Cititorii ACUM care au avut ragazul sa citeasca precedentul meu editorial pe teme educationale pot fi scuzati daca ajung la concluzia ca deformarea sau mistificarea adevarului istoric in manualele noastre sau in scoli este o practica intalnita exclusiv in tarile ex-comuniste din Europa. In realitate, insa, lucrurile nu stau deloc asa.
In anul scolar 2007, in cursul unei lectii dedicate filosofiei neoconservatoare americane, una dintre elevele mele mi-a inmanat un articol al lui Irving Kristol publicat in 1991 in Wall Street Journal („The Tragedy of Multiculturalism”). Continutul acestuia, asupra caruia ma voi opri in continuare, dovedeste ca fenomenul mistificarii adevarului in scoli este unul larg raspandit, el afectand pana si democratii consolidate ca SUA.
Articolul lui Kristol prezinta deformarile bizare la care a fost supus conceptul de multiculturalism de catre intelectuali radicali – in Romania i-am numi fara echivoc comunisti – activi in campusurile universitare americane. Astfel, de la o incercare fireasca de a extinde orizontul cultural al studentilor americani, sistemul a ajuns sa-i transforme pe acestia, mai ales pe studentii negri, in veritabile victime.
Radicalismul multicultural propagat prin manuale si cursuri in campusuri a inlocuit „lupta de clasa” fata de care „proletariatul” american s-a aratat foarte rezervat, cu scopul de a sadi in mintea si sufletele studentilor minoritari o „constiinta de Lumea a Treia” precum si atitudini de dispret si ostilitate fata de SUA si intreaga civilizatie occidentala. Ceea ce intelectualii radicali numesc „multiculturalism’ este „de fapt, similar razboiului impotriva Occidentului pe care l-au purtat nazismul si comunismul” ( I.Kristol).
Negrilor americani, spre exemplu, „li se preda ca ceea ce noi numim civilizatia occidentala este de fapt o inventie a negrilor egipteni (?!) insusita miseleste de greci, in antichitate, ori ca Africa neagra era un continent pasnic si avansat tehnologic inainte ca albii din Europa sa-l fi devastat” (I.Kristol).
Kristol relateaza apoi cum un jurnalist a telefonat catorva reputati specialisti americani in egiptologie, chestionandu-i in privinta teoriei posibilelor origini negro-egiptene a civilizatiei Egiptului antic. Desi toti au recunoscut ca teoria este o prostie imensa, niciunul nu a avut curajul sa-si faca publica propria pozitie de teama acestor radicali, adapostindu-se in anonimitate. Asemenea atitudini au permis radicalilor in cauza sa impuna cunoscuta „political correctness”, care interzice orice discutie intelectuala onesta pe teme de educatie sau directia viitoare a acesteia, orice opozitie la propagarea unor enormitati sau deformari ca cele de mai sus.
Concluzia lui Kristol este ca „asemenea politica educationala este tragica, deoarece incetoseaza si dezorienteaza mintile a zeci de mii dintre studentii nostri”.
Daca asemenea probleme educationale se limiteaza in SUA mai ales la comunitatea studentilor de culoare, in Romania (si, de ce nu, in Republica Moldova, unde circula aberanta teorie a limbii „moldovene”) deformarea si mistificarea sistematica a adevarului istoric – despre daci, despre raspandirea crestinismului, despre revolutia de la 1989, despre marxism-leninism – afecteaza pe toti elevii si studentii nostri. Iata de ce eu consider ca orice reforma a educatiei, sau pact social in legatura cu aceasta, trebuie sa-si asume in mod expres eliminarea din toate manualele scolare actuale a tuturor teoriilor sau minciunilor care au ca obiectiv deformarea adevarului, si stoparea perpetuarii unor teorii desuete si periculoase despre lume si viata, asa cum sunt ele inca predate in scolile noastre de neocomunistii lui Iliescu.
Note si comentarii
Nota #1
Rolul multiculturalismului in educatie nu poate fi altul decat acela de a largi orizontul cultural al elevilor si studentilor in vederea evitarii xenofobiei, rasismului si a etnocentrismului in societatile multietnice.
Nota #2
Potrivit lui Irving Kristol, intelectualii radicali americani care raspandesc genul de multiculturalism discutat mai sus sunt „o coalitie de nationalisti-rasisti negri, feministe radicale, homosexuali, lesbiene si o mana de demagogi arivisti care pretind ca vorbesc in numele diverselor minoritati etnice”.
Intimplator, in anii ’90 ma revoltam impotriva distrugerii invatamintului romanesc, sub motivul „modernizarii” si „democratizarii”. Mi s-a raspuns in fel si chip.
Iata ca la confruntarea electorala dintre Bush si Gore, una din temele majore de dialog-confruntare a fost: invatamintul public american, care ajunsese intr-un stadiu deplorabil. (Si noi il copiam).
Din pacate, invatamintul public american nu mai este ceea ce fost in sec. XIX si prima jumatate a sec. XX: un motor eficient al intregii societati americane.
Cauza este prezentata in articolul tratat de dvs.
La aceasta trebuie adaugata activitatea ideologica desantata a cinematografiei si muzicii, precum si intreaga mass-media.
Nu doar negrii sunt tinta, se adauga femeile, tinerii, handicapatii (in nota 2 ati pomenit de „activistii” care imprastie astfel de idei; ei sunt si tinte ale propagandei, in acelasi timp).
Nu uitati una din maximele propagandei naziste: „Atunci cind repeti o minciuna de o mie de ori, sfirseste prin a fi crezuta”. Priviti la ce se intimpla in invatamint si media si veti vedea de ce tinerii nu se mai inteleg nici cu parintii, nici cu scoala. Practic, stinga mondiala a preluat metodele fasciste in propaganda.
Din pacate, dreapta nu are nici un mecanism de raspuns, pentru a putea tine echilibrul. Desi are o forta financiara mai mare si obiective strategice mai bune decit ale stingii, nu are tot atitia activisti in teritoriu. Si nici tot atitea ziare, ziaristi, istorici, filozofi si mai ales regizori, compozitori, etc.
Primul si cel mai necesar pas, ar fi stoparea minciunilor, sau identificarea lor ca atare in cealalta tabara ideologica. Fara acest minim pas obligatoriu, inseamna ca sistemul comunist a fost invins (politic, adm., economic, militar), dar in ideologie, capitalismul este pe cale de disparitie. Chiar daca unii revin la credinta, este vorba de lideri si formalism. Masele sunt conduse mai departe de ateistii egalitaristi. De fapt, clasa muncitoare a fost inlocuita (ca fier de lance) cu femeile, tinerii, negrii, handicapatii, etc. Parca Marcuse avea un studiu pe aceasta tema (cine va distruge „societatea de consum”).
Toate cele bune!
Neoconservatorii americani au creat, din anii ’70 incoace, asemenea mecanisme de control si institute de specialitate, presa („Commentary”, „Weekly Standard”, „National Interest”), agentii de lobby. Probleme raman in Uniunea Europeana si tarile postcomuniste in special.
„Fanariotul” Basescu. O ilustrare a modului in care comunistii romani mistifica si deformeaza adevaruri istorice este acuzatia recenta la adresa presedintelui Basescu.
Statul dac a lui Burebista s-a bucurat din plin de expertiza diplomatica transmisa de greci prin Acornion din Dyonisopolis.
Statul roman modern este in buna masura o creatie a urmasilor fanariotilor din Principate: Cuza si Kogalniceanu. Au existat domni fanarioti care au fost decapitati de turci (Grigore Ghica) pentru ca au incercat sa se opuna cedarii de teritorii moldovenesti catre terti (nordul Bucovinei). Fanariotii au fondat primele scoli, academii, manastiri, etc. Tot rolului politic jucat de ei datoram faptul ca Tarile Romane nu au devenit pasalacuri turcesti, ocupate militar de acestia. Sigur, tributurile impuse de turci erau grele, iar fanariotii trebuiau sa-si plateasca domnia, impunand uneori mari greutati financiare populatiei romanesti. Insa atat acestia, cat si patriotii din Grecia luptau de fapt cu acelasi inamic, otomanii.
Diabolizarea fanariotilor este un fenomen bizar, mai ales avand in vedere simbioza etnica ce s-a produs de-a lungul timpului, intre romani si greci, care au fost bine asimilati intotdeauna. Ce interes au acum comunistii ca Iliescu sa-si atace oponentii in acest mod ? La randul meu, am fost „demascat” ca fanariot. Raspunsul la intrebarea de mai sus tine de psihiatria sociala, depasind competentele mele.
Oricum, doresc sa-mi adaug si insigna de „fanariot” la revere, alaturi de cea de „microb vestic”, „secatura” si „jigodie”. Presedintele Basescu nu trebuie sa se supere: fanariot luat semantic, in greceste, are conotatii de „luminat”, Iliescu fiind cel care traieste in intunericul minciunilor comuniste.
Ba mai mult, fanariotii au fost cei care au inceput procesul de modernizare a justitiei si uniformizare legislativa a celor doua tari romane,pregatind unirea de mai tirziu.
Acuzatia contemporana de „fanariot”,a fost utilizata intii de Vadim,care acuza diferiti oameni politici ca „merg cu pira” la UE sau NATO. Apoi, a fost preluata de Iliescu „si ai lui”.
Sensul corect al acuzatiei contemporane ar fi de „turnator”, „piricios”, la „Inalta Poarta” si prin extensie, la puterea suzerana.
Toate ar fi bune, daca cei care ataca nu ar fi pirit si nu ar piri la Moscova. In plus, ei lucreaza oficial cu turnatorii de la Securitate si se bazeaza pe ei (in continuare). Deci, ce valoare au acuzatiile lor?
Daca vor o viata politica curata, fara imixtiuni din afara, ei trebuie sa renunte la aceste obiceiuri si la acesti oameni. Acum,cind fostii stapini i-au vindut, se supara pe vechile lor obiceiuri? Vor „independenta” totala si „neamestecul in treburili interne”?
Dar cine i-a oprit si-i opreste sa schimbe frontul? Sau ei sunt obisnuiti sa linga mina care-i bate?
Oamenii normali, nu au astfel de obiceiuri si romanii platesc intotdeauna datoriile (raspund cu bine binelui si cu rau raului). Nu raminem niciodata datori!
Primii care au initiat deformarea istoriei romanilor, sustinand ca grecii si evreii sunt responsabili pentru problemele Romaniei, au fost legionarii. Istoriile produse de acestia seamana foarte bine in substanta lor cu teoriile radicalilor americani incriminate de Irving Kristol in articolul sau. Iata o asemenea mostra de gandire legionara:
„Tara noastra n-a facut nici ea exceptie de la aceasta regula (maretia tarii este data de maretia elitelor sale, n.n.). A cunoscut timpuri de inflorire, sub voievozi iubitori de neam, credinciosi si viteji, si a trait pagini de decadenta sub cei nevrednici, si mai ales cand a intrat in robia Fanarului si a Ghettoului, care au dus-o la falimentul de astazi.” (Pr. Stefan Palaghita, Istoria miscarii legionare, ed. Roza vanturilor, 1993, p.53)
Cu alte cuvinte, romanii de origine greaca – Alecsandri, Cuza, Kogalniceanu, etc – nu i-au ajutat pe moldoveni si munteni sa-si creeze un stat si sa-si obtina independenta, dimpotriva… Nu Kogalniceanu i-a dezrobit pe tigani, ci boierii care-i tineau in robie, din bunatatea sufletului lor iubitor de neam… Apoi au aparut evreii, care prin imprumuturile lor au „blocat” activitatea economica, liberalii neavand nici o vina pentru faptul ca la 1927 regimul democratic pus la punct in sec. XIX de liberalul Kogalniceanu s-a transformat sub Bratianu intr-un regim de dictatura personala… (pentru detalii suplimentare, vezi Mircea Vulcanescu)
Prabusirea comunismului a impins multi comunisti si securisti catre miscari cu doctrina legionara, devenind astfel stalinisto-fascistoizi (V.Tismaneanu). Iata de ce Iliescu sau Vadim Tudor recurg constant la antisemitism sau atacuri la persoana de tip legionar, un proces de catharsis politic fiind absolut necesar pentru primenirea aerului politic de mirosul pestilential pe care il degaja asemenea oameni in jurul lor.
Multi romani nu inteleg ca spre deosebire de alte natiuni europene, nationalitatea romana este una subiectiva, neputand fi definita pe baze etnice. Orice incercare de etnicizare a nationalitatii romanilor poate conduce la destramarea statului, si intoarcerea lui la situatia pre-1848. Orice politruc comunist care nu intelege aceasta, sau securist roman sau maghiar care agita cauza originii etnice a fiecarui roman in parte, merita pedepsit ca in Marea Britanie, Statele Unite sau Franta, alte natiuni subiective ale lumii. Altfel spus, nu putem proceda ca germanii sau maghiarii (care sunt natiuni bazate pe principii etnice) fara a provoca grave convulsii nationale si sociale, si a pune in pericol insusi existenta statului roman.
Nu e nevoie sa o treceti la comentarii: nu stiam de revistele americane citate. Problema ramine la nivel de abordare. Stinga are activisti in teritoriu.extrem de multi si activi. „Revolutionarii” e profesie care devin urcati in functii „demagogi” de profesie.Astia fac comert cu vise si atita masele. In plus, conducerile bisericilor, autoritatilor adm., etc. sunt pline de oamenii lor. Ceea ce este cel mai vizibil, este industria cinematografica.
Nu sunt genul de catastrofist social. Stiu ca societatea este un organism viu care reactioneaza intotdeauna la excese. La toate excesele. Mai devreme sau mai tirziu, replica va fi formidabila. Fie datorita lgilor ateist-stiintifice, fie pentru ca asa vrea Vointa Divina. Dar putem evita o serie intreaga de consecinte dureroase pentru indivizii de rind (ca si pentru societate ca intreg). Ce-o fi, om vedea.
In ceea ce priveste istoria romanilor sau maghiarilor, ne diferentiem.
Eu cred ca acum, mai mult ca oricind, trebuie spus „adevarul, tot adevarul si numai adevarul”. O constructie sociala durabila (si UE trebuie sa fie asa ceva) nu se poate construi pe minciuna. Si minciuni (in istorie si politica) au fost si sunt. Prea multe, din pacate.
Inainte vreme, nu puteam spune adevarul (in istorie), pentru ca „suparam” popoarele „pretene” (de fapt, fratesti). Orice sistem care se bazeaza pe impiedicarea exprimarii adevarului, este abuziv, arbitrar si artificial. In timp, va ceda. Nu trebuie sa sprijinim un astfel de sistem.
Multa vreme, istoricii au fost priviti ca un fel de anexa a stapinilor societatii. Din sec.XVIII, pina acum. Este timpul ca istoricii si intelectualii, in general, sa devina, si in tara asta, ceea ce sunt peste tot in lume: calauzitorii poporului. Ei trebuie sa amendeze, primii, greselile politicienilor. Lasind posibilitatea pluralismuli de expresie, de la ei trebuie sa porneasca solutiile politice. Repet, solutiile, pentru ca unanimitatea este periculoasa. Acest lucru nu trebuie sa fie o supapa pentru demagogi, o gaselnita pentru sistemele revolute sa-si continu existenta si activitatea criminala, dar pluralismul trebuie aparat.
In Romania nu este prea mult de indreptat, la capitolul istorie. Neamul asta este un neam de metisi si a scris o istorie relativ corecta, pentru ca a fost in permanenta amendata. Este mai greu acum, ca fiecare scrie ce-i tuna.
In ceea ce priveste istoria maghiarilor… este multa „bavura” adunata si pastrata cu sfintenie (se stiu presedinti care au depus juramintul pe… tratate de istorie). Cred ca trebuie spus adevarul cu decenta, pentru a se pune lucrurile la punct si a putea porni o noua relatie. A fi impiedicati acum, sa spunem adevarul, este o greseala imensa cu consecinte negative si in Romania (adunrea resentimentelor, senzatia ca suntem nedreptatiti si in ultima instanta, propulsarea partidelor extremiste) si in Ungaria (sentimentul ca pot face orice fara a fi sanctionati, alimentarea sovinismului….etc.;nu se poate construi o tara democratica pe ideologii militaristo-fasciste; si nici o alianta democratica-UE-, nu poate tolera asa ceva in interiorul ei fara sa se compromita; si URSS a procedat asa si am vazut cu totii cum a ajuns; UE repeta stilul ei? nu credeti ca despartirea de fostele idei,p e plan international trebuie sa porneasca de aici?)
Domnule Munteanu,
Aveti, in mare, dreptate. Un editorial recent din Weekly Standard deplangea faptul ca numarul anticorpilor neoconservatori din campusurile universitare a ramas acelasi ca acum 20 de ani.
Recomand cititorilor ACUM un studiu pe care am avut oportunitatea sa il citesc abia acum 2 zile, semnat de H.-R. Patapievici si intitulat „Comunismul american” unde problemele de mai sus sunt discutate mai pe larg (volumul „Politice”, publicat in 1996 de Ed. Humanitas). Pacat ca nu am avut stiinta de acest volum pana cand sotia mea nu mi l-a pescuit de undeva, l-as fi citat in continutul editorialului.
Nici eu nu l-am citit. Asta inseamna ca „premisele identice si judecatile identice, duc la concluzii identice”. (Ma bucura faptul ca se gindeste asemanator de un mare numar de romani).