut, dar spre deosebire de Germania nazista, URSS a castigat razboiul, iar azi in Rusia si China sunt la putere urmasii criminalior genocidari ai secolului XX, iar arhivele comuniste din cele doua tari – probabil cele mai mari din lume – raman, cu putine exceptii, inchise.
Corectez: comonistii au avut grija sa-si puna bine amintirile cu amintiri. Ca sa nu cada ele pe mâna lu’ fitecine.
@Titusz
<>
La asa o întrebare subtila, nu pot da alt raspuns decât cel al unui personaj dintr-un roman al meu publicat în foileton timp de vreo 3 ani, într-o publicatiune deosebit de invizibila de la Bucuresti.
Ce sa-i faci, de la o anumita vârsta nu mai poti decât sa (te) citezi…
<>
PLACIDO (DIALOGURILE 100% PLATONICE ALE UNOR BEŢIVI BĂTRÂNI ÎN PREZENŢA UNUI COTOI ABSTINENT
CARE ARE ŞI EL PĂRERILE LUI)
în revista trimestrială EUROMUSEUM nr. 8/2008, pag. 67-76 (număr apărut la 8 ian. 2009)
Scuze pt. felul cum arata cele 2 interventii precedente ale mele. Deci, corectez & iar corectez:
1. …Comonistii au avut grija sa-si puna bine ALBUMELE cu amintiri. Ca sa nu cada ele pe mâna lu’ fitecine. …
2. Ce se afla între paranteze si a fost sters automat:
@Titusz
…Existá motive sá-i acuzám pe occidentali cá si ei ar fi fácut acelasi lucru ca si cei cu acelasi nume din Rásárit?…
La asa o întrebare subtila, nu pot da alt raspuns decât cel al unui personaj dintr-un roman al meu publicat în foileton timp de vreo 3 ani, într-o publicatiune deosebit de invizibila de la Bucuresti. Ce sa-i faci, de la o anumita vârsta nu mai poti decât sa (te) citezi…
…Fraţii Marx şi Engels, în fond, n-au fost decât teoreticieni, nişte revoluţionari de salon. Fratele Ulianov a fost ăl cu practica. Fraţii Marx şi Engels au constatat că viaţa socială constă în raporturi de forţă. Lenin e cel care a dictat că viaţa socială trebuie să constea numai în raporturi de forţă. E, totuşi, o oarecare diferenţă între a spune „am să te omor!” şi a o face. Pentru a o şi face, trebuie să vii din fundul Evului Mediu, sau chiar al Comunei Primitive, să fii nepotul lui Ginghis Han – şi atunci o să ştii să citeşti toate cărţile din lume şi să iei din ele numai ce-ţi convine ţie, băgând tot restul pe foc. Caliban chiar aşa spune, „arde-i cărţile”, dar eu zic că prima oară a zis-o pe ruseşte. Apropo, ruşii sunt cei mai talentaţi sălbatici din istorie, cei mai creatori. Sigur, Spartacus nu era rus, dar ruşii l-au iubit cel mai mult – şi ştiţi de ce? Pentru că, la fel ca ei, a vrut puterea nu ca să instaureze vreo ietică şi iechitate socialistă, sclavagistă, sau cum o fi fost ea, ci ca să le ia locul jupânilor de dinainte. Ôte-toi que je m’y mette, asta era totul şi în cazul sclavului care voia să ajungă proprietar de sclavi şi în al slugilor care voiau să-şi omoare stăpânii, la sfârşitul secolului nouăşpe – iar pentru asta, s-au servit cu neruşinare de pamfletul unui sociolog-şoarece de bibliotecă evreu, domiciliat la British Museum, unde citea rapoartele inspectorilor de fabrică englezi de pe la anul o mie opt sute. Şi care nu era tocmai convins că scrie altceva decât un poem romantic. De fapt, în capul lui era să-l concureze pe Heinrich Heine. Şi oricum, el era foarte sigur că zmecheria pe care tocmai o inventa, comunismul, este o noţiune cu aplicabilitate strict occidentală. De unde să-i dea lui prin cap că asta o să prindă cel mai bine tocmai la bunul sălbatic, la inocenţii planetei, care n-aveau nimic de-a face cu nenorocirile aduse de capitalism, fiindcă la ei capitalismul era planificat să răsară cam în mileniul al patrulea după Cristos? Oricum, fapt este că fratele Engels a protestat vehement atunci când un partid politic din Serbia s-a intitulat socialist şi marxist: a publicat un articol în care spunea că doctrina prietenului său n-are nimic de-a face cu acţiunile unor „comitagii balcanici” puşi pe scandaluri şi asasinate. Săracu’ Engels, el credea că la comitagii merge cu articole publicate prin ziare…
PLACIDO (DIALOGURILE 100% PLATONICE ALE UNOR BEŢIVI BĂTRÂNI ÎN PREZENŢA UNUI COTOI ABSTINENT
CARE ARE ŞI EL PĂRERILE LUI)
în revista trimestrială EUROMUSEUM nr. 8/2008, pag. 67-76 (număr apărut la 8 ian. 2009)
Da. Dar ceea ce este si mai interesant e cá ín sálbáticia lor nativá, Rusii, ín momentul de fatzá, nu prea sunt implicatzi ín a purta rázboaie si genocide precum competitorii lor la puterea mondialá… Si nici mácar pe vremea construirii socialismului. Dar poate o fi doar o impresie a mea cu toate cá nu má vád rusofil.
Va pot raspunde numai bazându-ma pe informatiile la care am avut acces într-un mod sau altul. Vasazica, prin ’95 sau ’96, a avut loc la Berlin un festival cinematografic cu tema Ce-ar fi fost daca Hitler ar fi câstigat razboiul? Au fost prezentate niste filme foarte interesante, pe care-mi pare tare rau ca nu le-am si vazut. Printre ele, unul despre Anglia ocupata de armatele lui Hitler – si evident, despre comportamentul englezilor sub ocupatie. Va imaginati cam cum l-a descris regizorul. (În treacat fie spus, cu acest film, el si-a cam dat foc la valiza în tara sa natala, unde era sa fie un pic mâncat de viu). Dar spectatorii de la Berlin au fost, în general, de parere ca mentalitatea britanica n-ar fi permis ca lucrurile sa se petreaca asa cum le-a imaginat cineastul – respectiv, ca populatia insulei ocupate sa se înscrie pe rupte în partidul nazist si sa-l adore pe Fuehrer etc.
Cu asta, cred ca am raspuns, fie si partial, curiozitatii dvs. Pe unii, propriile traditii de libertate, civilizatie si respect de sine îi împiedica sa fie (atât de) barbari ca altii.
În ce-i priveste pe rusi, eu zic ca nu-i vedem purtând razboaie doar fiindca ultimul pe care l-au purtat a coincis cu prabusirea sandramalei lor. Momentan, se cam jeneaza sa mai înceapa unul. Dar si când nu s-or mai jena…
Si sa nu uit: în ce genociduri mai sunt amestecati americanii?
Recunosc adevárul cá am fost cam curios.
Despre Americani ínsá nu stiu mai mult decát ni se sugereazá din informatziile transmise despre rásboaiele astea penibile, Iraq, Afganistan… Ce e drept, nu stiu ce sá mai zic despre chestiile alea cu WikiLeaks…
Un articol (se putea altfel?) de bun simt.
Domnule Clej, nu ati demonstrat vreun holocaust in Romania si nu exista nici o acuzatie oficiala in acest sens.Dv in presa nu aduceti vreo acuzatie oficiala. Acuzatiile oficiale se depun la instante judecatoresti.Vinovat este acela care a fost judecat si o instanta l-a gasit vinovat.Aceasta este legea peste tot inclusiv SUA sau Uganda.
Asa ca mai intii aduceti dv o hotarire judecatoreasca unde scrie ca a fost in Romania holocaust. Pina atunci luati adresa mea si faceti frumos o actiune la tribunal cum ca eu am negat holocaustul din Romania:
Croitoru Florin; Stechlinseestr 14; 16775 Stechlin; Deutschland.Nascut la data de 15 feb 1949 in Bucuresti raion N. Balcescu; fiul lui Constantin si Ioana. Va spun eu precis ca Germania e o tara care baga la puscarie pe toti cei care neaga holocaustul, dar nu baga la puscarie pe cei care neaga holocaustul din Romania,Bulgaria,Uganda,Coasta de Fildes pt ca in aceste tari nici nu e declarat oficial vreun holocaust.
Singur spuneti ca Ion Coja a fost scos de mai multe ori de sub urmarirea penala. Din moment ce justitia romana a decis asta nu e cazul sa va erijati dv in acuzator plus judecator. Afirmati indirect ca dv stiti mai bine decit justitia cine e vinovat.
Dl Profesor Ion Coja va trimite texte. Deci recunoasteti ca nu im le publicati.Pai, de aia vi le-a si trimis; ca sa nu puteti spune mai tirziu ca el nu a zis nimic desi avea dreptul la replica.
Titusz, cu SZ, evident nu vreu sa dau gata pe cineva pe aici; cunosc marfa. Dupa ce litere folosesti e clar ca nu o sa te dea gata pe tine vreun roman.
Herr Schindler, daca e asa grav ce face Ion Coja mergeti, domnule la tribunal, ca aveti dovezi destule. Dv nu sinteti in pozitia de a nu ingadui ceva cuiva; nici eu nu sint.Dv si ai dv nu fac aici alta lege decit este si dupa actuala lege Ion Coja nu este vinovat. Incercati sa o schimbati.Va urez noroc.
Domnule Croitoru, sunteti exemplificarea stralucita a proverbuilui „prostul daca nu e si fudul, parca nu e prost destul”. Sunteti incapabil sa intelegeti ca Romania, prin presedintele ei, indrituit prin Constitutie sa vorbeasca in numele tarii,
a acceptat raportul Comisiei Wiesel care ajungea la concluzia ca regimul Antonescu a participat la Holocaust, facandu-se raspunzator de moartea a 280000 – 380000 de evrei si 11000 de romi. In indeplinirea atributiilor sale, presedintele Romaniei, in speta Ion Iliescu a emis decrete, atat la numirea comisiei, cat si la
publicarea sa. Mai oficial decat atat nu exista.
Cat despre gogomania cu decizia judecatoreasca, dovediti din nou ca sunteti ignorant (cum a fost cu Cioran). Nu exista infractiunea „Holocaust”, ci crime impotriva omenirii, de care au fost gasiti vinovati nu doar cei patru lideri in frunte cu Ion Antonescu, ci si zeci de alti militari si functionari care au activat in Transnistria. Acele procese au avut loc in 1945 – 1946 cand nu exista termenul Holocaust, dar capetele de acuzare au inclus uciderea a zeci de mii, chiar sute de mii de evrei din Basarabia, Bucovina, Transnistria.
Comparatia cu Germania e stupida, dat fiind ca Germania de vest era o tara democratica, unde se respectau regulile statului de drept, ceea ce presupunea adunarea de dovezi impotriva suspectilor, pe cand in Romania, colonie sovietica, procesul lui Antonescu a durat doua saptamani, dupa care, ca si in URSS, dosarul a fost inchis.
A trebuit sa se astepte anul 2003 pentru a fi numita o comisie cu participare internationala, ca sa se ajunga la concluzia ca in Romania a avut loc un Holocaust, organizat si executat de rergimul criminal (nu de poporul roman) Antonescu.
Germania urmareste in justitie pe cei ce neaga Holocaustul. Ce inseamna „pe teriotriul Germaniei”? Pai dar Auschwitz e in Polonia, Teresienstadt in Cehia, cum adica daca spui ca Trupele SS nu au masacrat zeci de mii de evrei in Tarile Baltice nu poti fi trimis in judecata? Pai Austria, care l-a inchis pe David Irving pentru negarea Holocaustului, nu exista in timpul Holocaustului. Iar Franta l-a condamnat pe Jean Marie Le Pen pentru ca a firmat ca „camerele de gazare sunt un amanunt al istoriei”.
Cititi legea 107/2006 si vedeti ca se refera la Holocaust in general inclusiv la cel din Romania. De aceea au fost si indepartate statuile lui Antonescu din public. De aceea au fost cercetati penal Ion Coja si altii, pentru suspiciunea de incalcare a axcestei legi. Coja, care face apologia lui Ceausescu si a legionarilor, poate sa scrie orice pe closetul virtual care este situl lui, dar nu va macula niciodata aceatsa pagina cu minciunile lui imunde.
Iar dumneavoastra – un om ne-educat (nu pareti a avea mai mult de sapte clase dupa modul bolovanos in care va exprimati) aveti nerusinarea sa vorbiti despre lucruri despre care HABAR nu aveti (Cioran si Raportul Wiesel sunt doar doua dintre ele). Chiar nu va e rusine sa va faceti de ras in halul acesta? Aveti impresia ca acesta este un forum unde nationalistii de mucava, legionaroiZii si fascistoizii pot zburda in voie? Va arogati cumva un monopol asupra patriotismului? Cine v-a permis? N-au facut destul rau acestei tari fascistii si comunistii, prietenii dumneavoastra? Nu credeti ca o anumita decenta ar trebui sa va oblige sa taceti din gura si sa numai sputei gogomanii si minciuni?
Titusz cu SZ nu se supárá dacá cineva íncearcá sá-l deie gata. Pái pe ce? Sá spuná omul asa pe sleau: „Dragá Titusz cu SZ vreau sá te dau gata pe chestia asta si aia” si sá-mi spuná si mie pe ce chestie vrea sá má dea gata ca sá stiu si eu despre ce este vorba! Adicá la urma urmei ce ínseamná de fapt „a da gata”? Cá dacá má bag íntr-o discutzie si debitez niste aiureli, atunci sunt dat gata de unul singur. Oare am íntzeles ce ínseamná a fi dat gata?
Potrivit lui Florin Croitoru nici regimul comunist din Romania nu a fost criminal si ilegal, deoarece nici Raportul Tismaneanu nu a fost urmat de hotarari judecatoresti.
Domnule Croitoru, incepeti sa-mi deveniti simpatic daca militati pentru consfintirea rapoartelor Wiesel si Tismaneanu prin acte de justitie!
Logica lui Florin Croitoru are geometrie variabila – cand nu-i convine un document oficial – Raportul Comisiei Wiesel – acesta n-are nicio valoare. Cand cineva se leaga de regimurile dragi inimii sale -fascist sau comunist – atunci ineficacitatea sau chiar complicitatea regimului post-comunist actual sunt OK.
Oameni buni, ce anume va leaga de aceste regimuri dictatoriale? Nu intelegeti ca demicratia, imperfecta asa cum e, e cel mai mic intre doua rele? Nu vreti sa incetati sa mai alergati dupa cai morti sa le luati potcoavele si sa pricepeti odata ca nu exista societate ideala? Asa memorie scurta aveti?
De ce nu, domnule Clej? Societatea revistei ‘Acum’ este printre cele destul de ideale. Fiecare se exprimá liber. Si ín plus, existá anumite limite care-i permit sá se mai exprime liber si altá datá. Printre noi se aflá si Communisti, si Fascisti, si Maghiaristi, si Románisti, si Evreiisti, si Sovinisti, si Natzionalisti, si Globalisti, si Regalisti, si Republicanisti, si Rusofobisti, Si Americanofobisti, si asa mai departe… As avea o propunere. Deoarece revista ‘Acum’ se raporteazá la o Románie liberá ín viitor íntr-un spirit civic dezvoltat pe principii democratice ínnaintate, ar fi bine sá stabilitzi si niste sectiuni de redactare si publicare atát ín limbile comunitátzilor natzionale conlocuitoare traditzionale (Maghiará, Germaná, Ucraiinorusá, Turcá, Greacá, Armeaná, Albanezá, Bulgará, Serbocroatá, Tátará, Cehoslovacá, Evreiiascá, Tzántzáreascá (Arománá, Meglenorománá, Istrorománá), Polonezá, Tzigáneascá) cát si ín ale comunitátzilor natzionale conlocuitoare moderne (Arabá, Chinezá, Italianá, Francezá, Englezá, etc…) dar chiar si ín limbile locuitorilor strávechi poate chiar strámosi ai nostri (Avari, Cumani, Pecenegi, Celtzi, Scitzi, Gotzi, Daci, Huni, etc…). Dacá din enumerárile fácute páná aici am omis vre-un grup etnic, vá rog sá íntzlegetzi cá scriu la o orá tárzie din noapte si nu am avut vre-o intentzie anti-natzionalá fatzá de nimeni care nu figureazá íncá pe listá.
STOP RĂZBOIULUI, TERORISMULUI ŞI IDEOLOGIILOR CRIMINALE.
Pentru Voican Marin-Ghioroiu:
Íncercatzi sá spunetzi ceea ce avetzi de spus fárá sá strigatzi cá vá auzim chiar dacá vorbitzi ín soaptá iar dacá datzi asemenea porunci ar trebui mai íntái sá definitzi mai bine rázboiul, terrorizmul si ideile criminale iar apoi sá ne explicatzi la care rázboi, terrorizm si idei criminale vá referitzi.
Domnule Titusz, daca ati incercat (din nou) sa fiti spiritual ati esuat (din nou) lamentabil. Revista ACUM se adreseaza persoanelor care inteleg limba romana. In mod exceptional publicam texte in limbi de larga circulatie, cum ar fi engleza sau franceza.
Da. Dacá luám ín consideratzie lungimea listei, enumerárile fácute de mine ar putea fi luate drept o glumá. Dar totusi existá publicatzii care apar ín mod regulat ín mai multe limbi Bineíntzeles cá au un numár suficient de cititori pentru a-si permite atáta muncá. Dar nici eu nu m-am gándit sá publicatzi asa dintr-o datá ín toate limbile pe care le-am ennumerat. Totusi, dacá atzi íncepe cu limba Germaná si Maghiará, douá sectzii mici dar cu aparitzie regulatá, cred cá dupá un timp ar fi ceva cititori ín plus, mácar atát ca sá creascá faima revistei. Pe urmá, dupá un timp, se poate pune, la anumite intervale, pas cu pas, cáte o limbá, douá, ín plus. Ín zece ani, poate sá creascá bine circulatzia clickurilor pe website si totodatá popularitatea íntreprinderii. Eu, desi poate párea pueril sau, cum spunetzi dumneavoastrá, spirit de glumá… totusi m-am gándit cát se poate de serios la treaba asta. S-ar putea ca uneori sá mai bat eu si cámpii dar dacá am avut vre-o intentzie de glume, o voi recunoaste imediat, de índatá ce mi se atrage atentzia. Tot la fel de bine má pot opri si din a bate cámpii dacá mi se spune. Altfel, eu dupá ce íncerc marea cu degetul, íi dau ínainte. Dacá e vánt bun si nu sunt semne de furtuná, de ce nu? De exemplu, ín chestiunea cu extinderea ariei de ráspíndire a revistei, eu i-as face o paginá si pe Facebook, unde vád cá sunt din ce ín ce mai multzi Románi cárora le place sá comunice dar chiar si multzi Maghiari din Ungaria care sunt deschisi cátre tematica legatá de Románi si cultura lor. Totodatá o vád si ca pe o cale de a stabili un dialog pozitiv si legáturi ín plus íntre cele douá popoare. Ca sá nu mai vorbim de Germani, Evrei, Rusi, etc… oameni care nu au avut ocazie sau timp sá ínvetze románeste dar ar avea plácere sá participe la niste discutzii pe forum legate de preocupárile Románilor, discutzii la care multzi dintre cititorii de limbá románá ai revistei ar putea participa cu idei pozitive. Pe de altá parte ar fi si niste lectzii practice pentru multzi care si-ar schimba ideile prconcepute dacá vor vedea attitudinea pozitivá si deschisá a ‘celorlaltzi’. La urma urmei pot spune cá m-am lasat influentzat si de motto-ul paginilor dumneavoastrá: „Lipsa de comunicare întărește doar sistemele discreționare”.
Excelent articol – competent si obiectiv; ar fi de recomandat unei categorii cit mai largi de cetateni – pentru a fi citit si mai ales inteles! Dar se pare ca logica „marilor mase” este de un tip aparte… De nu stiu cite ori am auzit replici de genul: „daca ne dadea Ceausescu „papica”, am fi fost multumiti cu tot ce era atunci”; or la astfel de argumente nu e prea usor sa gasesti un raspuns „pe aceeasi limba”.