De mult vreau sa scriu un mesaj unui prieten roman pe care n-am sa-l cunosc niciodata.
Celui care a avut in familie oameni gospodari capabili sa agoniseasca, trudind cu mintea sau cu mainile, o bruma de avere. Acei oameni au reusit poate sa-si construiasca o casa sau sa cultive un petec de pamant, dar regimul comunist impus in forta de Moscova i-a furat, i-a deposedat, i-a ucis violent sau i-a schilodit pe parcursul a ani si ani de zile, lasand in urma doar pustiu, deznadejde si ura.
Celui care a trebuit sa plece din Romania si sa se stabileasca pe alte meleaguri pentru a-si exercita liber credinta ori pentru a-si realiza valoarea umana si pentru a-si construi un viitor la adapost de coruptia endemica, nedreptate si cultul nonvalorii. El a plecat, a reusit acolo unde a ajuns, dar nu uita ca a lasat in urma prieteni, rude, cunoscuti pentru care iesirea din pustiu, deznadejde si ura nu reprezinta decat momente rare, consumate doar din resurse proprii si nu din bunastare sau siguranta sociala.
Celui care ar vrea sa se implice pozitiv in viitorul Romaniei, stie prea bine ce are de facut, dar nu are loc de fripturisti, analfabeti, politicieni bombastici manipuland adulti, si copiii politicienilor, manipuland bombastic organizatii de tineret. Pana la o implicare pozitiva, cu buna credinta, il mananca de viu functionarul corupt pe a carui usa, o data intrat, daca nu dai ploconul corespunzator te asteapta doar pustiu, deznadejde si ura.
Aceluia, altora ca tine si tie prietene, vreau doar sa va spun ca stiu ca existati. Nu sunt in vreo campanie electorala ca sa incerc sa-ti castig simpatia, iar daca as fi intr-o astfel de ipostaza mai degraba te-as neglija, pentru ca in realitate apartii unei minoritati. Apartii minoritatii care realizeaza tragismul situatiei in care se afla majoritatea romanilor – a nu se intelege ca altii au o soarta diferita ci doar ca nu aduna in suflet pustiu, deznadejde si ura.
Este, poate, timpul sa realizezi marile schimbari care au transformat civilizatia umana in anii din urma si care o transforma in continuare: globalizarea economica mana in mana cu cea informationala, volatilitatea resurselor si cresterea exponentiala a pretului acestora concomitent cu insertia unei forte de munca mai ieftina decat cea pe care o poti presta tu insuti, intre resurse si produsul finit pe care il consumi, polarizarea accelerata a centrelor de bogatie, concomitent cu o noua, subtila cursa a inarmarilor.
In aceasta lume si, asa cum stau lucrurile azi, Romania nu va fi o exceptie, va fi din ce in ce mai putin timp pentru dreptate. Trenul istoriei ii va consemna intr-o buna zi ca si „victime colaterale” pe toti cei care au asteptat o forta exterioara sa ridice din sufletele lor pustiul, deznadejdea si ura. Aceasta forta nu exista, in particular in Romania care nu se doreste sa fie un stat puternic din nici un punct cardinal, dar care ar putea fi un stat puternic daca fiecare roman ar fi puternic. Pe fond, asta am vrut sa spun prietenului roman pe care nu-l voi intalni niciodata: fii puternic pentru tine insuti, nu pentru Romania, daca nu vrei sa ajungi un ratat macinat de pustiu, deznadejde si ura.
Intr-adevar Petrica, ecoul tau este „punct ochit, punct lovit”, randurile editorialului provin din filiatiunea de gandire a lui Adam Smith. Aplicata, desigur, pe spleen-ul est-european de frustrare cauzata de eterna neaplicare a justitiei sociale, de nerestituirea demnitatii furate si dreptatii calcate in picioare.
M-as bucura mult daca macar cativa nu ar mai astepta aceasta justitie sociala, despre care am certitudinea ca nu va veni niciodata – nu mai este timp de asa ceva in lumea de azi!
M-as bucura mult daca publicul ar incepe sa repudieze discursul populist al politicienilor din Romania si i-ar vota pe cei care le-ar promite munca si griji in loc de lapte si miere, fotbal si bere.
Bine-ar fi dacă românii, oriunde ar fi ei, ar aplica filosofia lui Adam Smith.
Din păcate, pentru destui este valabil proverbul “Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia”…
Responsabilul acestui sait este la limita la care are şansa înţelegerii sensului vieţii româneşti contemporane datorată probabil unei experienţe autentice de viaţă. Este păcat să piardă această şansă pentru simplul motiv al încadrării în politica globalistă pentru salvarea unei activităţi rutiniere. Este de-a dreptul caricatural să dai sfaturi individuale de salvare când ai avut străfulgerarea sensului vieţii contemporane. Exact la această răscruce pierde esenţa cotiturii ce trebuie făcută.
Să demontez eroarea de sub crusta fricii.
A dilua spiritul colectiv, etnic sau naţional este în concordanţă cu scopul dizolvării naţiunii şi statului naţional şi transferării atributelor aferente organismelor supranaţionale şi suprastatale. O minoritate ce conştientizează criza unui popor nu este o adunătură de rataţi sau candidaţi la ratare ci este întruchiparea şansei poporului respectiv de rezolva criza. Nu este o lege ca poporul să fie integral conştient de situaţia în care se află.
Cine oferă drept soluţie salvarea individuală oferă surogatul-refugiu pentru un popor. Această pseudosoluţie este o diversiune menită a destrăma structura de conştiinţă a unui popor.
Sub ameninţarea ratării individuale se ascunde fie lipsa de anvergură spirituală personală fie pur şi simplu o rea intenţie. Înainte de a şti ce este ratarea personală trebuie să ştii ce este realizarea personală. Dacă realizarea de sine a unei persoane este de exemplu să devii slugă pentru a-ţi satisface nişte nevoi trupeşti atunci ratarea nu este o nenorocire.
Sfârşitul articolului lui Ştefan îmi aduce aminte de “mâna invizibilă” a lui Adam Smith din “Bogăţia naţiunilor”:
„…every individual necessarily labours to render the annual revenue of the society as great as he can. He generally, indeed, neither intends to promote the public interest, nor knows how much he is promoting it. By preferring the support of domestic to that of foreign industry, he intends only his own security; and by directing that industry in such a manner as its produce may be of the greatest value, he intends only his own gain, and he is in this, as in many other cases, led by an invisible hand to promote an end which was no part of his intention. Nor is it always the worse for the society that it was no part of it. By pursuing his own interest he frequently promotes that of the society more effectually than when he really intends to promote it. I have never known much good done by those who affected to trade for the public good.”
Domnule Zob, sincer nu inteleg mare lucru din ecoul dv. (desigur, vina imi apartine) dar inteleg ca ma criticati ca descurajez romanii sa aiba constiinta unui popor.
Asta mi se trage, domnule Zob, de la aceea ca nu sunt politician si cred in succesul unei societati in care se afla cat mai multi oameni individual puternici, care nu asteapta o dreptate ce nu va mai veni niciodata si isi iau soarta in maini. N-am nici vocatie mesianica, sa spun „veniti la mine ca sa va iert”.
Pur si simplu le spun celor care vor sa auda: treziti-va, nu va mai veni nimeni niciodata sa va restituie demnitatea calcata in picioare. Luptati-va pentru ea, nu mai pierdeti timpul.
Oameni individual puternici pot conta unii pe altii, pot realiza proiecte impreuna si cunosc valoarea si forta unui grup, manifestandu-se ca un popor, chiar daca sunt putini. Ce vedeti dv. in Romania de azi? O covarsitoare majoritate de frustrati care dau vina pe altii pentru nerealizarile lor, fara sa-si dea seama ca acesti „altii” sunt ei insisi.
„A dilua spiritul colectiv, etnic sau naţional este în concordanţă cu scopul dizolvării naţiunii şi statului naţional şi transferării atributelor aferente organismelor supranaţionale şi suprastatale.O minoritate ce conştientizează criza unui popor nu este o adunătură de rataţi sau candidaţi la ratare ci este întruchiparea şansei poporului respectiv de rezolva criza.Nu este o lege ca poporul să fie integral conştient de situaţia în care se află.
Cine oferă drept soluţie salvarea individuală oferă surogatul-refugiu pentru un popor.Această pseudosoluţie este o diversiune menită a destrăma structura de conştiinţă a unui popor.”
Unde am mai auzit eu de asta? O minoritate „dizolvanta” care se „da” la poporul roman. Este interesant cat de atractiva este repetarea greselilor din timpul Romaniei interbelice.
Mda,”Domnilor, cearta dvs. devine insuportabila”. Era un banc sec cu cearta dintre nobilii englezi.
Haideti sa lasam discutiile contradictorii.
In revista dvs., acelasi numar, aveti un art. – prezentarea unei carti, parca – despre China. Si acolo se ridica in slavi colectivismul.
Cum impacati cele doua doctrine? Care-i mesajul revistei? Individualismul sau colectivismul?
Cum sunt in PNT-CD (chiar daca nu activ), mi se pare mai intersant personalismul.
Dar nu vreau sa discutam teorii generale, aplicabile in societati ideale sau trecute.
Credeti ca astazi, in Romania este posbil sa aplicam individualismul?
Cam asa ceva s-a incercat din ’90 incoace si uite unde s-a ajuns.
Din punct de vedere economic, ne-am dezindustrializat. Adam Smith parca spunea ca fiecare om este DATOR sa-si investeasca tot capitalul in industrie. Care capital? Daca vom investi in industria nostra, vom fi acuzati de nationalism. etc.
In acelasi timp, institutiile statului se bat intre ele pentru suprematie. Presedentia,guvernul, parlamentul, justitia, presa nu-si cunosc datoriile si obligatiile. Am ajuns sa vedem cum judecatorii actioneaza in… justitie statul, uitind ca si ei sunt statul.
Forta represiva. Am asistat siderati la o greva a armatei, invatamintul este distrus iar sanatatea la pamint, doar pentru cei care dau mita, etc.
Romania este intr-un marasm ideologic. Intr-o nebunie anarhista. Obligatoriu lucrurile trebuie repuse in termeni naturali, firesti.
Este de mentionat ca noul stat UE, atrage repetat atentia Romaniei pentru problemele institutionale nerezolvate. Deci globalizarea, nu presupune negarea statului si a functiilor sale. Cel putin a celor interne. Ca de cele externe, ce sa spunem: UE maninca din palma GAZPROM-ului, batindu-si joc de unitatea atit de mult trimbitata.
Sa revenim la Adam Smith. Prin citatul pe care-l dau, trimit la o practica generala in lume astazi si cu certitudine una din cele mai importante in viitor: societatile pe actiuni. Cum se pot aplica in Romania, daca societatile pe actiuni sunt blocate prin fraude pe fata, nesanctionate nici de stat, nici de altii (particularii nu au puterea sa cumpere killeri sa elimine banditii care blocheaza tranzactia actiunilor, daca va angaja detectivi, degeaba; caci astia aduc probele in fata instantelor care… etc.).
Am doua cupoane devalizate nelegal (nu ilegal) de valoare. Nu le pot nominaliza. Unul din ele este la o firma condusa de sotul unei europarlamentare……?!!!
Pe de alta parte, cine are capital in tara asta? Fostii stabi. Al lor sau furat de la banci, buget, luat ca stipendii de la Putin, etc. In masura in care ii acceptati la masa, gresiti enorm. Va introduceti elementele disolutiei in propriul sistem. 11.09 este o dovada ca istoria nu s-a sfirsit ci se continua cu alte mijloace. Nu pactizati cu inamicul!
Nu de noi imi este. Suntem obisnuiti. Si cu traiul asta si cu neincrederea si cu tradarile.
Dar va veti distruge sistemul. Fara sa va dati seama. Dusmanul binelui nu este raul ci mai binele.
Nu pledez impotriva globalizarii. Dimpotriva. Dar calea pe care o propuneti este inaplicabila. Daca, totusi o veti urma, costul va fi insuportabil. Se va pune problema de multi, de ce sa se urmeze aceasta cale? Care este interesul LUI? Cu abandonarile de rigoare.
Nu va amagiti. Nimeni nu face nimic pe gratis. Fie bani, fie altele, toti actioneaza conform intereselor lor personale. Asta arata ca exista un anumit gen de individualism in fiecare.
Aveti forta sa impuneti un sistem impopular in toata lumea? Impopular chiar si peste „girla”? Nu cred. Forta de disuasiune trebuie sa existe si sa functioneze, caci este mult mai eficienta.
De altfel, in mod ciudat, in comunism ni se teoretiza colectivismul, care era ridicat in slavi pe toate canalele mass-media, etc, dar in practica, Securitatea si PCR aplicau un individualsim feroce in dresarea si promovarea liderilor. In toate domeniile. De la nivel de sef de echipa. Este o contradictie sesizata de putini. Dar toti cunosc fenomenele, ca exemple individuale. Din viata lor sau a cunoscutilor. Izolarea individului mergea pina in familie.
Eu nu spun sa renuntati la individualism. Ar fi pacat. Este una din teoriile verificate de practica. Partial. Dar este viabil.
Problema este daca se poate aplica acum in Romania. Si daca efectele negative resimtite de societatea noastra pina acum, nu sunt efectul tocmai unei inoportune aplicari a acestei teoriei la noi.
Nu va speriati, ne-a trecut febra copilariei democratiei si nu ne intereseaza partidele demagogice, populiste. Dar partidele serioase care nu fac fata problemelor, uneori din cauze… doctrinare, devin si ele demagogice. Aici e buba.
Nu postati raspunsul, nu dorinta de populariazare ma indeamna sa va scriu. Puteti sa-l trimiteti cui vreti, nu ma deranjeaza.
Astept cu interes, rezultatul celor trei propuneri de articole pe care vi le-am trimis.
Cu sinceritate si prietenie, in speranta unei colaborari eficiente (nu doar pentru noi), Munteanu Mircea, Constanta, Romania.
Stimate domnule Munteanu,
Daca aveti impresia ca aceasta publicatie va descuraja discutiile in contradictoriu, va inselati amarnic.
Daca aveti impresia ca promovam „o linie”, iar va inselati.
Daca doriti sa faceti un anumit tip de propaganda, nu este acesta locul.
Domnule Munteanu,
Nu saptamanalul ACUM inventeaza individualismul in Romania, dupa cum si daca am dori, in 2008 n-am putea stimula nici colectivismul.
Individualismul este inventat de toti acei oameni cu spirit antreprenorial care realizeaza ca partida cu clica de banditi care stapaneste Romania este pierduta si drept urmare pleaca in Spania la cules capsuni, in Israel la pavat drumuri si in Germania la ingrijit batrani, etc. etc. Pentru ei si familiile lor aceasta este o solutie concreta care le pune o paine pe masa si un acoperis stabil deasupra capului.
In aceasta generatie care a renuntat sa mai astepte si in cei care au ramas sa construiasca cu forte proprii acasa, straduindu-se sa evite coruptia (cati pot, oare, dar in fine…) este speranta Romaniei. Ei au forta, ei trimit miliarde de euro anual in tara sustinand o economie falimentara, ei se vor asocia, cand vor avea destui bani, pentru a face afaceri intre ei si a ridica tara din cenusa melancoliei pentru dreptatea care nu va mai veni niciodata.
Daca cumva numele lui Adam Smith pare demodat, am alte trei nume de corifei ai individualismului: Friedrich von Hayek, Karl Popper si Milton Friedman (acesta din urma in varianta libertarianismului).
E adevarat, un tot puternic fara atomi puternici, nu se poate. Diamantul nu este super-rezistent datorita unui colectiv puternic cu aranjare atomica locala slaba. Reteaua diamantului este puternica in sine, la nivel local, atomic, si de aici, printr-o buna colectivizare, se ajunge la forta diamantului.
Pe de alta parte, sa luam exemplul unui razes pe vremea lui Stefan ce Mare. Aplicand cu succes individualismul, devenea puternic, el si familia lui, mai apoi satul lui, cei din grupul lui.
Insa, cand venea armata turca, un sat intreg, chiar super-puternic, nu avea nici cea mai mica sansa de a rezista si de a nu fi pradat si insangerat.
De aici necesitatea armatei nationale, cea a lui Stefan cel Mare in vremurile de atunci, si integrarea individuala in militarul colectiv.
Altfel, de unul singur sau in colectiv restrans, razesul nu asista decat la masacrarea propriei familii.
Romanii au avut si in Eminescu un ziarist economic de elita, am constatat insa ca multor cetateni romani (vorbesc aici de economisti, oameni de idei) le repugna daca vine vorba sa aducem in discutie filozofia economica eminesciana sau istoria din vremea lui Stefan cel Mare.
Sunt totusi fapte si idei mult mai apropriate de problematica poporului roman, comparativ cu filozofii mult prea generaliste.
In sensul acesta a incercat cred dl Munteanu sa atraga atentia la particularitatile romanesti de azi (care se schimba si foarte repede, datorita instabilitatilor si anarhiei, haosului de la noi).
In domeniul tehnic al comportarii materialelor, nu exista o lege universala care sa guverneze toate materialele. Fiecare material are propria lui lege, desigur exista multe regrupari, multe comportamente comune, insa a comite generalizari si a indica formule atot-cuprinzatoare este nerealist, desi se incearca in fizica gasirea unor seve comune pentru fortele din mecanica, electromagnetism, etc.
Asa si in economie, o fi Adam Smith asa mare Einstein, insa cat din teoriile lui se aplica in peisajul economic romanesc? Teoriile lui iau in calcul specificul balcanic, atat de trambitat de multi sociologi romani?
Ca sa iei pulsul exact, trebuie sa fii in transee sa vezi cat de umed in bocanci a crescut apa dupa ultima ploaie, sa stii macar pe harta unde sunt Balcanii astia. Nu e suficient sa afli prin telefon sau sa treci 5 minute in inspectie, cu cizme si picioare uscate.
Nu cunosc in detaliu celelalte religii in afara celei crestine, insa probabil si ele au solutii si indrumari in contra la „pustiu, deznadejde si ura”.
In religia crestina, pentru cei care cred cu adevarat, nu cred sa existe drum de „pustiu, deznadejde si ura”, deoarece exista intotdeauna speranta si nadejde, trebuie sa stii doar sub ce unghi sa privesti ca sa vezi cu adevarat luminita de la capatul tunelului.
Da, exista suferinta, poate chiar multa, insa pentru a ramane crestin ea nu poate duce nici la pustiu, nici la deznadejde, si nici la ura (doar ii lasi in plata Domnului pe cei care ti-au facut rau, nimic mai mult).
Desi mi-am impus tacere(tocmai dintr-o anumita frustrare)trebuie sa recunosc ca ceea ce dezbateti, m-a preocupat,dar…personal(cred!?) am gasit o cale de mijloc. Aceasta cale as numi-o „nici cu ei,nici cu voi,ci cu ai mei”.
Daca mi-o veti cere,o voi detaila. Dar,in acelasi timp, sunt in asentimentul celor dezbatute si cred ca,politiceste vorbind,e nevoie in tara mea-Romania, de un salt calitativ al umanului,de o generatie ce sa aiba o cu totul alta educatie atat comportamentala,cat si morala.
Pe intregul mapamond insa e mai dificil a da solutii,pentru ca sunt,la ora actuala,diferente enorme intre natiuni,popoare. E nevoie in primul rand de a aduce o anumita egalitate intre natiuni, o echitate cultural-educativa si economica si doar mai apoi a cauta o cale a generalizarii dreptatii sociale.
Sa inteleg, domnule Dumitriu, ca pledati pentru o varianta 2008 a celor „care n-au mancat salam cu soia” si care trebuie sa „faca ciocu’ mic”?
Va urez succes in continuare in respingerea tuturor solutiilor „nepotrivite Romaniei”, in reinventarea rotii, in promovarea „democratiei originale” si a tuturor celorlalte solutii neaos-romanesti care au adus atata prosperitate, fericire si seninatate poporului roman pana acum.
Si mai e ceva, domnule Dumitriu. Daca tot faceti comparatia dintre Einstein si Adam Smith, desi in economie determinismul care actioneaza in fizica nu e valabil, atunci am sa-mi permit totusi si eu o comparatie.
A te intreba daca teoriile lui Adam Smith sunt aplicabile Romaniei, adica daca regulile economiei de piata sunt valabile in Romania, este echivalent cu a te intreba daca teoria relativitatii e valabila si in alte galaxii.
Si pentru ca tot ati pomenit de crestinism in contextul individualismului, va recomand sa cititi cartea lui Rodney Stark, unul dintre marii ganditori crestini contemporani, „The victory of reason: How Christianity led to freedom, capitalism and Western success”.
Domnule Clej, nu doresc reinventarea rotii, din contra ma bazez pe ce au zis altii mai demult, spre exemplu Eminescu. Recomand, pentru cei cu inima deschisa la Eminescu, opiniile lui despre stat si individ ce pot fi gasite spre exemplu la pagina:
http://blogsociologic.wordpress.com/2007/12/12/7/
Intr-adevar, consider ca lucrurile s-au miscat foarte repede in Romania si este foarte dificil sa mai stii ce este realmente aici de la distanta. Orice roman care revine in tara dupa 3 sau 5 ani sa zicem, cred ca va fi surprins de numarul mare de masini noi, de cat a crescut burta romanilor, de cat zumzait articifial exista (legat nu de o productie sanatosa cum fac nemtii, ci de vanzarea vanzarii vanzarilor). Am trait 6-7 ani per total in Franta, plecand de la sederi scurte, si terminand cu o sedere de 5 ani. Realitatea este ca perceptia dupa o sedere scurta este uneori total diferita fata de perceptia unei sederi mai lungi. La fel cum altfel cunosti (sau crezi ca cunosti) o femeie dupa o relatie de 1 luna, comparativ cu o casnicie de 10 ani.
Este si problema birocratiei europene, faptul ca exista prea multe verigi intre birourile de la Bruxelles si ce se intampla in teritoriu, practic cei de la Bruxelles pastreaza legatura cu teritoriul prin formulare Sapard si alte asemenea hartii. Chiar de ar fi genii toti functionarii europeni, tot nu au cum sa stie ce e pe teren, fara a merge pe teren, si nu la modul vizite scurte de lucru sau statistici atoate-stiutoare.
Tot Eminescu este cel care a combatut importul “copy-paste” al retetelor economice straine, recomandand adaptarea acestor solutii generale la specificul romanesc.
Daca tot suntem romani, sa aducem vorba si de contributiile acestea are lui Eminescu, care si el poate foarte bine sa fie combatut, deoarece 2008 nu seamana cu 1880. Personal sunt mai degraba republican decat monarhist, deci de as fi avut posibilitatea l-as fi contrat tare pe Eminescu pe directia aceasta, si nu cred ca s-ar fi suparat, din contra ar fi fost poate bucuros de polemica.
Comparatia lui Adam Smith cu Einstein era doar din punctul de vedere ca sunt considerati genii ai domeniilor respective, nimic altceva. La fel de bine as fi putut sa zic ca “Adam Smith asa mare Jules Verne”, sau “Adam Smith asa mare Newton”.
Apropo de pepenaria romaneasca, care nu cred sa fie vreo galaxie, pai in asta pepenarie se aplica mai curand mecanica lui Newton decat cea relativista. Einstein e Einstein, Newton e Newton, fiecare au ariile lor de valabilitate. Daca o masina merge in spatele unui camion pe o sosea, au viteze egale si se aplica mecanica lui Newton, daca un atom merge in spatele altui atom pe aceeasi orbita atunci s-ar putea sa aiba viteze nu neaparat egale, daca luam relativitatea lui Einstein.
Regulile economiei de piata sunt aplicabile in Romania, fiind insa reguli specifice, pe care taranul roman de la 1907 le cunoastea si le aplica de dinainte de teoriile lui Adam Smith. Sa luam subiectul ce s-a intamplat anul acesta cu mieii de Pasti, marfa ramasa nevanduta, abatoare romanesti non-conforme, ciobani care au mers sa taie en-gros la bulgari (ceea ce a dublat pretul), etc. Cat este Adam Smith, si cat este balcanism in ce se intampla la noi, spre exemplu in cazul mieilor de Pasti?
Desigur teoriile moderne au rolul de a ghida si de a evita crah-urile economice si financiare, insa sunt si economisti moderni care spun ca oricum aceste crah-uri vin, sub forme modificate.
Faptul ca-l invocati pe Eminescu in contextul discutiei noastre ma face sa-l citez pe Lucian Boia.
„In ceea ce-l priveste pe Eminescu, aici sunt doua aspecte. Este poetul Eminescu si Eminescu-ideologul. Multi dintre cei care se revolta de ‘atacurile’ impotriva lui Eminescu nu sunt admiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autohtonista si xenofoba. De fapt, Eminescu nu are nici o vina. El nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul sa aiba orice idei, care trebuie raportate oricum la contextul cultural si politic al epocii sale, nu glorificate sau condamnate din perspectiva sfarsitului nostru de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost ‘descoperit’ de valul nationalist de dupa 1900. Iar acum este promovat de tot de nationalisti. Este o manipulare: asa a spus poetul national, inseamna ca acesta este adevarul absolut, trebuie sa ne inchinam cu totii.
Pe de alta parte este poezia lui Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentru a fi admirata. Ramane insa de vazut ce va aduce viitorul. Eu sunt un mare admirator al lui Eminescu-poetul, nu ideologul. Cred ca ii simt poezia, ii stiu o multime de versuri pe dinafara. Ma intreb insa uneori daca nu reprezint ultima generatie care il mai gusta intr-adevar pe Eminescu. Gusturile evolueaza. I ziua cand tinerii nu-l vor mai recita sub clar de luna (poate ca deja nu-l mai recita), Eminescu va ramane un mare nume in istoria literaturii romane, dar nu va mai fi printre noi. E stupid sa spunem ca are voie sa mai fie asa. Va fi cum va fi. In mod paradoxal, s-ar outea ca Eminescu-ideologul sa reziste mai bine in timp decat Eminescu-poetul; se vor gasi mereu nationalisti care sa-l foloseasca drept stindard.”
Interviu acordat de Lucian Boia revistei Sud-Est (nr.1-2/1999), Chisinau.
Asadar, valabilitatea si relevanta scrierilor politice ale lui Eminescu din a doua jumatate a secolului XIX pentru ziua de azi este ZERO.
Despre Adam Smith n-are rost sa continuam discutia, decat sa va intreb daca ati citit vreodata un rand scris de el, sau macar despre opera sa. Poate mai aveti amintiri de la cursurile de economia politica si sursele de inspiratie ale lui Marx?
Altfel continuam sa vorbim in dodii.
Tot nu mi-ati spus: aveti vreo adaptare a lui „voi n-ati mancat salam cu soia” pentru 2008?
Si ca sa va aduc o proba in sprijinul a ceea ce spun, iata varianta necenzurata a poeziei Doina. Asa ceva ila standardele lui 2008 ar fi de domeniul dreptului penalul, incadrandu-se la infractiunea de incitare la ura de rasa.
De la Nistru pân’la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta singurătate;
Din Hotin si pân’la Mare
Vin Muscalii de-a călare
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o atin
Si Muscalii si Calmucii
Si nici Nistrul nu-i înneacă
Săracă tară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveste’nvată pruncii
Si sub mână de jidan
Sunt românii lui Stefan.
Vai de biet român săracu
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Si-i străin în tara lui.
Din Brasov pân’la Abrud
Vai ce văd si ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Cris
Nu mai este luminis
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai stii ce te-ai face
Sărace, român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg dusmanii în puhoi
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra singurătate
Numai umbra spinului
La usa crestinului
Codrul geme si se pleacă
Si izvoarele îi seacă
Săraca, tară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Si să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prăpădi-l-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost misel
Secă-i-ar inima-n el,
Cum dusmanii mi te seacă
Săracă, tară, săracă!
Stefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Lasă Arhimandritului
Toată grija schitului
Iară grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ti mântui neamul tău…
Tu te-naltă din mormânt
Să te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând
Adunându-ti flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn o dată
Ai s-aduni Moldova toată
De-i suna de doua ori
Vin si codrii-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toti dusmanii or să piară
Dati în seama ciorilor
S-a spânzuratorilor.
Stefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-asteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui motivele
Pe câti pari, pe câti fustei
Căpătâni de grecotei
Grecoteii si străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar tara pustia
Si neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Saracă, tară, săracă!
Domnule editor,
Doresc sa comentez cele scrise de catre D-l Dumitriu: “Ca sa iei pulsul exact, trebuie sa fii in transee sa vezi cat de umed in bocanci a crescut apa dupa ultima ploaie, sa stii macar pe harta unde sunt Balcanii astia. Nu e suficient sa afli prin telefon sau sa treci 5 minute in inspectie, cu cizme si picioare uscate.”
Fara a fi sigur ca inteleg exact sintaxa umezelii si a bocancilor, fie-mi permis sa observ ca, daca dupa o ploaie zdravana cineva are totusi picioarele uscate, i) acest cineva poate foarte bine fi si un roman de-al nostru (dar poate ca subintelesul clar ca acest picioare-uscate e un strain are si el talcul lui); ii) acest individ poseda o tehnica de a-si pastra picioarele uscate.
Intrebarea logica mi se pare, deci: “Cum reuseste asta, domnule, sa nu-i intre apa in cizme?”, cu firescul corolar: “Las’ca invat si eu, si o sa am picioarele si mai uscate decat el”. Asa, cel putin, ar gandi un american (“No matter what you do, I can do better than you”). Din pacate, ceea ce auzim este: i) ei, si ce daca mi-a intrat apa la bocanci?, cu posibilul corolar: ii) da’ las’ ca ti se uda si tie!
Cu alte cuvinte, no matter what you do, eu tot pe-a mea o tin – o adaptare originala, desigur, dar care impinge licenta poetica prea departe. Sa fie acesta un element al problemei?!
Domnule Clej, saptamana trecuta mi-ati refuzat un ecou pe motiv ca nu are legatura cu articolul. Vad insa ca dumneavoastra de data asta chiar procedati in acest mod: eu am adus in atentie ideile eminesciene despre individ si stat (acesta fiind subiectul articolului in chestiune), dumneavoastra va legati de antisemitismul lui Eminescu.
Ce legatura are una cu alta? Bun, aveti ura fata de Eminescu ziaristul si antisemitismul lui (dublata de iubire fata de Eminescu poetul), insa eu am adus in discutie opiniile lui legate de individ si stat (subiectul articolului), atat si nimic mai mult.
Bunicul meu fiind din Bucovina lui Eminescu (maior medic veterinar pe frontul de est la Odessa, retrogradat dupa 1945 din functiile militare datorita participarii in razboiul contra rusilor), cunosc de la el faptul ca acolo exista mult antisemitism (nejustificat, ca daca unii fac unele lucruri, nu trebuie sa invinovatesti o intreaga comunitate), datorat camatarilor evrei ce bantuiau si stapaneau satele in perioada interbelica si poate chiar inainte, satenii se imprumutau de la ei si deveneau sclavi platitori pe multa vreme. Sunt probleme reale, nu stiu daca aveti cunostinta de aceste camatarii, care astazi ar fi de domeniul penalului, nu penal declarativ ci penal faptic, ai unora care traiesc spoliind pe altii din camatarii. Dar, cum am mai spus, nu are legatura cu subiectul articolului, deci nu vad sensul de a continua o discutie in acest sens.
Legat de Eminescu, penal sau nepenal (in declaratii, nu in fapte precum camatarii), Ion Luca Caragiale spunea, la moartea poetului si ziaristului (se zice ca multe suferinte si chiar moartea i s-au tras de la activitatea jurnalistica, nu de la poezie, de care se cam lasase de prin 1880):
“Acest Eminescu a suferit multe, a suferit si de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodata: era un om dintr-o bucata si nu dintr-una care se gaseste pe toate cararile.
Generatii întregi or sa suie cu pompa dealul care duce la Serban-Voda, dupa ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, si o bucata din care sa scoti un alt Eminescu nu se va mai gasi poate…
1889, iunie 18″
Legat de Adam Smith, unul din prietenii mei in Franta era doctorand in economie, si am avut multe discutii cu el pe teme economice, de fuziuni si achizitii, etc, abordand adesea si filozofia lui Smith (nici el nu stia ca Eminescu a avut si opinii economice, halal ASE-urile din Romania).
Insa nu vad de ce faceti dumneavoastra asa o ancheta legat de ce cunostinte economice am eu. Daca e sa luam asa cu ce competente avem fiecare, este de rasul curcilor ca eu accept sa discut cu dumneavoastra de Einstein si Newton, eu fiind titularul unui doctorat francez cu un subiect legat de mecanica rationala (principiul lucrului mecanic virtual) si parametrizarea rotatiilor, am lucrat si pe un proiect al ESA, etc. Si chiar doresc sa simulez in viitorul apropiat problema celor trei corpuri, apoi sa extind a introduce in program una din mase ca fiind negativa (antimaterie), etc. Chestii de Newton, poate si de Einstein.
1) Replica mea are cel putin tot atata relevanta ca si includerea de catre dumneavoastra a parerilor „economice” ale lui Eminescu din 1880 a caror relevanta pentru anul 2008, repet, este ZERO.
2) Am adus in discutie nu numai antisemitismul, ci xenofobia in general a lui Eminescu si nationalismul sau, care erau normale in contextul de la 1880, dar care azi sunt perimate, iar unele devenite articol de cod penal. Intre timp au avut loc doua razboaie mondiale, numeroase genociduri, iar ideile politice sustinute de Eminescu atunci sunt azi complet discreditate. Termenul ura nu-si are locul, era vorba de un citat din istoricul Lucian Boia.
3) Digresiunea cu bunicul si camatarii e de-a dreptul hazlie.
4) Nu fac niciun fel de anchete, constat ca discutati de Adam Smith, dar nu prea stiti despre ce a scris, chiar daca invocati niste discutii virtuale cu un prieten virtual din Franta.
5) N-am discutat nimic despre Newton sau Einstein, eu n-am obiceiul sa vorbesc despre lucruri despre care nu ma pricep, dar punerea la indoiala a valabilitatii principiilor enuntate de Adam Smith pentru Romania, principii fundamentale in explicarea functionarii unei economii de piata, este echivalenta cu punerea la indoiala a universalitatii teoriei relativitatii. Si nu cred ca trebuie sa fii economist sau fizician ca sa realizezi asta, ci doar sa ai un dram de bun simt.
Sa lasam totusi cititorii sa decida daca Eminescu mai este actual sau nu, in contextul discutiei actuale. Cu bunicul nu e digresiune, are si o decoratie Steaua Romaniei si a pierdut un rinichi pe frontul de la Odessa, iar istorisirea mea are darul de va evoca starea de spirit a populatiei bucovinene in perioada interbelica, asta daca va intereseaza istorii din popor (insa cred ca nu).
Iata ce articol economic a scris ziaristul de 2 lei Eminescu, pus la zid de atatia (ca poet, cum de s-a uitat poezia erotica atribuita lui Eminescu?… ar fi interesant sa se dovedeasca cu adevarat ce a scris Eminescu si ce nu, stiut fiind ca o buna perioada cufarul lui a fost in posesia lui Titu Maiorescu):
Extrase din Mihai Eminescu, 21 decembrie 1877:
“Nimic nou sub soare:
De cîte ori un crestin s-apuca la noi sa scrie un rînd, ca sa lumineze Neamul – presa este lumina, dupa cum zic domniile lor – de atîtea ori pune mîna-n raft si scoate la iveala o carte nemteasca sau una frantuzeasca si rasfoieste pîna ce gaseste ce-i trebuie. Precum ni s-aduc toate de-a gata din strainatate si n-avem alt chin decît sa bagam mîinile în mînecile paltonului venit de la Viena si piciorul în cizma pariziana, fara a ne preocupa mai departe din cîte elemente economice se compun lucrurile, tot astfel facem si cu cunostintele; le luam frumos din carti straine, le asternem pe hîrtie în limba pasareasca si facem ca negustorul care nu-si da nici el seama de unde-i vine marfa, numai sa se treaca. Chiar învatatii nostri, cînd vor sa polemizeze, polemizeaza cu citate. Cutare minune a strainatatii, dl. X sau Y a vorbit cutare lucru, deci trebuie sa fie neaparat adevarat si sa se potriveasca, pentru ca a iesit dintr-o minunata morisca de creier. Sa fie dl.X sanatos, împreuna cu toata casa, dar de se potriveste, e alta caciula! La gazetarii români, mai ales la cei liberali, lucrul e si mai simplu. Îsi pune mai întîi degetul în gura si vede cîte „cuvinte” îi vin în minte. La chemarea aceasta se deschide dictionarul nepaginat al capului, compus din prea putine file, pe care stau scrise libertate, egalitate, fraternitate, legalitate, suveranitate si alte cuvinte tot cu atîta cuprins material, si dupa aceea le-nsira, mai punînd pe la soroace si cîte un Stefan sau Mihai Viteazul, din buzunarele carora scoatem ce ne pofteste inima. Bietul Stefan Voievod! El stia sa faca farîme pe turci, tatari, lesi si unguri, stia nitica slavoneasca, avusese mai multe rînduri de neveste, bea bine la vin vechi de Cotnar si din cînd în cînd taia capul vreunui boier sau nasul vreunui print tatarasc. Apoi descaleca tîrguri de-a lungul rîurilor, daruia pantirilor si darabanilor locuri bune pentru pasunarea hergheliilor de cai moldovenesti, a turmelor de oi si de vite albe, facea mînastiri si biserici, si apoi iar batea turcii, si iar descaleca tîrguri, si iar se-nsura, pîna ce si-a închis ochii în Cetate, la Suceava, si l-au îngropat cu cinste la Mînastirea Putnei. Ce-si batea el capul cu idei, cum au d-alde gazetari de-ai nostri, ce stia el de subtietura de minte din vremea de astazi? Pîna la fanarioti n-am avut cod, un semn, ca nici nu trebuia. Ce-i drept si ce-i strîmb stia fiecare din obiceiul pamîntului, si judecata multa nu se-ncapea. Tara saraca, stapînire putina, biruri mai deloc, care cu doua oisti, sa se poata înjuga boii la venirea tatarilor si dintr-o parte si dintr-alta, dupa cum l-apuca pe om vremea pe cale de munte, case de valatuci acoperite cu paie pentru ali se da foc la calcarea dusmanului, ba se da foc ierbii si se-nveninau fîntînile, pentru ca sa moara dusmanii de flamîngiune si de seceta, iar oamenii se trageau la munte si lasau cîmpul limpede în urma lor, pîna ce venea Voda de-i amagea pe dusmani prin glas de buciume în vai si prin codri, si apoi vai de capul lor! Îi mersese vestea Voievodului românesc si moldovenilor ca nu sînt deprinsi a sta pe saltea turceste, ci sînt totdeauna gata de razboi, oameni vîrtosi, care nu stiu multa carte, dar au multa minte sanatoasa; averi mari n-au, dar nici saraci nu sînt. Si tot astfel a fost pîna-n vremea noastra – pîna la Regulament, cea dintîi legiuire importanta si plasmuita. Românii au fost popor de ciobani, si, daca voieste cineva o dovada anatomica despre aceasta, care sa se potriveasca pe deplin cu teoria lui Darwin, n-are decît sa se uite la picioarele si la mîinile lui. El are mîini si picioare mici, pe cînd natiile care muncesc mult au mîini mari si picioare mari. De acolo multele tipuri frumoase, ce se gasesc în partile unde ai nostri n-au avut amestec cu nimenea, de-acolo cumintenia românului, care, cioban fiind, a avut multa vreme ca sa se ocupe cu sine însusi, de acolo limba spornica si plina de figuri, de acolo simtamîntul adînc pentru frumusetile naturii, prietenia lui cu codrul, cu calul frumos, cu turmele bogate, de acolo povesti, cîntece, legende – c-un cuvînt, de acolo un popor plin de originalitate si de-o fecioreasca putere, formata prin o munca placuta, fara truda, de acolo însa si nepasarea lui pentru forme si civilizatie, care nu i se lipesc de suflet si n-au rasarit din inima lui. Au venit grecii, si-au domnit o suta de ani. Cînd au iesit din Tara nici urma n-a mai ramas prin sate. Parc-au fost trecut cu buretele peste colachiile si bizantinismul acestor damblagii. Poporul nostru a ramas nepasator la reformele grecesti, rusesti, frantuzesti, si nu-si da nici azi bucuros copiii la scoala, pentru ca simte ce soi de scoli avem. Ci înainte acest sistem de sanatoasa barbarie era predomnitor. Radu-Voda cel Mare adusese în Tara pe Sfîntul Nifon Patriarhul ca sa ne puie la cale. Se-ntreba si el ce-o mai fi civilizatia, si voia s-o vada cu ochii. Dar sfîntul, venind, începu sa dea sfaturi pentru schimbarea legilor si obiceiurilor, pentru introducerea paragrafelor s.a., încît Voda-i zise într-o zi: „Ia slabeste-ne, popo, ca ne strici obiceiele”. Sfînt, nesfînt, vedea el pe cine nu vazuse, de nu pleca în Tara cui l-au fost avut. Acesta-i sentimentul oricarui popor sanatos, caruia-i propui sa altoiesti ramuri straine, pe cînd el e dispus a-ti produce ramurile sale proprii si frunzele sale proprii încet si în mod firesc. (…)
Dl.C.A.Rosetti, în cuvîntul sau de la circ vorbea cu dispret despre calitatea cea mai buna care o aveau boierii. „Tara? – întreba dumnealui – patruzeci de boieri mari, patruzeci de boieri mici, iata Tara pe cînd eram eu tînar”. Tinem seama de aceste cuvinte. Tara n-avea pe urmele ei decît optzeci de oameni, încît la 30 mii de suflete venea un boier, si înca si acela cu trebuinte foarte mici; adica optzeci de oameni, care umblau cu zilele în palma si tineau neatîrnarea Tarii prin istetie si adesea prin sacrificiul persoanei sau al averii lor, adica compensau pe deplin munca sociala care-i purta. Astazi avem zeci de mii de liberali, care nici umbla cu zilele în palma, pentru ca nici turc, nici leah, nici ungur nu cauta sa-i taie, nici de vreun duh asa subtire nu se bucura, nici compenseaza prin ceva munca sociala, pe care o istovesc din radacini, mîncînd chiar conditiile de existenta ale claselor producatoare, nu prisosul lor. Motul din Ardeal e un negustor foarte cuminte; lui nu-i trebuie, la negot, nici un fel de smasar, nici chiar banul. El face ciubere si donite, trece în Tara ungureasca, si nu se mai încurca, ci le schimba de-a dreptul pe …grîu. Atîtea donite de grîu, pe o donita de lemn, atîtea ciubere de grîu, pe un ciubar de lemn. Daca am face si noi socoteala motului din Ardeal, am zice: atîtea mii de chile de grîu ne tine o chila de fraze liberale, atîtea chile ne tin marfurile importate din strainatate, atîtea chile ne tin tinerii ce-si pierd vremea prin straini, atîtea mii de chile ne tin Constitutia, atîtea ne tin legile frantuzesti, cu un cuvînt, toate liberalismurile. Prisoasele economiilor individuale constituiesc o suma certa. Daca vei hrani cu ele cîteva mii de stîrpituri liberale, de unde îti mai ramîn conditiile pentru întretinerea unei culturi sanatoase si temeinice? Doua sute de nebuni manînca desigur mai mult decît un singur întelept. Deci abecedarul nostru economic zice: Natura i-a dat omului putere marginita, socotita numai pentru a se tine pe sine si familia. El produce ceva mai mult decît consuma. În acest „ceva” mai mult, în acest prisos sînt cuprinse: întîi ceea ce-i trebuie pentru a reproduce, va sa zica conditiile muncii de mîine, si încolo un prea mic prisos, care-l poate pune la dispozitia societatii, sub forma de dare. Din acest prea mic prisos al gospodariei producatorului traieste toata civilizatia nationala. Daca hranim cu acest prisos strainatatea de idei, de institutii si de forme, lipsite de cuprins, al caror complex liberalii au apucat a-l numi „tot ce este românesc”, atunci nu ne mai ramîne nimic pentru ceea ce este într-adevar românesc, pentru cultura nationala în adevaratul înteles al cuvîntului.”
In Timpul, 17 febr. 1880, tot Eminescu spune: „o serie de fraze ieftene, copiate din gazete strãine, din discursurile unor politicieni trãiti si crescuti în alte tãri, a înlocuit si înlocuieste încã silinta de-a învãta singuri; rationamente strãine, rãsãrite din alte stãri de lucruri, înlocuiesc exercitiul propriei judecãti“ .
Domnule Dumitriu, eu zic sa lasam istorisirile personale, ca nu ced ca au vreo legatura cu subiectul.
Iar la capitolul economie, comparat cu Adam Smith, ziaristul Eminescu chiar ca este un economist de 2 lei pentru ziua de azi, mai ales cand scrie la comanda patronilor sai Conservatori ca sa-i injure pe Liberali, dupa cum reiese foarte clar din textul citat.
Nu va mai obositi degeaba domnule Dimitriu, si nu mai priviti tot timpul spre trecut, suntem in 2008, daca nu ati realizat.
„Mana invizibila” a lui Adam Smith i-a indemnat pe cei doua milioane de romani sa plece in strainatate si sa nu mai astepte dupa pomenile unui stat impotent sau sa plece urechea la demagogiile patriotarde de tipul celeia practicate de jurnalistul la comanda Eminescu in 1880.
E mult mai util pentru Romania ceea ce fac acesti doua milioane de romani, asta era mesajul editorialului, daca cumva n-ati inteles.
Il jigniti grav pe Eminescu, nu cred ca a scris vreodata la comanda cuiva, daca a avut ceva cu liberalii de atunci (nu cu cei de acum, sa nu facem confuzia), atunci a facut-o din pura convingere. Dovada ca nu a scris la comanda e ca a rabdat atata de foame. Insusi Caragiale a spus, intr-un citat dat mai sus: “Acest Eminescu a suferit multe, a suferit si de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodata: era un om dintr-o bucata si nu dintr-una care se gaseste pe toate cararile”. Bine, si Caragiale asta a fost un nimic, depasit total astazi, un zeflemitor, asa ca il putem lasa si pe el la o parte. Creanga, Slavici, marii scriitori romani ai vremi, prieteni si palavragii cu Eminescu, sunt si ei niste nulitati? Cum de il bagau in seama pe acest Eminescu, un vandut ordinar conservatorilor?
Alecsandri, care a replicat in versuri, ca un lord, atunci cand i s-a atras atentia aparitiei luceafarului eminescian: “E unul care scrie mai bine decat mine? / Cu-atat mai bina tarii, si lui cu-atat mai bine”. Si el o nulitate?
Geniul lui Eminescu tocmai aici a constat, ca a raspuns anticipat la atatea cate nici nu iti poti imagina. “Toate-s vechi si noua toate” se aplica si azi, chiar si in ideile economice. Degeaba spuneti dumneavoastra ca sunt vechituri.
Cat despre nulitatea lui Eminescu ca economist, asta tot viitorul va spune. Cine va sti sa nu se imprumute excesiv, sa isi pastreze si un reflex taranesc al unui relativ echilibru intre venituri si cheltuieli, acela va duce o viata mai linistita, si nu va pica in sclavia camatarilor (care azi au gulere ceva mai albe, de finantisti).
Legat de universalitatea legilor lui Einstein, veti fi suprins sa aflati peste ceva vreme ca si Einstein va fi contrazis. Einstein inca din vremea lui nu a putut tine pasul (spre sfarsitul vietii), prin calculele lui deterministe admirabile, statisticienilor cu mecanica lor cuantica. Atat legile lui Newton, cat si cele ale lui Einstein, au aria lor de aplicabilitate, finita fiind. Nimic nu este universal, asta insa nu diminueaza meritele celor doi. Acum in fizica se studiaza gaurile negre si alte minunatii indepartate si observabile doar cu erori de masurare semnificative. Si este prea posibil ca nu toate sa fie atat de einsteiniene, mai ales in caz ca se va dovedi existenta maselor negative, pe care nici chiar mecanica cuantica nu le admite.
Este ultima mea postare legata de acest subiect, si probabil intr-o discutie cu dumneavoastra, caci atata timp cat scrieti spre exemplu ca invoc “niste discutii virtuale cu un prieten virtual din Franta”, consider ca un dialog nu mai este posibil. Daca imi contestati aceste discutii, numindu-le „virtuale”, atunci eu ce pot sa mai fac? Sa va indic persoana respectiva, ca sa verificati ca discutiile respective chiar au existat? Este absurd, caci nu suntem la politie sa aducem martori si probe.
Domnilor, exista diferente intre puncte de vedere dar totusi am senzatia ca se incearca depasirea unei situatii de „dialog al surzilor” si, in orice caz, se pastreaza o maniera de dezbatere in termeni decenti, respectuosi, chiar daca, pe alocuri, cu ironii (altfel perfect acceptabile intr-o polemica).
In ceea ce ma priveste am venit in contact cu informatii noi prin schimbul dv. de replici si m-ar bucura daca aceste randuri ar fi accesate de cat mai multi cititori romani pentru ca e vorba de o discutie serioasa, de substanta, care nu se vede la nici o televiziune din Romania.
Tema acestei discutii (implict „tema de reflexie” deoarece, ca autor, nu am naivitatea de a ma expune, afirmand ca ofer singura solutie), este simpla: cat putem sa asteptam sa se faca dreptate, sa ni se restituie ce ni s-a luat, cand este evident ca aceasta dreptate nu se va mai face niciodata?
Am senzatia ca am folosit comparatia asta de sute de ori: naufragiat in mijlocul oceanului, ramanand vesnic pe loc, te ineci sigur. Inotand in orice directie, ai o sansa sa supravietuiesti. Desigur, pentru un interval de timp e mai bine sa stai pe loc pentru ca elicopterul de salvare va cauta in primul rand in locul in care se presupune ca s-a petrecut naufragiul. Insa ce vad eu de mai bine de 18 ani este ca nu vine nici un elicopter. Mai crede cineva dintre participantii la aceasta discutie ca vine elicopterul?
Într-adevar este un „dialog al surzilor”. Degeaba încercam sa îndreptam situatia din România, pentru ca nimeni, din cei îndreptatiti NU NU ASCULTA. Atâta vreme cât un popor NU este capabil sa-si apere singur drepturile, NIMENI SI NIMIC DIN AFARA GRANITELOR ROMÂNIEI NU VOR REUSI S-O FACA.
Românul, trebuie sa recunoastem, este un popor MÂNDRU, dar aceasta mândrie ar trebui sa aiba si limite, mai cu seama atunci când se vede cu „ochiul liber” ca situatia tarii si a oamenilor de rând merge din „mal en pire” (din rau, în mai rau), sau, mai pe limbajul nostru, pur românesc „din lac în putz”.
Un exemplu la ordinea zilei, cu care deseori m-am confruntat în tara în care traiesc de exact 20 de ani, respectiv Canada, unde adaptarea si integrarea, în ceea ce ma priveste a fost perfecta din primele zile, mi-a fost dat sa cunosc români care au venit mai de curând, unii cunoscuti, altii absolut necunoscuti si cu toata bunavointa, am cautat sa-i fac sa priceapa ca aceasta tara minunata, NU este România si ca daca nu vor fi capabil si cu multa bunavointa sa se integreze, sa cunoasca legile si mentalitatea popoarelor cu care vor convietui, volens-nolens, dorinta lor de a se realiza va fi ZERO.
Foarte multi români au sosit aici si nici dupa ani de zile, nu au reusit sa se lepede de obiceiurile arhaice si conceptiile gresite în care s-au nascut si trait pâna la vârsta emigrarii; ma refer în special la tinerii între 20-30 ani, de cei mai în vârsta, parinti sau chiar bunici, este aproape imposibil sa se readapteze unor noi conceptii despre viata si societate.
Rezultatele sunt tragice, de cele mai multe ori.
Cei din tara, pentru ca mai mult despre ei este vorba, se complac în situatia actuala, precum „tiganul cu scânteia”. Unii mai îndrazneti si cu surse materiale, unele cinstite, altele dubioase, au reusit sa se realizeze, sa zicem.
Restul, muritorul de rând, „trage targa pe uscat”.
Noi, cei din diaspora, încercam pe toate caile sa le venim în ajutor, cu sfaturi, schimburi de experienta, trimiteri de mesaje celor de SUS, care conduc tara. Concluzia? REZULTAT, MATCH NUL. Strigam în deshert, dar nu ne aude nimeni, „câinii latra, caravana trece”. Venim cu teorii plauzibile, dar nimeni nu le ia în seama, s.a.m.d.
CE-I DE FACUT? Personal, fara a fi sceptica si negativista, atâta vreme cât românul din tara nu va fi capabil sa-si faca singur curatenie în casa si curtea lui, sperând în ajutorul celor din afara, asteptarile vor fi zadarnice, pentru ca nici un strain nu va veni sa-l ajute.
Fiecare om „cum îsi va asterne, asa va dormi”.
Este bine SA NU MAI STRICAM ORZUL PE GÂSTE. Cei care vor reusi, poate, sa mai îndrepte ceva în tara, vor fi tinerii sau mai putini tineri, care au trait deja experienta Occidentului, s-au recalificat, s-au perfectionat si apoi au revenit în „patria muma” sa împartaseasca din valorile occidentale. Cunosc 2 persoane, care dupa o sedere de 25 ani în Germania, unde si-au completat studiile superioare, acum au revenit în România si aplica experienta Occidentului, în mod cinstit si onorabil.
Se mai spune „vorba multa, saracia omului”. Cam asa se petrec acum lucrurile în România. Nimic nu s-a schimbat dupa 1989, cu atât mai mult, cu cât în fruntea bucatelor, înca se gasesc „oamenii vechi” sau descendentii lor, îndoctrinati cu vechile principii de viata si societate. Pâna când acestia nu vor dispare…”negustorii vor fi aceiasi”.
Domnule Dumitriu, banii universitatii franceze sau ai ESA vin de la contribuabilul francez sau ai celui din UE in general.
Cum sectorul financiar (sau al „camatarilor cu gulere albe” cum cu dispret il numiti) are contributie din ce in ce mai mare la aceste impozite (lumea s-a schimbat in raport cu anii 1880 cand Eminescu isi scria editorialele anti-economie de piata) rezulta ca o buna parte din fondurile cu care ati fost sponsorizat vin din acest sector. Asta dorea sa va explice domnul Adelmann Elias, dar se pare ca nu sesizati aceste mecanisme economice simple,
Macar din aceste considerente, daca nu dintr-un spirit de decenta, ar trebui sa lasati xenofobia la o parte si sa multumiti strainilor care v-au platit stagiile in Occident.
La urmei, daca Romaniei ii este asa de rau in Uniunea Europeana (spre deosebire de paradisul in care a trait in ultimii 60 de ani) ati facut campanie pana in 2007 impotriva aderarii la UE? Banuiesc ca o Romanie izolata, condusa exclusiv de demagogi care aplica „teoriile economice” eminesciene ale secolului XIX ar fi mult mai pe placul dumneavoastra.
De asemene, va atrag atentia ca folosirea termenului de „mercenar” este complet gresita pentru cei care lupta in Afganistan.
In secolul XXI, spre deosebire de cel precedent, a fi militar a devenit o profesie.
In plus, nu pareti sa fiti foarte informat cu privire la Afganistan (nu e de fapt singurul domeniu), deoarece greul luptelor in acolo nu il duc militarii romani, ci cei americani – 425 morti, britanici – 95 morti si canadieni – 82 morti.
In rest, continui sa afirm ca in lipsa TOTALA de argumente va agrementati mesajele cu anecdote din folclorul personal.
Luati exemplu de la domnul Maier – unul dintre putinii opozanti anticomunisti care si-a riscat viata infruntandu-l pe Ceausescu – care nu se bate cu pumnii in piept pentru meritele sale (reale).
Doamna Venera, aveti dreptate, poporul roman este mandru, nu intotdeauna mandria este si buna.
„Parametrizarea rotatiilor” nu e rau, dar pe mine ma da gata „Principiul lucrului mecanic virtual” – nu numai ca e virtual, dar nici macar nu e sigur ca se-ntampla…ce mai, ca la noi…A propos, dar despre nea Iancu Caragiale nu mai spuneti nimic?
Opiniile domnului Dumitriu ilustreaza perfect citatul din Lucian Boia: de cateori apare o critica la adresa opiniilor politice ale lui Eminescu – dominate de nationalism, conservatorism, xenofobie si antisemitism – apare reflexul pavlovian (in engleza numit knee-jerk reaction) de lez-majestate.
Faptul ca a scris la comanda e un lucru de notorietate, caci ziarul Curierul de Iasi era un fel de oficios al Partidului Conservator.
Ca istoria a dat dreptate Partidului National Liberal – infierat cu regularitate in publicistica politica eminesciana – iar nu cred ca poate fi contestat, data fiind contributia majora a PNL in faurirea si consolidarea statului modern roman, in comparatie cu Partidul Conservator, care de altfel a si disparut in timpul primului razboi mondial.
Eminescu „economistul” – daca a existat asa ceva – scria in contextul unei populatii de 90% tarani care se ocupau de agricultura de subzistenta, strctura care nu are nicio legatura cu actuala structura ocupationala din Romania.
Iar insinuarea abia-codificata cu camatarii care au azi gulere albe dovedeste ca de la Eminescu n-ati retinut ceea ce este universal valabil – beletristica ci opiniile sale politice, profund anti-democratice, chiar daca valabile in contextul anilor 1877 – 1883, dar care azi isi au locul la lada de gunoi a istoriei.
Puteti sa exprimati orice opinii doriti, dar sa nu va asteptati ca atunci cand apelati la acest nationalism xenofob desuet de secol XIX sa nu fiti contrat, cu argumente, desi dumneavoastra aduceti in schimb anecdote din folclorul personal.
Iertati-ma D-le Dumitriu, voiam sa adaug, si am uitat: pe camatarii de astazi, stiti, cei cu gulere albe si cu nume straine, ii cheama nu numai finantisti, ci si sponsori, unul dintre cuvintele cele mai indragite ale limbii romane noi…stiti, aceia care ne dau bani sa ne reparam strazile (hartoapele perene raman neaos ale noastre), sa ne facem doctorate in strainatate, care ne mai dau si cate un grant, acolo, ca sa-i studiem mai bine pe Newton si pe Einstein, si, de ce nu, sa-i si depasim…
Domnule Maier, dumneavoastra le numiti ironii si termeni decenti, insa nu mi se pare deloc decent (ci jignire si insinuari false) ca dl Adelmann-Elias sa faca presupuneri de sponzorizare legate de persoana mea. Pe baza la ce se insinueaza lucruri false la adresa mea? Eu doctoratul in Franta mi l-am facut pe banii universitatii franceze, fara legatura cu vreo finantare romaneasca, iar pentru Agentia Spatiala Europeana am lucrat pe un proiect finantat de ESA. Nu am fost sponzorizat de nimeni din Romania pentru acest doctorat.
Legat de principiul lucrulului mecanic virtual, este un principiul prea clasic deja (a fost greseala mea sa intru in detalii de mecanica, sa ajung sa fiu luat la misto), cautati pe internet “virtual work”, spre exemplu pe Wikipedia:
http://en.wikipedia.org/wiki/Virtual_work
Dna Venera, romanii nu o duc rau in prezent (insa o vor duce rau in curand, dupa principiul “saracia aduce prostie, si prostia aduce saracie”). Romanii au majoritatea burti acum, masini Dacia Logan noi abia de mai vezi, majoritatea sunt masini straine noi. Etc, etc, Situatia materiala s-a schimbat radical in ultimii 1-2 ani (se arunca cu bani pentru orbirea prostilor), un muncitor in constructii castiga minim 10 milioane pe luna = 300 euro (din care doar 4 oficial, restul bani in mana de la patron, care daca nu vin sunt alte 10 santiere care asteapta muncitorul cu bratele deschise, e penurie mare de forta de munca in constructii), un jandarm simplu are 450 euro (plus ce mai pica in plus, ca doar e Romania, si daca nu iti dublezi salariul de pe hartie esti ori prost, ori prea cinstit), daca pleci mercenar in Afganistan ai 100 euro diurna pe zi, in plus de salariul de minim 500 euro (desi te trimit in prima linie, acolo une francezii si americanii mai evita, in tab-uri de proasta calitate, insa taranul si muncitorul roman risca, vrea bani pentru familia lui, iar de e sa moara familia primeste 80000 mii euro despagubiri, Basescu si ministrul apararii isi pun mastile posomorate de 30 minute si asteapta sicriul la aeroport, o intreaga mascarada caragialeasca cu care ne-am obisnuit deja… ma rog, li se acorda grade post-mortem si eventual vreo Steaua Romaniei, insa la ce bun, ca vin unii si catalogheaza jertfa de pe front drept „anecdote din folclorul personal”, nepotrivite unui context de cafenea), etc, etc.
Ptr.Doamna Venera
Aveti dreptate. Numai ca „sistemul ticalosit” este intotdeauna mult prea puternic pentru a fi depasit din interior. Nu neglijati puterea sistemului represiv inventat si aplicat de comunisti. Sistem care inca functioneaza. Nu poate fi depasit doar din interior.
Revolutia nu putea avea loc, daca sistemul nu participa si el. De aici a plecat raul postrev. si se continua. Pentru ca sistemul se autogenereaza si este capabil de orice cameleonism pentru a supravietui.
De cele mai multe ori, ajutoarele date de Occident sau de romanii din diaspora ajung in miinile sistemului si a oamenilor lor. Trebuie sa alegeti mai bine indivizii. Mai renuntati la „yes man”-i si cautati oameni loviti de sistem sau tineri corecti.
Chiar multe firme straine care au deschis diferite filiale, etc in Romania, angajeaza tineri si tinere dupa criterii naucitoare. Tineri controlati de fapt, de sistem sau care apartin direct sistemului.
Cred ca trebuie accentuat asupra rolului represiv al statului si rolul justitiei,in special.
In acelasi timp, am doua vesti proaste ptr. dvs. Tinerii pe care mizati provin dintr-un sistem educational execrabil, arareori stiu ce trebuie sa faca la locul de munca si aproape toti sunt fii (fice), gineri, etc de fosti stabi.
Va trebui sa gasiti resurse si oameni care sa recruteze tineri din familii care nu au apartinut sistemului si sa-i duca prin facultate, cu grija de a invata, nu de a invata sa dea mita pentru a lua examenele.
Pe de alta parte, stiti ca cei care invata afara, nu prea gasesc locuri de munca aici. Decit daca sunt fii de… sau prin cine stie ce concurs fericit de imprejurari. Avem zeci sau sute de tineri(e) care sunt someri, desi au studii la universitati din afara. Si nu oricare. Am gasit destule postari pe NET.
In ce priveste curatenia de la noi, la fiecare alegere politicienii asta promit. Curios, dupa ce ajung la putere, uita. Nici macar curtea vecinului nu o curata, preferind sa se alieze cu el.
Nu puteti invinui poporul roman de asa ceva. Uitati-va ca a tot schimbat culorile politice la vot. Asta spune multe. Ce altceva mai putem face?
In acelasi timp, de ce nu priviti la Moscova. Atita timp cit ambasadorul nostru nu e cel care vor ei, nici nu discuta cu el. Citi ambasdori (si lucratori la ambasadele din Occident) au fost indepartati pentru ca s-au dovedit a apartine sistemului ticalosit?
Nu neg acuzatiile dvs. Trebuie sa ne luptam. Dar nu putem sa ne luptam cu morile de vint. Si fara ajutor (si material si moral si adm.) din afara, nu vom reusi. Doar ceea ce s-a facut pina acum.
Fostii proprietari de fapt ai tarii, au devenit proprietari de drept. Si tot ei controleaza si viata politica, si presa si aparatul adms., etc.
Si nu e numai la noi asa. Vedeti si Rusia, Ucraina, Georgia,etc.
Poate ca modul de a gindi reformele trebuie schimbat. Inceput cu oameni corecti si competenti, continuat cu respingerea tuturor celor ce au colaborat (intr-o forma sau alta) cu vechiul sistem.
In ceea ce priveste individualismul, cred ca trebuie completat cu valori morale care sa-i dea sensul pozitiv. Deocamdata, la noi individualismul este sinonim cu hotia, coruptia, minciuna. „Adaptarea”, „descurcarea” individului in orice conditii. Realizarea economica indiferent de mijloc. Pentru el insusi si gasca care l-a acoperit si cu care imparte cistigul. Reguli tipic mafiote.
Pe urma dati vina pe noi, aborigenii care nu ne descurcam.
Regret ca d-l Dumitriu considera anumite pozitii in cadrul dialogului ca facand parte din categoria „atacuri personale”. Pe de o parte, pentru a spune lucrurilor pe nume, unii participanti la discutie „ridica tonul” (interpretarea mea e ca pun suflet si le pasa de subiectul care se discuta). Pe de alta parte, nu am vazut (si am interveni pentru eliminarea unor astfel de iesiri) atacuri personale directe, vizand denigrarea persoanei sau, mai rau, aprecieri derogatorii la adresa unei persoane in afara subiectului propriu-zis aflat in dezbatere polemica.
Daca ma insel, va rog sa-mi atrageti atentia si, ca editor, voi interveni, in mod exceptional in acest caz incercand intai sa negociez cu interlocutorii, exprimari acceptabile.
S-a facut si o alta remarca aici, de catre d-l Dumitriu, legata de leit-motivul articolului, mai precis „pustiu, deznadejde si ura”. Remarca evidentiaza faptul ca un bun crestin nu ajunge in aceasta situatie pentru ca iarta.
Sunt foarte tentat sa deschid o discutie pe acest subiect, avand ca tema de reflectie de aceasta data sinergia dintre doctrina crestina asa cum este ea aplicata in Romania si marasmul administrativ si politic din aceeasi tara.
Poate scriem impreuna un astfel de material, in saptamana 13-20 mai, doar pe baza ideii de mai sus. Nu de alta, dar daca, spre exemplu, fiul meu ar fi fost impuscat la Baneasa alaturi de alti militari, in cadrul simulacrului de revolutie din Decembrie ’89, viata mea ar fi ramas pustie, incercarile nereusite de a afla adevarul m-ar fi adus, dupa atatia ani, la deznadejde, si pentru toata aceasta indiferenta sufletul mi-ar fi fost plin de ura. I-as fi iertat pe cei care mi-au impuscat copilul dar nu i-as ierta pe cei care ascund adevarul de atatia ani! Deci ma refer nu la o iertare generica, ci venind din partea cuiva care, cum se spunea intr-o alta interventie, sta zilnic in sant, cu bocancii uzi…
Domnule Munteanu, politicienii nu pot fi mai buni decat electoratul care ii alege, asa ca nu mai aruncati vina exclusiv pe clasa politica.
Pe de alta parte, acolo unde individualismul este o valoare fondatoare, ca de exemplu in societatea americana, societatea civila e foarte dezvoltata.
Cum va explicati acest lucru?
Toate societatile capitaliste si cele devenite „democrate” dupa 1989, predomina EGOISMUL, INDIVIDUALISMUL, INDIFERENTA, INTOLERANTA, VULGARITATEA, ÎNAVUTIREA, de cele mai multe ori datorita îmbogatitilor de dupa razboi si tot ce poate fi legat de INUMANITATE.
LUMEA tarilor cu pretentii de „civilizati” NU sunt mai civilizati decât cei ce au trait în secolele XIX-XX, când OMUL, INDIVIDUL, oricare ar fi fost el, era respectat, indiferent de clasa sociala, cultura, avere. Am trait si am cunoscut asa zisii „exploatatori ai României”, care au murit nevinovati prin puscarii, aceia însa au fost adevaratii OAMENI, ADEVARATI MECENA, care au construit locuinte pentru muncitori, le-au asigurat „pâinea cea de toate zilele” întregii femilii, au ajutat familiile sarace si în final miile de locuinte construite de ei, pentru muncitori, le-au fost nationalizate si speculate de statul comunist prin ICRAL-uri, situatii care nici pâna în prezent nu au fost elucidate.
ACUM – când „ploua” cu DOCTORATE, ACADEMICIENI, HONORIS CAUSA, DECORATII si alte titluri pompoase, care pe unii impresioneaza, dar pe mine NU, s-a uitat complet de elementul principal al unui individ si anume acela de a fi OM, respectând o ETICA, o DEONTOLOGIE, în general VALORILE UMANE disparând.
În ceea ce priveste situatia politica postdecembrista, ca sa nu reactualizez cea ante…pot adauga simplu: „TEL MAÎTRE, TEL VALET” sau „CUM E TURCU’ SI PISTOLUL”, sau „PESTELE SE STRICA DE LA CAP”. Turma de oi a României, care multi nici nu cunosc CV-urile celor propusi pentru guvernare, asa cum se procedeaza în Occident, desigur ca se iau unii dupa altii, merg la VOT, în virtutea propagandei eronate, exact ca înainte de ’89.
Adaug ca VORBA MULTA ESTE SARACIA OMULUI, deci ma opresc aici, este mai întelept, deocamdata.
Imaginea pictata de doamna Venera este una idealizata.
La urma urmei, individualismul nu a aparut la mijlocul secolului XX si este in buna masura motorul dezvoltarii la care a ajuns Occidentul.
Ca sa nu mai spun de cele doua razboaie mondiale pornite in „civilizata” Europa si care au dus la moartea a zeci de milioane de oameni.
La fel de idealizata este si imaginea Romaniei dinainte de 1945.
Recomand lectura cartii „The Balkan Trilogy” a Oliviei Manning, care, desi inevitabil subiectiva, descrie foarte bine Romania din ajunul celui de-al doilea razboi mondial.
De obicei nu polemizez, dar de data aceasta ma simt obligata sa afirm cu tot REALISMUL si nu cu IDEALISM, ca perioada antebelica, am trait-o din plin, bineînteles cu bune, cu rele, pentru ca perfectiune nu a existat si nici nu va exista vreodata, dar oricum, Justitia era justitie si DURA LEX SED LEX, se aplica în România.
De când e lumea lume, au fost razboaie, nedreptati, oropsiti ai soartei, omul traind mereu cu SPERANTA CA ÎNTR-O ZI VA FI MAI BINE. În epoca antebelica a României, pe lânga omul „bogat”, mai putea trai si cel sarac. Acum, în acest secol XXI, în care multi si-au pus speranta într-un viitor mai bun, mai prosper, mai îmbelsugat, constatam contrariul, pentru ca EGOISMUL si INDIFERENTA predomina societatea capitalista.
Din pecate si nefericire, în prezent în ABSOLUT TOATA LUMEA – ESTE O DEGRENGOLADA ÎN TOATE DOMENIILE – POLITIC, ECONOMIC, SOCIAL. Am impresia si nu sunt singura, ca „frânele” sunt pierdute peste tot. Este suficient sa urmaresti politica interna si internationala, spre convingere.
Istoria reala a lumii sau a unui popor, ar trebui scrisa de cei care au trait-o si nu de cei care se lasa influentati de moment, sau de scrieri, de cele mai multe ori eronate, deoarece „dupa razboi, multi viteji se-arata”. Din pacate, cei care au supravietuit epocii dinaintea celui de-al doilea razboi mondial sau epocii dictatoriale a comunismului, ori au murit, ori nu mai sunt capabili sa se pronunte, nici în vorbire, cu atât mai mult în scris.
Am trait epoca antebelica alaturi de alte nationalitati în România, si a fost întelegere, pace si liniste, fara discriminari rasiale, fara idealuri, fara tentatii inaccesibile, oamenii munceau cinstit, fara tendinte necurate de îmbogatire, aceasta pâna la intervenirea legionarilor si a nazismului, apoi a comunismului.
Am fost o generatie „cu picioarele pe pamânt si realista”, pentru ca asa am fost crescuti si educati de parinti si de scoala, constienti ca „nu tot ce zboara se si poate mânca” si ca numai prin munca cinstita poti sa traiesti liber si cu inima curata.
N.B.As ruga ca pe viitor, sa nu mai mi se elimine din continutul materialului transmis la ECOU (vezi introducerea la acest ECOU). De altfel este prima oara ca mi se întâmpla aceasta „cenzura” în cei vreo 5 ani, de când colaborez benevol la RLIV. Nu am depasit limitele bunei-cuvinte, nu am nominalizat nici o persoana, relatasem o simpla constatare, dat fiind ca nu mi-a aparut ECOUL anterior acestuia.
Istoria este scrisa din mai multe surse si nu din experiente personale, in mod obligatoriu subiective.
Continui sa afirm, doamna Venera, ca prezentati o imagine deformata si idealizata a Romaniei antebelice.
Faceti afirmatia falsa ca nu exista discriminare.
De ce atunci a trebuit ca puterile europene sa faca presiuni asupra Romaniei pentru ca sa acorde egalitate in drepturi persoanelor de alte nationalitati din teritoriile incorporate in anul anul 1918, si asta de abia in 1923?
De ce au fost desfiintate scolile de limba ucraineana in anul 1924?
De ce a retras guvernul Goga-Cuza cetatenia romana unui numar de peste 200000 de evrei in 1938?
Daca era asa de democrata Romania, de ce a fost instaurata starea de asediu in numeroase perioade?
Nu exista coruptie in perioada interbelica?
Despre distrugerea democratiei de catre Carol al II-lea cu contributia legionarilor si comunistilor ce parere aveti?
Ecoul…intr-adevar naucitor. De ce?! Pentru ca sunt atatea opinii, atatea divergente, atatea modalitati de a percepe istoria trecuta si cea prezenta.
Personal pot spune ca m-am nascut intr-o Tara oprimata de netrebnici straini-instructori si executanti fideli…mai netrebnici ca instructorii straini de Neam, Religie sau crez in binele omenesc ce trebuie sa-l vezi ca mai apoape de tine.
Sunt fiu de detinut politic. Cred ca cest lucru spune TOTUL !
De aceea a trebuit sa ma feresc, sa cantaresc omul ce-mi intra in Casa cu nume de prieten… dar…cine putea sti Adevarul in acele vremi?!
Am trait, cum credeau unii, intr-o bezna controlata si o minciuna repetata de slujbasii ideologici ai regimului. Am trait cu frica…dar si cu un miez de speranta. Ea s-a adeverit numai partial in acel Decembrie de neuitat.
Am trait mai apoi revigorat de imensul entuziasm real SI BENEFIC
Stimate Domnule Clej, raspunsul Dvs.ma obliga sa va raspund prompt si constiincios:
Daca citeati cu atentie pgr.2 al ultimului meu ECOU, precum si restul, mai cu atentie, erati mai atent la raspunsul pe care-l mentionati. În viata nu este totul nici NEGRU, nici ALB.
Nu întrebuintati PREMIZE FALSE. Elemente de LOGICA sunt necesare oricarui individ.
Va admir perseverenta si promptitudinea raspunsurilor, care NU întotdeauna au pornit de la idei UNIVERSAL VALABILE.
N.B. Va înteleg elanul tineresc SIR Clej dar dupa câte stiu… acolo ne adresam cu Sir si Lady! si nu cum mi-ati raspuns direct pe e-mail: Stimata Venera. „RESPECTA, CA SA FI RESPECTAT”- Sir.
Sorry !
Stimata Venera,
Eu nu m-am referit la persoana dumneavoastra, nici nu mi-am dat cu presupusul despre varsta dumneavoastra si nici nu am facut referire la tara in care locuiti, pentru ca aceste lucruri nu fac obiectul acestei discutii si, la drept vorbind, nici nu ma intereseaza.
In schimb, dumneavoastra nu raspundeti obiectiilor punctuale pe care le-am facut celor afirmate in mesajul dumneavoastra.
Asadar repet: dumneavoastra prezentati o imagine idilica si deformata a Romaniei interbelice.
„PERSEVERARE DIABOLICUM EST”.
„VOX CLAMANTIS IN DESERTO” = Vocea celui care striga în pustie. Este raspunsul dat de Ioan Botezatorul celor ce îl întrebau în timpul predicilor sale din desertul Iudeii, daca este Mesia, Ilie sau vreun alt profet. Raspunsul sau a fost: „Iata glasul celui care striga în pustie. Pregatiti calea Domnului, neteziti-i cararile”.
Prin trecerea timpului, expresia a capatat un sens comun, referindu-se la „cineva” care se oboseste predicând zadarnic, fara a fi ascultat, la unul care îsi revendica anumite drepturi fara a obtine satisfactie, la cei care protesteaza pasnic, dar inutil pentru o cauza justa.
Este gresit, asadar, sa se spuna despre unul care nu este ascultat ca predica în pustie, doar fiindca mesajul sau nu este înteles sau urmat.
Cine are urechi de auzit, sa auda, cine are ochi de vazut, sa vada.
Generalitati, stimata Venera, care nu au legatura cu tema discutata.
Si apelati la ele tocmai fiindca nu aveti argumente in sprijinul afirmatiilor eronate pe care le-ati facut.
Cu toate ca pe D-l Clej îl satisface sa aiba „ultimul cuvânt”, iata ca am revenit la unul din ECOURILE pentru art.din 14.04.08, semnat de Petru CLEJ, intitulat „De ce negationismul asa de atractiv?
Cu aceasta ocazie, felicit pe D-l Paul Tumanian, în special, pentru replica data la ECOU cu acea ocazie.
Mai aveti putin timp Domnule Clej ca sa REPLICATI, pentru a va autosatisface EGOCENTRISMUL, care vizibil va caracterizeaza. Gazeta se schimba dupa orele 23, deci mai aveti suficient timp, dupa ora Londrei.
Va doresc PERSEVERARE… si regret ca nu ati înteles absolut deloc subtilitatea dictonului latin.
Stimata Venera, recunosc ca nu sunt subtil.
Sunt insa obisnuit sa fac afirmatii argumentate si am prostul obicei sa cer si altora sa procedeze la fel.
Degeaba recurgeti la tot felul de subterfugii.
Ati facut niste afirmatii, in opinia mea false sau exagerate, despre Romania interbelica (a propos, capitalista), iar eu v-am pus niste intrebari precise la care refuzati sa raspundeti.
E chiar asa de complicat?
Domnule Clej, va dati specialist in dialogul argumentat, insa vad ca nu sunt singurul care sugereaza ca purtati un dialog necavaleresc. Vad ca este si dna Venera, nu cunosc pozitia dlui Munteanu Mircea.
Cat priveste istoria, istorisirile personale au intr-adevar subiectivismul lor, insa atata timp cat Romania nu a fost capabila de a da istorici onesti, valorosi, a te baza pe istorisiri persoane, din sursa directa (care daca este onesta, este chiar foarte buna) nu mai pare asa de aberant.
O persoana apropiata mie a studiat la doctorat chestiuni lingvistice de aspect legate de perfectul simplu in romana (sa imi fie scuzata slaba calificare in domeniul lingvistic, ideea este cea buna, insa exprimarea mea tehnica s-ar putea sa sufere). Problema era daca aspectul respectiv in limba romana provine din latina, sau din rusa. Concluzia partiala dupa 3 ani de munca: nici una, nici alta, ci un hibrid, ceva diferit, desigur cu influente importante din ambele, ca doar suntem in parte de sorginte latina, si am trait cu rusii alaturi secole de-a randul.
Stiti ce a facut imensul istoric Nicolae Iorga, care in loc sa scrie o suta de pagini bine documentate a produs milioane de pagini scrise mai mult dupa ce voia el sa auda? Domnul Iorga a gandit cam asa, el fiind si nationalist: nu da bine sa zicem ca avem noi influenta rusa, asa ca marsam suta la suta pe latinitate… Consecinta: suntem un popor latin, latin, latin, pe rusi nu i-am intalnit niciodata, de fapt parca o data, pe marte, la o vodca cu suc.
Personal, nici eu nu sunt de acord ca Romania interbelica a fost o perioada roz asa cum adesea se ilustreaza. Insa si dumneavoastra sugerati niste verze foarte murate, ca daca si legionarii au fost complici cu Carol al II-lea, sau comunistii cu legionarii, atunci eu nu mai sunt sigur nici ca 1+1=2.
Nici o tara din lume nu acorda cetatenie in masa unor cetateni. Franta acorda cetatenie dupa studiul dosarului fiecaruia si dupa ce isi dau acordul serviciile lor secrete (un prieten francez de origine din Benin, mi-a spus ca atunci cand a primit cetatenia i-au pus in fata dosarul lui de la DST, care continea pe la ce intruniri studentesti au fost, si alte asemenea securisme, asta prin anul 2000)… Deci, in Franta contemporana, se acorda cetatenie dupa studiu temeinic de dosar individual, nu in grup.
Romania acorda moldovenilor din Republica Moldova cetatenie in grup? Din cate stiu eu, nu. Totul e caz dupa caz, dosar individual.
A început sa ma amuze „chat”-ul…
Va informez Domnule Clej, ca raspund în exclusivitate celor care MERITA si care sunt receptivi la niste argumente serioase si UNIVERSAL VALABILE.
Eu nu stric „orzul pe gâste”.
„Domnule Clej, va dati specialist in dialogul argumentat, insa vad ca nu sunt singurul care sugereaza ca purtati un dialog necavaleresc. Vad ca este si dna Venera, nu cunosc pozitia dlui Munteanu Mircea.”
Domnule Dumitriu, eu am comentat afirmatiile doamnei Venera si am primit in schimb comentarii la adresa persoanei mele, atunci cand am cerut argumente, pe care in mod evident nu le are.
„Cat priveste istoria, istorisirile personale au intr-adevar subiectivismul lor, insa atata timp cat Romania nu a fost capabila de a da istorici onesti, valorosi, a te baza pe istorisiri persoane, din sursa directa (care daca este onesta, este chiar foarte buna) nu mai pare asa de aberant.”
Si istorici sau documente istorice despre Romania se gasesc numai in Romania?
„O persoana apropiata mie a studiat la doctorat chestiuni lingvistice de aspect legate de perfectul simplu in romana (sa imi fie scuzata slaba calificare in domeniul lingvistic, ideea este cea buna, insa exprimarea mea tehnica s-ar putea sa sufere). Problema era daca aspectul respectiv in limba romana provine din latina, sau din rusa. Concluzia partiala dupa 3 ani de munca: nici una, nici alta, ci un hibrid, ceva diferit, desigur cu influente importante din ambele, ca doar suntem in parte de sorginte latina, si am trait cu rusii alaturi secole de-a randul.
Stiti ce a facut imensul istoric Nicolae Iorga, care in loc sa scrie o suta de pagini bine documentate a produs milioane de pagini scrise mai mult dupa ce voia el sa auda? Domnul Iorga a gandit cam asa, el fiind si nationalist: nu da bine sa zicem ca avem noi influenta rusa, asa ca marsam suta la suta pe latinitate… Consecinta: suntem un popor latin, latin, latin, pe rusi nu i-am intalnit niciodata, de fapt parca o data, pe marte, la o vodca cu suc.”
Foarte frumos. Si ce-i cu asta?
„Personal, nici eu nu sunt de acord ca Romania interbelica a fost o perioada roz asa cum adesea se ilustreaza. Insa si dumneavoastra sugerati niste verze foarte murate, ca daca si legionarii au fost complici cu Carol al II-lea, sau comunistii cu legionarii, atunci eu nu mai sunt sigur nici ca 1+1=2.”
Nu cititi corect. In text scrie „cu contributia”. In opinia dumnevoastra asta e sinonim cu „complicitate”? In alta ordine de idei, va deranjeaza faptul ca am afirmat ca legionarii au pus umarul la distrugerea democratiei romanesti interbelice?
„Nici o tara din lume nu acorda cetatenie in masa unor cetateni. Franta acorda cetatenie dupa studiul dosarului fiecaruia si dupa ce isi dau acordul serviciile lor secrete (un prieten francez de origine din Benin, mi-a spus ca atunci cand a primit cetatenia i-au pus in fata dosarul lui de la DST, care continea pe la ce intruniri studentesti au fost, si alte asemenea securisme, asta prin anul 2000)… Deci, in Franta contemporana, se acorda cetatenie dupa studiu temeinic de dosar individual, nu in grup.
Romania acorda moldovenilor din Republica Moldova cetatenie in grup? Din cate stiu eu, nu. Totul e caz dupa caz, dosar individual.”
Iar nu vad care e legatura cu discutia de fata.
Spre binele tuturor participantilor la aceasta discutie, dar mai ales al acelora care au optat incepand de la un moment dat sa purceada la atacuri personale, voi monitoriza personal in continuare ecourile.
As vrea sa ramanem la stadiul in care putem fi de acord ca avem viziuni politice diferite si sa mergem mai departe. A nu se uita ca ne aflam aici pentru a comunica, pentru a ne supune parerile, punctele de vedere, realitatii („reality-check”) si nu pentru a domina o tribuna imaginara.
Va reamintesc, in Roma antica, in perioada Republicii, tribuna era locul de la care vorbeau Tribunii, reprezentantii plebeilor. In aceste discutii insa, ne reprezentam doar pe noi insine.
Apreciez modul de moderare al acestui forum. Foarte civilizat.