Toamna 2007 a debutat in Romania sub semnul crucii si al evenimentelor religioase majore. Ma refer, desigur, la a treia Adunare Ecumenica ce a avut loc la Sibiu, precum si la campania de alegere a noului patriarh BOR. Sa ne oprim asupra lor pe rand.
In Biblioteca Municipala Astra din Sibiu, exista copii donate de mine dupa corespondenta avuta cu Sfantul Scaun si Biserica Anglicana in legatura cu oportunitatea reunificarii bisericilor crestine pe continentul european. Asa cum aratam in corespondenta cu pricina, motivele care au dus la schisma din 1054 dintre catolicism si ortodoxie, sau la cea din secolul XVI dintre Londra si Roma, si-au pierdut demult justificarea. In conditiile in care unitatea europeana – economica, politica si culturala – a devenit prioritatea zero pe continent, schismele religioase trebuiesc la randul lor eliminate, deoarece, asa cum ii scriam arhiepiscopului de Canterbury, „nu poti construi o casa comuna europeana pe o fundatie crapata”.
Ruptura produsa intre bisericile crestine ale Europei are profunde implicatii practice, generand si astazi tensiuni si un izolationism politic sau cultural pagubos atat pentru bisericile din Est, cum este BOR, cat si pentru Biserica Anglicana in vestul continentului. Ambele biserici desprinse de Roma au devenit din nefericire biserici de stat, cu toate consecintele negative pentru democratie care decurg din aceasta situatie. Desi corifeii epocii moderne sunt cei care au instaurat democratia pe continent, aceasta nu ar fi fost posibila fara existenta dualismului putere temporala-putere spirituala specific societatilor catolice, sau cea a parlamentelor medievale – creatie a regalitatilor europene. Asa cum perioada recenta a demonstrat, societatile catolice ale fostului bloc estic au fost mult mai bine protejate de excesele puterii comuniste si au abandonat mai rapid si mai cu succes sistemul totalitar impus de Moscova.
Solutia avansata de mine in anii ’90 a fost aceea a reunificarii institutionale a bisericilor crestine de pe continent, fapt care le-ar scoate de sub controlul statelor roman sau englez, spre exemplu, si le-ar da posibilitatea sa serveasca mai adecvat milioanele de credinciosi crestini pe care ii pastoresc. Astfel, Biserica Ortodoxa ar deveni Biserica Catolica de Rit Ortodox, in genul Bisericii Greco-Catolice de astazi, iar Biserica Anglicana – Biserica Catolica de Rit Anglican. Formula institutionala ar muta asadar controlul ierarhiei bisericesti si al numirii acesteia in functie, la Roma, lasand insa neatinse dogmele celor doua biserici, care au evoluat oarecum diferit in ultimele cateva sute de ani.
Nu am idee daca prelatii adunati la Sibiu au avut pe agenda lor de lucru si discutii in sensul propunerilor de mai sus. Cert este ca alegerea patriarhului BOR pune din nou pe tapet penibila subordonare a clerului ortodox roman fata de stat, si incapacitatea sa de a contribui, in sfarsit, la constructia unei societati civile sanatoase in Romania. Dependenta de bugetul statului pentru veniturile sale, precum si imixtiunea laicatului in alegerea patriarhului, sunt doua din problemele care afecteaza atat eficienta institutiei, cat si credibilitatea ei interna si externa. Niciodata, cu alte cuvinte, BOR sau oricare alta Biserica ortodoxa, nu va putea ajunge la reputatia si influenta Vaticanului in afaceri locale sau internationale, fara a se afla sub controlul institutional al acestuia, si eliberata de imixtiunea oficialitatilor politice ale zilei in afacerile sale.
Fireste, propunerea mea este aceea a unui sociolog al istoriei care doreste sa contribuie la o constructie europeana solida si functionala, care sa se bucure de adeziunea europenilor si de respectul altor civilizatii majore ale lumii. Privita din aceasta perspectiva, alegerea noului patriarh devine relativ nesemnificativa in raport cu oportunitatile care s-ar deschide ca urmare a eliminarii schismelor din viata Bisericii crestine europene. Nu ne ramane insa decat sa asteptam si sa ne incredem in intelepciunea si viziunea ierarhilor crestini ai secolului XXI.
Sunt de acord cu ideea Domnului Profesor Pantazi si consider o reevaluare a ideii crestine in conditiile de azi. Sunt sibian si am crescut impreuna cu diferiti copii de diferite religii crestine (sasi, unguri si evrei) si niciodata nu am avut dispute pe tema la ce biserica mergeam.
O reunire a fortelor inseamna si un scut impotriva invaziilor pagane de tip terorist-islamic. Ceea ce m-a dezamagit la biserica ortodoxa este indemnul la pasivitate, la smerenie. Sa ne gandim la cum ar fi fost evolutia Romaniei sub catolicism sau mai bine zis sub greco-catolicism. Limba latina ca mijloc de patrundere in cultura vestica ne-ar fi ajutat mai mult.
Chiril si Metodiu au compilat si au introdus o limba paleo-slava de neingurgitat.
Nota bene Domnului Pantazi pt un spirit clar si de bun vizionar
***Formula institutionala ar muta asadar controlul ierarhiei bisericesti si al numirii acesteia in functie, la Roma, lasand insa neatinse dogmele celor doua biserici, care au evoluat oarecum diferit in ultimele cateva sute de ani.***
Domnule Pantazi,
Presupun ca va este cunoscut faptul ca in cadrul bisericii angicane este permisa hirotonirea femeilor si a homosexualilor. Presupun de asemenea ca va este cunoscut faptul ca aceste practici contravin Evangheliei.
In consecinta consider ca articolul dumneavoastra merita nota 1.
Va multumesc pentru aprecieri, domnule Predescu. Lobbyul meu pentru unitatea crestinilor continentului are legatura cu federalismul pe care incercam sa il introducem in cadrul Uniunii Europene, care este diferit de cel american sau de cel sovietic. Rolul de liant pentru federatia europeana al unei biserici crestine reunificate institutional sub umbrela Vaticanului este indiscutabil, fapt remarcat si de doi istorici polonezi specializati in federalism, care au participat la Congresul international de istorie de la Bucuresti in 1980. Eu indraznesc chiar sa afirm ca coeziunea Uniunii ar beneficia mai mult de pe urma unui asemenea proces, decat de constituirea unei forte de aparare comune, separate de NATO.
Tot din 1980 dateaza si interesul meu profesional pentru institutiile de tip federal. Activitatea mea de mai sus mi-a adus si o Binecuvantare Apostolica de la un alt polonez, Papa Ioan Paul II in 1998, deci si catolicii ar fi de acord cu acest mod de a pune problema reunificarii bisericilor crestine din Europa (in SUA sunt cu totul alte probleme).
Domnule Cionoiu, o solutie ca cea avansata de mine in articol ar preveni tocmai fenomene ca cele descrise mai sus de dv. Un bun crestin al carui sef religios este si seful statului (i.e.regina/regele Angliei) este deopotriva neoccidental si detrimental pe termen lung, asa cum ati demonstrat in interventia dumneavoastra.
Dintr-o anumita oportunitate, echilibrul planetei Terra din punct de vedere spiritual, nu exista in totalitate! Nu ma refer ca suntem o minoritate, fata de alte religii, ca trei patrimi din Europa, sunt catolici ori de alte religii, ca ortodoxii de la Moscova ne-au fost frati de la Marea Schizma, pana astazi, ca BOR, nu poate fi reformata, nici intr-un centenar, deoarece dogmele, nu trebuie comentate. E adevarat ca biserica autocefala, nu a fost vazuta prea bine de la „centru”, iar a unor confrati e citata rebela ori desidenta! Un singur amanunt ii scapa institutiei STAT, adeptii bisericii catolice ori ortodoxe, nu s-au convertit, in asa hal si atatea fete politice precum politicienii nostri de carton! E o rusine! Sa ne fereasca Dumnezeu! [Scuze altor apartenente religioase!]